Rezultate din textul definițiilor
magli, maglesc, vb. IV (reg.) a face o casa de lemn, imbucand capetele grinzilor, unele in altele.
CABANA ~e f. casa (de lemn) construita la munte pentru adapostirea turistilor si a vanatorilor. /<fr. cabane
dereg s.m. (inv.) stalp de lemn (la casa).
nuiela, nuielez, vb. I (reg.) a bate, a fixa nuiele pe peretii de lemn ai casei, ca sa tina tencuiala.
purecitura s.f. (reg.; cu sens colectiv) sipci subtiri care se bat pe peretii caselor de lemn, pentru a fixa tencuiala sau lutul.
tirade s.f. pl. (reg.) ornamente in lemn la casele taranesti.
lada (lazi), s. f. 1. Cufar de lemn. – 2. Sipet, casa de bani. – 3. (Trans. de S.) Sicriu, cosciug. – 4. (Trans., Banat) Sertar. Germ. Lade, prin intermediul mag. lada (DAR) sau al sl. (cr., slov., pol., rut.) lada, cf. sb. lad (Miklosich, Fremdw., 104; Cihac, II, 163; Conev 82). – Der. ladita, s. f.
AVRAM IANCU 1. Com. in jud. Alba; 2.165 loc. (1991). Prelucr. lemnului (cherestea). casa memoriala „Avram Iancu”. 2. Com. in jud. Bihor; 3.411 loc. (1991).
CASOAIE, casoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casa. ♦ casa de lemn, baraca unde se adapostesc muncitorii (care lucreaza in padure). 2. Camara in care se tin, la tara, lucruri de gospodarie. [Var.: casoi s. n.]
CAPRIOR, capriori, s. m. I. Animal rumegator salbatic, mai mic decat cerbul, cu picioare subtiri si agile, cu coarne mici (Capreolus capreolus). II. 1. Fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. Fiecare dintre lemnele care formeaza suportul pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. [Pr.: -pri-or] – Lat. capriolus.
CASOAIE, casoaie, s. f. 1. Augmentativ al lui casa1 (1). ♦ Baraca (de lemn) unde se adapostesc muncitorii care lucreaza la camp sau la padure. 2. Camara in care se tin, la tara, lucruri de gospodarie. 3. Element de constructie in forma de cutie (fara funduri sau cu un singur fund), confectionat din grinzi de lemn sau de beton prefabricat, care se umple cu piatra, cu pamant etc. si care se asaza in albie sau pe malul unei ape in scopul executarii unui baraj, a unui dig etc. [Var.: casoi s. n.] – casa + suf. -oaie.
VERGELA, vergelez, vb. I. Tranz. A bate vergele pe scheletul de lemn al unor case, constructii (pentru a putea lipi apoi cu lut peretii). – Din vergea.
MANJEALA, manjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) manji. 2. Murdarie. 3. (Reg.) Amestec de lut si de baliga, cu care se ung casele taranesti de lemn inainte de a se tencui si varui. 4. Un fel de pasta facuta din samanta de in sau din tarate, cu care se unge urzeala de canepa ca sa nu se rupa firele la tesut. – Manji + suf. -eala.
potlec, potlecuri, s.n. (reg.) 1. bucata de lemn, in forma de triunghi, care se asaza intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 2. bucata de lemn care se adauga la o barna mai scurta sau care umple scobitura unei barne cand se construieste o casa mare.
presti2, prestesc, vb. IV (reg.) 1. a bate leaturi pe peretii de lemn ai unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul. 2. (despre garduri) a consolida cu nuiele puse crucis si acoperite cu spini, cu paie etc. (care impiedica trecerea).
BAIA SPRIE, oras in jud. Maramures, la poalele M-tilor Gutii, la 10 km E de Baia Mare; 16.993 loc. (1991). Expl. de min. neferoase si statie de flotatie pentru prelucr. partiala a acestora; utilaj minier. Morarit si panificatie; mat. de constr., conf., piel., prelucr. lemnului (cherestea, placaje, aglomerate din lemn). Centru pomicol. casa iezuitilor (sec. 16-17), biserica ortodoxa (sec. 18). Atestat documentar in 1329; important centru minier. Zona turistica (pirtie de schi lunga de 2.100 m). Teleferic.
CAPRIOR, capriori, s. m. I. Masculul caprioarei, animal mai mare decat aceasta si cu coarnele ramificate. II. 1. Fiecare dintre barnele incrucisate care fac parte din scheletul acoperisului unei case. 2. Suport de lemne pe care se asaza scandurile patului, platforma zidarului etc. – Lat. capriolus.
HAIZAS, haizase, s. n. (Reg.) 1. Loc inclinat pe care se dau la vale lemnele din padure. 2. Acoperisul caselor sau al surilor. – Magh. hajzas.
PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs
CABANA s.f. Cladire (construita din lemn), pentru cazarea excursionistilor. ♦ casa facuta din materiale usoare si situata in afara localitatilor. [< fr. cabane].
pitigoaie, pitigoi, s.f. (reg.) 1. fluieras de salcie facut de copii; tilinca. 2. figura de lemn asezata decorativ pe casele taranesti; sperietoare de pasari asezata prin copaci.
BULUMAC, bulumaci, s. m. Stalp de sustinere sau grinda de lemn care se intrebuinteaza la case, la porti, la spaliere de vii etc. – Et. nec.
corlata1, corlate, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. ingraditura sau coliba pentru vite. 3. impletitura de forma bombata care se asaza pe car cand se transporta snopi sau fan; loitre, suiana. 4. polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici, rapt, tapsan. 5. parapet, rampa, balustrada. 6. rama pe care se intinde postavul ca sa se usuce. 7. banca, scaun. 8. scandura de gard; laturoi, razlog, tapusa; gard facut din aceste scanduri. 9. (la pl.) dependintele casei taranesti. 10. spalier pentru vita de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care sta cosul casei.
rascoc, rascocuri, s.n. (reg.) 1. lemn in triunghi la acoperisul casei; caprior. 2. fereastra, ochi in acoperis.
BULUMAC, bulumaci, s. m. Stalp de sustinere sau grinda de lemn care se intrebuinteaza la case, la porti etc.
SISTOR, sistori, s. m. (Pop.) 1. Par ascutit care se pune in varful caselor taranesti. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinsi la capete in tarcoalele prasnelului morii. – Et. nec.
CAPRIOR s. 1. (ZOOL.) (pop.) tap. 2. (CONSTR.) (reg.) martac, (Transilv.) cafer, (Transilv., Ban. si Bucov.) corn. (~ la o casa.) 3. capra. (~ este un suport de lemn.)
DRANITA ~e f. pop. Scandurica din lemn de brad, folosita pentru acoperirea caselor taranesti. /<rus. dranita, ucr. dranyca
OGRADA ograzi f. 1) Loc ingradit in jurul unei case; curte. 2) inv. Ingraditura facuta din lemn, piatra etc. in jurul unui teren; gard. /<sl. ograda
CABANA, cabane, s. f. casa (la munte) construita, de obicei, din lemn, care serveste pentru adapostirea turistilor si a vanatorilor. – Din fr. cabane.
PAIANTA, paiante, s. f. Sistem de constructie a peretilor unor case, care consta dintr-un schelet de lemn avand golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (impletituri de nuiele ori sipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcatuieste asemenea sistem de constructie. – Din tc. payanda.
SITA ~e f. Bucata de lemn, asemanatoare cu sindrila, folosita pentru acoperitul caselor taranesti. /<sb. stica, bulg. stita
prigla, prigle, s.f. (reg.) 1. (in forma: priga) trunchi de copac tanar folosit la foc; lemn de foc. 2. chinga de lemn cu care se aprind capriorii unei case.
stafla, stafle, s.f. (reg.) 1. stinghie groasa de lemn, cu patru muchii; scandura groasa. 2. (la pl.; in forma: staple) bucati de lemn pe care se sprijina podeaua la casele podite cu scanduri.
ULUC, uluce, s. n. 1. Jgheab facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care se adapa vitele sau in care li se pune nutretul. 2. Canal de lemn sau tabla pus de-a lungul stresinii caselor, pentru a aduna si a conduce spre burlane apa de pe acoperisuri. ♦ Canal, teava pentru captarea si scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare o moara; laptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moara) faina macinata. 4. Scobitura, sant facut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea imbina cu alta piesa. – Din tc. oluk.
