CEREBROSPINAL, -A, cerebrospinali, -e, adj. Care apartine creierului si maduvei spinarii, care are legatura cu creierul si cu maduva spinarii. – Din fr. cerebro-spinal.

FRANCMASONIC, -A, francmasonici, -ce, adj. Care tine de francmasonerie, privitor la francmasonerie; care are legatura cu francmasoneria; masonic. – Din fr. franc-maconnique.

PANCREAS, pancreasuri, s. n. Glanda de forma alungita, asezata inapoia stomacului, care are legatura cu splina si cu duodenul. [Pr.: -cre-as] – Din lat. pancreas, fr. pancreas, it. pancrea(s).

ROMANIC, -A, romanici, -ce, adj. Care se trage din romani² (1), care are legatura cu Roma antica sau cu poporul roman². ◊ Limba romanica = fiecare dintre limbile care au la baza limba latina. ♦ Care se ocupa de limbile derivate din latina. Studii romanice. – Din it. romanico, germ. romanisch.

CEREBROSPINAL, -A, cerebrospinali, -e, adj. Care apartine creierului si maduvei spinarii, care are legatura cu creierul si cu maduva spinarii. – Fr. cerebrospinal.

INTIMITATE, (3) intimitati, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este intim; prietenie bazata pe legaturi stranse. ◊ Expr. A trai (sau a fi) in intimitatea cuiva = a avea legaturi stranse (de prietenie) cu cineva, a face parte dintre cunostintele apropiate ale cuiva. ♦ Profunzime, adancime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. Cadru limitat, cerc restrans, familial. 3. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. – Din fr. intimite.

INCLINA, inclin, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) apleca in jos sau intr-o parte; a (se) pleca. ♦ Refl. A face o plecaciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) inchina. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A cobori catre asfintit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfarsit. 2. Refl. Fig. A se declara convins; a admite, a accepta. 3. Intranz. Fig. A fi dispus sa... ♦ A se simti atras de ceva, a simti vocatie, atractie pentru ceva; a se apleca. 4. Refl. recipr. Fig. (Inv.) A avea legaturi de dragoste cu cineva. – Din fr. incliner, lat. inclinare.

MEDIAT, -A, mediati, -te, adj. (Si adv.) care are legatura indirecta cu ceva; indirect. [Pr.: -di-at] – Din fr. mediat.

EDAFIC, -A, edafici, -ce, adj. care are legatura cu natura solului. – Din fr. edaphique.

TRANSBORDA, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta marfurile sau oamenii dintr-un tren in altul sau de pe o nava pe alta (continuand calatoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, cand cele doua linii nu au legatura directa. ♦ Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul cand circulatia pe un drum s-a intrerupt intr-un anumit loc. – Din fr. transborder.

TRANSBORDOR, transbordoare, s. n. 1. Platforma mobila la nivelul unei cai ferate, cu ajutorul careia se pot trece vagoanele sau locomotivele de pe o linie pe alta (cand cele doua linii nu au legatura directa). 2. Nava care serveste la transbordarea calatorilor sau a marfurilor. – Din fr. transbordeur.

SENZORIAL, -A, senzoriali, -e, adj. 1. Care priveste organele de simt, care se realizeaza prin simturi. 2. (Fiziol., Psih.) care are legatura cu producerea senzatiilor sau cu receptarea stimulilor externi sau interni; senzitiv (1). [Pr.: -ri-al] – Din fr. sensoriel.

LEGALIZA vb. (JUR.) 1. a autentifica, a intari, (inv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. v. reglementa. 3. a consfinti, a oficializa. (Si-au ~ legatura prin casatorie.)

ABRUPT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre maluri, povarnisuri) Care este in panta foarte inclinata; aproape vertical. 2) fig. (despre stil) Care nu are legatura intre idei. [Sil. ab-rupt] /<lat. abruptus, fr. abrupt

ACRONIC ~ca (~ci, ~ce) Care nu are legatura cu trecerea timpului; atemporal. /<fr. acronique

DISParaT ~ta (~ti, ~te) Care nu are legatura cu obiecte de acelasi fel. /<fr. disparate, lat. disparatus

A UNI ~esc tranz. 1) A face sa se uneasca. 2) (drumuri, rauri etc.) A face sa aiba legatura. /<lat. unire

ENDOREIC, -A adj. (Despre un bazin hidrografic, o regiune) Care nu are legaturi prin ape curgatoare cu marea. [Pron. -re-ic. / < fr. endoreique, cf. gr. endon – inauntru, rhein – a curge].

OLONOMIE s.f. Proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legaturi olonome. [Gen. -iei. / < fr. holonomie].

EDAFIC, -A adj. care are legatura cu natura solului. [< fr. edaphique, cf. gr. edaphos – sol].

FIDEL, -A adj. 1. Care pastreaza credinta; credincios, devotat. ♦ (Despre soti) Care nu se insala, care nu au legaturi extraconjugale. 2. Exact; care pastreaza, reproduce (ceva) intocmai. [< fr. fidele, cf. lat. fidelis].

IMPORT s.n. Aducere de marfuri straine in tara prin cumparare sau pe cale de schimb. ◊ De import = importat; (fig.) care nu are legatura cu realitatile locale. [Cf. germ. Import].

INTIMITATE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este intim. ♦ legatura stransa; prietenie intima, apropiata. ◊ A trai (sau a fi) in intimitatea cuiva = a avea legaturi stranse cu cineva, a face parte dintre apropiatii cuiva. ♦ Profunzime, adancime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. (La pl.) Lucruri, chestiuni personale. [Cf. fr. intimite].

NESATURAT, -A adj. (Despre un amestec) Care contine unul dintre componenti intr-o cantitate mai mica decat cantitatea corespunzatoare starii de saturatie. ♦ (Despre corpuri chimice) Care are legaturi duble sau triple in molecula. [Pl. -ati, -ate. / dupa fr. non-sature].

coleasa s. f. – 1. Terci. – 2. Mamaliga. – Mr. culeas. Origine necunoscuta. Apare in mai multe limbi sl. (bg. kuljasa, sb. kulijes, rut. kułesa, pol. kułesz(a), rus. kules, ceh. kulase, gulase); (Cihac, II, 68; Iordan, Dift., 77), dar nu pare a fi cuvint autentic sl., cf. Berneker 642. Este greu de sustinut din mag. koles „mei” (Weigand, Jb., XVI, 222; Galdi, Dict., 88), daca se are in vedere raspindirea cuvintului; totusi, trebuie sa aiba legatura cu mag. gulyas › rom. gulas „terci cu sos si carne”. – Der. coleser, s. n. (mestecau de mamaliga); colesi, vb. (a dilua, a dizolva, a topi).

TRANSBORDA vb. I. tr. A trece (calatori, marfuri etc.) dintr-un vehicul in altul. ♦ A trece cu un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe alta cale cu care nu are legatura directa. [< fr. transborder].

UVERTURA s.f. Compozitie muzicala orchestrala compusa de obicei ca introducere la o opera, la un balet. ♦ Piesa orchestrala de concert, alcatuita dintr-o singura parte, avand la baza un program, si care nu are legatura cu vreun spectacol. ♦ Piesa instrumentala constituind partea introductiva a suitelor preclasice. [< fr. ouverture, cf. germ. Ouverture].

desuchiat (-ta), adj. – 1. Neglijent, sleampat. – 2. Nebun, smintit. – Var. (Mold., Trans.) suchiat, suchet. Origine incerta. Ar putea fi un lat. *dissubuculatus de la subucula „camase, tunica pe corp”; daca primul sens este primitiv, cf. sp. descamisado; insa rezultatul s nu este clar. Dupa Scriban, de la suchet, si acesta de la mag. suket „surd”; dar in acest caz nu s-ar explica compunerea cu des-. Pascu, I, 136, citeaza mr. discul’are „a deochea” ‹ lat. *de exoculāre (cf. deochia), care nu are legatura cu desuchiat.

