COLIVÍE ~i f. 1) Cușcă mică din vergele de metal sau de lemn în care sunt ținute păsările cântătoare sau decorative. 2) Construcție de metal folosită pentru transportul personalului și materialelor în mină. 3): ~a scării spațiul închis rezervat scării unei clădiri; casa scării. [Art. colivia; G.-D. coliviei; Sil. -vi-e] /<sl. kulivija

PREȘ ~uri n. 1) Covor lung și îngust care se așterne în camere, pe culoare sau pe scările unei clădiri. 2) Covor mic, așezat la intrarea unei case, de care se șterge încălțămintea. /Orig. nec.

ascensór n., pl. oare (lat. ascénsor, -óris, suitor; fr. ascenseur). Aparat pin [!] ajutoru căruĭa te suĭ saŭ te coborĭ într' o casa orĭ într' o mină fără să te foloseștĭ de scară. – Inventatoru ascensoruluĭ e George Hyde (din Statele Unite), care nu găsea chiriașĭ p. caturile superioare ale caseĭ luĭ, care avea opt caturĭ. V. hîrzob.

SAMÁR ~e n. 1) Șa de povară (fără scări) pentru măgari și catâri. 2) Încărcătură care se așază pe spatele unui animal de povară. 3) Leaț de sprijinire a căpriorilor la acoperișul unei case țărănești. /<bulg. samar, ngr. sagmária

CUTRÉMUR (‹ cutremura) s. m. 1. Zguduire bruscă și puternică, de scurtă durată, a scoarței Pămîntului, cauzată fie de factori interni (mișcări tectonice, erupții vulcanice), fie de factori externi (forțele mareice, căderi mari de presiune atmosferică, ciocnirea unor meteoriți cu Pămîntul). Îi sunt caracteristice: hipocentrul (locul din interiorul litosferei unde se declanșează energia care provoacă c.) și epicentrul (proiecția hipocentrului la suprafața scoarței Pămîntului). Intensitatea c. se măsoară pe scara Mercalli, iar magnitudinea pe scara Richter. Cele mai dustrugătoare au fost c. din: 24 ian. 1556 – în provincia Shanxi-China, 830 mii victime; 1 sept. 1923 – în provincia Kanto-Japonia, peste 576 mii case; 31 mai 1970 – Perú, 70 mii morți. În România s-au înregistrat pierderi de vieți omenești și mari pagube materiale materiale în c. din 10 nov. 1940 și 4 mart. 1977. 2. Fig. Înfiorare; p. ext. teamă, frică, groază; panică.

PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec.

SAMÁR, samare, s. n. 1. Șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri; p. ext. încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară. 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele. 3. Laț de sprijin pe care se așează căpriorii acoperișului unei case. – Din bg., scr. samar.

ODÍHNĂ ~e f. 1) Întrerupere temporară a unei activități; pauză; răgaz; repaus; recreație. ~ de vară. A pleca la ~. ◊ ~ activă activitate recreativă însoțită de efort fizic (sport, turism, plimbări etc.). casă de ~ instituție în care oamenii se odihnesc în timpul concediului. 2) Perioadă de timp cât cineva se odihnește. ◊ ~ de veci (sau veșnică) încetare din viață; moarte. Locaș de ~ mormânt. 3) Stare fiziologică a omului care doarme; refacere a forțelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-și pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-și pierde liniștea sufletească. 4) Stare de liniște sufletească; lipsă de griji; pace; astâmpăr; tihnă. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniște; a fi sâcâit, sustras. 5) rar Platformă a scării (la nivelul fiecărui etaj și între ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni