ALBUM s. n. 1. volum special legat in care se pastreaza fotografii, ilustrate, marci postale etc. ◊ caiet in care se scriu versuri, maxime. 2. carte mare cuprinzand ilustratii, fotografii etc. 3. colectie de melodii ale unui cantaret, ale unei formatii pe un singur disc. (< fr., lat. album)

carte s. 1. lucrare, opera, scriere, tiparitura, tom, volum, (livr.) op. (O ~ groasa.) 2. (CONT.) cartea mare = maestru, registru de partizi. 3. carte funciara v. cadastru; carte funduara v. cadastru. 4. v. invatatura.

MAESTRU s. v. cartea mare.

REGISTRU s. 1. v. condica. 2. (CONT.) registru de casa = jurnal de casa; registru de partizi v. cartea mare. 3. (TEHN.) sertar, suber, ventil. (~ la o conducta.) 4. v. ambitus. 5. (MUZ.) (inv.) octoih. (~ul unui instrument de suflat.)

SUSCITA vb. a destepta, a produce, a provoca, a solicita, a starni, a trezi. (cartea ~ mare interes.)

JOKER s.m. Cea mai mare carte la unele jocuri de noroc; balador. [Pron. gio-car, scris si jocher. / < engl. joker].

CEZANNE, [sezan], Paul (1938-1906), pictor francez. Temperament reflexiv si framintat, adept, la inceput, al impresionistilor, de care ulterior s-a desprins. A creat o arta si o estetica originala, intemeiata pe esentializari si sinteze ale formei, pe o severa si solida constructie a volumelor realizate prin culoare („Casa spinzuratului”, „Muntele Sainte-Victoire”, „Jucatorii de carti”, „marea la Estaque”). Considerat deschizator de drumuri in arta sec. 20.

KANG, Yuwei (1858-1927), filozof si om politic chinez. Influentat de cultura si civilizatia occidentala, a propus un program de reforme radicale pentru imbunatatirea situatiei economice si sociale ale Chinei („cartea marii intelegeri”). Adept al monarhiei constitutionale. Studii asupra filozofilor clasici („Confucius, reformatorul”).

chitan n., pl. e (d. chita 3). Mold. Fam. Pine [!] mare ratunda [!] (cum obisnuiesc sa faca Rusii). Iron. carte mare si grea, ceaslov. (Cp. si cu turc. kitab, carte). – Forma lit. pitan nu se aude. V. taftalog.

LEVATA, levate, s. f. 1. Operatie de scoatere a mosoarelor sau a tevilor pline de pe masinile de semitort sau de filat dintr-o filatura. ♦ Cantitate de fire toarse obtinuta prin aceasta operatie. 2. (La jocul de carti) Totalitatea cartilor pe care unul dintre jucatori le poate ridica de pe masa in baza unei carti mai mari sau a unui atu. – Dupa fr. levee.

SPRE prep. 1. (Cu sens local) In directia..., inspre, catre, la. Pornesc spre scoala. ♦ (In numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adaugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) In apropierea..., aproape de..., cam la vremea..., pe la... Spre iarna. ♦ Catre ziua de...; dintre ziua de...; si ziua de... Luni spre marti. ♦ (Arata o actiune ulterioara celei exprimate de verbul precedent, avand valoare copulativa) Dupa aceea, si apoi. 3. (Introduce un complement circumstantial de scop) In vederea..., pentru a..., ca sa... Se duce spre a cerceta personal. ◊ Expr. Spre pilda = de pilda, de exemplu. 4. (Introduce un complement circumstantial de mod) (In asa fel) incat (sa produca, sa cauzeze cuiva ceva). I-a daruit o carte spre marea lui bucurie. 5. (Inv. si reg.; introduce un complement indirect) Echivaland cu..., drept, ca. Spre rasplata, cer doua lucruri. – Lat. super.

FORMAT s. dimensiune, marime. (carte de ~ mare.)

AS asi m. 1) carte de joc cu valoarea cea mai mare intre cartile de aceeasi culoare. 2) fig. Persoana care se evidentiaza in mod deosebit intr-un domeniu oarecare. /<fr. as, lat. as, assis

NOUA¹ num. card. 1) Opt plus unu. ~ carti. ◊ Peste ~ mari si ~ tari foarte departe. A avea ~ vieti (sau suflete) a fi foarte rezistent. 2) (cu valoare de num. ord.) Al noualea, a noua. /<lat. novem

A PLUSA ~ez 1. tranz. pop. (sume) A adauga prin adunare (la o alta suma); a aditiona. 2. intranz. (la jocul de carti) A mari miza; a pune o miza mai mare decat toti jucatorii anteriori. /Din plus

AS, asi, s. m. 1. carte de joc pe care e insemnat un singur punct si care de obicei este considerata ca cea mai mare dintre cartile de aceeasi culoare; birlic. 2. Fig. Persoana care se distinge intr-un domeniu oarecare. – Fr. as (lat. lit. as, assis).

