ferecatura, ferecaturi, s.f. (pop., inv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanturile si obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. imbracaminte de aur si argint sau de pietre pretioase a unui obiect (de obicei carti bisericesti).

CHIRIL (c. 827-869), carturar slav, originar din Salonic. Impreuna cu fratele sau Metodiu, a participat, incepind din 862-863, la raspindirea crestinismului in Moravia si Panonia. A tradus din limba greaca in limba slavona numeroase carti bisericesti. Este considerat creatorul alfabetului chirilic.

CEASLOV, ceasloave, s. n. carte bisericeasca cuprinzand anumite rugaciuni si cantari pentru diferite ceasuri (4) ale zilei si care servea candva si ca abecedar. [Var.: ceasoslov s. n.] – Din sl. casoslovu.

MINOLOGHION, minologhioane, s. n. carte bisericeasca ortodoxa care cuprinde numele si vietile sfintilor, pe zile si pe luni. [Pr.: -ghi-on] – Din ngr. minologhion.

PSALTIRE, psaltiri, s. f. carte bisericeasca de ritual care cuprinde cei 151 de psalmi atribuiti regelui David si care face parte din Vechiul Testament. [Var.: saltire s. f.] – Din sl. psaltyrĩ.

PARIMIAR, parimiare, s. n. carte bisericeasca in care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon si alte fragmente din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiar s. n.] – Parimie + suf. -ar.

OCTOIH, octoihuri, s. n. carte bisericeasca destinata cultului ortodox in care sunt cuprinse cantarile din fiecare zi a saptamanii (cantate succesiv pe opt glasuri); fiecare dintre cantarile cuprinse in aceasta carte. [Acc. si: octoih. – Var.: ohtoic s. n.] – Din sl. octoihu.

PENTICOSTAR, penticostare, s. n. carte bisericeasca cuprinzand ritualul slujbelor dintre Pasti si prima duminica dupa Rusalii. – Din ngr. pentikostarion.

PRAXIU, praxiuri, s. n. carte bisericeasca care cuprinde faptele si scrisorile apostolilor; apostol. – Din ngr. praxeon.

PRIVEGHER, priveghere, s. n. carte bisericeasca cuprinzand randuiala slujbei privegherii (2). – Priveghi + suf. -ar.

OMILIAR, omiliare, s. n. carte bisericeasca care contine omilii. [Pr.: -li-ar] – Omilie + suf. -ar. Cf. fr. homiliaire.

CITANIE, citanii, s. f. (Inv. si pop.) Citit, lectura (din cartile bisericesti inaintea credinciosilor). – Din sl. citenije, cetanije.

MINEI, mineie, s. n. carte bisericeasca ortodoxa in care sunt indicate, pe luni si pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĩ.

CITANIE ~i f. 1) inv. Citire a cartilor bisericesti in fata credinciosilor. 2) Citire monotona. /<sl. titenije, tetanije

PENTICOSTAR ~e n. carte bisericeasca care include randuiala slujbelor oficiale intre Pasti si Rusalii. /<ngr. pentikostarion

anastasimatar (anastasimatare), s. n. – carte bisericeasca ce cuprinde imnurile Invierii. Ngr. ἀναστάσιμος „referitor la Inviere”.

predoslov, predoslovi, s.m. (inv.) autor de predoslovii (prefete la cartile bisericesti).

ceaslov (ceasloave), s. n. – 1. carte bisericeasca cuprinzind anumite rugaciuni pentru diferite ceasuri ale zilei. – 2. Cartoi, catastiv. Sl. casoslovu (Cihac, II, 47); cf., pentru sens orologhiu.

trifoloi s.n. (inv.) carte bisericeasca a slujbelor de sarbatori; praznicar.

tvetoslav s.n. (inv.) carte bisericeasca avand slujba sarbatorilor si sfintilor de peste an; praznicer.