ENDOREIC, -A adj. (despre un bazin hidrografic, o regiune) care nu are legaturi prin ape curgatoare cu marea. (< fr. endoreique)

IMPORT s. n. introducerea de marfuri straine in tara prin cumparare sau pe cale de schimb; marfurile importate. ♦ ~ invizibil = cumparare de servicii din alte tari (operatii de transport, asigurare, credit, licente, servicii de turism etc.); de ~ = a) importat; b) (fig.) care nu are legatura cu realitatile locale; strain. (< germ. Import)

INTIMITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este intim. ◊ prietenie stransa, apropiata. ♦ a trai (sau a fi) in a cuiva = a avea legaturi stranse cu cineva. ◊ profunzime (a unui sentiment, a unui gand etc.). 2. (pl.) lucruri, chestiuni personale. 3. cadru restrans, familiar. (< fr. intimite)

OLONOMIE s. f. proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legaturi olonome. (< fr. holonomie, engl. holonomy)

TRANSBORDA vb. I. tr. a trece calatori, marfuri dintr-un vapor, tren etc. in altul. ◊ a trece ca un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe alta cale cu care nu are legatura directa. II. intr. a schimba trenul sau alt vehicul. (< fr. transborder)

gagaut (-ti), s. m. – Nume al unei populatii de origine cumanica, in sudul Basarabiei. Cuman. (tc.) kok uz „usa albastra”, cf. rus. gagauz (Vasmer, I, 249). Nu are legatura cu gagaut „stupid”, impotriva parerii din DAR.

incujlui (-uiesc, -it), vb. refl. – A vorbi, a avea legaturi de dragoste. Mag. guzslik „a incurca” (Draganu, Dacor., VI, 293). In Trans.

morun (moruni), s. m. – Varietate de sturion (Acipenser huso). Ngr. μουρούνα (‹ gr. μύραινα) in parte prin intermediul bg., slov. moruna, sb., cr. muruna (Cihac, II, 203; cf. Vasmer, Gr., 101), cf. tc. morona, mag. moruna. – Der. morunas, s. m. (peste de Dunare, Abramis vimba). Nu e clar daca moruna, s. f. (musetel) are legatura cu acest cuvint. – Cf. mreana.

mosori (-rasc, -it), vb. – A umfla, a mari. Origine necunoscuta. Relatia cu mosor (Candrea) e indoielnica. Poate are legatura cu posomori. Cuvint destul de rar, in Mold. si Trans. – Der. mosoritura, s. f. (inv., umflatura, tumoare).

oteri (oteresc, oterit), vb. refl. – 1. A strica gustul unei mincari, a irita, a strepezi dintii. 2. A se dezgusta, a se incrunta. – 3. A se supara, a se bosumfla. – Var. otari, otari. Origine indoielnica. Trebuie sa aiba legatura cu sb. ceriti se „a ride sarcastic” (Scriban), bg. ocervam „a-si arata coltii” (Candrea), bg. cerja se „a lua un medicament”, rus. sceriti (Rosetti, Studii ling., 28); dar baza comuna a acestor cuvinte nu este clara. Oricum, nu e posibila der. din sl. ostriti „a ascuti” (Cihac, II, 235), nici din lat. obterrere (Capidan, Dacor., III, 762). Der. oterime, s. f. (Mold., dezgust); oteros, adj. (Mold., inv., groaznic).

palamida (-izi), s. f. – 1. Crapusnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. Peste de riu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac, II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghinda” si acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghinda” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o incrucisare cu ngr. παλάμη „palma”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare sa constituie o explicatie suficienta. Poate are legatura cu cuvintul urmator.

parapanghelos interj. – Gata, amin. – Var. parpanghelos. Origine necunoscuta. Tiktin crede intr-un etimon tig. si Scriban intr-unul ngr. Ultima ipoteza pare mai probabila, dar lipseste cuvintul corespunzator. Cf. parpanghel (var. parpandel), s. m. (baiat de tigan). Poate are legatura cu ngr. παραγγέλλω „a comanda”, παραγγέλονται „se ordona”.

rijnica (-ce), s. f. – Planta de padure cu flori mici albe (Cardemine impatiens). Origine indoielnica. Poate are legatura cu sb. ruzica, rizinica „trandafir, margareta”.

smida (-de), s. f. – 1. Hatis, desis de padure tinara. – 2. Despadurire, padure taiata. Origine necunoscuta. Nu este probabila der. din sl. sviteti „a scapara, a fulgera” (Cihac, II, 338, il interpreteaza ca „padure incendiata de trasnet”). Cu atit mai putin convingatoare este explicatia bazata pe ngr. σημύδα „mesteacan” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur daca-i vorba de un cuvint identic cu cel anterior; poate are legatura cu smirdar. – Der. smidarie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens).

sughita (-t, at), vb. – A scoate zgomote prin contractarea diafragmei. – Mr. suglit(are), megl. suglit(are.) Lat. subgluttiare (Cihac, I, 126; Densusianu, Hlr., 170; Puscariu 1682; Densusianu, Filologie, 448; REW 7943; Tiktin), cf. sicil. suggyttsari, calabr. sogliuttu, suggiuttu, roman. sulluttsare, sp. sollozar, port. solucar. legatura cu singultiāre (Philippide, Principii, 108) este anterioara rom. Uz general (ALR, I, 84). – Der. sughit, s. n. (contractie a diafragmei insotita de zgomot; hohot).

tarc (-curi), s. n. – Ocol, ingraditura, loc ingradit. – Mr. tarcu. Origine necunoscuta. Trebuie sa aiba legatura cu alb. thark (Spitzer, Mitt. Wien, 293; Treimer, ZRPh., XXXVIII, 391; Baric, Albanorum. Studien, 104; Pascu, II, 222; Philippide, II, 738; Tiktin; Rosetti, II, 123); dar aceasta relatie lamureste prea putin istoria cuvintului. legatura cu iranianul *cark › per. cart „cerc” (Densusianu, GS, I, 245) nu este evidenta. – Der. tarcalau (var. tarcus), s. n. (tarc mic); tarcui, vb. (a inchide intr-un tarc); intarca, vb. (a lua mielul de la oaie; a nu mai da sa suga; a priva, a frusta); intarcatoare, s. f. (locul sau timpul de intarcat), cf. Giuglea, Dacor., V, 550-53. Din rom. provine in rut. carok, carka „tarc”, cerkati „a mulge” (Candrea, Elemente, 402).

AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reunire de lucruri diverse; complex format din elemente diferite. ♦ (Chim.) Produs obtinut prin punerea laolalta a mai multor substante. 2. Interventie intr-o afacere; participare (neceruta sau fortata) la treburile sau relatiile altora. Toti intorsesera capetele, mirati de amestecul unui strain in conversatia lor (REBREANU). ◊ Expr. A avea (vreun) amestec = a juca un rol intr-o afacere, a avea legatura cu cineva sau ceva. ♦ (Inv. si arh.) Intriga. – Postverbal al lui amesteca.

atit, a -a v. tr. (d. tita, adica „deprind sa suga”, ca pruncu, la inceput, nu suge. Cu taciune si fr. attiser n´are legatura). E***t, aprind: a atita focu. Fig. Indemn, stimulez, instig: bogatia atita poftele hotilor.

ceata f., pl. ceti (vsl. cadica, [pron. ceatta, ceata, ca rus. kadca, kaca, pron. kata, ciubaras], d. cadu, ceata, de unde si bg. sirb. rut. rus. cad, a. i. Cu lat. caecia, orbire, n´are legatura. Barb. Ind. 128, si Bern. 1, 133). Picla, abur care iese pe pamint, mai ales dimineata, si impedeca vederea. V. cetat, negura.

ciochina f., pl. e si i (probabil, ruda cu it. ciocca, strugure, dim. ciocchina, si inrudit cu ciorchina. Cp. cu circel, filamentu rasucit cu care vita se agata ca cu un cirlig, apoi „strugure mic”. Cu turc. cykyn, grop, pachet, n´are legatura). Coada selei, arcada din apoi [!]. Ciochinare. A pune la ciochina, a lega in apoia [!] selei, (fig.) a da uitarii. A-ti rupe ciochinele degeaba, a umbla degeaba. Cirlig la unele cingatori taranesti. Glezna, oasele proeminente de la glezna. V. oblinc.

codalb (vest) si cudalb (est), -a (din co = cu si dalb. Cu coada n´are legatura). Baltat (alb cu ros), vorbind de boii de buna rasa („robust”. De aci si numele satului Cudalbi din Covurlui). Blond (?). Vultur codalb, un fel de vultur albicios (haliaetus albicillus). – In R. S. (in GrS. 6, 63) „cu coada pe jumatate alba”, vorbind de oi. Dubios!

coerent, -a adj. (lat. cohaerens, -entis. V. ad- si in-erent, ezit). care are legatura: rationament coerent in toate partile lui. – Si coh-.

AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecatura (1), combinatie, mixtura. ♦ (Chim.) Produs obtinut prin punerea laolalta a mai multor substante care isi pastreaza proprietatile caracteristice. 2. Amestecatura (2). 3. Interventie intr-o afacere; participare (neceruta sau fortata) la treburile sau relatiile altora; ingerinta. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol intr-o afacere, a (nu) avea (vreo) legatura cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv).

GENERALITATE, generalitati, s. f. 1. Caracterul sau insusirea a ceea ce este general². 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legatura directa cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. generalite, lat. generalitas, -atis.

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De⁴ + intre.

DIAGENEZA s. f. Totalitatea transformarilor chimice, mineralogice, de structura etc. pe care le sufera sedimentele in cursul consolidarii lor si dupa ce au pierdut legatura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenese.

V****N ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care nu a avut niciodata legaturi s*****e; cast; feciorelnic. 2) fig. (despre persoane) Care este plin de nevinovatie; neprihanit; nevino-vat; inocent; candid. 3) (despre lucruri) Care inca nu a fost in uz; neatins; pur; curat; proaspat. 4) (despre locuri) Care inca nu a fost cultivat; nevalorificat; necultivat; neexplorat; neexploatat. /<lat. virgo, ~inis

brusture (brusturi), s. m. – 1. Planta, lipan (Lappa). – 2. Varietate de nasturel, Veronica Beccabunga. – 3. Luminarica, Petasites officinalis. – Var. brustur, brustan, brostan, brusc(al)an. Mr. brustura. Sl. brosti (T. Papahagi, Etimologii, Bucuresti, 1940), cu sing. reconstruit pe baza pl. brusturi, ca ciucure, fagure etc. REW 1097 indica, insa cu rezerve, etimonul incert lat. ūstulāre. Dupa Gamillscheg, Rom. germ., II, 250, de la un gepidic *brustilo „matase” (› germ. Borste, fr. bosse), ipoteza inca si mai incerta. Este posibil sa aiba vreo legatura cu comel. bruskandol „hamei”, caz in care ar putea fi un cuvint alpin.

cafti (-tesc, -it), vb. – A lovi, a bate. Origine necunoscuta. Cuvint de argou. Nu stim daca are vreo legatura cu mr. mi cahtescu „mor (de ris)”. – Der. cafteala, s. f. (bataie). Din acest ultim cuvint ar putea proveni iud. sp. haftona „bataie”, daca nu cumva ambele cuvinte duc la o sursa comuna, in acest caz, orientala.

OLONOM, -A adj. (Mec.; despre legaturi) Care are o expresie fara componentele vitezelor sau ale acceleratiilor. [< fr. holonom].

OLONOM, -A adj. (mec.; despre legaturi) care are o expresie ce nu contine componentele vitezelor sau ale acceleratiilor. (< fr. holonom)

pitac (pitaci), s. m. – Moneda veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circula si var. petac, patac, pataca; fonetismul ultimelor forme nu este clar si ar putea avea o legatura, greu de stabilit, cu sp. pataca.

sfirnar (-ri), s. m. – Comerciant. – Var. sfirnariu. Origine necunoscuta. legatura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. in contra Rosetti, I, 161), nu pare probabila; explicatie pornind de la sfirla nu este clara. Ar putea avea o legatura cu sl. (bg.) svarati „a amagi”, caci se foloseste in general cu nuanta de „negustor fara scrupule”. – Der. sfirnarie, s. f. (comert, negot). Mai ales in Trans.

sorlita (-te), s. f. – 1. Gaie (Milvus regalis). – 2. Vultur (Gypaetus barbatus). – Var. sorlita, sorlita. Bg. usorlica „gaie”, cf. sb. usara „cucuvaie”. legatura cu rut. sulika (Candrea) sau cu surla (Scriban) este incerta. – Der. surligaie, s. f. (specie de soim, Cerchneis tinnunculus); surlicar, s. m. (gaie, Milvus regalis); susugaie, s. f. (gaie).

teafar (-ra), adj. – 1. Intact, nevatamat, intreg. – 2. Cuminte, intelept. Origine necunoscuta. Ar putea fi ngr. σταθερός „constant, statornic, stabil”. Der. propuse pina acum, din sl. *techinu › bg. tehen „al lor” (Tiktin), de la un gr. *τράφερος (Giuglea, RF, II, 63) sau din sl. tνrudu „puternic” (Scriban) nu sint mai convingatoare. Nu stim daca are vreo legatura cu teferici.

ASOCIATIA GENERALA A LUCRATORILOR DIN TIMISOara, prima organizatie muncitoreasca cu caracter politic din Romania. Creata in 1868, a avut strinse legaturi cu Internationala I. Dizolvata in 1872.

AVRAAM, patriarh biblic. Considerat stramos al israelitilor prin fiul sau Isaac, nascut din casatoria cu Sara, si al arabilor prin Ismail, alt fiu, pe care l-a avut din legatura sa cu Agar.

IMPARTI, impart, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) separa in parti, a (se) desparti in grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operatia de impartire a unui numar prin altul, a face o impartire. 2. Tranz. A da mai multor persoane cate (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce imparti sau a nu avea nimic de impartit (cu cineva) = a nu avea nici o legatura, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se raspandi, a se imprastia. 3. Tranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A impartasi ceva cu cineva. – Lat. impartire.

TERATOM, teratomuri, s. n. Tumoare benigna congenitala complexa, de natura embrionara, formata din diferite tesuturi, care nu are nici o legatura cu organele sau cu regiunea unde s-a format. – Din fr. teratome.

DEZLEGAT, -A, dezlegati, -te, adj. 1. Care nu este legat, care a fost desfacut din legaturi. ◊ Expr. A avea limba dezlegata = a fi extrem de vorbaret, a spune tot ce stie. 2. Care a fost absolvit de un blestem, de pacate etc. 3. (Despre probleme) Rezolvat. – V. dezlega.

STRIGOI, -OAIE, strigoi, -oaie, s. m. si f. (In superstitii) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma in timpul noptii intr-un animal sau intr-o aparitie fantomatica, pricinuind neajunsuri celor pe care ii intalneste; p. ext. om nascut intr-o zodie nefavorabila, care s-ar afla in legatura cu diavolul si s-ar ocupa cu vraji si cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rau, ursuz sau unui batran cu apucaturi demodate. – Striga + suf. -oi.

ANGAJAMENT s. 1. asigurare, cuvant, fagaduiala, fagaduinta, legamant, promisiune, vorba, (astazi rar) parola, (inv. si reg.) juruita, (reg.) fagada, (Transilv.) tagadas, (Mold.) juruinta, (inv.) promitere, sfatuit, (turcism inv.) bacalam. (Si-a tinut ~ul.) 2. indatorire, obligatie, sarcina, (pop.) legatura. (Ce ~e ai?)

AMESTEC ~uri n. 1) Complex format din lucruri diferite; amestecatura. 2) chim. Produs obtinut prin amestecarea a doua sau mai multe substante. 3) Interventie (neceruta sau fortata) in treburile altora. ◊ A nu avea nici un ~ a nu avea nici o legatura cu ceva sau cu cineva. /v. a amesteca

CLIN¹ ~i m. (in croitorie) Bucata de stofa triunghiulara sau trapezoidala folosita ca parte componenta la un obiect de imbracaminte. ◊ A nu avea nici in ~, nici in maneca a nu avea nici o legatura cu cineva sau cu ceva. /<sl. klinu

COPULATIV ~a (~i, ~e) 1): Conjunctie ~a conjunctie care leaga parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. 2): Verb ~ verb lipsit de functie semantica independenta, care, impreuna cu numele predicativ, formeaza predicatul nominal al propozitiei; verb de legatura; copula. 3) Care are cateva subiecte pe langa un singur predicat. /<fr. copulatif, lat. copulativus

OLEFINA ~e f. Hidrocarbura aciclica nesaturata, cu o dubla legatura in molecula, avand diverse intrebuintari (la obtinerea cauciucului sintetic, a maselor plastice, a medicamentelor etc.). /<fr. olefines

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa

AMPELO- Element prim de compunere savanta cu care se formeaza termeni in viticultura si avand semnificatia „in legatura cu vita de vie”. [Var. ampel-. / < fr. ampelo-, cf. gr. ampelos – vita de vie].

