EXOTERIC, -A adj. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi inteles usor de cei neinitiati; accesibil, destinat tuturor. (< fr. exoterique, gr. exoterikos)

EZOTERIC, -A adj. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi inteles numai de cei initiati; secret, ascuns. (< fr. esoterique, gr. esoterikos)

INTELIGIBIL, -A adj. usor de inteles; clar, limpede. ◊ (fil.) care poate fi inteles numai prin ratiune. (< fr. intelligible, lat. intelligibilis)

ACCESIBIL, -A, accesibili, -e, adj. La care se poate ajunge usor; care este la indemana cuiva; care poate fi usor procurat; care se poate intelege usor. – Din fr. accessible, lat. accessibilis.

INCOMPREHENSIV, -A, incomprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care nu poate intelege; neintelegator. – Din fr. incomprehensif.

ININTELIGIBIL, -A, ininteligibili, -e, adj. Care nu se poate intelege; neclar, neinteligibil, confuz. – Din fr. inintelligible.

TALMES-BALMES s. n. (Fam.) Amestec confuz, ingramadire dezordonata din care nu se mai poate intelege sau alege nimic. – Et. nec.

NARAVEALA, naraveli, s. f. 1. (Pop.) Narav (1). 2. (Reg.; in expr.) Om cu (sau de) naraveala = om cu care te poti impaca, te poti intelege. – Naravi + suf. -eala.

COMPREHENSIBIL, -A, comprehensibili, -e, adj. (Livr.) Care se poate intelege usor; clar, inteligibil, limpede. – Din fr. comprehensible, lat. comprehensibilis.

CULANT, -A, culanti, -te, adj. Cu care te poti intelege usor, care dovedeste amabilitate, darnicie; amabil, generos, marinimos, darnic. ♦ (Inv.; despre stil) Curgator. – Din fr. coulant.

A SE APROPIA ma apropii intranz. 1) A se deplasa sau a se situa mai aproape (de cineva sau de ceva). ~ de foc. ◊ A nu se putea apropia de ceva a fi inaccesibil ceva pentru cineva. A nu se putea apropia de cineva a nu putea gasi limba comuna cu cineva; a nu se putea intelege cu cineva. 2) A veni in curand; a fi aproape; a cadea. Vara se apropie. 3) A ajunge aproape de un anumit moment; a fi pe punctul de atingere. ~ de rezultatul scontat. 4) fig. (despre persoane) A stabili relatii apropiate; a deveni prieten (cu cineva); a se imprieteni. 5) fig. A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se asemana; a semana; a se potrivi. /<lat. appropiare

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

CULANT ~ta (~ti, ~te) livr. Cu care te poti intelege usor; caracterizat prin bunavointa; binevoitor. /<fr. coulant

INCOMPREHENSIV ~a (~i, ~e) Care nu poate intelege. /<fr. incomprehensif

inteles² ~easa (~esi, ~ese) v. A intelege. ◊ De ~ cu care te poti intelege. De la sine ~ fara indoiala; sigur; negresit. /v. a intelege

APOSIOPEZA s.f. (Liv.) Reticenta; intrerupere a vorbirii. ♦ Figura de stil constand in intreruperea unei propozitii sau fraze din cauza grabei ori pentru ca interlocutorul poate intelege singur ce ar mai urma sa fie spus. [Pron. -si-o-. / < fr. aposiopese, it. aposiopesi, cf. gr. aposiopesis < aposiopao – incetez sa vorbesc].

mogorogea s.m. (reg.) om care abia vorbeste, pe care nu-l poti intelege.

INCOMPREHENSIBIL, -A adj. (Rar) Care nu se poate intelege; de neinteles. [Cf. fr. incomprehensible].

tararai s.n., s.m. (reg.) 1. (s.n.) cantec continuu. 2. (s.m.) om aiurit, cu care nu te poti intelege.

APOSIOPEZA s. f. 1. reticenta; intrerupere a vorbirii. 2. figura de stil constand in intreruperea unei propozitii sau fraze din cauza grabei, ori pentru ca interlocutorul poate intelege singur ce ar mai urma sa se spuna. (< fr. aposiopese, gr. aposiopesis)

COMPREHENSIBIL, -A adj. care se poate intelege usor; inteligibil. (< fr. comprehensible)

