BIBLIOFIL, -A, bibliofili, -e, s. m. si f. Iubitor si colectionar de carti rare si pretioase. ◊ (Adjectival) Editie bibliofila = carte rara, frumoasa, pretioasa, editata in conditii grafice deosebite; editie de lux. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophile.

BIBLIOFILIE s. f. Pasiunea de a cunoaste, de a evalua si de a colectiona carti rare si pretioase. 2. Ramura a bibliofiliei care se ocupa cu studiul cartilor rare si al valorii lor artistice. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophilie.

CONDICA s. catastif, registru, (rar) carte, (inv. si reg.) metrica, protocol, (inv.) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism inv.) tefter. (Inscris in ~.)

BIBLIOFIL ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care are pasiunea de a colectiona carti (rare si pretioase). [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliophile

BIBLIOFILIE f. 1) Interes deosebit pentru carti rare si pretioase. 2) Ramura a bibliologiei care se ocupa cu studiul cartilor rare si pretioase. [Art. bibliofilia; G.-D. bibliofiliei; Sil. -fi-li-e] /<fr. bibliophilie

BIBLIOMAN ~i m. Persoana stapanita de bibliomanie; colectionar pasionat de carti (rare si pretioase); bibliofil. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliomane

CARTOLINA s.f. (rar) carte postala ilustrata. [< it. cartolina].

PATOLOGIE s.f. Ramura a medicinei care studiaza natura si simptomele bolilor. ◊ Patologie forestiera = disciplina care studiaza bolile plantelor forestiere; patologie a cartii = cunoasterea si tratarea stricaciunilor care se pot ivi la o carte. ♦ (rar) Stare patologica. ♦ Totalitatea modificarilor morbide care apar in tesuturi in anumite boli. V. simptom. [Gen. -iei. / < fr. pathologie, cf. gr. pathos – boala, logos – studiu].

BIBLIOMAN, -A s.m. si f. Colectionar pasionat de carti (rare); stapanit de bibliomanie. [< fr. bibliomane].

BIBLIOMAN, -A s. m. f. colectionar pasionat de carti (rare). (< fr. bibliomane)

BIBLIOFIL, -A, bibliofili, -e, s. m. si f. Iubitor si colectionar de carti rare si pretioase. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliophile (<gr.).

BIBLIOFILIE s. f. Pasiunea de a colectiona carti rare si pretioase. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliophilie (<gr.).

CARTISOARA, cartisoare, s. f. (rar) Carticea (1). – carte + suf. -isoara.

CADASTRU s. carte funciara, carte funduara, (rar) tabela, (Transilv.) telechim, (in trecut, in Transilv.) urbariu. (Teren inscris in ~.)

SIBILIN, -A adj. (rar) Sibilic. ◊ Carti sibiline = culegere de oracole, pastrata la Roma, care era consultata ori de cate ori republica era in primejdie. [Cf. lat. sibyllinus, fr. sibyllin].

BIBLIOFIL, -A s.m. si f. Iubitor, colectionar de carti pretioase, frumoase si rare. // adj. (Despre carti, editii) rar si pretios. [< fr. bibliophile, cf. gr. biblion – carte, philos – prieten].

BIBLIOFIL, -A I. s. m. f. iubitor, colectionar de carti pretioase, rare. II. adj. (despre carti, editii) rar si pretios; realizat in conditii grafice deosebite. (< fr. bibliophile)

CARTOMANTIE s. f. (rar) Ghicit in carti. – Din it. cartomanzia.

SCORPION s. 1. (ZOOL.) scorpie. 2. (ZOOL.) scorpionul de carti (Chelifer cancroides) = (rar) chelifer, scorpia cartilor, scorpia de hartie. 3. (ASTRON.; art.) (pop.) scorpia (art.).

CONCINA ~e f. rar Joc de carti la care sunt folosite toate cartile. /<ngr. kontsina

SLOVA ~e f. inv. 1) Semn grafic din alfabetul chirilic; litera slavona. ◊ A citi pe ~e a silabisi. 2) Scris al cuiva cu toate caracteristicile lui. 3) rar Stiinta de carte; invatatura. /<sl. slovo

BELOTA s.f. (rar) Joc de carti care se joaca pe puncte cu 32 de carti intre doi, trei sau patru jucatori. [< fr. belote].

