antologhion s.n. (inv.) carte religioasa cuprinzand slujbele praznicelor si ale sfintilor de peste an

CALINIC de la Cernica (1818-1850), ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Ascet si reformator al vietii monahale, editor de carte religioasa, sprijinitor al unirii Tarilor Romane. Canonizat de biserica in 1955; praznuit la 11 apr.

CAZANIE, cazanii, s. f. Predica prin care se explica un pasaj oarecare din evanghelie. ♦ carte religioasa care cuprinde predici sau povestiri in care se comenteaza texte evanghelice. – Din sl. kazanije.

TALMUD, talmuduri, s. n. carte religioasa la evrei, care contine un comentariu si o dezvoltare dogmatica a Vechiului testament sub raport religios, legislativ, literar si istoric. – Din fr. Talmud.

APOCRIF² ~e n. carte religioasa nerecunoscuta de biserica. [Sil. -po-crif] /<fr. apocryphe, lat. apocryphus

CAZANIE ~i f. 1) Cuvantare rostita de un slujitor al cultelor in biserica la sfarsitul liturghiei si care contine indrumari morale; predica. 2) carte religioasa care cuprinde talmaciri si comentarii ale textelor biblice. [Art. cazania; G.-D. cazaniei; Sil. -ni-e] /<sl. kazanije

MINEI ~e n. bis. carte religioasa in care sunt indicate (pe luni si pe zile) toate slujbele din cursul anului. /<sl. minei

PASCALIE ~i f. 1) Calendar in care sunt indicate data Pastilor si a altor sarbatori religioase. 2) carte astrologica populara dupa care se crede ca se poate prezice viitorul. /<ngr. pashalion

SINAXAR ~e n. 1) carte religioasa care descrie pe scurt vietile sfintilor. 2) (in biserica crestina) Calendar in care sunt fixate numele sfintilor dupa zilele anului. /<ngr. sinaxarion

VERSET s.n. Mic paragraf al cartilor (religioase) care cuprinde cateva randuri si are un inteles complet. [Pl. -te, -turi. / < fr. verset, it. versetto].

eortologhion (-oane), s. n. – 1. Calendar al sarbatorilor religioase. – 2. carte care contine imnurile tuturor sarbatorile de peste an. Ngr. ἐορτολόγιον.

lesvita s.f. (reg.) cartea populara religioasa a Sf. Ioan-Scararul.

MINIATURA, miniaturi, s. f. 1. Opera de arta plastica (in special pictura) de dimensiuni reduse, lucrata cu multa finete si minutiozitate. ◊ In miniatura = a) (loc. adj.) de proportii reduse; b) (Loc. adv.) pe plan restrans, limitat; in mic. ♦ Desen ornamental sau figurativ executat in culori, care impodobea vechile carti si manuscrise (religioase). ♦ Spectacol sau emisiune radiofonica sau de televiziune cu numere artistice de mici proportii. 2. Obiect de dimensiuni reduse; spec. obiect de mici dimensiuni care reproduce, la o scara mult redusa, un alt obiect. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur.

SFANT adj., s. 1. adj. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livr.) celest, (rar) indumnezeit, zeiesc, (pop.) sant, (inv.) minunat, preainalt. (Pronia ~.) 2. adj. (BIS.) (inv. si pop.) sant. (~ul duh.) 3. s. (BIS.) sfanta treime = trinitate, (pop.) troita. 4. s., adj. (BIS.) (pop.) sant, (inv.) preacuvios, preafericit, preapodobnic, (latinism inv.) sanct. (~ul Gheorghe.) 5. s. v. Maica Domnului. 6. s. (mai ales la pl.) v. mucenic. 7. s. sfantul parinte v. papa. 8. adj. (BIS.) bisericesc, religios, (pop.) sant. (carte ~.) 9. adj. (BIS.) sacru, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 10. s. (BIS.) sfanta scriptura = biblie, scriptura. 11. adj. divin, sacramental, sacru. (Lucrurile ~.) 12. s. (BIS.) sfanta sfintelor = sanctuar. (~ la iudei.) 13. adj. v. sacru. 14. adj. sacru, solemn. (Un juramant ~.) 15. adj. v. inviolabil. 16. adj. desavarsit, perfect. (~ nevinovatie!)