INCOMPREHENSIBIL, -A adj. care nu se poate intelege; de neinteles. (< fr. incomprehensible)

narui (-uesc, naruit), vb. – 1. A cadea, a se prabusi. – 2. A se ruina. Origine suspecta. Pare sa fie in loc de noroi „a se umple de noroi”, caz in care sensul primitiv ar fi cel de „a egala”, cf. megl. muruies „a nivela solul pardosit”. Cf. si fraze ca au murit multi oameni, cit nu-i puteau ingropa, si-i aruncau prin gropi de-i naruiau (Neculce) sau naruiau muntii in mina de-i facea tarina (Creanga), unde sensurile glosate mai sus nu par sa se potriveasca (in primul ex. se poate intelege „a nivela” sau „a acoperi cu pamint”, iar in al doilea, „a farimita”). Der. din sl. rinati „a impinge” (Cihac, II, 305), din sl. nyrąti „a se scufunda” (Scriban) sau din lat. ruere (Tiktin) nu pare posibila. – Der. naruiala, s. f. (prabusire a unui zid); naruitura, s. f. (ruina).

nasdravan (-ni), adj. – 1. Nebun, aiurit. – 2. Magic, supranatural. – Var. nazdravan, (Olt., Trans.) nasdravan. Din sdravan „sanatos” sau din sl. sudravinu, cf. nesdravan, adj. (smintit). Semantismul e ciudat si nu a fost explicat satisfacator (dupa Cihac, II, 335 s-ar putea intelege nasdravan cu „persoana care face vindecari miraculoase”, ipoteza indoielnica). – Der. nasdravanie, s. f. (magie, putere magica; isprava; excentricitate).

BABEL, Turnul ~ (in „Vechiul Testament”), turn gigantic pe care urmasii lui Noe au vrut sa-l inalte pina la cer. Constructia s-a oprit pentru ca Dumnezeu a incurcat limbile constructorilor, facindu-i sa nu se mai poata intelege intre ei. Simbolul confuziei.

coalizat, -a adj. (fr. coalise). Aliat p. ofensiva: puteri coalizate. Subst. Coalizatii nu se putura intelege.

comprehensibil, -a adj. (lat. comprehensibilis, d. com-prehendere, a cuprinde). Care se poate intelege (cuprinde cu mintea). Adv. In mod comprehensibil.

EZOTERIC, -A, ezoterici, -ce, adj. (Despre doctrine, ritualuri etc.) care poate fi inteles numai de catre cei initiati; ascuns, secret. – Din fr. esoterique.

INCOMPREHENSIBIL, -A, incomprehensibili, -e, adj. Care nu este comprehensibil, care nu poate fi inteles, cuprins cu mintea; de neinteles. – Din fr. incomprehensible.

INITIATIC, -A, initiatici, -ce, adj. (Livr.) 1. De initiere. 2. care poate fi inteles numai de cei initiati; ezoteric. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. initiatique, it. iniziatico.

INTELIGIBIL, -A, inteligibili, -e, adj. 1. care poate fi inteles cu ajutorul gandirii logice; clar, limpede. 2. (Filoz.) Care poate fi cunoscut numai de ratiune, de gandire, independent de cunoasterea senzoriala. – Din fr. intelligible.

inteles², intelesuri, s. n. Semnificatie (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, talc, noima. ◊ Loc. adj. si adv. Pe inteles sau pe intelesul tuturor = putand fi priceput de oricine, lamurit. Cu inteles = cu o semnificatie adanca, sugerand o anumita concluzie. – V. intelege.

STRAVEZIU, -IE, stravezii, adj. 1. Care permite razelor de lumina sa strabata prin el; prin care se vad (clar) obiectele; transparent. ♦ Clar, limpede, luminos. ♦ Care permite razelor de lumina sa-l strabata partial; prin care se vad vag contururile obiectelor; translucid. 2. (Despre oameni) Cu pielea (obrajilor) subtire, fina, palida. ♦ Foarte slab. 3. Fig. (Adesea adverbial) Al carui sens ascuns, neexprimat direct, poate fi inteles cu usurinta; evident. – Stravedea + suf. -iu.

POPULAR, -A, populari, -e, adj. 1. Care apartine poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcatuit din oameni din popor si lucreaza pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este facut pentru popor, creat pentru necesitatile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrari) care poate fi inteles cu usurinta de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucura de simpatia, de consideratia opiniei publice; p. ext. cunoscut de toti. ♦ Care are o comportare prietenoasa, c******a, atenta fata de toata lumea. – Din fr. populaire.

NEinteles, -EASA, neintelesi, -se, adj. Care nu este sau nu poate fi inteles, priceput, explicat; greu de priceput, de explicat; care nu poate fi cuprins de mintea omeneasca; inexplicabil; tainic, misterios. – Ne- + inteles.

NERATIONAL, -A, nerationali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile si cerintele ratiunii, care nu poate fi inteles cu ajutorul ratiunii; irational (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecata, de intelepciune (in ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gandit, bine chibzuit, care denota nesocotinta. [Pr.: -ti-o-] – Ne- + rational.