CARTOMANTIE s.f. (rar) Ghicit in carti. [Gen. -iei. / < it. cartomanzia].

coz s. m. – 1. La jocurile de carti, atu. – 2. Obiect rar, extrem de pretios, minunatie. – 3. (Adv.) Foarte, din cale-afara. Tc. koz (Seineanu, II, 147; Lokotsch 1217), ngr. ϰόζι.

CARTISOARA, cartisoare, s. f. (rar) Carticea (1). – Din carte + suf. -is-oara.

codice n., pl. tot asa, ca si nume (lat. codex, codicis, trunchi, carte [fiind-ca cei vechi scriau pe tablite de lemn acoperite cu ceara]. V. cod, condica). Cod. (rar). Manuscris vechi, carte veche: codicele de la Voronet (un monument lit. rom. din sec. 16).

1) dat n., pl. uri. Actiunea de a da: datu cartilor de joc. rar. Datina: asa e datu nostru.

CARTOI, cartoaie, s. n. (rar) Augmentativ al lui carte. – carte + suf. -oi.

CRAITA, craite, s. f. I. 1. Nume dat la doua specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternica si ramificata, cu frunze opuse, penat-divizate si cu flori galbene-portocalii, cu miros patrunzator; vazdoaga, ochesele (Tagetes e****a si patula). 2. Varietate de ciuperca comestibila, a carei palarie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbena-aurie. II. (La pl., art.) Dans popular romanesc cu miscare vioaie, raspandit in Oltenia; melodie dupa care se executa acest dans. III. (rar; la jocul de carti) Dama. [Var.: creita s. f.] – Crai + suf. -ita.

TAIA vb. 1. v. imparti. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ niste metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. injunghia. 11. a (se) injunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vita.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adanci.) 15. v. croi. 16. a croi, (inv.) a sparge. (Fluviul isi ~ drum prin munti.) 17. v. brazda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cartile, la jocul de carti.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste camp.) 22. a se branzi, (inv. si reg.) a se sarbezi, (Mold.) a se corasli. (Laptele s-a ~.)

RIGA rigi m. 1) inv. (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii; rege; monarh; suveran; imparat. 2) rar (la jocul de carti) Figura pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege; popa. /<ngr. righas

BIBLIOFILIE s.f. 1. Interes deosebit pentru carti pretioase, frumoase si rare. 2. Ramura a bibliologiei care studiaza cartile sub raportul raritatii sau al valorii lor artistice. [Pron. -bli-o-, gen. -iei. / cf. fr. bibliophilie].

CARTOI, cartoaie, s. n. (rar) Augmentativ al lui carte.

coperta f., pl. e (it. coperta si coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (rar). Scoarta (invalitoare [!]) de carte. – Pop. cuperta, plic; coverta si cuverta (ngr. kuverta), punte (la corabie).

CABULA, cabule, s. f. (rar) Superstitie de jucator (de carti). – Din tc. kabul.

Ecarte s. n. (rar) Numele unui joc de carti la care participa doua persoane. – Din fr. ecarte.

PASA, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii catre un coechipier. 2. Fiecare dintre miscarile facute cu mana de cel care hipnotizeaza pe cineva. 3. Miza pe care trebuie sa o depuna jucatorii de carti la fiecare nou tur. ♦ (rar) Tur la unele jocuri de carti. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) pasa buna (sau proasta) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de carti; a trece prin imprejurari favorabile (sau nefavorabile); a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fasie de apa indicata navigatiei intr-o zona cu stanci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat in tiparele sau in matritele care il fasoneaza. – Din fr. passe, engl. pass.

CULOARE s. 1. v. vopsea. 2. (rar) masla. (~ la jocul de carti.)

LEGATOR s. (rar) scortitor, (Transilv.) compactor. (~ de carti.)

RASFOI vb. 1. a frunzari, (livr.) a foileta, (rar) a prefira. (A ~ o carte.) 2. v. parcurge.

CABULA, cabule, s. f. (rar) Superstitie de jucator (de carti). – Tc. kabul.

COLOFON, colofoane, s. n. (rar) Nota, insemnare finala a unei carti, care reproduce sau completeaza cele spuse in titlu. – Din fr. colophon.

BANCA s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la ~.) 2. banca de date v. banca de informatii; banca de informatii = banca de date. 3. (rar) sueta. (~ la unele jocuri de carti.)