FOLIANT, foliante, s. n. carte de dimensiuni mari, de obicei formata din coli indoite o singura data, cu paginatia in folio (1). [Pr.: -li-ant] – Din germ. Foliant.

BIRLIC ~ci m. carte de joc cu cea mai mare valoare intre cartile de aceeasi culoare; as. /<turc. birlik

FOLIANT ~e n. 1) carte groasa de format folio. 2) Orice carte de proportii mari. [Sil. -li-ant] /<germ. Foliant

A PROMITE promit tranz. 1) A consimti sa dea in mod verbal; a fagadui. ~ o carte. ~ un salariu mare. 2) (urmat, de regula, de un conjunctiv) A accepta benevol ca angajament; a fagadui. A promis sa intre. 3) fig. A arata cu anticipare. Toamna promite sa fie bogata. /<lat. promittere, fr. promettre

FOLIANT s.n. carte de format mare, in-folio. [Pron. -li-ant. / < germ. Foliant].

BEST-SELLER [BESTSELAR] s.n. carte, disc de mare tiraj, cu un mare succes. (< amer. best-seller)

CAPITOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei carti, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o actiune, dintr-o desfasurare. 2. subiect de conversatie; problema; chestiune. (< it. capitolo, lat. capitulum)

FOLIANT s. n. carte de format mare, in-folio. (< germ. Foliant)

JOKER [GIO-CAR] s. m. cea mai mare piesa sau carte la unele jocuri de noroc. (< fr., engl. joker)

ONOR I. s. n. semn exterior de cinstire, de stima, de pretuire deosebita pentru cineva; (p. ext.) rang, demnitate. ♦ (mil.) a da ~ ul = a prezenta arma in semn de salut la primirea unui sef, la parazi etc.; a face urile (casei) = a-si indeplini indatoririle de gazda. II. s. m. nume dat cartilor celor mai mari, la unele jocuri. (< fr. honneur)

OSTERLING [ostərliŋ], Anders Johan (1884-1981), scriitor si critic literar suedez. Creator sa uneia dintre cele mai reprezentative poezii lirice ale literaturii suedeze contemporane, intr-o cromatica apropiata de simbolism si impregnata de melancolie („Arbori in floare”, „cartea idilelor”, „Ecoul marii”, „Tarziu in viata”, „Fuga anilor”). Studii critice („Impresii in timp”, „Poezia si viata”), memorialistica („Oameni si peisaje”); traduceri.

AS, asi, s. m. 1. Moneda romana de arama sau de bronz, folosita ca unitate monetara. 2. carte de joc marcata cu un singur punct sau semn si care de obicei este considerata ca avand cea mai mare valoare fata de cartile de aceeasi culoare; birlic. 3. Fig. Persoana care se distinge in mod cu totul deosebit intr-un domeniu oarecare prin pricepere sau indemanare. – Din fr. as, it. asso.

COZ m. reg. (la jocul de carti) carte de joc care, conform conventiei stabilite de jucatori, are o valoare mai mare decat toate celelalte carti; atu. ◊ Frumoasa ~ deosebit de frumoasa; de o frumusete fara pereche. /<turc. koz

RELANS s.n. (La jocul de carti) Noua miza, mai mare decat a adversarului. [< fr. relance].

atu (-uuri), s. n. – 1. (La cartile de joc) cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, bistari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τo ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirma DAR, „o forma romanizata” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222.

RELANS s. n. (la jocul de carti) noua miza, mai mare decat a adversarului. (< fr. relance)

RELANSA, relansez, vb. I. 1. Intranz. A mari miza la jocul de carti. 2. Tranz. A arunca, a trimite inapoi mingea (la jocul de tenis). – Din fr. relancer.

VOLUM s. I. 1. capacitate, marime. (~ al unui pahar.) 2. v. capacitate. 3. v. gabarit. 4. v. dimensiune. 5. amploare, forta, intensitate. (Are o voce de un ~ impresionant.) 6. cantitate. (Necesita un mare ~ de munca.) II. 1. tom. (carte in mai multe ~.) 2. v. carte.

INFERN s.n. (Liv.) 1. Iad. 2. Locas subpamantean unde cei vechi credeau ca raman sufletele mortilor. 3. Colectie de carti licentioase, formand in bibliotecile mari o sectie aparte unde accesul este limitat. 4. (Fig.) Loc de dezordine si de confuzie. [Pl. (rar) -nuri, -ne. / < lat. infernus, cf. it. inferno].

RELANSA vb. I. 1. intr. A mari viteza la jocul de carti. 2. tr. (La jocul de tenis) A arunca, a trimite inapoi mingea. [Cf. fr. relancer].