TRABECULA s.f. (Anat.) Formatie fibroasa musculara avand rol de legatura sau de delimitare. [< fr. trabecule, cf. lat. trabecula – barna mica].

carcaiac (carcaieci), s. m. – Scolopendra (Lithobius forficatus). – Var. circiiac. Tc. kirkayak (Seineanu, II, 89; Lokotsch 1280). Cihac, II, 41, a gresit punindu-l in legatura cu cr. carcjak „greiere”.

gavanos (gavanoase), s. n. – Borcan, vas de lut. Tc. kavanos (Seineanu, II, 177; Ronzevalle 136), cuvint care, dupa M. Cohen, Bull. Soc. Linguistique, XXVII, 107, s-ar afla in legatura cu it. cofano, sp. cuevano; cf. bg. kavanoz.

hod (-duri), s. n. – Mers, umblet. Rus. chod (Cihac, II, 139). In Mold., rar. Pare a fi dublet al lui huda, s. f. (Mold., Trans., deschidere, trecere), de unde hudita, s. f. (Mold., strada, ulita), cf. Cihac, II, 139 si Tiktin (dupa Philippide, II, 717, hudita ar fi in legatura cu alb. ude).

spirc (-curi), s. n. – 1. Bucata, transa, mai ales de piele sau de cartilaj. – 2. Mucos, pusti. Origine incerta, probabil expresiva, cf. sfirc, cu care are o strinsa legatura fonetica si semantica. – Der. spircui, vb. (a sfisia, a sfirtica, a rupe in bucati; inv., a distruge, a nimici; Trans., a fura; refl., inv., a se da invins, a se imprastia); spircii (var. spircai), vb. refl. (a avea diaree, a fi deranjat la stomac), var. a cuvintului anterior; spircaci (var. spurcaci), s. m. (pasare, Otis tetrax), cf. numele sau fr. canepetiere, var. prin contaminare cu a spurca; spirciitor, adj. (bolnav de diaree); spirciiala, s. f. (excremente).

bacalaureat, -a s. (fr. baccalaureat, d. mlat. baccalaureatus, care vine d. baccalaureus, iar aceasta e o traducere arbitrara dupa fr. bachelier, flacau, si n’are nici o legatura cu lat. baca, baca, si laurus, dafin). Acela care a trecut un examin general de liceu. S.n., pl. e. Examinu pe care-l trece un bacalaureat: a da, a trece, a lua bacalaureatu. – In Romania, acest examin a fost desfiintat de ministru liberal Haret in 1899 si reinfiintat de ministru liberal Angelescu la 1925. – Vulg. bacaloriat.

AGENTIA INTERNATIONALA PENTRU ENERGIA ATOMICA (A.I.E.A.; in engl.: International Atomic Energy Agency – I.A.E.A.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Viena (Austria), creata la 7 oct. 1957, in scopul coordonarii activitatilor internationale pentru cooperarea tehnico-stiintifica in domeniul utilizarii tehnologiei nucleare in scopuri pasnice. are birouri de legatura in Canada, Geneva, New York si Tōkyō, laboratoare in Austria si Monaco si un centru de cercetari la Triest (Italia), administrat de U.N.E.S.C.O. A.I.E.A. are 134 state membre (2002), printre care si Romania (din 1957).

VALENTA, valente, s. f. 1. (Chim.) Marime care indica capacitatea de combinare a elementelor si a radicalilor si care reprezinta numarul atomilor de hidrogen (sau de echivalenti ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuta de valenta (si eliptic) = semn grafic care marcheaza in formulele chimice legatura dintre atomii moleculelor. ♦ Forta de legatura intre doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Insusire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.

DODA, dode, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adreseaza cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; in limbajul copiilor) Mana. 3. (Mold.) Termen cu care se adreseaza copiii fetelor sau femeilor nemaritate. (creatie expresiva proprie copiilor, la fel ca si coca; dupa Candrea, sensul 3. ar trebui pus in legatura cu sb. dodola = paparuda (1.) (> (Banat) dodola), iar, dupa Scriban, sensul 1. e o varianta a lui dada)

VALENTA s.f. 1. Forta de legatura dintre doi atomi ai unei molecule. ♦ Semn grafic care marcheaza aceasta legatura in formulele chimice. 2. (Fig.) Valoare, semnificatie; posibilitate (de dezvoltare). [Cf. fr. valence, it. valenza].

doda (dode), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formula de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., in limbajul infantil) Mina. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu parul lins. Creatie expresiva de origine infantila, ca si coca. Dupa Candrea, sensul 3 ar trebui pus in legatura cu sb. dodola „persoana travestita care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodola); si dupa Scriban, sensul 1 este o var. de la dada. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fara voie); dodii, s. f. pl. (in expresia in dodii, la intimplare); dodot, s. n. (prostie, aiureala), cf. dondani; dodolet (var. dodonet, dodolot), adj. (rotund; neted).

SELECTIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ◊ (lingv.) operatie prin care sunt alese unitati din axa paradigmatica. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizeaza supravietuirea sau inmultirea preferentiala a anumitor indivizi. ♦ ~ naturala = supravietuirea si continua evolutie a speciilor animale si vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; ~ artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. (mat.) orice multime finita de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectata dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectiva. 4. operatie de alegere efectuata de un selector telefonic pentru a asigura legatura intre doi abonati ai unei centrale automate. (< fr. selection, lat. selectio)

ghela (-le), s. f. – Esec, nereusita, fiasco, lovitura gresita la jocuri. Origine incerta. Ar putea fi in legatura cu germ. gellend „strident, nepotrivit”.

jimi (-mesc, -it), vb. – A fierbe, a misuna. Origine necunoscuta. Ar putea fi in legatura cu sl. zęti „a stoarce”, a carui tema la prezent este zimą, cf. jintui, jintita; sensul de „a fierbe” ar proveni in acest caz, de la procedeul ce consta in a stoarce grasimea jumarilor in foc, cf. bg. zumerki, sb. zmire, rom. jumari; insa toate acestea par incerte. DAR se refera, desigur gresit, la alb. dhemez „vierme”. Cf. jumuli. Der. jumet, s. f. (gloata), cu suf. -et; jumedie, s. f. (gloata), probabil in loc de jumet-ie (dupa DAR, prin incrucisare cu sumedenie); jumegai (var. jumigai, jimigai), s. n. (resturi, farimituri).

nasbitie (-ii), s. f. – Zburdalnicie, pozna, strengarie. – Var. nasbutie, nazbitie, nazbutie. Origine suspecta. Pare ca s-ar putea pune in legatura cu sb. zbitije „succes”, in compunere negativa *nezbitije. Dupa Tiktin, in relatie cu sl. izbytie „eliberare”; dupa Scriban, din sl. subytije „realizare”.

rofii s. f. pl. – Bubulite care apar la copii indata dupa nastere. – Var. rohii. Sl. rovu „groapa, gaura” (Cihac, II, 318), cf. sb. rohav „ciupitura (de varsat)”, si raboj, ravar, in care porneste de la sensul special de „crestatura, cioplitura”. – Der., cu sensul special, rafui, vb. (a plati o datorie); rafuiala, s. f. (plata unei datorii); rafta, s. f. (Trans., Banat, cota care revine dupa o imparteala), cuvint care, dupa Scriban, ar trebui pus in legatura cu raft „harnasament de lux”.

terci (-iuri), s. n. – Mamaliga foarte moale, coleasa. Origine necunoscuta, poate expresiva; dar nu e atestata radacina cu care s-ar putea pune in legatura. Explicatia din Germ. Sterz (Cihac, II, 532; Tiktin) este greu de admis. – Der. terciui, vb. (a face terci); terciuiala, s. f. (actiunea de a face terci).

urdoare (-ori), s. f. – Secretie depusa pe marginea pleoapelor, puchin. Origine incerta. Pare a fi lat. odōrem cu r propagat ca in calabr. orduri, „miros”; sensul primitiv de putoare, s-ar fi confundat cu cel de „murdarie”. Dupa Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 303 (cf. Puscariu 1828; Tiktin; REW 4187), dintr-un lat. *horridōrem, der. putin convingator (fr. ordure, it. ordura nu pot reprezenta aceeasi forma). Chiar dupa Puscariu, Dacor., V, 410, de la un lat. *udor, putin clar. legatura cu urdina „a avea diaree” (Cihac, II, 440) nu este posibila. – Der. urduros, adj. (puchinos).

