ZALHANA, zalhanale, s. f. 1. (Turcism) Abator rudimentar special pentru ovine, amenajat in vederea prepararii pastramei si a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant in care se prepara si se servesc anumite mancaruri din carne fripta (de ovine). [Var.: zahana s. f.] – Din tc. salhane.

FRIPTURA, fripturi, s. f. Fel de mancare constand din carne fripta pe gratar, in frigare, sau in tigaie. – Lat. *frictura.

PARJOALA, parjoale, s. f. (Reg.) 1. Bucata de carne fripta la gratar. 2. Chiftea mare, data prin pesmet si prajita in grasime. – Din tc. pirzola, bg. parzola.

PARPALAC, parpalace, s. n. (Inv.) Frigere a carnii pe jeratic sau in frigare; (concr.) carne fripta astfel – Parpali + suf. -ac.

FRIPTURA ~i f. 1) Fel de mancare pregatita din carne fripta (la gratar, in frigare, in cuptor, in tigaie). 2) Loc fript. [G.-D. fripturii] /<lat. frictura

ZALHANA ~le f. 1) Abator rudimentar, in special pentru ovine. 2) Restaurant in care se serveste, mai ales, carne fripta (de oaie). /<turc. salhane

BUCHETIERA s.f. Garnitura de legume, aranjata in „buchete” de culori diferite in jurul unei piese mari de carne fripta, pasare brezata etc.; fr. bouquetiere.

parpala, parpale, s.f. 1. (inv.) carne fripta in graba. 2. (reg.; la pl.) vreascuri. 3. (inv.) palavragiu, flecar.

parpaleala, parpaleli, s.f. (pop.) 1. frigere a unei bucati de carne; carne fripta pe jeratic. 2. incalzire la foc sau la soare. 3. (fig.) zvarcolire, zbatere. 4. (fig.) framantare, chinuire, zbucium. 5. rasucire in asternut, intoarcere pe o parte si pe alta, neliniste.

PRAJIT adj. 1. (rar) sfarait. (Cartofi ~.) 2. fript. (carne ~ in ulei.) 3. bronzat, innegrit, negru, parlit, (reg.) parjolit. (Om ~ la soare.)

FRIGARUIE ~i f. friptura pregatita din bucati mici de carne fripte pe frigare. [Sil. -ru-ie] /frigare + suf. ~uie

BARBECUE s.n. Cuvant de origine americana care denumeste 1. frigarea sau gratarul, 2. animalele intregi sau bucatile de carne fripte la frigare sau gratar, 3. serbarea campeneasca la care se practica acest obicei.

scaruta, scarute, s.f. (reg.) 1. scara mica; scarita. 2. scara la saua calului. 3. colacel pentru pomeni de forma unei scarite. 4. cobila (de transportat plugul). 5. coreie (la sanie). 6. gratar (de fript carne).

chebap (chebapuri), s. n. – carne fripta la frigare. – Mr. chibape. Tc. kebap (Seineanu, II, 102; Lokotsch 972; Berneker 498; Ronzevalle 144); cf. ngr. ϰεμπάπι, bg. kebab.

ROTISOR s. n. aparat electric sau cu raze infrarosii, pentru fript carne. (< fr. rotissoire)

PROTAP ~uri n. 1) Lemn lung si gros de care se fixeaza jugul la carul cu boi. 2) Prajina, de obicei, despicata la unul din capete, avand diferite intrebuintari. ~ pentru oale. ◊ A umbla (sau a veni) cu o jalba in ~ a veni cu o plangere; a se plange; a se jelui. 3) Instalatie primitiva, formata din doua bete despicate la un capat si infipte in pamant, intre care se pun la fript alimente (carne, peste etc.). /<sl. protepu, bulg. procep

HAMBURGER s.m. Bucata de carne tocata, fripta in tigaie si servita cu o felie de paine. [< engl., fr., it. hamburger (steak)].