INFERN s. n. 1. (mit.) locas subpamantean unde se credea ca raman sufletele mortilor. 2. iad. 3. colectie de carti licentioase, formand, in bibliotecile mari, o sectie aparte unde accesul este limitat. 4. (fig.) atmosfera de dezordine si de confuzie; situatie greu de suportat, viata chinuita. (< lat. infernus, it. inferno)

CAPOT¹ adj. (Inv.; in limbajul jucatorilor de carti; in expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lasa (pe cineva) sa faca o levata la jocul de carti; p. ext. a castiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Din fr. capot.

JOKER, jokeri, s. m. carte de joc cu cea mai mare valoare in unele jocuri de noroc, care poate inlocui orice carte in jocul respectiv. [Scris si: jocher – Pr.: giocar] – Din fr., engl. joker.

JOKER [pr.: giocar] -i m. cartea de joc cu cea mai mare valoare in unele jocuri de noroc. /<engl. joker

puchi, puchi, vb. IV (reg.) 1. secretie galbuie de pe pleoape depusa in timpul somnului; urdoare, puchina. 2. pata mare. 3. paduche. 4. numele unui joc de carti.

schiz s.n. sg. (inv. si reg.) cartea de joc cu cea mai mare valoare (la taroc).

CAPOT¹ adj. invar. (Inv., in limbajul jucatorilor de carti, in expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lasa (pe cineva) sa faca o levata la jocul de carti; p. ext. a castiga un mare avantaj asupra cuiva, a-l da gata. – Fr. capot.

TERESA D’AVILA DE JESUS [teresa davila de hesus] (pe numele laic Teresa Sanchez de Cepeda y Ahumada) (1515-1582), calugarita, prozatoare spaniola. Reformatoare a Odinului carmelitelor. A intemeiat aproape douazeci de manastiri in Spania. Alaturi de Ioan al Crucii, marcheaza momentul cel mai semnificativ al misticii spaniole. Prima femeie care a dobandit, in 1970, statutul de Doctor al Bisericii. Proza cu caracter autobiografic si ascetic („Calea perfectiunii”, „Castelul launtric” sau „Salasele” – capodopera sa, „cartea intemeierilor”), intr-un limbaj de mare simplitate si naturalete. Canonizata (1622).

QUANDOQUE BONUS DORMITAT HOMERUS (lat.) si bunul Homer mai atipeste uneori – Horatiu, „Ars poetica”, 359. Chiar si in opera genialului rapsod se gasesc unele neglijente. Orice mare scriitor poate fi autorul unor carti sau pagini care sa nu fie la inaltimea talentului sau.

SLEM s. n. (In sintagmele) marele slem = a) (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul din cuplurile participante la joc castiga toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situatie in care un tenisman castiga, in cursul aceluiasi an, cele patru mari concursuri internationale de tenis. Micul slem = (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul dintre cuplurile participante la joc castiga douasprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.

SUBSOL ~uri n. 1) Parte a scoartei terestre situate dedesubtul solului. 2) Parte a unei cladiri situata mai jos de suprafata solului; etaj subteran. 3) Spatiu din partea de jos a unei pagini de ziar, unde se publica articole mari. 4) Parte din josul unei pagini de carte unde se fac trimiteri bibliografice sau note explicative. /sub- + sol

as (asi), s. m. – 1. Moneda romana. – 2. carte de joc care are cea mai mare valoare; birlic. – 3. Persoana stralucita, somitate. – Mr. has. Lat. as (sec. XIX); sensul 1 si 3 prin intermediul fr. as, sensul 2 din ngr. ἄσο (‹ it. asso), cf. alb. aso, bg. as.

AMMIANUS MARCELLINUS (c. 330- c. 400), general roman de origine greaca. Ultimul mare istoric latin („Rerum gestarum libri”, in 31 carti, pastrata fragmentar).

SEPTIC, septici, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui sapte. 2. Joc de carti, in care cartea marcata cu numarul sapte are cea mai mare importanta. – Sapte + suf. -ic.

COLPORTAJ, colportaje, s. n. 1. Raspandire, distribuire (a cartilor, a presei). ◊ carte de colportaj = carte cu pret redus, ilustrata, tiparita in tiraje mari, tratand sumar, la nivel de popularizare, teme foarte variate. 2. (Inv.) Comert ambulant. – Din fr. colportage.

DEVORA, devorez, vb. I. Tranz. (Despre animale si, ir., despre oameni) A manca cu lacomie, a inghiti pe nemestecate. ♦ Fig. A consuma, a mistui, a inghiti. Focul a devorat casa. ◊ Expr. A devora o carte = a citi o carte de la un capat la altul cu mare interes si fara a-si intrerupe o clipa lectura. – Din fr. devorer, lat. devorare.