DOAR adv., conj. 1. adv. abia, numai, tocmai, (reg.) taman. (Raspunsul ii vine ~ in zori.) 2. adv. exclusiv, numai. (~ atata stiu.) 3. adv. exclusiv, numai, singur. (~ el m-a inteles.) 4. adv. poate. (Asteapta ~ o face vreo greseala.) 5. conj. (adversativ si restrictiv) ca. (~ nu mi-oi festeli onoarea!)

COMPREHENSIBIL ~a (~i, ~e) livr. care poate fi inteles; usor de inteles; clar; limpede; inteligibil; accesibil. /<fr. comprehensible, lat. comprehensibilis

A DESCIFRA ~ez tranz. 1) (mesaje, texte cifrate sau scrise intr-o limba straina) A transpune in limbaj natural pe baza unui cifru; a decoda; a decodifica. 2) (texte scrise intr-o limba straina) A face sa poata fi inteles; a deslusi. 3) (texte necitete) A citi in urma unui efort. 4) (planuri, harti) A interpreta, explicand semnele conven-tionale. 5) (partituri muzicale) A citi si a interpreta la prima vedere. 6) fig. (sensul unor lucruri obscure) A patrunde cu mintea; a intelege; a sesiza; a pricepe; a concepe. /des- + cifra

INACCESIBIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu este accesibil; de neabordat; neaccesibil; inabordabil. 2) Care nu poate fi inteles; de neinteles; neaccesibil. [Sil. in-ac-ce-] /<fr. inaccessible, lat. inaccessibilis

INCOMPREHENSIBIL ~a (~i, ~e) Care nu poate fi inteles; de neinteles; ininteligibil. [Sil. -com-pre-] /<fr. incomprehensible

ININTELIGIBIL ~a (~i, ~e) Care nu poate fi inteles; de neinteles; neinteligibil. [Sil. in-in-] /<fr. inintelligible

INTELIGIBIL ~a (~i, ~e) care poate fi inteles; usor de inteles; clar; limpede; accesibil. /<fr. intelligible

POPULAR ~a (~i, ~e) 1) Care tine de popor; propriu poporului. Vointa ~a. Manifestare ~a. ◊ Front ~ organizatie care intruneste fortele progresiste ale poporului. 2) Care apartine poporului; creat de popor; provenit din popor. Traditii ~e. Balada ~a. 3) Care este destinat poporului; facut pentru popor. Biblioteca ~a. Reprezentatie ~a. 4) Care se bucura de popularitate; care place unui mare numar de oameni. Interpret ~. 5) (despre limba, stilul lucrarilor, prelegerilor etc.) care poate fi inteles cu usurinta de toti; simplu. /<fr. populaire

SIMPLU ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu compus) Care este omogen prin compozitia sa. Substante ~e. ◊ Floare ~a floare cu un singur rand de petale si de stamine. 2) (in opozitie cu complicat) care poate fi inteles de oricine; necomplicat; elementar. Problema ~a. 3) si adverbial Care este lipsit de artificii sau rafinament; natural; neafectat. ◊ ~ ca buna ziua foarte simplu. 4) (in opozitie cu dublu) Care consta dintr-o singura parte. Usa ~a. 5) (despre persoane) Care nu se evidentiaza din altii; de rand. Muncitor ~. 6) Care este inferior ca pret sau calitate. Incaltaminte ~a. [Sil. sim-plu] /<fr. simple

STRAVEZIU ~e (~i) 1) Prin care trece lumina; transparent. Sticla ~e. 2) (despre apa, lumina etc.) Care este lipsit de orice impuritati; limpede; curat. 3) fig. (despre oameni) Care este foarte slabit. 4) fig. (despre sensuri, talcuri, aluzii) care poate fi inteles cu usurinta. /a stravedea + suf. ~iu

EZOTERIC, -A adj. (op. exoteric) care poate fi inteles numai de cei initiati; secret, ascuns. [Var. esoteric, -a adj. / < fr. esoterique, cf. gr. esoterikos – interior].

EXOTERIC, -A adj. (op. ezoteric) care poate fi inteles de cei neinitiati; accesibil; public. [Cf. fr. exoterique, gr. exoterikos – exterior].

INSESIZABIL, -A adj. Care nu se poate sesiza, intelege, percepe. [Cf. fr. insaisissable].

PERCEPTIBIL, -A adj. I. (Despre impozite, taxe etc.) Care poate fi incasat. II. (Psih.) Care se poate percepe, intelege, simti; inteligibil, sesizabil. [Cf. lat. perceptibilis, fr. perceptible].

INITIATIC, -A adj. 1. Care tine de initiere. 2. Ezoteric, care nu poate fi inteles decat de initiati. [Pron. -ti-a-. / < it. iniziatico].