BROSETA s. f. mica tija de metal pe care se infig bucati de carne, pesti, vanat pentru a le frige. ◊ bucata de carne etc. fripta la frigare; frigaruie. (< fr. brochette)

pecie (pecii), s. f. – carne de fript. Sl., dar lipseste etimonul exact, care depinde de sl. pesti, petą, pecesi (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Tiktin), sf. slov. peci „friptura”. E dubletul lui peci, s. n. (inv., autorizatie matrimoniala), numita asa pentru ca poarta sigiliul episcopal aplicat la fum, cf. pecetie. – Der. pecenie (var. pecine, pecina), s. f. (carne de fript), cf. bg. peceno „friptura”, sb., cr. pecenije „friptura”, mag. peczenye „friptura”.

BIFTEC, biftecuri, s. n. Felie de carne de vaca fripta la gratar sau in tigaie. – Din fr. bifteck.

ROSBRAT, rosbraturi, s. n. carne de vaca fripta inabusit, cu multa ceapa. – Din germ. Rostbraten.

ROSBRAT ~uri n. Mancare pregatita din carne de vita fripta inabusit cu multa ceapa. /<germ. Rostbraten

TEAPA tepi f. 1) inv. Par lung si ascutit la un capat, folosit ca instrument de tortura. A trage in ~. 2) Parte ascutita a unui astfel de par. 3) reg. Vergea ascutita la un capat, in care se infige carnea ce trebuie fripta (la gratar); frigare. 4) Fir lung, subtire si ascutit, constituind o prelungire a spicelor unor cereale. 5) la pl. Parte ascutita a tulpinii de cereale ramasa dupa recoltare. 6) la pl. Par aspru si tepos care acopera corpul unor animale. ~ la arici. 7) Formatie tare si ascutita ce creste pe tulpina sau frunzele unor plante; ghimpe; spin. [G.-D. tepii; Pl. si tepe] /Cuv. autoht.

STEC, stecuri, s.n. In gastronomie, transa de carne, de obicei fripta la gratar sau prajita in tigaie; din engl. steak.

topisala s.f. (reg.) carne de porc fripta in grasime multa.

ROSBRAT s.n. carne de vaca fripta inabusit, cu multa ceapa prajita. [< germ. Rostbraten].

ROSBRAT s. n. carne de vaca fripta inabusit, cu multa ceapa. (< germ. Rostbraten)

GRATAR, gratare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori incrucisate sau placa de tabla gaurita, alcatuind un dispozitiv folosit pentru inlesnirea patrunderii aerului si inlaturarea cenusii in (sau din) instalatiile de ardere, pentru separarea de impuritati a unor materii prime, pentru impiedicarea patrunderii corpurilor straine in instalatiile hidrotehnice, pentru separarea bucatilor mari de minereuri dupa marime etc. 2. Obiect alcatuit din vergele metalice paralele, prinse intr-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peste, ciuperci etc.; p. ext. friptura astfel preparata. ◊ Loc. adj. La gratar = (despre carne, peste, ciuperci etc.) fript pe gratar (2). 3. Obiect alcatuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept stergatoare pentru talpa incaltamintei. 4. Partea de deasupra ieslei, in forma de scara inclinata fixata de-a lungul peretelui, in care se pune fanul. 5. (Tehn.) Grila (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

PATRICIAN² ~ana (~eni, ~ene) m. si f. Carnat preparat din carne tocata de vita si fript la gratar. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

RATA¹ ~e f. 1) Pasare inotatoare, de talie medie, cu cioc lat, rotunjit la varf, cu picioare scurte si palmate si cu penaj divers colorat. ~ domestica. ~ salbatica. ◊ A umbla (sau a merge) ca o ~ (sau ca ~a) a merge leganat. 2) carne de astfel de pasare. ~ fripta. / cf. alb. rose, sb. raca

SASLAC ~uri n. Preparat culinar pregatit din bucatele de carne (mai ales de oaie) fripte in frigare. /<tat. sasliq

parpusit, -a, adj. (reg.) 1. (despre carne) care nu este bine fripta sau prajita. 2. (despre limba) incarcata.

sparc², sparcuri, s.n. si sparci, s.m. 1. (s.n.) bucata de slanina; sorici fript. 2. (inv.) bucata mica de carne de proasta calitate, slaba, de piele sau de pielita. 3. (in sintagma) sparcul nasului = cartilagiul nasului. 4. (s.m.; deprec.) copilandru; persoana lipsita de importanta.