VEDIC, -A adj. Referitor la cartile de imnuri religioase indice, numite Vede. [< fr. vedique, cf. Veda – numele cartilor sfinte ale brahmanilor].

canon n., pl. oane, si (pop.) canun, pl. uri (ngr. kanonas, d. vgr. kanon, baston, linie, regula, model, principiu, d. kanna, trestie; ar. turc. kanun; bg. kanon; rus. kanun, ajun, veghere. V. canula). 1. Decretu unui conciliu: canoanele conciliului din Trident au reformat adinc catolicizmu. 2. Decret, lege, regula religioasa: canoanele Bisericii. (V. cod, indreptar). Fam. A nu avea nici un canun, a nu avea nici o regula, nici un inteles, nici un haz, nici un chichirez: fugi de aici, ca n´ai nici un canun! 3. Fig. Regula, norma, obicei: cinta dupa canonu lui. 4. Lista oficiala a cartilor Scripturii. 5. Pedeapsa religioasa data unui pacatos pentru ispasirea pacatelor. 6. Fig. Suferinta, tortura, pedeapsa, cazna, chin: ce canon pe capu meu! 7. Tropar. 8. (turc, kanun). Un fel de citera cu 72 de coarde, cite 3 pe un ton, numita si psalteriu.

SLAV, -A, slavi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originara de acolo; slavon (1); (la m. pl.) popor care locuieste in aceste state. 2. Adj. Care apartine slavilor (1), care se refera la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slava (si substativat, f.) = a) limba slavona; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, f.; in sintagma) Slava veche (bisericeasca) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cartile grecesti de cult din sec. IX-XI). – Din fr. slave.

BISERICESC adj. (BIS.) 1. ecleziastic, religios, spiritual, (inv.) religionar. (Dogme ~esti.) 2. religios, sfant, (pop.) sant. (carte ~easca.) 3. v. divin. 4. v. duhovnicesc.

TIPIC ~uri n. 1) carte care contine regulile de oficiere a serviciului divin. 2) Fiecare dintre regulile de oficiere a slujbei religioase cuprinse in aceasta carte. /<sl. tipiku, ngr. tipikon, fr. tipique

CHILAM-BALAM, opera fundamentala a literaturii maya, compusa din mai multe manuscrise cunoscute sub denumirea de Cartile lui ~. Contine texte istorice, religioase, astronomice si medicale si are un pronuntat caracter mitologic si profetic.

cintare f. Melodie. Melodie bisericeasca. Un fel de oda religioasa, ca Cintarea Cintarilor (o carte din Scriptura atribuita lui Solomon) sau Cintarea Romaniei (o opera in proza poetica de Rusu).

CEASLOV ~oave n. carte care cuprinde rugaciuni si cantari religioase pentru diferite ceasuri ale zilei. /<sl. tasoslovu

anghilest s.n. (inv.) cartea celor opt „glasuri” (melodii); cantece religioase; octoih

EVANGHELIE, evanghelii, s. f. Parte a Bibliei, recunoscuta numai de crestini, care cuprinde viata si invatatura lui Cristos. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Litera (sau cuvant) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de indoiala. A-si baga (sau vari) capul (sanatos sau teafar, zdravan etc.) sub evanghelie = a-si cauza singur neplaceri, incurcaturi. ♦ Fiecare dintre capitolele din acesta carte, care se citesc in timpul serviciului religios crestin. [Var.: (pop.) vanghelie s. f.] – Din sl. evangelije.

PASCALIE, pascalii, s. f. 1. Calendar bisericesc special, cu ajutorul caruia se poate stabili cu mult inainte data Pastilor si a altor sarbatori religioase care nu au loc la date fixe. 2. carte astrologica populara cu ajutorul careia se crede ca se poate ghici viitorul cuiva. – Din ngr. pashalion.

religios adj. 1. v. bisericesc. 2. bisericesc, sfant, (pop.) sant. (carte ~oasa.) 3. bisericesc, divin. (Seviciu ~.) 4. bisericesc, v. duhovnicesc. 5. v. credincios.