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

OPERA s. 1. actiune, fapta. (~ de binefacere.) 2. v. creatie. 3. v. realizare. 4. creatie, lucrare, productie, (inv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.) 5. (LIT.) opera dramatica v. piesa. 6. v. carte. 7. v. lucrare. 8. lucrare. (O ~ statuara.)

BANCHER s.m. 1. Posesor de capital bancar; proprietar sau mare actionar al unei banci. 2. (La jocul de carti) Persoana care tine banca² [in DN]. [Cf. fr. banquier, it. banchiere].

strastnic s.n. (inv.) carte care contine ritualul oficierii slujbelor din saptamana mare.

DEVORA vb. tr. 1. a manca prada, sfasiind-o cu dintii; a manca lacom. 2. (fig.) a mistui, a inghiti. ◊ a devora o carte = a citi o carte de la un capat la altul cu mare interes. (< fr. devorer, lat. devorare)

BIBLIA, colectie a cartilor sfinte de la „cartea Facerii” pina la „Apocalipsa”. carte sacra a crestinismului, B. are doua parti: „Vechiul Testament” (redactat intre sec. 13-2 i. Hr., acceptat si de mozaici) si „Noul Testament” (sec. 1-4 d. Hr.). Continutul, eterogen, cuprinde mituri, doctrina religioasa, texte ritualice si magice, rugaciuni, adevarul lui Dumnezeu despre creatie si mintuire, eseuri filozofice, meditatii si coduri de morala practica, folclor. literatura in proza si versuri, coduri juridice, sfaturi medicale, agricole si gospodaresti etc., apartinind unui numar mare de autori. B. este cea mai raspindita carte din lume, fiind tradusa acum in c. 1.800 de limbi. V. Septuaginta, Vulgata, Biblia de la Bucuresti, Palia de la Orastie.

BANCHER, bancheri, s. m. 1. Capitalist care, prin intermediul bancii², (1), da bani cu imprumut sau finanteaza in schimbul unei dobanzi sau al unei parti din profit pe capitalistii sau institutiile lor din industrie, comert, agricultura etc.; proprietar sau mare actionar al unei banci². 2. (La unele jocuri de carti) Persoana care conduce jocul si dispune de o suma suficienta de bani spre a acoperi mizele celorlalti jucatori. – Din fr. banquier, it. banchiere.

VOLUMINOS, -OASA, voluminosi, -oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care ocupa mult loc in spatiu, cu volum mare; gros, cuprinzator, mare, intins. ♦ (Despre persoane) Corpolent, gras, trupes, matahalos. 2. (Despre carti, caiete, dosare etc.) Care are file multe; gros. – Din fr. volumineux.

MICROFILM, microfilme, s. n. Film fotografic pe care sunt copiate documente sau carti la o scara foarte mica, obtinandu-se o mare economie de spatiu. – Din fr. microfilm, germ. Mikrofilm.

BANCHER ~i m. 1) Proprietar sau mare actionar al unei banci. 2) (la unele jocuri de carti) Jucator care conduce jocul si dispune de o suma mare de bani, suficienta pentru a acoperi mizele celorlalti jucatori. /<fr. banquier, it. banchier

A INGHITI inghit tranz. 1) (mancaruri, bauturi, medicamente etc.) A face sa treaca din gura in stomac. ◊ A nu ~ pe cineva a nu putea suferi pe cineva. ~ noduri a suporta ceva neplacut fara a putea riposta. A-si ~ lacrimile (sau plansul) a-si stapani plansul. 2) rar A manca in graba; a imbuca. 3) (aer, miresme etc.) A trage in piept; a inhala; a inspira. 4) (despre corpuri poroase) A trage in sine; a suge; a absorbi. 5) (despre ape, desisuri, intuneric etc.) A face sa nu se mai vada, captand in sine. 6) (carti, scrieri etc.) A citi foarte repede si cu mare interes. 7) (vorbe jignitoare) A suporta fara riposta. ◊ ~ galusca a suporta o neplacere fara a cracni. 8) (cuvinte, parti de vorbire, sunete) A omite la pronuntare (din cauza unui defect de vorbire). /<lat. ingluttire

PONT² ~uri n. 1) fam. Aluzie rautacioasa; vorba intepatoare; impunsatura. ◊ A vorbi in ~uri a da de inteles. 2) carte de joc considerata ca avand valoarea cea mai mare. ◊ A vinde cuiva ~ul a destainui cuiva un secret in schimbul unui castig. 3) inv. Punct care fixeaza o limita (in spatiu sau in timp). ◊ La ~ la momentul oportun; la tanc. /<ung. pont

BANCHER, bancheri, s. m. 1. (In oranduirea capitalista) Posesor de capital banesc, care pune la dispozitia altor capitalisti acest capital, in schimbul unei dobanzi; proprietar sau mare actionar al unei banci. 2. (La unele jocuri de carti) Persoana care conduce jocul si care tine in rezerva o suma de bani, pentru a plati, in caz de pierdere, sumele riscate de ceilalti jucatori. – Fr. banquer.