HERNIAR, -A, herniari, -e, adj. Care este in legatura cu hernia. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. herniaire.

INTRE² prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

MAU s. n. (Pop. si fam.; in legatura cu verbe ca „a avea”, „a pierde”, „a-si lua”, „a-si face”) Avant, elan; energie, vlaga. ◊ Expr. A lua (cuiva) maul = a) a ameti; a face (pe cineva) sa-si piarda cunostinta (in urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) in situatia sa nu mai poata spune nimic. – Cf. scr. mah.

DESTINS adj. 1. discordat, relaxat, slabit. (are ~.) 2. lejer, (livr.) lax. (O legatura ~.)

COLECTOR, -Oare adj. Care colecteaza fluide. // s.n. 1. Incapere, recipient sau conducta pentru acumularea (temporara a) materialelor fluide, granulare sau pulverulente. 2. Organ al rotorului unor masini electrice avand rolul de a comuta legaturile dintre infasurarea rotorului si circuitul exterior. 3. Substanta organica folosita ca reactiv la flotatia mineralelor pentru a concentra particulele de minerale in spuma. // s.m. si f. Achizitor de marfuri, de produse etc. pentru stat, pentru o anumita institutie etc. [Cf. fr. collecteur].

galfed (-da), adj. – Palid, vested. – Var. galfad, gilfed. Origine necunoscuta. Cuvint folosit in Banat si Trans. de Vest. Ar putea fi pus in legatura cu lat. galbinus (prin intermediul unei schimbari de suf. *galbidus?, cf. Puscariu, Dacor., IV, 684); este insa posibil ca aceasta legatura sa fie tirzie si pur analogica, asa cum este cazul lui galbeaza. – Der. gilfezit, adj. (palid, slab).

hatalau (hatalai), s. m. – (Mold.) Flacau care face curte, june prim, crai. – Var. hatalau. Origine incerta. Dupa Draganu, Dacor., V, 366, din mag. hatalo „calaret”. Pare der. expresiv, cu suf. -lau, cf. handralau, sdrangalau; caz in care prima parte a cuvintului ar putea fi pusa in legatura cu mag. hatalom „forta”, cf. hatalm.

stranut (-ta), adj. – Cu o pata alba pe nas sau pe bot. – Var. starnut, strenut. Origine incerta. Dupa Tiktin si Candrea, din a stranuta „e elimina cu zgomot aerul din plamini pe nas si pe gura”, dar legatura lor semantica nu este clara. Ar putea fi pus in legatura cu sl. sruna „caprior”, cf. bg. sarna, sb. srna „caprior” (Densusianu, GS, I, 348 si VII, 279; Rosetti, II, 82); desi destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Puscariu, Lr., 273). Dupa Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.

BRATOCEA, pas in Carpatii de Curbura, in V M-tilor Ciucas, pe valea superioara a Teleajenului, la 1.267 m alt., strabatut de o sosea modernizata. In sec. trecute a avut un rol insemnat pentru legaturile Brasovului cu Bucurestiul.

ALVEOLAR, -A, alveolari, -e, adj. 1. Care e in legatura cu alveolele dentare. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Fr. alveolaire.

CIBERNETIC, -A, cibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2. Adj. Care apartine ciberneticii (1), privitor la cibernetica. – Din fr. cybernetique.

PREAMBULAR, -A, preambulari, -e, adj. Care este in legatura cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. preambulaire.

INTERMEDIAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care se afla la mijloc; de la mijloc. 2) Care realizeaza legatura dintre doua elemente. [Sil. -di-ar] /<fr. intermediaire

ISTORISM n. Principiu metodologic, conform caruia obiectele si fenomenele din realitate trebuie privite in dezvoltare istorica, in legatura cu conditiile concrete care le-au generat si cu celelalte fenomene existente in momentul istoric dat. /<fr. historisme, germ. Historismus

AERO- Element prim de compunere savanta avand semnificatia „aer”, care este in legatura cu „aerul”. [Pron. a-e-, var. aer-, aeri-. / < fr. aer(o)-].

CINE¹- Element prim de compunere savanta care are semnificatia „miscare”, „de miscare”, „in legatura cu miscarea”. [Var. cinem-, cinemat-, cinemato-, cinemo-. / < fr. cine- < gr. kinema – miscare].

CIBERNETIC, -A I. adj. referitor la cibernetica; bazat pe principiile ciberneticii. II. s. f. stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii, pentru proiectarea si construirea masinilor si a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operatii. (< fr. cybernetique)

CIBERNETICA (‹ fr. {i}) s. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlul in sistemele tehnice si organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu si din acela al constitutiei si al functionarii lor). are numeroase si variate aplicatii in toate domeniile tehnicii, in economie, biologie, medicina etc. In anul 1938, in lucrarea „Psihologia consonantista”, savantul roman St. Odobleja face prima expunere ampla a unor principii cibernetice, inainte cu zece ani de aparitia lucrarii „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic. ♦ C. economica = ramura a c. care se ocupa cu aplicarea ideilor si metodelor c. la sistemele economice; priveste economia, precum si verigile structurale si functionale ale acesteia, ca in sisteme in care se desfasoara procese de reglare si de comanda realizate prin circulatia si transformarea informatiei.

BIBLIOMAN, -A, bibliomani, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care are pasiune excesiva pentru carti, pentru raritatea, legatura, editiile lor etc. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomane.

DODECAFONISM s. n. (Muz.) Tehnica de compozitie bazata pe folosirea tuturor celor douasprezece sunete ale gamei cromatice, considerate ca avand aceeasi importanta si ducand la desfiintarea legaturilor tonale normale. – Din fr. dodecaphonisme.

ISTORISM s.n. Principiu de baza al metodei dialectice in cercetarea stiintifica, potrivit caruia evenimentele si fenomenele se studiaza in procesul aparitiei, dezvoltarii si pieirii lor, in stransa legatura cu conditiile istorice concrete care le-au dat nastere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus].

VERDICT s.n. 1. Raspuns dat de juriu in legatura cu culpabilitatea unui inculpat. 2. Judecata care are loc in urma unui concurs. 3. Hotarare, judecata (definitiva). [Pl. -te, -turi. / < fr., engl. verdict, cf. lat. vere – adevarat, dictum – spus].

ISTORISM s. n. principiu de baza al metodei dialectice in cercetarea stiintifica, potrivit caruia evenimentele si fenomenele se studiaza in procesul aparitiei, dezvoltarii si pieirii lor, in stransa legatura cu conditiile istorice concrete care le-au dat nastere. (< fr. historisme, rus. istorizm)

SUDURA s. f. 1. rezultat al sudarii; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare doua piese. 2. (fig.) legatura stransa. (< fr. soudure)

VERDICT s. n. 1. raspuns dat de juriu in legatura cu culpabilitatea unui inculpat. 2. judecata care are loc in urma unui concurs. 3. hotarare, judecata (definitiva). (< fr. verdict)

sprintar (-ra), adj. – 1. (Inv.) Van, inutil. – 2. Volubil, zglobiu, nebunatic. – Var. inv. sprintar. Origine necunoscuta. legatura cu sprinten (Tiktin; Scriban) pare incerta. Ar putea proveni din radacina expresiva pit-, cf. pantarus si alte der. care indica ideea de volubilitate.

GERMISara, asezare civila romana din Dacia Superior, dezvoltata ca statiune balneara (in legatura cu apele termale existente) si care au luat nastere, dupa cum o arata numele, dintr-o mai veche asezare dacica. Azi Geoagiu-Bai, jud. Hunedoara.