FACERE, faceri, s. f. Actiunea de a (se) face si rezultatul ei. ◊ Facere de bine = binefacere. ♦ (In credintele religioase) Creare a lumii de catre Dumnezeu. ◊ Facerea sau cartea facerii = cartea intai din Vechiul Testament; geneza. ♦ Construire, zidire. ♦ Nastere. – V. face.

PAVECERNITA ~e f. inv. 1) Slujba religioasa scurta care se oficia la manastiri dupa vecernie. 2) carte de rugaciuni pentru aceasta slujba. /<sl. paveterinica

CATEHISM s. n. 1. expunere succinta a principiilor unor doctrine religioase sub forma de intrebari si raspunsuri; (p. ext.) carte cuprinzand o asemenea expunere. 2. lucrare care expune esenta unei doctrine, a unei conceptii; credo. (< fr. catechisme, lat. catechismus, gr. katekhismos)

TIPIC¹, tipicuri, s. n. 1. Formula obisnuita, stereotipa; obicei, traditie, norma, regula. 2. carte care cuprinde ansamblul regulilor dupa care se oficiaza slujbele religioase; norma, regula pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipiku.

TALMUD s.n. carte care contine interpretarea scolastica a Vechiului Testament, sub raport religios, legislativ, literar si istoric, in spiritul preceptelor religiei mozaice. [Cf. fr. Talmud, ebr. talmud – invatatura].

TALMUD s. n. carte care contine interpretarea scolastica a Vechiului Testament sub raport religios, legislativ, literar si istoric, in spiritul preceptelor religiei mozaice. (< fr. Talmud)

catavasie (catavasii), – S. f. Utrenie, slujba religioasa de dimineata. Sl. katavasije, din gr. ϰατάβασις „coborire.” – Der. catavasier, s. n. (carte de ritual bisericesc).

FUNDAMENTALISM s. n. miscare religioasa de origine protestanta care dezvolta credinta intr-un singur sens al cartii fundamentale a unei biserici, propovaduind intoleranta fata de alte credinte. (< fr. fondamentalisme)

MINEI, mineie, s. n. carte bisericeasca ortodoxa in care sunt indicate, pe luni si pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĩ.

RADU CEL MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.

CORAN s. n. carte sacra a religiei musulmane care contine prezentarea dogmelor si a tezelor acesteia, precum si diferite precepte religioase, etice si juridice, legende si mituri. – Din fr. coran, germ. Koran.

ROUAULT [ruo], Georges (1871-1958), pictor, grafician si decorator francez. Discipol al lui G. Moreau. Temperament romantic, a evoluat in sensul unui expresionism vizionar, cultivand o tematica religioasa, biblica si mitologica („Crist”, „Exodul”). Numeroase acuarele si guase dominate de un albastru intunecat, in care amestecul dintre grotesc si tragic apare ca simbol al dezumanizarii („Codoasa”, „Cabotinii”, „La oglinda”, „Clovn tragic”). Ca gravor a realizat lucrari monumentale („Miserere”, „Ecce H***”, „Pierrot”, „Pasiune”). Ilustratie de carte, decoruri de teatru, ceramica, vitralii, tapiserii. Spirit profund crestin, a incercat sa traduca pictural viziunea sa religioasa si tragica asupra lumii, fiind unul dintre cei mai mari pictori religiosi ai sec. 20.

PARACLIS, paraclise, s. n. 1. Capela construita alaturi de o biserica, intr-un cimitir, in interiorul unei cladiri etc. 2. (In religia crestina ortodoxa) Slujba religioasa de lauda si de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfant; rugaciunea inchinata unuia dintre acestia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugaciuni. [Pl. si: paraclisuri] – Din sl. paraklistu.

CAZANIA LUI VARLAAM (carte ROMANEASCA DE INVATATURA), carte de cult, cuprinzand evangheliile, citeva legende hagiografice si primele incercari de versificare in limba romana (un imn de lauda domnitorului si doua imnuri religioase). Tiparita de mitropolitul Varlaam la Iasi in 1643. Monument de limba romaneasca veche.