SFARLEAZA, sfarleze, s. f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ Fig. Persoana vioaie si harnica. 2. Capatul de jos al fusului, a carui forma (conica) face ca acesta sa se invarteasca mai usor; prasnel. 3. Placa metalica fixata pe o axa de lemn, care se asaza la tara pe acoperisul caselor, pentru a arata directia vantului. – Sfarla + suf. -eaza.
AMNAR2 ~e n. 1) Fiecare dintre stalpii care se pun la colturile caselor taranesti pentru a sustine acoperisul. 2) Maner de lemn cu care se fixeaza si se invarteste sulul razboiului de tesut. 3) Unealta cu care se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. /a + manar[e]
HULUBARIE ~i f. pop. Constructie mica de lemn care serveste drept adapost pentru hulubii de casa; porumbar. /hulub + suf. ~arie
PORUMBAR1 ~e n. 1) Constructie mica de lemn care serveste drept adapost pentru porumbeii de casa; hulubarie. 2) rar Constructie din nuiele impletite sau din scanduri batute rar in care se pastreaza stiuletii de porumb; sasaiac; cosar; leasa; patul. /porumb + suf. ~ar
pastraholt, pastraholti, s.m. (reg.) fiecare dintre lemnele pe care se sprijina podeaua sau temelia casei.
slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.
2) casa f., pl. e (it. cassa, fr. caisse, lat. capsa. V. capsa). Lada de fer [!] de tinut bani. Biurou unde se plateste sau se primesc bani. Stabiliment financiar care primeste bani ca sa-i pastreze, ca: casa de Economie si casa de Depuneri si Consemnatiuni. Caste, tabla de lemn cu despartituri de tinut literele la tipografie.
casoaie f., pl. oi sau tot oaie (augm. d. casa). Crama sau alta constructiune mai mare de lemn de adapostit butoaie, saci, masinaria unui ferastrau s. a. – Si casoi n., pl. oaie. V. blockhaus.
URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.
purici, puricesc, vb. IV (reg.) 1. (despre sipci, cuisoare sau pene de lemn) a bate in peretii sau in barnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucati mici de caramida sau de piatra) a lipi pe peretii noi ai unei case, pentru a le mari rezistenta.
subtoi, subtoaie, s.n. (reg.) grinda groasa de lemn care sustine o constructie (in special peretii unei case); talpa.
SUBTOI, subtoaie, s. n. (Reg.) Grinda groasa de lemn care sustine o constructie, in special peretii unei case. – Din subt + suf. -oi.
celar n., pl. e (lat. ceilarium, d. cella, camara: fr. cellier, sp. cillero, pg. celleiro. V. celula, chiler). Camara din dosu casei taranesti in care se tin diferite lucruri de lemn ori oale (ciuveie), numita pe alocuri si prelipca si polata. Munt. Dun. (si cealar). Zemnic. Trans. Vest. Camara stinii (unde se pastreaza brinzeturile).
SARPANTA ~e f. Schelet (de lemn, de metal sau de beton) care sustine acoperisul unei case. /<fr. charpente
posoveala, posoveli, s.f. (reg.) totalitatea elementelor din lemn care fixeaza acoperisul din paie sau de stuf al casei.
scof, scofuri,s.n. (reg.) 1. troaca mica de lemn. 2. flamanzare la vite. 3. stalp in care se fixeaza usa casei. 4. stavila, zagaz (la moara).
povarneala, povarneli, s.f. (reg.) 1. inclinare intr-o parte, aplecare cu tendinta de prabusire. 2. inclinare a unei pante. 3. panta a acoperisului unei case; acoperis inclinat al unei colibe, al unei stane etc. 4. tabla mica la acoperisul casei. 5. loc sub acoperisul colibei ciobanului, unde se pun la uscat lemne si surcele pentru foc. 6. adapost de stana, unde se mulg oile.
DRANITA, dranite, s. f. Fiecare dintre scandurelele subtiri de lemn de brad, mai mari decat sindrila, cu care se acopera unele case taranesti. – Din rus. dranita, ucr. dranyca.