BANCHER s. 1. (inv.) zaraf. (~ul este proprietar de banca.) 2. (rar) suetar. (~ la unele jocuri de carti.)

CITITOR s. (rar) lector, (inv.) citet. (~ al unei carti.)

LEGATORIE s. (rar) cartonaj, scortitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de carti.)

PARTIDA s. 1. v. meci. 2. (rar) talon. (~ la unele jocuri de carti.) 3. v. grupare. 4. (POL.) factiune. (Apartine ~ adverse.) 5. v. casatorie. 6. v. cont.

PRAVILA ~e f. inv. 1) Regula imperativa adoptata de organul legislativ al unei tari si aparata de stat; lege. 2) carte care contine astfel de reguli. 3) rar Norma traditionala a unei colectivitati, legata de un ceremonial si transmisa din generatie in generatie; datina; obicei; randuiala. /<sl. pravilo

COLOFON s.n. Insemnare la sfarsitul unei carti in epoca manuscriselor si incunabulelor, cuprinzand date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul si titlul lucrarii. ♦ (rar) Notita grafica la sfarsitul unei carti prin care se anunta date in legatura cu editarea si tiparirea cartii. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon].

TALON s.n. 1. Portiunea de deasupra calcaiului unui ciorap. ♦ (rar) Talus. 2. Partida la jocul de carti. 3. Marginea tare si ingrosata a unei anvelope, care se introduce in janta rotii. 4. Parte care ramane la cotorul unui chitantier, al unui bonier etc., dupa ce s-au rupt partile detasabile. 5. (Arhit.) Mulura convex-concava formata din doua arcuri de cerc care se racordeaza. 6. (Muz.) Partea de la capatul de jos al arcusului. [< fr. talon].

MASLA, masle, s. f. (rar) Fiecare din cele patru culori ale cartilor de joc. – Din rus. maslo „ulei de pictura”.

POLIGRAFIE, poligrafii, s. f. 1. Ansamblul procedeelor de reproducere grafica si de multiplicare a unui text sau a unei figuri; ramura a tehnicii care se ocupa cu reproducerea grafica si cu multiplicarea unui text sau a unei figuri; tehnica grafica. 2. Ansamblul intreprinderilor care se ocupa cu imprimarea si cu raspandirea cartilor sau a altor imprimate; industrie poligrafica. 3. (rar) Totalitatea lucrarilor unui poligraf (1); calitatea de poligraf a unui scriitor; caracteristica a operelor scrise de un poligraf. – Din fr. polygraphie.

CARTONA vb. a lega, (rar) a scorti, (Transilv.) a compacta. (~ o carte.)

CHELTUIALA s. 1. v. cheltuire. 2. (astazi rar) speze (pl.). (L-a trimis la carte pe ~ lui.) 3. v. consum.

SCRISOARE s. 1. epistola, epistolie, (astazi rar si fam.) misiva, (inv. si pop.) carte, ravas, (reg.) scris, (prin Ban.) propis, (inv.) depesa, poslanie, scriptura. (I-am expediat prin posta o ~.) 2. (LIT.) epistola. (O ~ de Gr. Alexandrescu.) 3. (EC.) scrisoare de trasura v. fraht.

VERSET s. (BIS.) 1. stih, (rar) vers. (~ din psalmi.) 2. (inv.) soroaca. (~ in cartile liturgice.)

MASLA ~e f. rar Fiecare dintre cele patru culori la cartile de joc. /<rus. maslo

A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere

LUTRIN s.n. (rar) Pupitru inalt pe care se pun cartile in corul unei biserici catolice. [< fr. lutrin, cf. lat.t. lectrinum].

maz (-zuri), s. n. – Miza, cantitate pontata intr-un joc de carti. Rus. maz, din germ. Mass (Tiktin). rar.

CARTUrarEASA ~ese f. pop. rar Femeie care se indeletniceste cu ghicitul in carti. /carturar + suf. ~easa

IMPRESSUM s. n. (rar) Numele, firma tipografiei (care apare imprimata) pe o carte tiparita. – Cuv. lat.

NEOBISNUIT adj. 1. v. anormal. 2. exceptional, (rar) rarisim. (Un caz ~.) 3. (inv. si pop.) osebit. (O carte ~.) 4. v. aparte. 5. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, nastrusnic, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) strain, (pop.) pidosnic, pocit, poznas, (Mold.) desantat, (Transilv., Ban. si Olt.) sod, (inv.) ciudos, (grecism inv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, intors, sucit, trasnit. (Ce chestie ~!)