INTELIGIBIL, -A adj. Usor de inteles; clar, limpede. ♦ (In filozofia idealista) care poate fi inteles numai prin ratiune; suprasenzorial. [Cf. lat. intelligibilis, fr. intelligible].

preamandrie, preamandrii, s.f. (inv.) putere de intelegere profunda, intelepciune deosebita; fapta, vorba, manifestare plina de intelepciune.

TRANSPARENT, -A adj. 1. Prin care se poate vedea clar, straveziu, diafan. 2. (Fig.) care poate fi inteles, ghicit usor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hartie pe care sunt trase linii groase paralele si care se pune dedesubtul hartiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].

INITIATIC, -A adj. 1. care tine de initiere. 2. care nu poate fi inteles decat de initiati; ezoteric. (< fr. initiatique, it. iniziatico)

PERCEPTIBIL, -A adj. 1. (despre impozite, taxe) care poate fi incasat. 2. (psih.) care se poate percepe, intelege, simti; sesizabil. (< fr. perceptible, lat. perceptibilis)

INVEDERAT, -A, invederati, -te, adj. (Si adverbial) Care se poate vedea sau intelege bine; vizibil, evident. – V. invedera.

PRICEPUT, -A, priceputi, -te, adj. 1. Care are cunostinte numeroase, care are o pregatire temeinica intr-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprima pricepere, intelepciune. 2. (Rar) Care poate fi (usor) inteles, patruns cu mintea; accesibil inteligentei. – V. pricepe.

EXPLICAT, -A, explicati, -te, adj. Care a fost prezentat astfel incat sa poata fi (usor) inteles. – V. explica.

TRANSPARENT, -A, transparenti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi strabatut de radiatii electromagnetice (mai ales de lumina), fara ca acestea sa fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasa sa se vada limpede conturul si detaliile obiectelor aflate de partea opusa; straveziu. ♦ Fig. Diafan, subtire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi usor inteles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hartie cu linii groase, paralele, care se asaza dedesubtul hartiei de scris, pentru a inlesni scrierea in randuri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

ACCESIBIL ~a (~i, ~e) 1) La care se poate ajunge usor; de care se poate apropia usor. Persoana ~a. 2) Care este convenabil pentru toti. Preturi ~e. 3) Care poate fi usor inteles. Expunere ~a. /<fr. accessible, lat. accessibilis

INSESIZABIL, -A adj. care nu poate fi sesizat, inteles; (p. ext.) imperceptibil. (< fr. insaisissable)

regula (regule), s. f. – Norma. – Var. pl. reguli. Lat. regula (sec. XIX). Este dubletul lui rigla, s. f. (linie), din ngr. ῥίγλα (Galdi 246). – Der. regula, vb. (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, s. n. (norma; Arg., copulatie); regularisi, vb. (a regulariza; a corecta, a imbunatati, a pedepsi); regulator, s. m. din fr. regulateur; neregulat, adj. (iregular; adv., fara nici o regula). Ragula, s. f. (clasa, casta), cuvint folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, inteles de el ca „ordin”.

PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.

BRANZA f. Produs alimentar, preparat din lapte coagulat separat de zer prin scurgere. ~ de vaca. ◊ A nu face nici o ~ a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic; a nu valora nimic. A alege ~a (sau urda) de zer a separa binele de rau. A strica ~a (cu cineva) a rupe relatiile, a se certa (cu cineva). A nu face ~ cu cineva a nu putea ajunge la vreo intelegere cu cineva. ~ buna in burduf de caine se spune despre o persoana care poseda multe calitati, dar nu le foloseste in scopuri bune. Frate, frate, dar ~a-i cu (sau pe) bani in chestiuni de afaceri nu se tine cont de relatiile de rudenie sau de prietenie. Zgarie-~ om zgarcit. [G.-D. branzei] /Orig. nec.

COMPREHENSIUNE s.f. Putere de patrundere, de intelegere; pricepere; cunostinta, cunoastere. ♦ (Log.) Continut. [Pron. -si-u-. / cf. fr. comprehension, lat. comprehensio].

COMPREHENSIUNE s. f. 1. putere de patrundere, de intelegere; comprehensivitate. 2. (log.) continut (3). (< fr. comprehension, lat. comprehensio)

TRANSLATOR/TRANSLATOR, -OARE I. s. m. f. traducator oficial atasat unui for diplomatic, administrativ sau judecatoresc. II. s. n. 1. transformator electric care asigura adaptarea impedantei de intrare a instalatiei de telecomunicatii la impedanta caracteristica liniei. 2. (inform.) program specializat care traduce instructiunile din limbaj de programare in limbajul intern al unui calculator, incat acesta sa il inteleaga si sa-l poata executa. (< fr. translateur, lat. translator)

NECUPRINS, -A, necuprinsi, -se, adj., s. n. 1. Adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins intre anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi patruns cu mintea, inteles. 2. S. n. Spatiu, intindere nelimitata; nemarginire, imensitate; infinit. – Ne- + cuprins.