RAZATOARE, razatori, s. f. 1. Obiect de forme si de dimensiuni diferite, intrebuintat in bucatarie pentru ras legume, fructe, cascaval etc.; razuitoare. 2. Obiect de lemn sau de otel, in forma de lama, asezat la intrarea unei case, de care se rade noroiul de pe incaltaminte. – Rade + suf. -atoare.
DULGHER, dulgheri, s. m. Meserias care executa lemnaria unei case, a unei cladiri sau diverse alte constructii si elemente de constructie din lemn. – Din tc. dulger.
prepus, prepusuri, s.n. 1. (inv. si pop.) banuiala, presupunere; suspiciune, indoiala. 2. (reg.) bucata de lemn cu care se umple scobitura unei barne vechi, folosita la construirea unei case.
BUNGALOU s. n. locuinta din lemn si impletituri de trestie, cu un singur etaj si inconjurata de vegetatie. ◊ casa mica din materiale usoare, la tara sau pe malul marii, in timpul vacantelor. (< engl. bungalow)
SITA, site, s. f. Bucata subtire de lemn asemanatoare cu sindrila, dar mai scurta decat aceasta, folosita pentru captusirea si acoperirea caselor taranesti, a cabanelor etc.; p. ext. sindrila. – Din scr. stica.
scalus, scalusi, s.m. si scaluse, scalusari, s.n. (reg.) 1. specie de lacusta; cosas, calut. 2. gandacel de culoarea aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; inv.) calus (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) speteaza a jugului; cui care tine polita jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn in forma de triunghi asezat intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a macina mai mare sau mai marunt. 7. (s.n.) calus de vioara. 8. (s.n.) bucata de lemn pusa la capatul unei funii, pentru a putea fi apucata mai bine. 9. (s.n.) carlig (la coasa). 10. (s.n.) lat pentru prins pasari. 11. s.n. semn la urechile oilor (facut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecatoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; parleaz. 13. (s.m.) jocul „calusul”.
TABLA1 table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table
sleme s.f. (reg.) 1. stalp de lemn sau de barna, par, prajina, scandura etc. folosite in diferite lucrari de constructie (la casele si acareturile taranesti). 2. schelaria podului unei case. 3. (in forma: slemn) loc ingradit. 4. culme a unui deal. 5. linie de despartire a apelor pe coama unui deal. 6. paiele de pe varful caselor acoperite cu snopi.
sprit1, sprituri, s.n. (reg.) 1. (in exploatarea lemnului) apa care se toarna pe uluc (jilip) pentru a usura alunecarea bustenilor. 2. mortar. 3. temelia casei.
cosoroaba (vest), costoroaba (est) si (Buc.) costoroava (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorufa, cosoroaba, d. koszoru, corona, si fa, lemn). Grinda orizontala (numita si ligar) pe care se sprijina acoperisu (opt la numar la casa taraneasca, cite doua de fie-care parte). Grinda orizontala din josu paretelui [!]: cosoroaba de la prispa (VR. 1911, 4, 6). – In Trans. si cusurau (ung. koszoru, corona, adica „lemnu care incoroneaza casa”). V. boiandroc, samar, intabulament.
PRISPA, prispe, s. f. 1. Un fel de terasa ingusta inaltata de-a lungul peretelui din fata (uneori si al celor laterali) la casele taranesti, lipita cu pamant sau pardosita cu scanduri, adesea marginita de o balustrada scunda de lemn sau de zidarie. 2. Portiune de teren cu suprafata plana, fara denivelari (situata la diferite altitudini); platforma, tapsan. 3. Dig rudimentar de pamant sau de lemn folosit pentru a mentine nivelul apei in balti. – Probabil din sl. *prisupa.
DARSTA ~e f. inv. Piua primitiva cu ciocane de lemn, actionata de curentul unei ape curgatoare, in care se bateau dimia si alte tesaturi de casa. /cf. bulg. drastja
plesnicar, plesnicare, s.n. (reg.) 1. constructie mica de lemn, ridicata langa sura; sopron. 2. lemn in forma de triunghi, care se asaza intre acoperis si capriori pentru a ridica streasina casei.
potoala2, potoale, s.f. (reg.) bucata de lemn in forma de triunghi, care se asaza intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei.