HERMES TRISMEGISTUS („Hermes cel de trei ori mare”), zeu sapiential, recompus in miturile grecesti dupa modelul zeului egiptean Thot. I s-au atribuit mai tarziu un numar mare de scrieri initiatice sacre, de magie si alchimie (carti sau texte ermetice). In Evul Mediu era considerat parintele alchimiei si al magiei.

ATU, atuuri si (1) atale, s. n. 1. carte (sau culoare) de joc socotita a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, intr-o anumita imprejurare, ofera cuiva un avantaj sau o sansa in plus. – Din fr. atout.

PLUSA, plusez, vb. I. Intranz. A miza la un joc de carti mai mult decat au mizat toti cei dinainte; a mari miza. – Din plus².

TIRAJ, tiraje, s. n. 1. Numarul de exemplare in care se tipareste o carte sau o publicatie periodica. ◊ Loc. adj. Cu (sau de) (mare) tiraj = care apare intr-un numar mare de exemplare. 2. Multiplicare, prin copiere, a unui film, pentru a asigura numarul de copii necesar retelei cinematografice. 3. Operatie de turnare in sticle a vinului pregatit pentru fabricarea sampaniei. 4. Circulatia aerului (si a gazelor de ardere) intr-o instalatie de incalzire cu focar (care se datoreste diferentei de presiune dintre doua sectoare ale cosului). – Din fr. tirage.

ATU¹ atale n. carte de joc de o anumita culoare, cu cea mai mare valoare. [Art. atuul] /<fr. atout

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

CUPRINS s. 1. intindere, intins, spatiu, suprafata, teritoriu, (inv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul tarii.) 2. limita, (rar) perimetru, (inv.) ocol. (In ~ ul cetatii.) 3. continut, (rar) plin. (Se zbuciuma marea si ~ul ei.) 4. continut, corp, materie, (inv.) cuprindere. (In ~ul cartii.) 5. continut, sumar, tabla de materii, (inv.) registru, scara, suma, (grecism inv.) pinax. (~ul unui volum.)

VOLUMINOS, -OASA adj. care are volum mare, ocupa mult loc in spatiu. ◊ (despre persoane) corpolent, gras. ◊ (despre carti) cu file multe; gros. (< fr. volumineux)

BROUWER [brouər], Adriaen (1605/1606-1638), pictor flamand. Scene din viata taranilor, pline de verva, de o mare expresivitate si putere de tipizare („Fumatori”, „Curtea circiumii”, „Jucatorii de carti”).

PACATIAN, Teodor V. (1852-1941, n. sat Ususau, jud. Arad), ziarist si istoric roman. Redactor la „Tribuna”, „Familia”, „Telegraful Roman” s.a. A adunat si publicat un mare numar de documente privitoare la istoria politica a romanilor din Transilvania („cartea de aur sau luptele politice nationale ale Romanilor de sub coroana ungara”).

VOLUMINOS, -OASA adj. Care are volum mare, care ocupa mult loc in spatiu; cuprinzator. ♦ (Despre persoane) Corpolent, gras. ♦ (Despre carti) Care are file multe; gros. [Cf. fr. volumineux, it. voluminoso].

TIRAJ ~e n. 1) Totalitate a exemplarelor in care se tipareste o carte sau o publicatie periodica. ◊ In ~ limitat intr-un numar mic de exemplare. De mare ~ intr-un numar mare de exemplare. 2) Operatie de multiplicare a unui film prin copiere (pentru obtinerea numarului necesar de exemplare). 3) tehn. Circulatie a aerului si a gazelor carburante intr-o instalatie de incalzire cu focar. /<fr. tirage

AS s. m. 1. moneda romana, la origine din bronz. 2. carte de joc pe care este insemnat un singur punct, avand valoarea cea mai mare. 3. (fam.) persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu, care se distinge in mod special intr-o meserie. 4. (tenis de camp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu. (< fr., lat. as)

ATU, atuuri si (1) atale, s. n. 1. carte de joc de culoarea care, in mod conventional, este socotita a avea o mai mare valoare decat celelalte. 2. Element care, intr-o anumita imprejurare, ofera cuiva un avantaj sau o sansa in plus. – Fr. atout.