ACCESIBIL, -A adj. 1. la care se poate ajunge (usor). 2. usor de inteles. (< fr. accessible, lat. accessibilis)

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. A se deplasa in spatiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa vorbesti sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii, sa cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. III. Fig. 1. Refl. A avea insusiri sau trasaturi asemanatoare, comune. 2. Tranz. si refl. A-si face prieten pe cineva sau a se imprieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a] – Lat. appropiare.

APROPIA, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se aseza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa comunici sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodamantul, sfarsitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casa. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie si raman singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. Se apropie de 30 de ani. ◊ Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. si tranz. A fi, a ajunge sau a face sa fie sau sa ajunga (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunostintele lui se apropie de ale profesorului sau. 2. Tranz. A-si face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

CONTRAPUNCT ~e n. 1) Tehnica muzicala de suprapunere a doua sau a mai multor melodii, avand fiecare un caracter independent, dar care impreuna pot forma un tot organic. 2) Melodie cu inteles expresiv propriu, cantata in cadrul unei lucrari muzicale concomitent cu tema ei de baza. 3) Stiinta care studiaza regulile combinarii melodiilor in cadrul unei compozitii. /<it. contrappunto

PERCEPTIBIL¹ ~a (~i, ~e) 1) (despre obiecte si fenomene din lumea inconjuratoare) Care poate fi perceput; sesizabil. Fosnet abia ~. 2) Care poate fi patruns cu mintea; usor de inteles; inteligibil; sesizabil. /<fr. perceptible

NEDESLUSIT, -A, nedeslusiti, -te, adj. Care nu este deslusit, clar, care nu se poate distinge (precis); lipsit de claritate, greu de inteles; nelamurit, confuz. ♦ (Adverbial ) in mod neclar, cu contururi vagi. – Ne- + deslusit.

ECHIVOC, -A, echivoci, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care se poate interpreta in mai multe feluri, cu doua intelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, indoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situatie ambigua. 2. S. n. Masura a efectului perturbatiilor asupra comunicatiilor prin canale, exprimand cantitatea de informatie care ramane netransmisa din cauza perturbatiilor. – Din fr. equivoque, lat. aequivocus.

ZGAIBA, zgaibe, s. f. ~ 4. (Cuvant de ocara) D**c. (din lat. scabere = a se scarpina, cf. alb. zgebe = raie, it. scabbia = raie; in privinta formei, cf. habeat > aiba; etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultatii semantice, daca se pleaca de la sensul de raie propriu lui scabies; dar se poate presupune ca etimonul lat. pastra de asemenea intelesul sau etimologic, de mancarime, ceea ce provoaca scarpinatul, sens ce corespunde cuv. rom.)

PLURIVOC ~ca (~ci, ~ce) Care poate avea mai multe interpretari; cu mai multe intelesuri; echivoc. /<lat. plurivocus

PAI¹ adv. (Fam.) 1. (Exprima o afirmatie, o aprobare) a) Desigur, se intelege. Pai ca bine zici (SEZ.); b) se putea altfel? 2. (Exprima rezerva, ezitare) Cum sa spun? stiu eu? Ce cei pe dansul? – Pai, ce-i vrea sa-mi dai (ISPIRESCU). 3. (Exprima neincredere) Pai cine stie ce ai de gand! 4. (Exprima mirare) Pai cum, omule! [Var.: poi adv.] – Din apai (< apoi).

conscris, -a adj. si s. (lat. conscriptus, dupa scris). Rar. Recrut, inrolat. Parinti conscrisi (la vechii Romani), senatorii. – Istoricii romani credeau ca patres conscripti era o prescurtare ild. patres et conscripti, adica „senatori vechi” si „conscrisi”, adica plebei admisi in senat la 509 in ainte [!] de Hristos. Se poate totusi ca pin [!] patres conscripti sa se fi inteles senatorii la un loc p. a-i deosebi de cei-lalti patres (parinti) care nu erau senatori.

INDIGEST, -A, indigesti, -ste, adj. Care nu poate fi (usor) digerat, mistuit. ♦ Fig. (Despre scrieri) Greu de inteles; confuz. – Din fr. indigeste, lat. indigestus.