PIEZIS, -A, piezisi, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat intr-o parte, oblic, diagonal; p. ext. stramb. ◊ Expr. A zambi piezis = a zambi din coltul gurii cu ironie, cu rautate, cu amaraciune. 2. (Care se afla) in sau cu panta (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furis, tainic. 4. (In legatura cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau intr-o parte; (care este) sasiu, crucis; fig. (in mod) banuitor, iscoditor. – Piez² + suf. -is.

CLIN, clini, s. m. 1. Bucata (triunghiulara, trapezoidala etc.) de panza sau de stofa, folosita in croitorie ca piesa componenta a unui obiect de imbracaminte sau ca adaos pentru a largi o imbracaminte. ◊ Expr. A nu avea nici in clin, nici in maneca (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legatura (cu cineva). 2. Petic de pamant sau de padure in forma de triunghi sau de forma ingusta. [Pl. si: (n.) clinuri] – Din sl. klinu.

INDATORIRE s. 1. v. obligatie. 2. v. oficiu. 3. v. atributie. 4. angajament, obligatie, sarcina, (pop.) legatura. (~ ta fata de el este ...) 5. obligatie, raspundere. (are multe ~.) 6. datorie, obligatie, (livr.) servitute. (~ fata de propria noastra conceptie.)

OBLIGATIE s. 1. datorie, indatorire, insarcinare, sarcina, (inv.) dator, datorinta, indatorinta. (~ ta este sa rezolvi problema.) 2. v. oficiu. 3. an-gajament, indatorire, sarcina, (pop.) legatura. (~ ta fata de el este ...) 4. indatorire, raspundere. (are multe ~.) 5. datorie, indatorire, (livr.) servitute. (~ fata de propria noastra conceptie.) 6. v. cerinta.

DIRECT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care duce la tinta fara cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~ta. 2) fig. Care se exprima sau spune adevarul deschis, fara ascunzisuri. 3) Care asigura o legatura nemijlocita. Comunicatie ~ta. 4) Care se face sau are loc fara trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~ta. 5): Complement ~ parte secundara a propozitiei, care determina un verb tranzitiv si indica obiectul asupra caruia trece actiunea. 6): Vorbire ~ta reproducere intocmai a formei si a continutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus

SI¹ conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

AGLUTINANT s.m. 1. Anticorp care coaguleaza bacteriile patrunse in organism. 2. Substanta care are proprietatea de a coagula coloizii. ♦ Material de legatura intre agregate (2). [Cf. fr. agglutinant].

AGLUTINANT, -A I. adj. care aglutineaza. ♦ limba ~a = limba in care raporturile gramaticale se exprima cu ajutorul afixelor atasate la radacina cuvantului. II. s.m. anticorp care coaguleaza bacteriile din organism. III. s. n. 1. substanta care are proprietatea de a coagula coloizii. 2. material de legatura intre agregate (2). (< fr. agglutinant)

CONEXITATE s. f. 1. conexiune. 2. (jur.) legatura intre doua sau mai multe pricini care au un obiect inrudit. (< fr. connexite)

Harmonia, fiica zeului ares si a Aphroditei (intr-o alta varianta, a lui Zeus si a Electrei), casatorita cu Cadmus (v. si Cadmus). De numele ei au ramas legate niste daruri faimoase pe care le-a primit la nunta: e vorba de un colier daruit de Hephaestus si de o rochie din partea zeitei Athena. Aceste daruri – imbibate cu o otrava ucigatoare de catre cei doi zei care nu puteau uita legatura nelegiuita dintre ares si Aphrodite, parintii Harmoniei, – aveau sa aduca nenorocire urmasilor Harmoniei si aveau sa joace un rol hotaritor in organizarea expeditiei celor sapte impotriva cetatii Thebae, precum si a expeditiei epigonilor (v. si Amphiaraus, Eriphyle).

POJIJIE ~i f. 1) reg. Avut al unei gospodarii. 2) Persoana care se afla in legatura de sange sau prin alianta cu alta persoana; membru al aceleiasi familii; neam; ruda. [G.-D. pojijiei] /cf. ucr. pozyvu, rus. poziva

TRIB s.n. 1. Forma de organizare a societatii primitive, constand dintr-o grupare de mai multe ginti sau de familii reunite intre ele prin legaturi de inrudire, care traiau pe un teritoriu propriu, aveau o limba si credinte comune si erau supuse autoritatii unui sef (ales din mijlocul lor). 2. (La unele popoare din antichitate) Semintie, ginta, neam. ♦ Populatia fiecarui district in Roma antica. 3. (Biol.) Subdiviziune a familiei, cuprinzand genuri inrudite. [< lat. tribus, cf. fr., it. tribu].

SUDURA s.f. 1. Operatie de sudare; rezultatul acestei operatii; (p. ext.) locul unde s-au lipit prin sudare doua metale. 2. (Fig.) Imbinare, inchegare, legatura. [< fr. soudure].

remf (-fi), s. m. – Curcubetica (Aristolochia clematitis). – Var. renf, rimf. Origine incerta. Ar putea proveni din sas. Rimf (Draganu, Dacor., V, 371). legatura cu gr. ῥουφαία, originea dacica (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 221) sau tracica (Philippide, II, 731), cf. alb. rrufe, este indoielnica.

urdina (urdin, urdinat), vb. – 1. (Inv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. – 2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”. Lat. ordināre (Puscariu 1826; REW 6090). legatura cu sl. lijati „a topi” (Cihac, II, 440) nu este posibila. – Der. urdinare, s. f. (diaree); urdinis, s. n. (deschizatura, gura de stup). In Mold.

SCURTCIRCUIT, scurtcircuite, s. n. 1. legatura electrica intre doua puncte ale unei retele sau instalatii, avand o rezistenta foarte mica. 2. Fenomen fizic care consta in intreruperea accidentala a curentului electric intr-o retea sau o instalatie prin stabilirea unui scurtcircuit (1). – Scurt + circuit (dupa fr. court-circuit).

RECTIUNE, rectiuni, s. f. (Gram.) Calitate a unui cuvant de a primi un determinant care trebuie sa aiba o anumita forma flexionara sau o anumita constructie prepozitionala; legatura dintre cuvinte si determinantele lor; regim. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. rection, germ. Rektion.

RUDA¹, rude, s. f. 1. Persoana care face parte din aceeasi familie cu alte persoane, unite intre ele prin legaturi de sange sau prin alianta; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care iti acorda protectie; a avea proptele. Pe ruda (si) pe samanta = a) pe toti, fara exceptie, pana la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, vita. 2. (Pop.) Soi, samanta de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De ruda = de prasila, de reproductie. Berbec de ruda. – Din bg. roda.

PROPRIOCEPTOR s.m. (Anat.) Formatie nervoasa senzitiva, avand proprietatea de a transmite stimuli din diferite organe in legatura cu miscarea, echilibrul etc. [Pron. pri-o-. / < fr. propriocepteur].

ASOCIATIE s. f. 1. asociere, unire, intovarasire. ◊ (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite. 2. grupare, unire constituita printr-un statut. 3. legatura specifica intre doua sau mai multe procese si produse psihice (reprezentari, idei, sentimente etc.). 4. (chim.) ~ moleculara = grupare de doua sau mai multe molecule identice. (< fr. association)

DIENE (‹ fr. {i}) s. f. pl. Hidrocarburi nesaturate care contin doua duble legaturi in molecula, cu formula generala C_nH_2n-2. Au importanta industriala butadiena si izoprenul. Sin. diolefine.

GRAPA¹, grape, s. f. Unealta agricola formata dintr-un gratar cu dinti, cu discuri, cu roti dintate etc. sau dintr-o legatura de maracini, care serveste la maruntirea, afanarea si netezirea pamantului arat, la acoperirea semintelor etc.; boroana. ◊ Expr. A se tine grapa de cineva = a insoti pretutindeni pe cineva. – Cf. alb. grep, gerepe „undita, carlig de undita”.