TIPARITURA s. 1. imprimat, (rar) tipareala, (inv.) publicare, tiparire. (Tot felul de ~i.) 2. carte, lucrare, opera, scriere, tom, volum, (livr.) op. (O ~ voluminoasa.)

CINTAREA CINTARILOR, carte a „Vechiului Testament”. Alcatuita din poemele nuptiale de o rara frumusete, scrise in sec. 5 i. Hr. si atribuite regelui Solomon, care a trait insa in sec. 10 i. Hr. Exegetii ii confera un sens alegoric.

burduf n., pl. uri (din burduh [var. din tirbuh, tirboc], de unde si rut. bordiug, burdiug, burduf. V. tirban). Sac de pele de pus brinza, undelemn s.a. rar. Poclit la trasura. Fig. Fam. A fi burduf de carte, a fi doba de carte, a fi foarte invatat. I-a facut spinarea burduf de bataie, l-a batut de i-a unflat spinarea. L-a legat burduf, l-a legat fedeles, teapan, foarte strins. – In nord pl. si burduje, desagi de pele (coburi) p. calatorie calare.

VOLANT², -A, volanti, -te, adj. Desprins de o unitate, detasabil; mobil. ◊ Foaie volanta = tiparitura pe o singura foaie care se difuzeaza in public ca manifest, ca afis etc.; fila detasata dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echipa volanta = echipa mobila care se deplaseaza cu usurinta, dintr-un loc de munca in altul, dupa nevoie. Biblioteca volanta = fond de carti apartinand unei biblioteci si imprumutat unei institutii pentru folosinta temporara. ♦ (Rar) Care poate zbura; care se poate mentine in aer. – Din fr. volant.

IMPARTIRE s. 1. imparteala. (~ bunurilor.) 2. dividere, divizare, diviziune, fractionare, fragmentare, imbucatatire, sectionare, segmen-tare, taiat, taiere, (rar) segmentatie. (~ unui intreg.) 3. v. descompunere. 4. despartire, divi-ziune. (~ in capitole a unei carti.) 5. v. atribuire. 6. v. distribuire. 7. v. aranjare.

CANAFAS n. Panza rara foarte apretata folosita ca furnitura la confectionarea imbracamintei si la legarea cartilor. /<germ. Kanevas, Kannefas

DAMA s.f. I. (rar) 1. Doamna, cucoana. ◊ De dama = femeiesc. 2. Femeie de moravuri usoare, p*********a. II. 1. carte de joc pe care este desenata figura unei femei. 2. Regina (la jocul de sah). 3. (La pl.) Joc practicat pe o tabla ca cea de sah si la care se folosesc pioni sau discuri albe si negre. III. Scobitura in copastia unei ambarcatii, in care se sprijina mansonul ramei. [< fr. dame, it. dama].

VALET s. 1. fecior, lacheu, (rar) camerier, (inv., prin Mold.) jocheu. (Un ~ la o casa boiereasca.) 2. fante. (~ la cartile de joc.)

STIINTA ~e f. 1) Sfera de activitate umana a carei functie consta in dobandirea si sistematizarea teoretica a cunostintelor despre realitate. ~e sociale. ~ele naturii. ◊ Om de ~ invatat; savant. 2) Totalitate a cunostintelor dintr-un anumit domeniu; disciplina. Cibernetica este o ~ recenta. ◊ ~ de carte a) cunostinte elementare (de a scrie si de a citi); b) eruditie. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoastere. ◊ A avea ~ despre ceva a avea cunostinta despre ceva. Cu (sau fara) ~a cuiva cu (sau fara) stirea cuiva. Cu buna ~ in mod constient. [G.-D. stiintei; Sil. sti-in-] /a sti + suf. ~inta

SCRIERE s. 1. (inv.) scrisoare. (~ literelor alfabetului.) 2. (inv.) scriptura, scrisoare. (Vorbire si ~.) 3. v. caligrafiere. 4. (inv.) scrisoare. (~ au luat-o de la romani.) 5. v. creare. 6. v. lucrare. 7. v. carte. 8. scriere dramatica v. piesa. 9. (inv. si pop.) slova. (Descifra cu greutate ~ chirilica.) 10. scris, (rar) scriitura, (inv. si pop.) scrisoare, slova, (inv.) scriptura. (Avea o ~ frumoasa.) 11. grafie, scris, (rar) scriitura. (I-a recunoscut ~.) 12. ortografie, (inv.) scriptura. (Despre ~ limbii romane.)