TRANSPARENT, -A I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, straveziu. ◊ diafan, subtire, delicat. 2. (fig.) usor de inteles. II. s. n. foaie liniata care se pune dedesubtul hartiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens)

LARGIME, largimi, s. f. 1. Insusirea de a fi larg; intindere in toate directiile; latime, amploare; dimensiunea transversala a unui recipient, a unei cavitati. ◊ Expr. Largime de vederi = orizont intelectual deschis, intelegere cuprinzatoare. 2. Loc larg deschis; spatiu larg in care cineva se poate misca nestingherit. – Larg + suf. -ime.

PROBLEMA s.f. (Mat.) Chestiune de rezolvat a carei solutie, dezlegare se pot afla sau trebuie cautate prin calcul. 2. Lucru dificil, greu de inteles, de explicat sau de rezolvat; chestiune de actualitate care trebuie rezolvata; chestiune. [Var. problem s.n. / cf. fr. probleme, it., lat., gr. problema].

PROBLEMA s. f. 1. chestiune teoretica sau practica importanta, care cere o rezolvare. ◊ (mat.) chestiune a carei solutie, dezlegare se poate afla sau trebuie cautata prin calcul. 2. dificultate, lucru greu de inteles, de explicat sau de rezolvat. (< fr. probleme, lat., gr. problema)

IMPENETRABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi strabatut; de nestrabatut. 2) fig. Care este greu sau imposibil de inteles; de nepatruns; de neinteles; ermetic; obscur. 3) (despre oameni si despre expresia fetei lor) Care nu tradeaza trairile sufletesti. [Sil. -ne-tra-] /<fr. impenetrable, lat. impenetrabilis

REVERSIBIL, -A adj. 1. care poate reveni la starea initiala. 2. (jur.; despre bunuri) care urmeaza sa revina la fostul proprietar. ◊ (despre rente, pensii) care, la moartea titularului, poate trece asupra altei persoane. 3. (despre fenomene, reactii) care se poate misca in doua sensuri opuse. 4. (despre propozitii) care nu-si modifica intelesul cand se schimba diateza verbului. (< fr. reversible)

A BON ENTENDEUR, SALUT (fr.) salut pe cel care intelege – Formula prin care se atrage atentia asupra unor lucruri care nu pot fi spuse direct sau se releva existenta unor sensuri mai profunde ale unei alocutiuni ori ale unui text.

REVERSIBIL, -A adj. 1. Care poate reveni, care se poate intoarce. 2. (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina la fostul proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, poate trece asupra altei persoane. 3. (Despre fenomene, reactii) Care se poate misca in doua sensuri opuse. 4. (Gram.; despre propozitii) Care nu-si modifica intelesul cand se schimba diateza verbului. [Cf. fr. reversible].

sovon (-oane), s. n. – 1. Val. – 2. (Trans., Bucov.) Giulgiu. – Var. savon, zovon, zavon. Origine indoielnica. Din ngr. σάβανον „giulgiu” (Cihac, II, 713), cf. alb., bg., rus. savan pare dificila fonetic. Ar putea fi contaminat cu zabun, mai ales ca Scriban da diferite sensuri cu intelesul de „imbracaminte”. – Der. (in)sovoni, vb. (a se voala, a se acoperi cu un val).

NEPRICEPUT, -A, nepriceputi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe sa faca ceva, care este lipsit de iscusinta, de indemanare sau de competenta intr-o actiune; neindemanatic, stangaci. ♦ Care demonstreaza, arata, tradeaza lipsa de pricepere, de iscusinta. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu intelege sau intelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecata; prost, nestiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenesti; neinteles; enigmatic. – Ne- + priceput.

ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. si refl. A (se) aseza intr-un loc in care sa nu poata fi vazut si gasit. ♦ Tranz. Fig. A face sa nu fie cunoscut, stiut, inteles de altii; a tainui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.

FISA s. f. 1. piesa de metal de formatul unei monede, care poate declansa mecanismul unui automat; jeton. ♦ (fam.) a-i pica (sau cadea) cuiva a = a intelege repede despre ce este vorba. 2. placa mica de metal, de os etc., rotunda sau patrata, intrebuintata ca marca de plata la jocul de carti, in localurile de consumatie etc. (< ngr. fisa)

acord (acorduri), s. n. – intelegere, invoiala. < Fr. accord. – Der. (din fr.) acorda, vb. (a da, a oferi); acordabil, adj. (care poate fi acordat); acordeon, s. n. (armonica, instrument muzical); acordeonist, s. m. (persoana care cinta la acordeon); acordar, s. m. (acordor); acordor, s. m. (persoana care se ocupa cu acordarea unor instrumente muzicale).

IPOTECAR, -A (‹ fr., lat.) adj. (Despre o creanta, un creditor) Garantat printr-o ipoteca. ◊ (In sens bancar) Contract i. = contract sau intelegere care permite unei banci sau unui creditor sa utilizeze garantiile pentru un imprumut, in cazul in care acesta nu poate fi platit la scadenta finala.