FRIGARUIE, frigarui, s. f. carne taiata in bucati mici si fripta in frigare; frigaruica. – Frigare + suf. -uie.

FRIGE vb. III. In gastronomie, mod de a prepara, in special carne, dar si alte alimente, prin expunere directa la radiatii calorice, in diverse feluri: la frigare = bucati de alimente sau un animal intreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la protap = pe o vergea sprijinita de doua cracane; la gratar = pe un gratar deasupra unor carbuni incinsi, la flacara de gaz sau pe un gratar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptura la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.

CARNACIOR ~i m. (diminutiv de la carnat) mai ales la pl. 1) Carnati mici, fripti la gratar. 2) Carnati subtiri, preparati din carne tocata fin, care se mananca fierbinti. /carnat + suf. ~ior

KEBAB s.n. In bucataria turceasca, carne de berbec sau de miel la frigare; prin ext. orice fel de carne (de vaca, de porc, de pui) la frigare; sis-kebab = frigarui asortate din bucati de carne de batal sau de miel, ceapa, ardei si rosii fripte la frigare; doner-kebab = straturi de carne de miel sau batal (in bucataria internationala si de vaca sau de pui), marinate in prealabil, puse pe un protap vertical rotitor, din care se taie, pe masura ce se frig, fasii subtiri, servite cu salata, invelite intr-o lipie subtire sau intr-o pita despicata. var. chebab, chebap; din. tc. kebabi.

PATRICIAN, -A, patricieni, -e, subst. 1. S. m. si f. (In Roma antica) Membru al comunitatii gentilice, iar mai tarziu al aristocratiei gentilice, care se bucura de toate drepturile si privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care apartine patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobila, aristocratica; cu purtari, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Carnat preparat din carne de vita tocata, cu condimente, care se consuma fript pe gratar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

MITITEL, -EA, -ICA, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micut. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tanar. A se face mititel = a se strange (pentru a nu fi vazut); p. ext. a lua o atitudine modesta, umila (in fata cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinta tanara, naiva. 2. S. m. Carnacior facut din carne tocata, amestecata cu diverse condimente, care se mananca fript la gratar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele d******i. – Din mic.

costita f., pl. e (dim. d. coasta. Cp. si cu bg. kostica, arsic, d. kosti, os). In macelarie si bucatarie, garf, pirjoala, bucata de carne cu o bucatica de coasta: costita de purcel fripta pe gratar. – Barb. cotleta, cotlet si antricot (fr. cotelette si entrecote).

FLEICA, fleici, s. f. Bucata de carne de pe pantecele bovinelor, care se consuma de obicei fripta la gratar. – Din germ. Flecken.

DEBRETIN s.m. Un fel de carnat preparat din carne in intestine subtiri de porc, care se consuma prajit sau fript la gratar. [Cf. germ. Debreziner < Debretin – oras in Ungaria].

DEBRETIN s. m. carnat preparat din carne de vaca si porc, in intestine subtiri, care se consuma prajit sau fript la gratar. (< germ. Debreziner)

FRIGARE, frigari, s. f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascutita la un capat, in care se infige carnea spre a o frige deasupra jaraticului²; tigla. ◊ Loc. adj. si adv. La frigare = fript in frigare deasupra jeraticului. 2. (Bot.; la pl.) Planta erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificata de la baza si acoperita cu peri lungi si aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosita in medicina populara (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

ciorba f., pl. e (turc. corba, fertura [!], d. ar. sorba, fertura, sariba, a bea; alb. bg. sirb. corba, ung. csorba. V. nastrapa, serbet, sirop, sorb 3). Munt. Fertura acra (bors) ori neacra in care s´a fert carne ori peste ori de post. Fig. Amestecatura (un discurs prea lung, o societate pestrita s. a.) Prov. Cine s´a fript in (sau cu) ciorba, sufla si´n iaurt, cine a fost muscat de sarpe, se teme si de sopirla; cine s´a´nselat odata, e precaut pe urma. V. heltuga.