CARAVAGGIO (Michelangelo Merisi, zis ~) (C. 1573-1610, n. Caravaggio), pictor italian. Inspirandu-se din realitate, a reactionat impotriva academismului, introducand in operele sale, cu tematica religioasa sau mitologica, figuri de oameni din popor. A folosit o tehnica de clarobscur bazata pe contraste violente de lumina si umbra („Moartea Fecioarei”, „Bachus adolescent”, „Jucatorii de carti”). Conceptia sa artistica, numita „caravagism”, a influentat puternic pictura europeana de la inceputul sec. 17.

citi (citesc, citit), vb. – A parcurge un text. – Var. ceti (inv.). Sl. citati (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57; Skok 65), de la cisti, – citǫ „a cinsti, a citi”, care este etimonul lui cinsti. – Der. citanie, s. f. (lectura; inv., invatatura; astazi, slujba religioasa), din sl. citenije, cetanije; citet, s. m. (cititor), din sl. citici; citet, adj. (lizibil), de la citi; citeala, s. f. (inv., lectura, studiu); citire, s. f. (lectura; enciclopedie, manual, carte de scoala elementara); cititor, s. m. (lector).

BIBLIA, colectie a cartilor sfinte de la „cartea Facerii” pina la „Apocalipsa”. carte sacra a crestinismului, B. are doua parti: „Vechiul Testament” (redactat intre sec. 13-2 i. Hr., acceptat si de mozaici) si „Noul Testament” (sec. 1-4 d. Hr.). Continutul, eterogen, cuprinde mituri, doctrina religioasa, texte ritualice si magice, rugaciuni, adevarul lui Dumnezeu despre creatie si mintuire, eseuri filozofice, meditatii si coduri de morala practica, folclor. literatura in proza si versuri, coduri juridice, sfaturi medicale, agricole si gospodaresti etc., apartinind unui numar mare de autori. B. este cea mai raspindita carte din lume, fiind tradusa acum in c. 1.800 de limbi. V. Septuaginta, Vulgata, Biblia de la Bucuresti, Palia de la Orastie.

TORA s.f. a. Nume dat de evrei legii lui Moise si Pentateuhului care o contine. b. 1. Cele cinci carti ale lui Moise, care constituie Pentateuhul. 2. Ansamblul legilor si judecatilor continute in scriptura evreiasca, in celelalte scrieri sfinte si in traditia orala. 3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit in sinagoga la slujbele religioase. (cf. fr. thora, tora(h), engl. torah < ebr. bibl. tōrāh = indrumare, invatatura, doctrina; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arata, a indica; a conduce, a instrui, a invata (pe cineva); forma factitiva (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvarli) [def. b. MW, et. TLF]

DIVIN ~a (~i, ~e) 1) (in conceptiile reli-gioase) Care se considera ca provine de la Dumnezeu sau de la zei; din cer; dumnezeiesc; ceresc. Dar ~. 2) Care este caracteristic pentru Dumnezeu si zeitati; dumnezeiesc. Putere ~a. Har ~. 3) Care este menit sa-l slaveasca pe Dumnezeu. Serviciu ~. carte ~a. 4) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; celest. Frumusete ~a. Melodie ~a. /<fr. divin, lat. divinus

calvinizm n. Doctrina religioasa a lui Calvin. – Calvinizmu e o secta religioasa care se distinge pin [!] originea democratica pe care o atribue autoritatii religioase. El suprima crucea, sfintii, moastele, icoanele, traditiunea si liberu arbitriu si admite numai dogma predestinatiunii, botezu si impartasirea. Calvinistii au fost numiti in Francia hughenoti. Aceasta secta e raspindita pin [!] Elvetia, Olanda, Scotia si Ungaria. Exista pin [!] Romania sate numite Calvini, proba ca odinioara au fost locuite de Unguri calvinisti. Calvin e autoru Institutiunii Crestinesti, o foarte insemnata carte a vechii literaturi franceze.