INIMOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care nu se teme de primejdii; cu mult curaj; cu inima; curajos; indraznet. 2) Care este plin de bunavointa; bun la inima; marinimos; generos. 3) Care se irita sau se enerveaza usor; irascibil; iritabil. 4) Care depune mult suflet (intr-o activitate); cu multa inima; insufletit; inflacarat. /inima + suf. ~os

NERVOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care tine de nervi; propriu nervilor. ◊ Sistem ~ totalitate a nervilor dintr-un organism uman sau animal. Sistem ~ central ansamblu alca-tuit din encefal si maduva spinarii. 2) Care contine nervi. ◊ Tic ~ tic generat de dere-glarea nervilor dintr-un anumit centru. 3) (de-spre persoane) care se enerveaza usor; iritabil; irascibil. 4) si adverbial Care vadeste ner-vozitate. Ras ~. 5) fig. rar (despre stil, mod de exprimare etc.) Care are nerv; vioi. /<lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso

IMPULSIV, -A adj. (Despre oameni) care se enerveaza usor; violent, artagos, nestapanit. [Cf. fr. impulsif, it. impulsivo].

IRASCIBIL ~a (~i, ~e) Care se irita sau se enerveaza foarte usor; iritabil. /<fr. irascible, lat. irascibilis

IRITABIL ~a (~i, ~e) Care se irita sau se enerveaza foarte usor; irascibil. /<fr. irritable, lat. irritabilis

IRITAT, -A, iritati, -te, adj. 1. Care se afla in stare de enervare, de surescitare nervoasa, de manie trecatoare; atatat, surescitat, enervat. 2. Care este inflamat, usor congestionat. – V. irita.

IUTE, iuti, adj. 1. Care actioneaza sau reactioneaza repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replica iute. ♦ Care fuge, alearga, inainteaza repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) In graba, repede, imediat, indata. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tarie, cu forta. Ploaie iute. 2. Care se enerveaza, se supara, se manie usor; irascibil; violent. 3. Care are gust intepator; care produce o senzatie gustativa usturatoare; picant. Mancare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzatie olfactiva intepatoare si neplacuta. Miros iute. – Din sl. ljutu.

IRITATIE, iritatii, s. f. 1. Stare de enervare, de surescitare nervoasa; iritare. 2. Congestie usoara sau inflamatie (dureroasa) a unui organ, a pielii etc. – Din fr. irritation, lat. irritatio.

IUTI, iutesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face sa se produca, sa mearga etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grabi. Isi iuteste pasii. ♦ Refl. A deveni mai tare, mai intens. Vantul s-a iutit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supara, a se mania usor. 3. Tranz. si refl. A da sau a capata un gust intepator, usturator, picant. Mancarea s-a iutit. – Din iute.

IRITA, irit, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) enerva, a (se) infuria. 2. A (se) produce o usoara congestie sau o inflamatie dureroasa. – Din fr. irriter, lat. irritare.

NERV, nervi, s. m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care uneste sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simt, muschi, glande etc.) si care este format din manunchiuri de fibre reprezentand prelungirile neuronului inconjurate de o teaca constituita din mielina. ◊ Boala de nervi = boala nervoasa. Bolnav de nervi = persoana care sufera de o boala nervoasa. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la cearta, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criza nervoasa, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi usor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervura (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm sustinut. – Din lat. nervus, it. nervo.

IRITAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este usor inflamat sau congestionat. 2) Care se afla in stare de enervare. /v. a irita

IRITA vb. I. tr., refl. a (se) enerva, a (se) supara. II. tr. a produce o congestie, o inflamatie usoara. (< fr. /s'/irriter, lat. irritare)

PLICTISEALA, plictiseli, s. f. 1. Stare sufleteasca apasatoare, usoara depresiune morala provocata de singuratate, de lipsa de ocupatie sau de o ocupatie neatragatoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urat, plictis. 2. enervare, necaz, suparare. – Plictisi + suf. -eala.