MINOLOGHIU s. n. carte bisericeasca care cuprinde numele si vietile sfintilor pe zile si pe luni. – Ngr. menologion.

parimie (parimii), s. f. – Proverb, zicatoare, maxima, sentinta. – Var. paremie. Mr. parimie. Ngr. παροιμία. Sec. XVII, inv. – Der. parimiar, s. n. (carte bisericeasca continind texte alese din proverbele lui Solomon).

CEASLOV, ceasloave, s. n. carte bisericeasca cuprinzand anumite rugaciuni si cantari si care servea candva si ca abecedar. [Var.: ceasoslov s. n.] – Slav (v. sl. casoslovu).

antologhion n. (ngr. anthologion). carte bisericeasca care cuprinde serviciu praznicelor si al sfintilor de peste an.

bucvar n., pl. e (vsl. bukvari). Vechi. Bucoavna. carte bisericeasca cu litere chirilice. Si bucfar, buhvar si bufar.

RELIGIOS adj. 1. v. bisericesc. 2. bisericesc, sfant, (pop.) sant. (carte ~oasa.) 3. bisericesc, divin. (Seviciu ~.) 4. bisericesc, v. duhovnicesc. 5. v. credincios.

CATAVASIER, catavasiere, s. n. carte de ritual bisericesc ortodox, care cuprinde catavasii sau, p. ext., rugaciunile si cantarile vecerniei, utreniei, liturghiei etc. [Pr.: -si-er] – Catavasie + suf. -ar.

catavasie (catavasii), – S. f. Utrenie, slujba religioasa de dimineata. Sl. katavasije, din gr. ϰατάβασις „coborire.” – Der. catavasier, s. n. (carte de ritual bisericesc).

ustav s.n. (inv.) constitutie ecleziastica; carte de reguli bisericesti.

CATAVASIER, catavasiere, s. n. carte de ritual bisericesc care cuprinde catavasii sau, p. ext., rugaciunile si cantarile vecerniei, utreniei, liturghiei etc. [Pr.: -si-er] – Din catavasie + suf. -er.

ANASTASIMATAR, anastasimatare, s. n. carte care cuprinde cantari bisericesti duminicale despre invierea lui Hristos. Noul anastasimatar de Anton Pann. – Ngr. anastasimon + suf. -at-ar.

SFANT adj., s. 1. adj. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livr.) celest, (rar) indumnezeit, zeiesc, (pop.) sant, (inv.) minunat, preainalt. (Pronia ~.) 2. adj. (BIS.) (inv. si pop.) sant. (~ul duh.) 3. s. (BIS.) sfanta treime = trinitate, (pop.) troita. 4. s., adj. (BIS.) (pop.) sant, (inv.) preacuvios, preafericit, preapodobnic, (latinism inv.) sanct. (~ul Gheorghe.) 5. s. v. Maica Domnului. 6. s. (mai ales la pl.) v. mucenic. 7. s. sfantul parinte v. papa. 8. adj. (BIS.) bisericesc, religios, (pop.) sant. (carte ~.) 9. adj. (BIS.) sacru, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 10. s. (BIS.) sfanta scriptura = biblie, scriptura. 11. adj. divin, sacramental, sacru. (Lucrurile ~.) 12. s. (BIS.) sfanta sfintelor = sanctuar. (~ la iudei.) 13. adj. v. sacru. 14. adj. sacru, solemn. (Un juramant ~.) 15. adj. v. inviolabil. 16. adj. desavarsit, perfect. (~ nevinovatie!)

irmologhion, s.n. (inv.) carte care cuprinde melodii bisericesti (irmoase).

praznicar, praznicare, s.n. 1. (inv. si reg.) icoana pe care o saruta credinciosii cand merg la altar si cand ies din biserica, inaintea miruitului. 2. (inv.: in forma: praznicer) carte cuprinzand slujbele diferitelor sarbatori sau praznice bisericesti.

CANON, canoane, s. n. 1. Lege sau regula bisericeasca. ♦ Norma morala. 2. Pedeapsa data la incalcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferinta, chin. 3. Regula facand parte dintr-un ansamblu de procedee artistice dintr-o epoca; p. ext. regula rigida, formalista. 4. Compozitie muzicala in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa impreuna aceeasi melodie. ♦ Cantare bisericeasca; p. ext. cantec; glas. 5. Nume dat cartilor Vechiului si Noului Testament. – Slav (v. sl. kanonu < gr.).

SLAV, -A, slavi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originara de acolo; slavon (1); (la m. pl.) popor care locuieste in aceste state. 2. Adj. Care apartine slavilor (1), care se refera la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slava (si substativat, f.) = a) limba slavona; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, f.; in sintagma) Slava veche (bisericeasca) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cartile grecesti de cult din sec. IX-XI). – Din fr. slave.

BIBLIE ~i f. 1) Scriere bisericeasca care cuprinde Vechiul si Noul Testament; Sfanta Scriptura. 2) fig. carte voluminoasa. 3) fig. carte fundamentala (a unei literaturi, stiinte, organizatii etc.). [Art. biblia; G.-D. bibliei; Sil. -li-e] /<lat. biblia

cintare f. Melodie. Melodie bisericeasca. Un fel de oda religioasa, ca Cintarea Cintarilor (o carte din Scriptura atribuita lui Solomon) sau Cintarea Romaniei (o opera in proza poetica de Rusu).

censura f., pl. i (lat. censura). Functiunea de censor. Critica unei carti. Reprobare: a se expune censurii publicului. Judecata bisericeasca care suspenda si interzice. Cercetare pe care un guvern o exercita asupra cartilor si ziarelor in ainte [!] de a permite ori interzice publicarea. Pedeapsa disciplinara p. deputati, avocati s. a.; Comitet care exercita censura. – Fals cenzura (dupa germ. si rus.).

bisericesc adj. (BIS.) 1. ecleziastic, religios, spiritual, (inv.) religionar. (Dogme ~esti.) 2. religios, sfant, (pop.) sant. (carte ~easca.) 3. v. divin. 4. v. duhovnicesc.

antifon (antifoane), s. n. – Cintare repetata pe doua coruri, la slujba bisericeasca. Ngr. ἀντίφωνον, in parte prin sl. antifonu (Murnu 5). Sec. XVII. – Der. antifonar, s. n. (carte care cuprinde antifoane).

CANON, canoane, s. n. 1. Regula, dogma bisericeasca; tipici. ♦ Norma, regula de conduita. ♦ Lista de texte sacre care se bucura de autoritate deplina in cadrul unei religii. 2. Pedeapsa data de biserica la calcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferinta, chin. 3. Nume dat cartilor Vechiului si Noului Testament. 4. Regula care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regula rigida, formalista. 5. Compozitie muzicala in care doua sau mai multe voci, intrand succesiv, executa impreuna aceeasi melodie. ♦ Cantare bisericeasca; p. ext. cantec; glas. 6. Litera de tipar, avand corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipareau in trecut cartile canonice. – Din sl. kanonu, fr. canon, germ. Kanon.

PASCALIE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul caruia se poate stabili cu mult inainte data Pastilor si a altor sarbatori religioase care nu au loc la date fixe. 2. carte astrologica populara cu ajutorul careia se crede ca se poate ghici viitorul cuiva. – Din ngr. pashalion.

PRAVILA, pravile, s. f. (Inv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispozitie, regulament, hotarare (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. Dupa pravila = conform legii, legal; just, drept. Peste pravila = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a randui) pravila = a stabili o regula. ♦ Lege naturala, lege a firii; p. ext. destin. ♦ carte care contine astfel de legi. ◊ Pravila imparateasca = corp de legi si de dispozitii juridice intocmit initial pe vremea imparatului Iustinian. 2. Norma dupa care se produce sau se alcatuieste ceva; regula. 3. Regula de comportare. ♦ Obicei, traditie, datina. [Pl. si: pravili] – Din sl. pravilo.