CUPRINS s. 1. intindere, intins, spatiu, suprafata, teritoriu, (inv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul tarii.) 2. limita, (rar) perimetru, (inv.) ocol. (In ~ ul cetatii.) 3. continut, (rar) plin. (Se zbuciuma marea si ~ul ei.) 4. continut, corp, materie, (inv.) cuprindere. (In ~ul cartii.) 5. continut, sumar, tabla de materii, (inv.) registru, scara, suma, (grecism inv.) pinax. (~ul unui volum.)

breviar n. (lat. breviarium, d. brevis, scurt). carte de oficiu p. preuti. Oficiu insusi. Fig. Lectura obisnuita: Oratiu e breviaru literatilor. – Mai rar breviariu.

IMPAS s. n. 1. situatie fara solutionare convenabila. 2. (rar) mica strada fara iesire; fundatura, intrare. 3. (la bridge, belota) a face un ~ = a juca o carte inferioara cand se presupune ca adversarul care trebuia sa joace inainte detine o carte intermediara. (< fr. impasse)

1) analog n., pl. oage (ngr. analogi si -ion, id.). rar. Pupitru fix invirtitor pe care cantaretii de la strana dreapta si cea stinga isi tin cartile, ori pupitru portativ (tetrapod) pe care se pune evanghelia in mijlocu bisericii. – Si -ghion (numai la sing.), ca irmologhion.

UNIUNEA INTERNATIONALA PENTRU CONSRRVAREA NATURII (UICN, IUCN), organizatie internationala fondata de UNESCO in 1948, avand ca scop promovarea actiunilor menite sa asigure mentinerea cadrului natural si a resurselor naturale, atat pentru valoarea lor culturala sau stiintifica, cat si pentru o sustinuta bunastare economica si sociala a omenirii. Sub egida UICN se realizeaza listele rosii sau carti rosii de plante si animale (care semnaleaza, pentru fiecare tara sau regiune, speciile periclitate, vulnerabile sau rare). UICN stabileste principiile si normele pentru declararea si managementul ariilor protejate, dupa care se ghideaza organele nationale de decizie. Din 1952 se numeste Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor sale.

A FILA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile) A transforma in fire prin rasucire. 2) (franghii, cabluri etc.) A desfasura incetul cu incetul. 3) (cartile de joc) A rasfira treptat (astfel ca sa se vada numai initialele). 4) (parul) A face sa devina mai rar (prin inlaturarea unor suvite). 5) (persoane) A urmari pe ascuns. 6) (note muzicale) A interpreta, modificand treptat intensitatea (de la piano pana la forte si invers). 2. intranz. inv. (despre lampi cu fitil) A arde palpaind si scotand fum. /<fr. filer, lat. filare

PASIENTA, pasiente, s. f. Combinare a cartilor de joc dupa anumite reguli bazate pe hazard, de reusita careia jucatorul leaga realizarea unei dorinte. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasenta s. f., (inv.) pasians s. n.] – Din ngr. pasientsa, fr. patience.

LUMINAT², -A, luminati, -te, adj. 1. Care primeste lumina, pe care cade lumina; plin de lumina; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multa) stiinta de carte; care intelege, discerne, care judeca limpede; plin de intelepciune; instruit, cultivat, invatat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminati. ♦ Lamurit, edificat. 3. (rar) Care raspandeste, emite lumina; luminos, stralucitor. ♦ Fig. (Despre fata, ochi etc.) Care exprima, radiaza multumire, bucurie. 4. (Inv.; ca termen de reverenta, adesea pe langa cuvinte reprezentand un titlu, o calitate) Inaltat, marit, slavit. – V. lumina.

INFERN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locas subpamantean unde cei vechi credeau ca raman sufletele mortilor. 3. Colectie de carti licentioase, formand in bibliotecile mari o sectie aparte unde accesul este limitat. 4. (Fig.) Loc de dezordine si de confuzie. [Pl. (rar) -nuri, -ne. / < lat. infernus, cf. it. inferno].

TOBA s. I. 1. (MUZ.) darabana, (rar) tambur, (inv. si reg.) baraban, barabanca, (inv.) tampina. (Bate ~.) 2. (TEHN.) tambur. II. (prin Ban. si sud-vestul Transilv.) sfarca. (Mezelul numit ~.) III. caro. (~ la cartile de joc.)

CANAFAS s. n. Panza rara din fire de canepa, foarte apretata, care se foloseste la confectionarea hainelor, ca intaritura la piepti, la gulere si, in legatorie, la cusutul cotoarelor de carti. – Din germ. Kanevas.

alcatuiesc v. tr. (ung. alkatni si alkotni, a forma). Compun, intocmesc: a alcatui o carte, o lege. Formez, constitui: taranii alcatuiesc majoritatea populatiunii. V. refl. Is compus din: casa se alcatuieste din mai multe odai. Vechi. Ma prefac, ma transform. rar azi (infl. de int. lui alkudni, a neguta). Ma inteleg din pret, ma impac, ma invoiesc.

VOLANT, -A adj. (rar) Care poate zbura; care se poate mentine in aer. ♦ (Spec.) Care se poate misca, deplasa dupa voie; mobil, desprins. ◊ Foaie volanta = foaie de hartie scrisa sau tiparita care se difuzeaza ca manifest; biblioteca volanta = fond de carti apartinand unei biblioteci publice si imprumutat temporar unei institutii, unei unitati etc. [< fr. volant < voler – a zbura].

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. Mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

COTOR, (1, 2) cotoare, s. n., (3) cotori, s. m. 1. S. n. Tulpina, lujer (la legume si la plante erbacee) care sustine frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul vitei. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Fam.) Matura foarte uzata. 2. S. n. Parte, loc unde se leaga sau unde se cos foile unei carti, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitantier, a unui bonier etc. ramasa dupa ce s-au rupt jumatatile detasabile ale foilor; partea fiecarei foi care ramane in chitantier, bonier etc. dupa predarea chitantei. 3. S. m. (La fiinte; rar) Partea dinspre radacina a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de par. – Et. nec.

A INGHITI inghit tranz. 1) (mancaruri, bauturi, medicamente etc.) A face sa treaca din gura in stomac. ◊ A nu ~ pe cineva a nu putea suferi pe cineva. ~ noduri a suporta ceva neplacut fara a putea riposta. A-si ~ lacrimile (sau plansul) a-si stapani plansul. 2) rar A manca in graba; a imbuca. 3) (aer, miresme etc.) A trage in piept; a inhala; a inspira. 4) (despre corpuri poroase) A trage in sine; a suge; a absorbi. 5) (despre ape, desisuri, intuneric etc.) A face sa nu se mai vada, captand in sine. 6) (carti, scrieri etc.) A citi foarte repede si cu mare interes. 7) (vorbe jignitoare) A suporta fara riposta. ◊ ~ galusca a suporta o neplacere fara a cracni. 8) (cuvinte, parti de vorbire, sunete) A omite la pronuntare (din cauza unui defect de vorbire). /<lat. ingluttire

SFANT adj., s. 1. adj. (BIS.) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livr.) celest, (rar) indumnezeit, zeiesc, (pop.) sant, (inv.) minunat, preainalt. (Pronia ~.) 2. adj. (BIS.) (inv. si pop.) sant. (~ul duh.) 3. s. (BIS.) sfanta treime = trinitate, (pop.) troita. 4. s., adj. (BIS.) (pop.) sant, (inv.) preacuvios, preafericit, preapodobnic, (latinism inv.) sanct. (~ul Gheorghe.) 5. s. v. Maica Domnului. 6. s. (mai ales la pl.) v. mucenic. 7. s. sfantul parinte v. papa. 8. adj. (BIS.) bisericesc, religios, (pop.) sant. (carte ~.) 9. adj. (BIS.) sacru, (livr.) sacrat, sacrosanct. (Scripturile ~.) 10. s. (BIS.) sfanta scriptura = biblie, scriptura. 11. adj. divin, sacramental, sacru. (Lucrurile ~.) 12. s. (BIS.) sfanta sfintelor = sanctuar. (~ la iudei.) 13. adj. v. sacru. 14. adj. sacru, solemn. (Un juramant ~.) 15. adj. v. inviolabil. 16. adj. desavarsit, perfect. (~ nevinovatie!)