A CONECTA ~ez tranz. 1) (conducte electrice) A uni prin conexiune. 2) (abonati ai unei retele telefonice sau diferite posturi telegrafice) A pune in legatura directa. /<fr. connecter, lat. connectere

buzna adv. – Brusc, pe neasteptate in graba. – Var. busta, nabuzna. Origine necunoscuta. Ultima var. pare a indica o provenienta sl. Dupa Cihac, forma autentica ar fi busta, legata de vb. busi; DAR o pune in legatura cu mag. buszma „badaran”. Mai curind este vorba de un cuvint din aceeasi familie cu napusti; caz in care var. ar fi in loc de *napustna.

ghes (ghesuri), s. n. – 1. Brinci. – 2. Stimul, impuls. Origine necunoscuta. Nu pare a fi cuvint identic cu ghes, s. n. (Arg., zi), din tig. ges (Juilland 165); totusi, origine tig. este posibila. Draganu, Dacor., V, 363, il pune in legatura cu mag. gyűszű „degetar”, cu care nu pare a avea nici o inrudire. – Der. inghesui, vb. (a impinge, a navali; a stoarce; a stringe; a grabi; a ingramadi) pe care Draganu, Dacor., V, 908, il deriva din mag. gyeszul „a impinge”; inghesuiala, s. f. (lume multa, aglomerare; apasare, sufocare).

REAL POLITIK (cuv. germ.). Actiune politica care are in vedere toate posibilitatile concrete. Este uzitat in special in legatura cu politica externa.

TRONSON, tronsoane, s. n. Parte dintr-un obiect, dintr-un organ de masina sau dintr-o constructie avand o particularitate distincta si delimitata de rest prin anumite elemente de legatura sau prin repere. – Din fr. troncon.

COARDA s. 1. (MUZ.) struna. (~ a unei viori.) 2. (TEHN.) sfoara, struna. (~ a ferastraului.) 3. (prin Mold. si Olt.) sageata. (~ a unui arc de vanatoare.) 4. (TEHN.) arc. (~ la un mecanism.) 5. (TEHN.) (reg.) crac, punte. (~ la compasul dogarului.) 6. (reg.) coada, rana, struna. (~ la crasnicul de pescuit.) 7. (TEHN.) (reg.) aparatoare, ceatlau, ganj, lamba, legatura, prajina. (~ la protapul saniei.) 8. v. brat. 9. (BOT.) vita. (Buciumul de vie are mai multe ~e.) 10. (ANAT.) coarda dorsala v. notocorda.

PUNTE s. 1. (MAR.) coverta, (inv.) pod. (Marinarii pe ~!) 2. v. pluta. 3. v. chinga. *4. vama. (~ reprezinta banii pe care mortul i-ar plati pentru a trece in alta lume.) 5. punte de hidrogen v. legatura de hidrogen.

RUDA ~e f. Fiecare dintre persoanele care se afla in legaturi de rudenie, privite in raport una fata de alta; neam. ◊ (A avea) ~e la Ierusalim a fi in relatii bune cu persoane care pot face protectie; a avea proptele. [G.-D. rudei] /< bulg. roda

RENGA, poeme japoneze inlantuite, formate din 31 de silabe in grupe de cate 5, 7, 5 si 7, 7, la care isi aduc de obicei contributia doi poeti. Genul literar a cunoscut o deosebita inflorire intre sec. 13 si 16, atingand punctul culminant in sec. 15. In zilele noastre se considera ideal un grup de 7-8 persoane care sa compuna aproximativ 100 de strofe. Regulile de compozitie sunt stricte, deoarece importanta nu este legatura, ci efectul general creat de poem. Se aleg teme traditionale cum ar fi: particularitati ale anotimpurilor, florile de cires, luna plina, dragostea etc.

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).

FLEXIBIL, -A, flexibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a se indoi, de a se incovoia usor (si de a-si reveni la forma initiala); elastic, mladios. 2. Adj. (Gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. S. n. Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit in legaturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis.

RASEL s.n. Masina de tricotat, avand doua sisteme de ace cu limba. ◊ Tricot rasel = tricot din urzeala cu legaturi caracteristice obtinut la aceasta masina. [< germ. Raschel(maschine)].

RAPORTA vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui sef ierarhic sau unei adunari o situatie, rezultatul unei activitati etc. III. 1. A stabili un raport intre doua sau mai multe notiuni. ♦ refl. A face legatura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumita scara, elementele unei ridicari topografice. [P.i. -tez, 3,6 -teaza si raporta. / < fr. rapporter].

RELATIE s. f. 1. legatura, conexiune, raport. ◊ complement circumstantial de relatie = complement care arata obiectul la care se refera o actiune, o calitate; propozitie de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune intre doi, trei sau mai multi termeni. ◊ judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 3. (mat.) conditie care leaga valorile a doua sau mai multe marimi. 4. (pl.) legatura intre oameni, popoare, state etc. ◊ relatii de productie = raporturi care se stabilesc intre oameni in procesul productiei bunurilor materiale, a repartitiei, schimbului si consumului; relatii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relatii = a cunoaste, a frecventa persoane influente; a da relatii = a informa. 5. legatura feroviara, rutiera sau aeriana regulata intre doua puncte; traseu. 6. informatie; expunere, relatare. ◊ a da relatii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

REGN (‹ lar., fr., it.) s. n. (BIOL.) Cea mai mare categorie sistematica. Organismele au fost au fost impartite in doua r.: animal si vegetal. In unele clasificari moderne de individualizeaza cinci regnuri: procariote (bacterii), protoctiste (protozoare, alge), fungi, plante si animale. Ca urmare a gradului diferit de evolutie la care au ajuns si a descendentei unora din altele, organismele sunt diferentiate in grupuri naturale mai mari sai mai mici, mai vechi sau mai evoluate intre care exista legaturi de inrudire mai apropiata sau mai departata. Aceste grupuri naturale (categorii sistematice) au primit rang de increngatura, clasa, ordin, familie, gen, specie etc., putand fi oranduite intr-un sistem de clasificare ce oglindeste evolutia si gradul lor de inrudire.

presura (presuri), s. f. – 1. Gen de pasari cintatoare (Emberiza citrinella, hortulana, miliaria). – 2. Par care se asaza deasupra stogului, pentru a-i mari rezistenta la vint. Origine indoielnica. Dupa opinia mai plauzibila (Cihac, II, 286; Tiktin), legat de sl. prusi „piept”, datorita petelor de culoare purtate pe piept, cf. presin. S-ar putea porni de la un *pres, pl. *presuri, de unde noul sing. analogic. legatura cu gr. πυρρούλας, prin intermediul unui doric *πυρσούλας (Diculescu, Elementele, 487), cu lat. pressula (Densusianu, GS, V, 173) sau cu lat. praesul (Scriban) este dubioasa.

spaga s. f. – Bacsis, mita. Origine incerta. legatura cu spaga „spada” nu este sigura, cf. Chelaru, BF, IV, 128; si cu atit mai putin apare chiar legatura semantica cu fr. epingles, sp. alfileres. Dupa Scriban, din sb., rus. spag „buzunar”. Ar putea fi vorba de o confuzie intre spa(n)ga „spada” si spenge, var. a lui spenta „suprasarcina”, v. aici.

VERIGA ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lant. 2) Piesa in forma de inel, avand diferite intrebuintari tehnice. 3) fig. Parte componenta a unui ansamblu, care serveste drept element de legatura. 4) pop. Inel fara piatra, de obicei din metal pretios, purtat drept simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti; verigheta. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

FEUDAL, -A adj. Referitor la feudalism, propriu feudalismului; in legatura cu o feuda. ◊ Oranduirea feudala = feudalism. // s.m. Nobil, proprietar al unei feude, care are vasali si care la randul sau este subordonat unui suzeran; feudatar. [Pron. fe-u-, var. feodal, -a adj. / cf. it. feudale, fr. feodal].

FEROVIAR, -A adj. In legatura cu calea ferata. // s.m. si f. Functionar, muncitor la caile ferate. [Pron. -vi-ar. / cf. fr. ferroviaire, it. ferroviario].

caragata (caragate), s. f. – Cotofana. Var. caragace. – Mr. caracacsa, megl. cacarasca. Ngr. ϰαραϰάξα, „specie de pasare”, poate contaminat cu tc. kargaca „cioara”, dim. de la karga (DAR; Scriban), cf. bg. karagaska. Din tc., dupa Seineanu, II, 87. Nu este clara legatura acestui cuvint cu chirighita, s. f., numele altei pasari (Sterna hirundo); aceasta din urma ar putea fi mai curind identificata cu chirta, s. f. (specie de pasare cu ciocul negru si aripi rotunjite), pe care DAR il deriva de la mag. kirics.