alb, -a adj. (lat. albus). De coloarea [!] zapezii sau laptelui. Fig. Inocent: alb ca zapada. S. m. Om de rasa alba. Adept al partidului conservator (dupa crinu alb, care era emblema Bourbonilor), in opoz. cu ros, liberal. S. n., pl. uri. Coloarea alba. Spatiu liber pe o pagina. Arme albe, arme care taie sau impung (nu arme de foc). Bani albi (p. zile negre), bani in general (pin [!] aluz. la argint). Noapte alba, noapte nedormita. Saptamina alba sau a brinzei, cea din aintea [!] postului mare, cind se maninca lapte, brinza, oua. Versuri albe, versuri fara rima. A da carta cuiva, a-i da puteri depline sa faca ce vrea. Polita in alb, polita fara data scadentei. A fi vazut albu' n capistere (adica faina), a te fi asigurat de dobindirea unui lucru. A intrat alba' n sat, a intrat aurora' n sat, s' a luminat de ziua. Tot alba' n doi bani, tot vechea poveste (iapa cea alba vinduta pe doi bani). A fi ros (ori mincat) ca alba de ham, a fi ros de nevoi, a fi plictisit de o treaba. Albu ochiului, scleorotica. Alb de argint ori de plumb, cerusa. Alb de balena, s*********a. Alb de Spania, creta friabila.

SERVIETA, serviete, s. f. Geanta (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despartituri, in care se poarta acte, carti etc. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. serviette.

STUDIO ~uri n. 1) (la un centru de radiodifuziune si televiziune) Local special amenajat si inzestrat cu echipament special unde se inregistreaza sau de unde se transmit direct in eter programele. 2) Intreprindere care se ocupa cu productia de filme. ~ cinematografic. 3) Atelier de lucru al unui artist plastic. 4) Teatru mic langa un teatru mare si reputat, in care sunt valorificati actorii incepatori sau sunt prezentate spectacole experimentale. 5) Divan mare prevazut cu o lada in care se pastreaza asternutul de pat si cu polite pentru carti sau bibelouri. [Art. studioul; Sil. -di-o] /<fr., engl. studio

FOND ~uri n. 1) Parte interioara de baza, care poate fi sesizata cu ajutorul ratiunii. 2) Plan uniform al unui tablou sau al unei tesaturi pe care sunt imprimate motivele sau desenele; culoare de baza. 3) Baza sensibila care pune in valoare senzatiile de alta natura. ~ sonor. 4) Element de baza, esential sau permanent. ◊ ~ul lexical de baza al unei limbi partea esentiala, stabila a lexicului, denumind notiuni fundamentale, cu o mare frecventa in uz. In ~ de fapt, in realitate. 5) Ansamblu de mijloace financiare si materiale cu o anumita distributie. 6) Ansamblu de valori esentiale, apartinand unui domeniu. ~ de carti. 7) Institutie menita sa acorde asistenta materiala sau sprijin social-cultural. ~ul literar. 8) Proba sportiva pe distanta mare. /<fr. fond

PLANSA, planse, s. f. 1. Foaie de hartie (mai groasa) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care serveste ca material didactic (la predarea stiintelor naturale). ♦ Coala, foaie mare de hartie pe care s-a executat un desen tehnic, o harta etc. desen tehnic executat pe o astfel de coala. 2. Placa de metal sau de lemn in care se sapa litere, note muzicale etc. spre a fi folosita in gravura. 3. Fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele, limitata de rosturile de dilatatie. – Din fr. planche.

POPA ~i m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; preot. ◊ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o fapta reprobabila. 2) carte de joc pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune in mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele in jos in varful claii. [G.-D. popii] /<sl. popu

AS s.m. 1. (Ant.) Moneda de bronz din vechea Roma. 2. carte de joc pe care este insemnat un singur punct, socotita de obicei ca avand valoarea cea mai mare. 3. (Fig.) Persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu oarecare sau care se distinge in mod special intr-o meserie. [< fr. as, it. asso, lat. as – moneda].

DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ Formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ Depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).

BURA vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o incarcatura de exploziv pentru a mari efectul de distrugere. 2. a indesa balastul sub traversele unei linii de cale ferata. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei masini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)

RADU CEL mare, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

PLANSA ~e f. 1) Piesa plana de lemn, subtire avand lungimea mai mare decat latimea. 2) Coala de hartie mai groasa ca de obicei, pe care sunt reproduse desene, fotografii, picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte. 3) Carton pe care este executata o ilustratie, servind ca material didactic; tabel. 4) Placa de lemn sau de metal in care se sapa litere sau note muzicale, folosita in gravura. 5) Placa de beton folosita la pavarea drumurilor. /<fr. planche

A SCAPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare

PAGINA, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua fete ale unei foi de hartie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., fata; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fete; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune in pagina = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de retinut, data importanta; episod insemnat din viata unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

ROUAULT [ruo], Georges (1871-1958), pictor, grafician si decorator francez. Discipol al lui G. Moreau. Temperament romantic, a evoluat in sensul unui expresionism vizionar, cultivand o tematica religioasa, biblica si mitologica („Crist”, „Exodul”). Numeroase acuarele si guase dominate de un albastru intunecat, in care amestecul dintre grotesc si tragic apare ca simbol al dezumanizarii („Codoasa”, „Cabotinii”, „La oglinda”, „Clovn tragic”). Ca gravor a realizat lucrari monumentale („Miserere”, „Ecce H***”, „Pierrot”, „Pasiune”). Ilustratie de carte, decoruri de teatru, ceramica, vitralii, tapiserii. Spirit profund crestin, a incercat sa traduca pictural viziunea sa religioasa si tragica asupra lumii, fiind unul dintre cei mai mari pictori religiosi ai sec. 20.

