VOLUM s. n. I. 1. carte brosata sau legata. 2. diviziune a unei lucrari editate in mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spatiu ocupat de un corp. ◊ figura geometrica cu trei dimensiuni. ◊ marimea spatiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globala. ◊ debit (de apa) al unei fantani, al unui izvor, fluviu etc. 3. forta, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen)

brosez v. tr. (fr. brocher). Cos foile unei carti: carte brosata, dar nu scortita.

VOLUM s.n. I. (Ant.) Manuscris antic al carui capat era legat de un betisor in jurul caruia se infasura. ♦ (Astazi) carte brosata sau legata; tom. II. 1. Spatiul ocupat de un corp. ♦ Marimea spatiului unui corp, aflata cu ajutorul unei formule. 2. Debitul (de apa al) unei fantani, al unui izvor, al unui fluviu etc. ♦ Cantitate de bunuri economice. 3. Forta, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument. ♦ Nivelul de intensitate sonora al semnalelor audio. [Pl. -me, -muri. / < fr., it. volume, cf. lat. volumen – rulou, carte].

BROSARE s. brosat. (~ unei carti.)

TOM ~uri n. 1) Lucrare tiparita legata sau brosata aparte; carte; volum. 2) Volum dintr-o opera de proportii, in mai multe parti. /<gr. tomos, lat. tomus, fr. tome

brosura f., pl. uri (fr. brochure). carte mica brosata, carticica. V. filada.

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spatiu pe care il ocupa un corp. ♦ Numar care exprima masura unei marimi tridimensionale. 2. Masa de apa debitata de o fantana, de un izvor, un rau, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proportiile unei activitati. 4. Forta, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonora al semnalelor auditive in transmisiile de telecomunicatii. II. carte (legata sau brosata) avand in genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cartile care alcatuiesc impreuna o lucrare unitara; tom. [Pl. si: (inv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

VOLUM² ~e n. 1) carte legata sau brosata. 2) Fiecare dintre asemenea carti ce alcatuiesc o lucrare. ~ul doi al operei lui Eminescu. /<fr. volume, lat. volumen, it. volume

brosat², -A, brosati, -te, adj. (Despre brosuri, carti, caiete etc.) Cu cojile sau foile asezate si legate impreuna (intr-o coperta moale). – V. brosa.

carte carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

COLITA, colite, s. f. 1. Coala de carte sau de revista, tiparita si faltuita, inainte de a fi legata sau brosata; fascicula. 2. Mica coala de hartie pe care sunt tiparite una sau mai multe marci postale si pe care se gaseste o inscriptie indicand ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectiva. – Coala + suf. -ita.

BROSA, brosez, vb. I. Tranz. 1. A coase impreuna colile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc., punandu-le intr-o coperta moale. 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. ◊ Masina de brosat = masina de aschiere care serveste la gaurirea sau la santuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.