UNIUNEA INTERNATIONALA PENTRU CONSRRVAREA NATURII (UICN, IUCN), organizatie internationala fondata de UNESCO in 1948, avand ca scop promovarea actiunilor menite sa asigure mentinerea cadrului natural si a resurselor naturale, atat pentru valoarea lor culturala sau stiintifica, cat si pentru o sustinuta bunastare economica si sociala a omenirii. Sub egida UICN se realizeaza listele rosii sau carti rosii de plante si animale (care semnaleaza, pentru fiecare tara sau regiune, speciile periclitate, vulnerabile sau rare). UICN stabileste principiile si normele pentru declararea si managementul ariilor protejate, dupa care se ghideaza organele nationale de decizie. Din 1952 se numeste Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor sale.

CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii la cartile de joc, insemnata cu romburi. – Din fr. carreau.

TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob

CARO s.n. Culoare rosie la cartile de joc, insemnata prin romburi. [Pl. -rale. / dupa fr. carreau].

CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii ale cartilor de joc, insemnata cu romburi. – Fr. carreau.

CUPA s. (la cartile de joc) 1. rosu. (Valetul de ~.) 2. inima.

RUBRICA s.f. 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu rosu in vechile carti sau manuscrise. 2. Despartitura intr-un registru, intr-un formular, intr-un grafic etc. 3. Spatiu rezervat permanent intr-o publicatie periodica articolelor, comunicarilor etc. dintr-un anumit domeniu. [Pl. -ci. / cf. germ. Rubrik, fr. rubrique < lat. rubrica – pamant rosu].

RUBRICA, rubrici, s. f. 1. Despartitura (verticala sau orizontala), cuprinzand una sau mai multe coloane, intr-un registru, formular, grafic etc. 2. Spatiu rezervat (permanent) intr-o publicatie periodica pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (Inv.) Titlu de pagina sau capitol care, in vechile manuscrise si carti, se scria cu rosu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.

CARO ~ale n. (la cartile de joc) Culoare rosie reprezentata printr-un romb. [Art. caroul] /<fr. carreau

FOITA, foite, s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subtire de hartie. ◊ Foita de tigara = bucata mica de hartie speciala, foarte subtire, de forma dreptunghiulara, in care se inveleste tutunul pentru a face o tigara. ♦ (La pl.; fam., iesit din uz) carti de joc; p. ext. joc de carti. ♦ Foaie subtire de hartie rosie, care se folosea in loc de fard. ♦ Foaie subtire de metal. 2. Frunzulita. 3. (Biol.; in sintagma) Foite embrionare = straturile de celule (endodermul, ectodermul si mezodermul) ale embrionului in stare de gastrula. – Foaie + suf. -ita.

CARO s. n. culoare la cartile de joc, cu romburi rosii. (< fr. carreau)

RUBRICA ~ci f. 1) Coloana dintr-un formular sau dintr-un registru, marcata prin doua linii verticale sau orizontale, care urmea-za a fi completata. 2) Compartiment perma-nent al unei publicatii periodice, rezervat materialelor dintr-un anumit domeniu. 3) (in carti, manuscrise vechi) Titlu de capitol scris cu rosu. [G.-D. rubricii] /<lat. rubrica, germ. Rubrik, fr. rubrique

carou (carouri), s. n. – 1. Patrat. – 2. Dala, placa de pardoseala. – 3. Geam, sticla. – 4. La cartile de joc, una din cele doua culori rosii, insemnata cu romburi. – Var. caro; careu, s. n. (patrat), carea, s. f. Fr. carreau; folosirea este oarecum specializata (carou pentru cartile de joc, careu, pentru formatiunile militare sau de gimnastica).

CUPA², cupe, s. f. Una dintre culorile cartilor de joc (in forma de inima de culoare rosie). – Din ngr. kupa.

CUPA² ~e f. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentand o figura in forma de inima de culoare rosie. /<ngr. kupa

rosu¹ n. 1) A saptea culoare a spectrului solar. ◊ A infierbanta (un metal) pana la ~ a infierbanta pana la starea de incandescenta. 2) Colorant de aceasta culoare. ~ de Congo. ◊ ~ de buze ruj. 3) (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unei inimi. 4) carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. ◊ De ~ se spune despre persoanele satene. 5): ~ de Purcari varietate de vin produs in localitatea Purcari din Republica Moldova. /<lat. roseus

VARZA, verze, s. f. Planta legumicola bienala din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase si ondulate, care se invelesc unele pe altele formand o capatana compacta, folosita in alimentatie (Brassica oleracea); p. ext. mancare preparata din frunzele acestei plante. ◊ Varza de Bruxelles = varietate de varza cu tulpina inalta, cu capatana mica, de la care se consuma mugurii formati la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varza creata = varietate de varza cu frunzele incretite si cu capatana afanata (Brassica oleracea sabauda). Varza rosie = varietate de varza cu frunzele rosii-violete, care se consuma ca salata (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varza = a incurca lucrurile, a nu face nici o isprava. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varza = (mai ales despre carti si caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrentui. – Lat. vir(i)dia verdeturi.

CULOARE s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)