PALINDROM s. n. cuvant, fraza, vers care se poate citi in cele doua sensuri. ◊ joc distractiv constand in gasirea unui cuvant care, citit direct si invers, sa aiba acelasi inteles sau, in alt caz, sa aiba un alt sens. (< fr. palindrome, it. palindromo)

COMOD, -A, comozi, -de, adj. 1. De care te poti folosi usor si cu placere; lesnicios, placut, confortabil. ♦ Tihnit, linistit. 2. (Peior.; despre oameni) Care nu vrea sa faca eforturi; care nu intelege sa iasa din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obisnuit de viata; p. ext. lenes, indolent. – Din fr. commode, lat. commodus.

CA² conj. I. (urmat de sa) 1) (exprima un raport final) Pentru ca; asa ca. Pleaca repede, ca sa nu intarzie. 2) (exprima un raport modal) A vorbit asa, ca sa fie inteles. 3) (exprima un raport completiv) Doreste ca sa se reintoarca. 4) (exprima un raport consecutiv) Incat. Prea mare e groapa, ca sa o poti sari. II (in locutiune, exprima un raport temporal de posterioritate) Inainte de. A ajuns acasa inainte ca sa inceapa ploaia. /<lat. qu[i]a

SIMPLU adj. 1. format dintr-un singur element sau din elemente omogene; care nu se poate imparti in elemente diferite. ◊ (s. n.) partida de tenis intre doi jucatori; single (1). 2. care nu este complicat, usor de facut, de inteles. ◊ (gram.) timp ~ = timp al verbului care se conjuga fara auxiliar. 3. care este intr-un singur plan; care se petrece o singura data. 4. (despre oameni) lipsit de rafinament, de afectare; modest, sincer. ◊ lipsit de cultura. (< fr. simple)

ETIMOLOGIE s.f. 1. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu istoria cuvintelor, stabilind originea si evolutia formei si a sensului lor. 2. Explicare istorica a sensului si a formei unui cuvant. ♦ Etimon. ◊ Etimologie populara = modificare a unui cuvant sub influenta unui alt cuvant mai cunoscut, cu care are asemanari si de la care s-ar putea crede ca deriva; etimologie multipla = explicarea originii unui cuvant prin toate etimoanele probabile. [Gen. -iei. / cf. fr. etymologie, lat., gr. etymologia – studiul intelesului adevarat < etymos – adevarat, logos – studiu].

BUNAVOINTA s. 1. afectiune, c**********e, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) caldura. (N-am simtit ~ lui obisnuita.) 2. amabilitate, atentie, prietenie, solicitudine. (Ne-a aratat multa ~.) 3. v. serviabilitate. 4. v. amabilitate. 5. ingaduinta, intelegere, marinimie, mila, (inv. si pop.) milostenie, (inv.) priinta, (turcism inv.) musaadea. (Cu ~ lui.) 6. ravna, silinta, sarg, zel, (inv.) proeresis. (Arata destula ~, dar nu putea realiza mai nimic.)

PALINDROM s.n. Cuvant, fraza sau vers care se poate citi in cele doua sensuri. ♦ Joc distractiv constand in gasirea unui cuvant sau a unei fraze care, citite direct si invers, sa aiba acelasi inteles. [< fr. palindrome, cf. gr. palin – din nou, dromos – alergare].

RETICENTA ~e f. 1) Trecere sub tacere a unui lucru care trebuia sau putea sa fie spus; omitere intentionata a unui gand; lucru omis. 2) Figura de stil constand in intreruperea brusca a unei idei si trecerea la alta, lasand sa se inteleaga cele neexprimate. /<fr. reticence, lat. reticentia

basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

bunghi (-ghesc, -it), vb. – 1. A cerceta, a observa, a deslusi. – 2. A-si da seama, a intelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atentie, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvint de argou, probabil din tig. bangi (f. de la bangos) „trecatoare, strunga” (Graur, BL, II, 185 si V, 222; Juilland 160). Din acelasi cuvint ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sasiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR si Vasiliu, GS, VII, 105, identifica acest cuvint cu pronuntarea moldoveneasca a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghiala, s. f. (atentie, pazea!).

PALINDROM, palindromuri, s. n. Grup de cuvinte sau cuvant care poate fi citit de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga fara sa-si piarda sensul; p. ext. joc distractiv constand in gasirea unui cuvant care citit si normal si invers, sa aiba fie acelasi inteles, fie, in al doilea caz, sa dea un alt cuvant. – Din fr. palindrome.