CONSTRUCTIE, constructii, s. f. 1. Cladire executata din zidarie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveste la adapostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casa, edificiu, cladire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. si adv. In constructie = (aflat) in cursul procesului de construire. ♦ Alcatuire, compunere, structura. 3. (La pl.) Ramura a economiei nationale care are ca obiect efectuarea de constructii (1); ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul, proiectarea si executarea constructiilor. ◊ Constructii de masini = ramura de baza a industriei care produce masini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramura a stiintelor care se ocupa cu studiul, proiectarea si construirea instalatiilor, masinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele in propozitii si propozitiile in fraze. – Din fr. construction, lat. constructio.
scuitura, scuituri, s.f. (reg.) lemn in forma de prisma triunghiulara, care se asaza intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei.
crivitar n., pl. e (ruda cu crivac, adica „din lemne curbe”). Bz. Bolta sau alta constructiune facuta ca sa se intinda vita, de ordinar pe linga casa, p. umbra. V. umbrar.
OBOR1, oboare, s. n. 1. (Reg.) Loc (imprejmuit) unde se tine un targ de vite, de fan, de lemne; targ de vite; p. ext. piata. 2. (Pop.) Imprejmuire pentru vite; tarc, ocol, staul. ♦ Loc ingradit in jurul casei sau in apropierea ei, parte a curtii unde se tin unelte agricole, nutret pentru vite etc. – Din bg., scr. obor.
sulinar, sulinari, s.m. si sulinare, s.n. 1. (s.m.; reg.) variatate de crap de forma lunguiata; sulac. 2. (s.n.; inv. si reg.) tub de canal, pentru scurgerea apei. 3. (s.n.; inv. si reg.) copac tanar sau trunchi de copac inalt, subtire si drept. 4. (s.n.; inv. si reg.) lemn gros, drept si rotund; carambul loitrei carului sau carutei. 5. (reg.) fiecare dintre cele doua tepuse de pe coama caselor taranesti; bold, sageata, sulita, teapa. 6. (s.n.; reg.) mana curenta. 7. (s.n.; reg.) lastar dat din taietura trunchiul unei salcii.
IPSWICW [ipsuitʃ], oras in SE Marii Britanii (Anglia), port la estuarul Orwell al Marii Nordului; 115,5 mii loc. (1991). Constr. de tractoare. Santier naval. Ind. de prelucr. a lemnului (mobila), chimica, a tricotajelor, poligrafica si alim. Bisericile St. Mary-ar- Quay (sec. 16), St. Margaret (sec. 16) s.a. casa Sparrow (1567). Muzeu de arta. Mentionat ca oras in 1200.
crant, cranturi, s.n. (reg.; la pl.) paiente, bucati de lemn cioplite ce se bat pe stalpi asezati fata in fata la 40 cm departare; intre randurile de paiente se pune pamant pentru formarea zidului unei case de tara.
podlas, podlasuri, s.n. (reg.) 1. pod la tinda caselor taranesti sau la sura. 2. constructie rudimentara de deasupra vetrei taranesti pentru evacuarea fumului si scanteilor; fumar, ursoaie, babura, capra. 3. (in forma „potlaj”) suport de lemn pe care se cladeste o stiva de lemne, pentru a o feri de umezeala. 4. (in forma „poclaj”) partea de jos a stogului de fan; podina. 5. (in forma „potlaj”) constructie din lemne asezate transversal pe caile de acces forestiere. 6. (in forma „poclas”) masa pe care se tine casul la stana. 7. (in forma „poclas”) vreasc, gatej.
COLIVIE ~i f. 1) Cusca mica din vergele de metal sau de lemn in care sunt tinute pasarile cantatoare sau decorative. 2) Constructie de metal folosita pentru transportul personalului si materialelor in mina. 3): ~a scarii spatiul inchis rezervat scarii unei cladiri; casa scarii. [Art. colivia; G.-D. coliviei; Sil. -vi-e] /<sl. kulivija
SARCOFAG (‹ fr., lat.; {s} sarco- + gr. phagein „a manca”) s. n. (In Antic.) Sicriu monumental executat din lemn, piatra, ceramica sau bronz, decorat uneori cu motive ornamentale, inscriptii s.a. Cele egiptene (din vremea Dinastiei cinci) erau de forma antropoida; cele romane imitau adeseori forma unei case.
