CASA s. 1. cladire, constructie, imobil, zidire, (inv.) ziditura. (O ~ modesta.) 2. v. locuinta. 3. casa Domnului v. biserica. 4. (FIN.) casa de amanet v. lombard. 5. casa de nebuni v. ospiciu; casa de sanatate = a) v. sanatoriu; b) v. ospiciu. 6. casa de p*********e = b****l, lupanar, casa de toleranta, (inv.) tractir; casa de toleranta v. casa de p*********e. 7. (TIPOGR.) (rar) caste. (~ de litere.) 8. camin, familie, (rar) menaj. (Are ~ grea.) 9. v. dinastie. 10. v. casnicie.

TRACTIR s. v. birt, b****l, casa de p*********e, casa de toleranta, han, lupanar, ospatarie.

TOLERANTA, tolerante, s. f. 1. Faptul de a tolera; ingaduinta, indulgenta. ♦ casa de toleranta = stabiliment in care se practica p*********a; b****l. 2. Obisnuinta sau dispozitie pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substante, conditii de mediu etc. 3. Abatere admisa de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevazuta pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni. – Din fr. tolerance.

TOLERANTA s.f. 1. Faptul de a tolera; ingaduinta, indulgenta. ♦ casa de toleranta = b****l, lupanar. 2. Obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la masura, de la calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ♦ (Tehn.) Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolerance].

toleranta ~e f. 1) Atitudine de om tolerant; ingaduinta; indulgenta. ~ religioasa. ◊ casa de ~ b****l; lupanar. 2) Abatere admisa de la greutatea, masura sau calitatea unei marfi. 3) Obisnuinta a unui organism de a suporta un medicament. /<fr. tolerance

toleranta s. f. 1. atitudine ingaduitoare; ingaduinta, indulgenta. ◊ casa de ~ = b****l, lupanar. 2. obisnuinta sau dispozitie a organismului de a suporta anumite medicamente sau substante. ◊ (biol.) insusire a unor organisme de a trai, de a se dezvolta in conditii nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, masura, calitatea, de la numarul obisnuit al unei marfi etc. ◊ (tehn.) diferenta dintre dimensiunea maxima si cea minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea prescrisa in norme si standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolerance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)