VEDETA s.f. I. Mic bastiment de razboi, pe mare sau pe fluviu, cu mica raza de actiune, folosit mai ales pentru observatii. ♦ Mica ambarcatie care se foloseste pentru comunicatiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteza foarte mare. II. (Poligr.) Rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ♦ Cuvant sau grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. III. Artist(a) care detine rolul principal intr-o piesa; (p. ext.) persoana care vrea sa iasa in evidenta. [< fr. vedette, it. vedetta].

FILA, file, s. f. Fiecare dintre foile care alcatuiesc un caiet, o carte etc. formata din doua pagini; p. ext. pagina. ◊ Expr. A cerceta (o lucrare) fila cu fila = (a cerceta, a verifica o lucrare) amanuntit, de la un capat la altul, cu mare atentie. – Din ngr. filon.

COTA¹ s.f. 1. Parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna; parte cuvenita in urma unei imparteli. ♦ Parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ Cota bursei = lista valorilor cotate la bursa. 2. Altitudine a unui punct fata de nivelul marii. ◊ Cota apelor = nivelul unei ape curgatoare. 3. Distanta dintre un punct si un plan de referinta. ♦ Dimensiune indicata pe un desen. 4. Semne in cifre si in litere care arata locul unor carti, al unor documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – in ce cantitate].

STUDIO, studiouri, s. n. I.1. Atelier special amenajat in care lucreaza pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de cladiri, de instalatii si de amenajari speciale care serveste in procesul de turnare a filmelor. 3. Incapere special amenajata din punctul de vedere al acusticii (si iluminatului) si echipata cu utilajul necesar captarii unor programe sonore sau de sunete si imagini, destinata transmisiunii sau inregistrarii in vederea unei transmisiuni ulterioare la radio si televiziune. 4. Teatru de capacitate mica, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentarii de spectacole in scopul valorificarii unor artisti (tineri) sau al prezentarii unor spectacole experimentale. II. Divan prevazut cu o lada pentru pastrarea asternutului (si cu polite sau rafturi pentru carti). [Pr.: -di-o]

PLACHETA ~e f. 1) carte mica si subtire care cuprinde opere literare (in special in versuri) de dimensiuni reduse. 2) Medalie de forme diferite avand pe una din fete executate un basorelief sau o inscriptie, batuta cu ocazia unui mare eveniment, in cinstea unei personalitati sau care se ofera ca premiu in competitiile sportive. /<fr. plaquette

NOAILLES [noai], Anne-Elisabeth, contesa Mathieu de (nascuta Brancoveanu) (1876-1933, n. Paris), scriitoare franceza de origine romana. Salonul ei literar a fost frecventat de mari personalitati ale epocii: Proust, Colette, P. Valery, Cocteau. Poeme simboliste dominate de bucuria dragostei, cultul pentru natura si de obsesia mortii („Inima nemarginita”, „Viii si mortii”, „Umbra zilelor”, „Fortele eterne”). Romane („Noua speranta”, „Chipul transfigurat”, „Dominatia”); eseuri. Memorialistica („cartea vietii mele”). M. de onoare a Acad. Romane (1925).

1) crai m., pl. tot asa (vsl. bg. sirb. kralj, rege, d. vgerm. Karal, Karl, Carol cel mare al Francilor, care i-a invins de multe ori pe Slavi; ceh. kral, pol. krol, rus. koroli, ung. kiraly, alb. krali, turc. kyral, kral, mgr. kralis, principele Serbiii, Bulgariii sau Ungariii. Cp. cu tar). Vechi. Rege sau domn. Riga, popa (la cartile de joc). Azi. Berbant, strengar, craidon. Cei trei crai de la rasarit, magii care au venit sa se inchine lui Hristos cind s´a nascut.