PROBLEMA ~e f. 1) Chestiune teoretica sau practica care poate fi rezolvata pe baza anumitor cunostinte si rationamente. ~ de aritmetica. ~ de sah. 2) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri; tema. 3) Situatie care are aspecte discutabile. 4) Afacere care necesita rezolvare; chestiune; treaba; lucru. 5) Lucru greu de inteles sau de rezolvat. [G.-D. problemei] /<fr. probleme, lat. problema

avint (avinturi), s. n. – Pornire, elan, insufletire. Din vint, cu prep. adv. a-. Daca aceasta ipoteza nu este gresita, avint trebuie sa fi fost la inceput inteles ca adv. (aceasta valoare nu apare in niciun text cunoscut, dar este cert ca acest cuvint nu apare in texte anterioare sec. XIX, si nici in dialecte). Constructia ar fi identica, deci, cu acasa, afund, aminte etc; expresia a da avint poate fi foarte bine interpretata a da a vint. Apoi, cuvintul fiind simtit ca un s., s-a putut deriva de la el vb. avinta, formatie probabil artificiala si moderna, motivata de paralelismul fr. elan-elancer, germ. Schwung-schwingen. Dupa DAR, avint este formatie postverbala de la avinta, si acesta este o compunere interna, pe baza lui vint. Der. avinta, vb. (a impinge, a lansa, a arunca).

SUBTIL, -A, subtili, -e, adj. 1. (Despre oameni si despre insusirile, manifestarile lor; adesea adverbial) Care sesizeaza, patrunde cele mai mici amanunte, care poate face distinctiile cele mai fine; ager, patrunzator, perspicace, fin. 2. Care se descopera numai printr-o cercetare atenta, amanuntita; greu de distins, de recunoscut, de sesizat. ♦ Care trateaza cu multa finete, cu mult spirit analitic, cu ingeniozitate probleme grele, abstracte; care, pentru a fi inteles, cere o mare ascutime a mintii. 3. (Rar) Foarte subtire; transparent, usor. – Din fr. subtil, lat. subtilis.

FISA, fise, s. f. Mica placa de metal, de os, de material plastic etc., care, in baza unei conventii, poate inlocui monede sau poate servi ca marca de plata in localurile de consumatie, la jocurile de carti etc., jeton. ♦ (Piesa metalica in forma de) moneda care, introdusa in mecanismul unui automat, declanseaza functionarea acestuia. Fisa de telefon. ◊ (Fam.; in expr.) A-i pica (sau cadea) cuiva fisa a intelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. fisa.

CAPACITATE s. f. 1. calitatea de a fi incapator. ◊ intindere, marime a unui lucru in raport cu ceea ce contine; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil sa inteleaga sau sa faca ceva. ◊ om destoinic, priceput; invatat, savant. 4. (in trecut) examen pentru obtinerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operatie, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legala de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfarsitul a opt clase elementare. (< fr. capacite, lat. capacitas)

CONVERSIUNE s. f. 1. modificare a conditiilor initiale ale unui imprumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare intr-o valoare de alta natura. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor marimi date. ◊ transformare, in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare in ordine liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme, cu sau fara schimbarea intelesului ori functiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvant; hipotaxa. 4. (log.) rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvant, numar sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. 6. mecanism psihic care face sa apara un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede in constiinta fara a provoca o reactie de angoasa. (< fr. conversion, lat. conversio)

MANCARE ~ari f. 1) v. A MANCA. ◊ De ale ~arii alimente, hrana. A taia cuiva pofta de ~ a face sa nu mai poata manca. A fi de ~ a fi comestibil. 2) Preparat culinar care serveste drept hrana. ~ de peste. ~aruri reci. ~aruri calde. ◊ A strica ~area degeaba a nu aduce nici un folos; a nu fi bun de nimic. 3) la pl. Feluri de hrana; bucate. 4) fig. fam. Soi de lucruri, de obiecte. ◊ Asta-i alta ~ (de peste) a) asta-i cu totul altceva; b) acum mai inteleg. [G.-D. mancarii; Pl. si mancaruri] /v. a manca

cam adv. – Putin, aproximativ, aproape; indica faptul ca o anumita afirmatie nu trebuie inteleasa in sensul sau strict, ci cu o oarecare restringere. Lat. quam (Cipariu, Gram., 128; Cihac; REW 6928; Meyer-Lubke, Rom. Gramm., III, 202). Dupa Puscariu 264, s-ar explica mai bine prin lat. quam magis, al carui rezultat normal ca mai (mr. cama) s-ar fi redus ulterior la cam. Spitzer, Mitt. Wien, 140, a atras atentia asupra corespondentei cu ngr. ϰἄν ‹ ϰαi ἄν (in expresia ca ϰάμποσος „destul de mare”, ϰάπως „oricare” etc.), fara a putea preciza insa daca modismul este propriu rom. sau ngr.

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)