CARNET, carnete, s. n. Caietel de buzunar, uneori cu date si cu rubrici tiparite, pentru diferite insemnari. ♦ Act, document in forma de caietel, care atesta apartenenta posesorului la o organizatie politica, de masa etc. ◊ Carnet de munca = document (in forma de caietel) care cuprinde date privitoare la activitatea unei persoane (vechime in munca, locul de munca) si care serveste acesteia pentru anumite drepturi (pensie, retributie, concediu etc.); carte de munca. – Din fr. carnet.

carte de munca s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. cartii de munca; pl. carti de munca

CONDICUTA ~e f. inv. (diminutiv de la condica) carte de munca a personalului casnic angajat la persoane particulare. /condica + suf. ~uta

SAPTAMANA ~i f. 1) Interval de timp egal cu sapte zile succesive (socotit de luni dimineata pana duminica seara). 2) Orice perioada de sapte zile consecutive. ~a poeziei. ~a cartii. ◊ ~ de munca numarul zilelor (sau al orelor) lucratoare din cursul unei saptamani calendaristice. [ G.-D. saptamanii] /<lat. septimana

damnat, -a adj. si s. Condamnat la muncile iadului. carte damnata, a carei citite e oprita.

VOLUM s. I. 1. capacitate, marime. (~ al unui pahar.) 2. v. capacitate. 3. v. gabarit. 4. v. dimensiune. 5. amploare, forta, intensitate. (Are o voce de un ~ impresionant.) 6. cantitate. (Necesita un mare ~ de munca.) II. 1. tom. (carte in mai multe ~.) 2. v. carte.

2) cost, a -a v. intr. (it. costare, fr. couter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, costi, costa si coasta, costam; sa coste si sa coaste). Am pretu de: cartea costa cinci franci. Fig. Ma produc, ma fac (c´o perdere [!], c´o grija, c´o munca oare-care): aceasta carte costa multa munca. V. tr. Aceasta carte m´a costat multa munca. Cit te costa aceasta lampa? Fig. Vorba asta ma costa, ma doare. – In nord a custa. Mai vechi (pe la 1800) costisesc (ngr. kostizo, aor. ekostisa).

damnez v. tr. (lat. damnare. V. condamn, dauna). Condamn la muncile iadului. Damnez o carte, opresc citire ei.

PRICOPSEALA, pricopseli, s. f. (Pop.) 1. Situatie materiala buna, bunastare, bogatie; castig, profit (fara munca), chilipir. ♦ (Ir.) Isprava, scofala. 2. Stiinta de carte, invatatura. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseala = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. [Var.: procopseala s. f.] – Pricopsi + suf. -eala.

VOLANT², -A, volanti, -te, adj. Desprins de o unitate, detasabil; mobil. ◊ Foaie volanta = tiparitura pe o singura foaie care se difuzeaza in public ca manifest, ca afis etc.; fila detasata dintr-un caiet, dintr-o carte etc. Echipa volanta = echipa mobila care se deplaseaza cu usurinta, dintr-un loc de munca in altul, dupa nevoie. Biblioteca volanta = fond de carti apartinand unei biblioteci si imprumutat unei institutii pentru folosinta temporara. ♦ (Rar) Care poate zbura; care se poate mentine in aer. – Din fr. volant.

MANUAL, -A, manuali, -e, s. n., adj.1. S. n. carte care cuprinde notiunile de baza ale unei stiinte, ale unei arte sau ale unei indeletniciri practice; spec. carte de scoala. 2. Adj. Care este facut cu mana; de mana. ♦ (Despre indeletniciri, ocupatii, profesiuni) Care se efectueaza prin munca fizica. 3. Adj. (Despre oameni) Care executa lucrari de mana; p. ext. care lucreaza cu mainile. [Pr.: -nu-al] – Din fr. manuel. Cf. lat. manualis, it. manuale.

SECUND, -A I. adj. imediat dupa primul. II. num. ord. al doilea. III. s. m. 1. ofiter de nava care ajuta sau inlocuieste pe comandant. 2. persoana care ajuta pe o alta in munca, in afaceri. ♦ (arbitru) ~ = (volei, baschet, hochei etc.) arbitru care secondeaza pe arbitrul principal in conducerea unei competitii. ◊ (box) tehnician (antrenor) care isi asista elevul la coltul ringului in timpul meciului. IV. s. n. 1. vocea a doua care acompaniaza o voce prima. 2. titlu interior al cartilor si brosurilor. V. s. f. tiparul de pe a doua fata a unei coli de tipar. (< fr. second, lat. secundus)

carte carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta