SFINTIE s. v. biserica, casa domnului, lues, sfintenie, s*****s.

SFINTIRE s. v. amurg, apus, asfintit, biserica, casa domnului, consacrare, consfin-tire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, inserare, seara, stabilire, statornicire.

BISERICA s. (BIS.) casa domnului, (inv.) sfintie, sfintire.

CASA s. 1. cladire, constructie, imobil, zidire, (inv.) ziditura. (O ~ modesta.) 2. v. locuinta. 3. casa domnului v. biserica. 4. (FIN.) casa de amanet v. lombard. 5. casa de nebuni v. ospiciu; casa de sanatate = a) v. sanatoriu; b) v. ospiciu. 6. casa de p*********e = b****l, lupanar, casa de toleranta, (inv.) tractir; casa de toleranta v. casa de p*********e. 7. (TIPOGR.) (rar) caste. (~ de litere.) 8. camin, familie, (rar) menaj. (Are ~ grea.) 9. v. dinastie. 10. v. casnicie.

SANZIENI, com. in jud. Covasna, situata in N depr. Targu Secuiesc, pe raul casin (afl. al Raului Negru); 4.636 loc. (2005). Statie de c. f. (in satul S.). Nod rutier. Moara de apa (in satul Valea Seaca). Cresterea ovinelor. In satul S., mentionat documentar in 1332, se afla o biserica in stil gotic (datand din 1401, cu transformari ulterioare renascentiste, situata in mijlocul unei cetati cu ziduri inalte de 4 m, intarite cu turnuri circulare), o capela romano-catolica cu hramul Sf. Maria (1686), o biserica ortodoxa cu hramul Adormirea Maicii domnului (sec. 18) si casele „Konczey” (1608, reparata in 1829) si „Tamas Elek” (sec. 19). In satul Petriceni, atestat documentar in 1332, exista o biserica romano-catolica (1825) si un conac din sec. 19.

SELAMLAC, selamlacuri, s. n. (Inv.) Parte rezervata barbatilor si musafirilor in casele turcesti; incaperi destinate domnului si slugilor sale, precum si pentru receptii, in palatele domnilor romani. [Var.: selamalac s. n.] – Din tc. selamlık.

DOAMNA ~e f. 1)(folosit ca termen de politete si de adresare, izolat sau inaintea numelui) Femeie casatorita. 2) Sotie a domnului. 3) inv. Stapana a unei case boieresti. ◊ ~ mare planta erbacee otravitoare, cu flori brune-violete si cu fructe negre, intrebuintata in medicina; matraguna. /<lat. dom[i]na

ICIOGLAN, icioglani, s. m. (Inv.) Copil de casa, paj (la sultani si la domnii romani). [Var.: iciolan s. m.] – Din tc. icoglan.

domnITOR, -OARE, domnitori, -oare, s. m., adj. I. S. m. domn (3); spec. titlu purtat de suveranii Romaniei intre 1859 si 1881; persoana care avea acest titlu. II. Adj. 1. (In sintagma) Familie (sau casa) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domneste, stapaneste, domina. – domni + suf. -tor.

selam s.n. (inv.) 1. salut. 2. (in sintagme) selam-aga = reprezentant al sultanului sau al vizirului insarcinat sa raspunda la salutul trimis acestora de catre domnitorul unui stat; seleam-agasi; selam-ceaus = reprezentant al domnului, pe care il preceda, ii anunta sosirea si raspundea, in numele publicului, la salutul adresat de domn; sef al garzii domnesti. 3. (inv.; ir.) parte a casei (la turci) rezervata barbatilor si musafirilor; selamlac.

ALBERT, Michael (1836-1893, n. Apold, jud. Mures), scriitor german din Transilvania. Reprezentant al realismului poetic. Nuvele istorice („domnul Lukas Seiler”) si din actualitatea timpului sau („O casa burgheza”). Drame istorice („Ulrich von Hutten”). Poezii, eseuri.

GOSPODAR² ~i m. 1) Persoana (de la tara) care administreaza o gospodarie (privata sau publica). ◊ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda considerata in raport cu oaspetii. 2) ist. Conducator absolut al tarii; domn; domnitor. /<bulg., sb. gospodar

aprod m. (ung. aprod, copil, paj, ucenic). Vechi. Fecior de boier care implinea pe linga domn serviciu de paj si scutier (numit si aprod de curte, care, impreuna cu copiii de casa, formau garda domneasca). Mai pe urma, incasator [!], perceptor (numit si aprod de tirg). Agent care-i aducea la judecata pe impricinati (numit si aprod de divan). Azi. Usier pe la judecatorii si prefecturi (pe la autoritatile judiciare si administrative). V. dorobant.

COTNARI 1. Com. in jud. Iasi; 8.068 loc. (1991). Expl. de gresii. Podgorie renumita si centru pomicol. Vinificatie. Statie de c. f. Cetate geto-dacica puternic fortificata (sec. 4-3 i. Hr.). Podul de piatra si beciurile caselor domnesti, atribuite prin traditie lui Stefan cel Mare. Intemeiat probabil in sec. 13, este mentionat documentar ca tirg din 1448. domnul Moldovei, Despot-Voda (1561-1563), a infiintat aici un colegiu latin (1562), sub conducerea lui Ioan Sommer. 2. Denumirea vinului produs in podgoria Cotnari.

SLAVA, slavi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faima, renume. ♦ Lauda, preamarire, proslavire. ◊ Expr. Slava domnului sau slava tie, Doamne! = exclamatie prin care cineva isi exprima satisfactia pentru reusita unui lucru. 2. Inaltul cerului, vazduh. ◊ Expr. A ridica casa in slava = a face zgomot, taraboi. 3. (Bis.) Maretie, grandoare a divinitatii. 4. (Inv.; construit cu dativul; cu valoare de prepozitie) Gratie..., datorita..., multumita... – Din sl. slava.

beilic n., pl. uri (turc. beilik, calitatea de bei, guvern, dijma de animale). Vechi. Conacu (casa, palatu) inaltilor demnitari ai Portii in Bucuresti si Iasi. Rechizitiune vexatorie care consista in luarea anuala a unui numar de oi p. Poarta. Claca (corvoada, prestatiune, angara) in folosu domnului. Azi. Fig. Munca grea, gratuita si fara placere: a lucra de beilic. Vita de beilic, vita supusa la munci grele. V. havalea, jold, oierit.