stanog, stanoage, s.n. (reg.) 1. bariera de lemn sau de fier ce desparte caii sau vitele in grajd. 2. tarus de priponit calul; pripon. 3. stalp infipt in pamant pentru instalarea unei spanzuratori. 4. balustrada. 5. instalatie pentru potcovit caii. 6. (la casa) obada (talpa) casei. 7. (in forma: stanoaga) raft in forma de pupitru pe care se asaza casetele cu literele, in vederea culegerii unui text.
ciovei si ciuvei n., pl. eie (sirb. civija, bucatica de lemn. Cp. si cu it. civaie, legume). Nord. Pl. Ciorcioboate, hondrobeie, obiecte casnice (cutii, putini, clondire s. a.): in acest paravan incap multe cioveie ale casei, ca intr´o camara (Sadov. VR. 1911, 3, 384); ghemuit intre bulendre si „ceoveie” intr´un cort (N. N. Beldiceanu, CL. 1910, 12, 1145). – Si ciuhaie, in Nt. si ciuheie (rev. I. Crg. 5, 183), in Bts. suveie. In Meh. suvei, o bucata de lemn de aruncat intr´un pom ca sa cada poamele.
BREAZA 1. Oras in jud. Prahova, situat in zona subcarpatica, pe valea Prahovei, la 43 km de Ploiesti, la 380-450 m alt.; 19.142 loc. (1991). Expl. de marno-calcare (Gura Beliei), marne, argile si balast. Fabrici de var, caramida si gips. Constr. de elemente de precizie (injectoare, distribuitoare, elemente de supape). Panificatie. Produse de artizanat. Statiune climaterica. Biserica (1777), case din sec. 18-19. Muzeu etnografic. Prima atestare documentara dateaza din 1510. Declarat oras in 1952. 2. Com. in jud. Buzau; 3.705 loc. (1991). 3. Com. in jud. Mures; 2.530 loc. (1991). 4. Com. in jud. Suceava, pe riul Moldova; 1.848 loc. (1991). Prelucr. lemnului.
VAGON s.n. Vehicul de cale ferata, servind la transportul calatorilor, al marfurilor, al animalelor etc. ♦ Cantitate de marfuri (cereale, lemne etc.) care incape intr-un asemenea vehicul. ◊ Vagon de dormit = vagon prevazut cu cabine in care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit; vagon restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; casa (sistem) vagon = casa care are camerele asezate una dupa alta, asa cum sunt compartimentele unui vagon. [< fr. , engl. wagon].
CAFAS, cafasuri, s. n. (Inv. si reg.) 1. Incapere deschisa in catul de sus al unei case sau intr-un turn, din care se poate privi nestingherit in afara; foisor. 2. Balcon unde canta corul intr-o biserica. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasa. 3. (Inv.) Grilaj de vergele de lemn care se intretaie ca o leasa. – Din ngr. kafasi.
ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk
casETA, casete, s. f. 1. Cutie in care se pastreaza bani sau mici obiecte (pretioase) sau care protejeaza anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiaza. 2. Cutie anexa a camerelor de luat vederi, in interiorul careia se afla pelicula cinematografica. 3. Despartitura a unei case1 tipografice. 4. Anunt cu chenar, folosit la tiparirea numelor si adreselor, in anuare, carti de telefon etc. 5. Indicatie pusa, de obicei, la sfarsitul unei carti si care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tiparirii etc.). 6. Constructie standardizata compacta din material plastic, in care se afla montata banda magnetica (subtire si ingusta). ◊ caseta video = videocaseta. 7. (Med.) Partea metalica a puntii protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.
MANECHIN ~e n. 1) Figura confectionata din diverse materiale (lemn, ceara, plastic etc.), care reprezinta corpul omenesc sau o parte a lui si care serveste ca model in sculptura si pictura ori ca suport pentru a expune un obiect de imbracaminte. 2) Persoana care prezinta intr-o casa de mode noile modele de imbracaminte. 3) fig. Persoana lipsita de caracter, care poate fi influentata si condusa usor. /<fr. mannequin
CASTEL s.n. 1. Constructie fortificata, medievala, prevazuta de obicei cu turnuri, inconjurata cu ziduri mari si cu santuri, care servea ca locuinta seniorilor feudali; (astazi) casa mare, luxoasa, cladita dupa arhitectura medievala. ◊ Castele in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apa = constructie de beton armat in care se pastreaza apa pentru alimentarea unor fabrici, locuinte etc. 2. Fiecare dintre constructiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello].