COTA¹ s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa², rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

SAVONAROLA, Girolamo (1452-1498), reformator si calugar dominican italian. Predicator de mare succes, a denuntat cu vehementa coruptia si imoralitatea clasei conducatoare si laicizarea clerului. Conducator spiritual al partidei populare, a impus, dupa alungarea din Florenta a lui Pietro de Medici (1494), un regim de dictatura teocratica, in timpul caruia (1494-1497) numeroase opere de arta si carti laice au fost distruse. Excomunicat ca eretic (1497), a fost ars pe rug.

algebra si (mai rar) algebra (fr. algebre, it. sp. algebra d. ar. el-ǧebr) f., pl. e. Acea parte a matematicii care se ocupa de chestiunile de aritmetica si geometrie intr' un mod general, inlocuind cu litere cantitatile stiute si nestiute. carte care trateaza despre aceasta stiinta. – Algebra, al carei scop e sa scurteze si sa generalizeze solutiunea chestiunilor relative la cantitati, e de origine recenta fata de aritmetica. Ia [!] a fost introdusa in Europa pe la 950 de Arabi, care o descoperisera in cartile Grecilor, mai ales in ale lui Diofante din Alexandria (sec. 4 dupa Hristos). Leonardo din Pisa a raspindit-o in Italia in sec. 14, si de atunci a progresat rapede [!] in Europa. In sec. 16, Francezu Viete introduse literele in algebra. Hariot, Girard si mai ales Descartes i-au dat si mai mare adincime. Mult timp ia [!] a fost stiuta numai de savanti, si de aceia, cind vorbesti de un lucru greu sau nestiut de cineva, zici: asta e algebra pentru el.

LITERA, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzand in general unui fonem; slova. ◊ Litera mare = majuscula. Litera mica = minuscula. ♦ Caracter tipografic in forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentand in relief o litera (1), o cifra etc. 2. Fig. Intelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Litera cu litera = pana in cele mai mici amanunte; intocmai, aidoma. Litera legii (sau a cartii) = exact cum scrie intr-o lege (sau intr-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A ramane (sau a deveni etc.) litera moarta = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat in seama, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Stiintele umanistice. – Din lat. littera.

BANC s.n. I. 1. Gramada submarina uriasa de nisip, de pietris etc. depusa pe fundul marilor, lacurilor si al fluviilor, care se ridica pana aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheata = masa uriasa de gheata plutitoare, care se intalneste in marile polare. 2. Grup de pesti marini, in care predomina o anumita specie. II. 1. Postament, suport care sustine o masina-unealta. 2. Masa de atelier pe care se fixeaza piesele de prelucrat. 3. Instalatie pentru incercarea puterii motoarelor. 4. Scandura transversala la barci, pe care stau cei care trag la vasle; banca. III. 1. Numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Gluma ieftina; anecdota; minciuna. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

VEDETA s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea sa iasa in evidenta. II. nava militara rapida, mica, cu armament puternic, destinata unor misiuni de cercetare, supraveghere, aparare. ◊ mica ambarcatie cu motor pentru comunicatiile din rada porturilor. III. rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ◊ cuvant, grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. (< fr. vedette)

TREFLA s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-o frunza de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (poligr.) ornament care imita trifoiul. ◊ gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi, cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale caror centre formeaza un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la coltul inferior al velelor patrate, dintr-un inel mare prin care trec doua inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe directii. 5. pasaj denivelat in curba pentru parasirea unei sosele si intrarea in alta sosea. (< fr. trefle)

SALCIUA, com. in jud. Alba, situata in depresiunea omonima,la poalele NV ale m-tilor Trascau si cele SE ale Muntelui mare, in zona de confl. a raului Salciuta cu Ariesul; 1.712 loc. (2005). Resed. com. S. este satul Salciua de Jos, atestat documentar in 1365. Halte de c. f. (in satele Salciua de Jos si Salciua de Sus). Centru de tesaturi din lana si de cojocarit (in satul Salciua de Jos). Oierit. Pomicultura. Muzeu cu colectii de istorie locala, de costume populare, icoane pe sticla, carti vechi, obiecte de uz gospodaresc. In satul Sub Piatra se afla biserica de lemn Cuvioasa Parascheva (1798, cu picturi pe peretii interiori din sec. 19), iar in satul Valea Larga biserica de lemn cu dublu hram – Sf. Treime si Sf. Ilie (1782). In arealul com. S. se afla pestera Huda lui Papara si pestera de la Grosi, declarate monumente ale naturii.

VARZA, verze, s. f. Planta legumicola bienala din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase si ondulate, care se invelesc unele pe altele formand o capatana compacta, folosita in alimentatie (Brassica oleracea); p. ext. mancare preparata din frunzele acestei plante. ◊ Varza de Bruxelles = varietate de varza cu tulpina inalta, cu capatana mica, de la care se consuma mugurii formati la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varza creata = varietate de varza cu frunzele incretite si cu capatana afanata (Brassica oleracea sabauda). Varza rosie = varietate de varza cu frunzele rosii-violete, care se consuma ca salata (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varza = a incurca lucrurile, a nu face nici o isprava. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varza = (mai ales despre carti si caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrentui. – Lat. vir(i)dia verdeturi.