cobila f., pl. e (bg. kobila, sirb. kobila, vsl. rus. kobyla, iapa, d. lat. caballa, iapa. V. cal). Vest. Pl. Cele doua lemne unite (numite si iepe) pe care se tiraste plugu cind e transportat. Est. Cobila (rus. kobyla), scaunoaie, tejghea, banca oe care lucrezi cu cutitoaia. Trunchi pus pe picioare pe care se cioplesc diferite unelte ale casei (rev. I. Crg. 8, 220). Suportu nicovalei. Epitet ironic unei vite sau unei femei inalte si slabe.
cofer (Munt. vest), sofer (Olt.) si sofei (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopata adincata, infl. de cofei. V. sufla). Caus facut din doage legate cu cercuri de lemn si prevazut c´o coada lunga de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Canta, canata, ghium, vas metalic (cu sau fara capac) care contine 6-8 litri si serveste la adus si la tinut apa in casa. Fam. Iron. Stacan (ceasca sau pahar mare): bem cu coferu, c´asa ne e felu (Loc.). Trans. sofei. Cofita. V. si bracaci, donita, galeata, meredeu, mertic, sistar.
FURCA ~ci f. 1) Unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) Obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) Fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca
Antenor, unul dintre troieni, sfatuitor si prieten apropiat al lui Priamus. I-a gazduit pe Menelaus si pe Odysseus in casa sa atunci cind au venit cu solie din partea grecilor si i-a sfatuit pr troieni sa evite razboiul, inapoind-o pe Helena sotului ei. Dupa o alta versiune, Antenor si-ar fi tradat neamul, trecind de partea grecilor si ajutind la introducerea calului de lemn in cetate. Oricum, cu ocazia macelului grecii i-au crutat viata. Dupa incendierea cetatii, Antenor s-a refugiat impreuna cu familia lui in Italia.
AVRIG, oras in jud. Sibiu, pe stinga Oltului, in vestul depr. Fagaras. Statiune climaterica; 13.995 loc. (1991). Expl. forestiere, de argila si de calcare. Ind. constr. de masini (utilaje pentru ind. textila si a lemnului, buldozere pe senile, remorci basculante, cabine pentru tractoare, autobasculante), sticlarie (cristaluri, corpuri pentru iluminat), portelanului si a faiantei. Hidrocentrala (14,2 MW). Muzeu etnografic. Mentionat documentar din 1364. Monumente: urmele unei cetati (sec. 13); biserica evanghelica (1270-1280, cu transformari din sec. 16); biserica ortodoxa, cu picturi murale (1762); castel in stil baroc (sec. 18); casa memoriala „Gheorghe Lazar”. Declarat oras in 1989.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
RIBITA, com. in jud. Hunedoara, situata in depr. Brad, la poalele S ale M-tilor Bihor, pe cursul superior al Crisului Alb; 1.547 loc. (2005). Halta de c. f. (in satul R.). In satul Crisan (fost Vaca), mentionat documentar in 1439, se afla casa natala a lui Marcu Giurgiu Crisan, unul dintre conducatorii Rascoalei taranesti din 1874-1875 din Transilvania. In satul R., atestat documentar in 1417, se afla biserica Sf. Nicolae, de tip biserica-hala, zidita si pictata in maniera bizantina (1417) prin grija cnejilor Vladislav si Miclaus. In satul Ribicioara exista biserica de lemn Cuvioasa Parascheva (1763), iar in satul Uibaresti, biserica de zid Sf. Nicolae (sec. 19).
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.
SAPA1, sape, s. f. 1. Unealta agricola pentru sapat si prasit, alcatuita dintr-o lama de otel plana sau putin concava, fixata aproape perpendicular intr-o coada de lemn. ♦ Sapa rotativa = masina agricola (cu tractiune animala) care sfarama, cu ajutorul unor discuri stelate, crusta formata la suprafata pamantului inainte de rasaritul plantelor. ◊ Expr. A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. 2. Dispozitiv care constituie extremitatea inferioara a garniturii de foraj, cu ajutorul caruia se sapa gaura de sonda. 3. Piesa metalica de la partea posterioara a afetului unui tun, care se infige in pamant la tragere, servind astfel la fixarea tunului. 4. Fiecare dintre cei patru capriori de la colturile unei case taranesti. – Lat. sappa.
sistor, -oare, s.m. si f. 1. (pop.; s.m. si f.) fiecare dintre bucatile de lemn (sau de fier) prinse la capete in tarcoalele prasnelului de la moara si care se angreneaza cu maselele rotii. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: sustori) fiecare dintre bucatile de lemn prinse in jurul rotii sau al carului, care pune in miscare joagarul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitra. 4. (reg.; s.f.; in forma: sustoare) speteaza (la grapa). 5. (reg.; s.f.) fofelnita vartelnitei. 6. (reg.; s.m. pl.; in forma: sustori) falceaua melitei. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care intaresc usa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile intre care se fixeaza fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stalpii verticali care sprijina streasina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre barnele care marginesc intrarile strungii la o stana. 11. (reg.; s.m.) par ascutit care se pune in varful caselor taranesti.
FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etc. un om arestat sau condamnat; a incatusa. 3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchia unei monede; a zimtui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).
PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu
MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figura de lemn, de ceara, de material plastic etc., care infatiseaza corpul omenesc sau o parte a lui si este folosita ca model in pictura si sculptura, ca suport pentru a proba ori a expune o haina etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care executa servil si mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, usor de condus si influentabil. 2. Persoana angajata de un (mare) atelier de croitorie, de o casa de mode etc. pentru a imbraca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.
STALP, stalpi, s. m. 1. lemn lung si gros, de obicei cioplit si fixat in pamant, care serveste pentru a sustine ceva; element masiv de constructie, cu lungimea mare in raport cu dimensiunile sectiunii, confectionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveste la sustinerea unei cladiri, a unei instalatii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stalp de cafenea = persoana care isi petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloana ornamentala la o mobila (in special la pat). 2. Portiune neexploatata dintr-un zacamant, destinata sustinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoana care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de baza pentru cineva. ◊ Stalpul casei = capul familiei. – Din sl. stlupu.
STALP ~i m. 1) Element de constructie, lung si gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, serveste pentru a sustine ceva. ~ de gard. ~ de telegraf. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat. ~ de cafenea se spune despre o persoana care isi petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a tintui) la ~ul infamiei (sau rusinii) a condamna in public faptele urate ale cuiva. ~ de hotar stalp care indica o granita. 2) fig. Persoana care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societatii. ◊ ~ul casei sustinatorul (capul) familiei. /<sl. stlupu
A SPARGE sparg tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face sa se sparga. ◊ A-si ~ capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. ~ lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. ~ linistea (sau tacerea) a intrerupe linistea (sau tacerea), producand un zgomot neasteptat. 2) (nuci, alune, samburi, oua etc.) A curata de invelisul exterior prin sfaramare (pentru a scoate continutul). 3) (incuietori) A descuia fortat (cu ajutorul unor unelte speciale). 4) A strapunge cu un obiect ascutit, facand o gaura. ~ cu coarnele. ◊ A-i ~ cuiva urechile a asurzi, producand zgomot puternic. 5) (osti dusmane) A pune pe fuga; a imprastia; a risipi. ◊ ~ frontul a patrunde in liniile inamicului. 6) fig. (intarituri) A strica fortand; a rupe. Apa a spart iezatura. ◊ ~ casa cuiva a strica casnicia cuiva. /<lat. spargere
privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.
CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. in forma de cub, de paralelipiped etc., gol in interior, in care se pastreaza sau care protejeaza diverse lucruri. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte ingrijit imbracat sau prezentat. (Fam.) (Baga) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) fereste-ti capul, propteste-l in piept! fig. fii prudent, pazeste-te! Cutie de scrisori = cutie speciala, plasata pe strada de catre organele postale, in care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulara in care factorii postali depun corespondenta adusa la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. avand forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanta. 3. (In sintagma) Cutie craniana = cavitate osoasa in care se afla creierul; teasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Inv.) casa de bani; caseta. – Din tc. kutu, ngr. kuti, bg., scr. kutija.