EXPLICATIV, -A adj. care are rolul de a explica. ♦ nota ~a = explicatie a unui cuvant, a unei chestiuni in legatura cu un text; dictionar ~ = dictionar in care sunt explicate sensurile si intrebuintarile cuvintelor; propozitie relativa ~a = propozitie apozitiva. (< fr. explicatif)

MACAR adv. 1. (Restrictiv) Cel putin, barem, incaltea. Sa-i dea macar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar sa, chiar daca, fie¹ si sa, inca. Macar de-ar fi orice, tot ma duc. ◊ Loc. conj. Macar ca = cu toate ca, desi. 3. (Pop.; in legatura cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricat, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makari.

INEL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoaba. ~ de aur. ~ de argint. ◊ ~ de logodna inel (de metal pretios) care se poarta pe degetul inelar ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti; verigheta. 2) Obiect in forma de cerc, confectionat dintr-un material dur, avand diferite intrebuintari (pentru fixare, agatare, cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie. ◊ ~e de gimnastica dispozitiv pentru gimnastica masculina, alcatuit din doua cercuri de metal dur, suspendate de cate o franghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau radacini ale plantei lemnoase, dupa numarul carora se poate constata varsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formeaza corpul unor viermi. /<lat. anellus

PSIHOLOGISM s.n. 1. Tendinta de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia si alte forme ale constiintei sociale tinand seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi si procese. ◊ Psihologism lingvistic = curent initiat de Steinthal in Germania si de Potebnea in Rusia, dupa care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui sa fie actul individual al vorbirii, inteles ca un proces psihic, fara nici o legatura cu viata sociala. 2. Atitudine a scriitorilor care analizeaza numai starile psihice, neglijand cauzele sociale ale acestora. [Cf. fr. psychologisme].

PSIHOLOGISM s. n. tendinta de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia si alte forme ale constiintei sociale prin factorul psihologic; exagerare a importantei factorului psihologic in literatura. ♦ ~ lingvistic = curent in Rusia, dupa care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui sa fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fara nici o legatura cu viata sociala. (< fr. psychologisme)

SCURTCIRCUIT s. n. 1. legatura electrica cu rezistenta aproape nula stabilita intre doua puncte ale unei retele sau instalatii ce au o rezistenta foarte mica. 2. intrerupere accidentala a curentului electric intr-o retea sau instalatie. (dupa fr. court-circuit)

TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de marfuri sau de persoane care se fac pe o anumita cale de comunicatie, cu anumite mijloace de transport, intr-un interval de timp si in conditii precizate. ♦ Totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in anumite conditii tehnice. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Expr. A face trafic de influenta = a trage foloase ilicite din influenta pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucura pe langa cineva. – Din fr. trafic.

COERENTA, coerente, s. f. 1. legatura stransa (si armonioasa) intre partile sau elementele unui intreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeasi lungime si diferente de faza constante in timp. [Var.: coherenta s. f.] – Din lat. cohaerentia, fr. coherence.

scala s. f. – Febra aftoasa. Origine necunoscuta. legatura cu sl. skala „aschie” (Cihac, II, 329), nu este probabila. Aceasta boala care provine din cauza murdariei, ar putea sa-si lege numele intru citva de lat. squalidus „murdar”, mai ales ca denumirea ei nu pare sa fie mostenita.

senic (-ce), s. n. – 1. Pinza in care se prepara cenusa pentru lesie. – 2. Cirpa, bucata de pinza. – Var. selnic. Origine indoielnica. Cum serveste la inalbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinja, cf. sineala. Se foloseste in Olt. legatura cu bg. siennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasa.

boccea si buccea f., pl. e (t. boghca, d. pers. bog, pinza de invalit si de purtat ceva). Pinza de invalit si de purtat ceva, cum ar fi o basma mare in care aduci mere. Tulpan colorat mai fin de imbrobodit (Munt est.). legatura de mai multe papusi de tutun. V. bojinchita.

ROVE, tunel de mari dimensiuni (7,12 km lungime, 22 m latime, 11 m inaltime) din Franta, care facea legatura intre Ron si M. Mediterana. Construit intre 1912 si 1927, a fost scos din uz in 1963, cand a avut loc prabusirea boltei.

EFECT, efecte, s. n. 1. Fenomen care rezulta in mod necesar dintr-o anumita cauza, fiind intr-o legatura indestructibila cu aceasta; rezultat, urmare, consecinta. ◊ Expr. A-si face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecinta scontata. 2. Impresie produsa de cineva sau de ceva asupra cuiva. ◊ Loc. adj. De efect = care atrage atentia, care produce o impresie puternica. ◊ Loc. vb. A face efect = a impresiona. ◊ (In sintagma) Efect sonor = efect produs prin mijloace electroacustice sau electronice sugerand ascultatorului senzatia unui sunet real sau oferindu-i sonoritati inedite. 3. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile. ♦ Imbracaminte militara, echipament. 4. (La pl.) Valori negociabile (emise de stat), hartii de valoare. Efecte de comert. Efecte publice. – Din lat. effectus (cu sensurile fr. effet).

comunicatiune f. (lat. communicatio, -onis). Actiunea de a comunica. legatura, relatiune, corespondenta: cale de comunicatiune cu cineva, cu ceva. Informatiune: a primi o comunicatiune. – Si -atie si -are.

ROMANCERO [romanθero] (cuv. sp.) s. f. 1. Culegere de poeme spaniole epico-lirice (romances) anonime, transmise mai intai pe cale orala, apoi, incepand de la mijlocul sec. 16, tiparite. Avand un continut variat, r. cuprinde romante eroice sau traditionale (despre personalitati din istoria Spaniei, mai ales in legatura cu Cid Campeador), cavaleresti (care imprumuta subiectele din ciclurile epice franceze), de frontiera (despre luptele dintre spanioli si musulmani), legendare sau cu referire speciala la mauri. R. s-a raspandit si in alte tari de limba spaniola. 2. Gen literar specific literaturii spaniole.

DEAMBULATORIU, -IE adj. (Liv.) Care este in legatura cu plimbarea, de plimbare. // s.n. Galerie semicirculara a unei biserici, situata intre altar si absida. [Pron. de-am...-riu. / < fr. deambulatoire].

CRONOGRAMA s. f. 1. inscriptie in care literele, corespunzatoare cifrelor romane, formeaza data. ◊ problema enigmistica in care literele numerale (numerele latine) dintr-o fraza, vers, inscriptie etc., citite in ordinea lor fireasca din text (prin aditie) sau anagramate, formeaza data la care se refera textul, in legatura cu un eveniment istoric. 2. informatie data de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscriptii etc., care au si o semnificatie numerala reprezentand cifre romane. 3. grafic reprezentand desfasurarea in timp a unui fenomen; historiograma. (< fr. chronogramme)

sein (-na), adj. – Cenusiu, gri, culoare naturala a linii. – Var. sain, Mold. sain. Sl. sini „livid, vinat” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336; Tiktin; Conev 97), care pare ca s-ar fi aplicat tuturor culorilor sterse, cf. slov. sejni kamen „piatra gri = cremene” si probabil siv. Cf. si sineala. legatura cu it. zaino (Giuglea, LL, II, 50) pare indoielnica.

CUGET ~e n. 1) Capacitatea de a gandi; gandire. 2) Sentimentul responsabilitatii morale; constiinta. ◊ A-l mustra pe cineva ~ul, a avea mustrari de ~ a fi chinuit de remuscari. 3) Facultate a omului de a gandi si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect; minte; ratiune; judecata. /v. a cugeta

A STRICA stric 1. tranz. 1) (obiecte) A face sa se strice. 2) A preface din bun in rau. Grindina ~t via. 3) A face in mod necalitativ. Croitorul ~t costumul. 4) (actiuni, stari de lucruri etc.) A face sa nu-si continuie desfasurarea. ~ planurile cuiva. ~ casa cuiva. 5) A consuma fara folos; a irosi. ~ mancarea cu cineva. 6) fig. (intelegeri, relatii intre diferite persoane, legi etc.) A considera nevalabil; a anula. ~ legaturile de prietenie cu cineva. ~ o tocmeala. 2. intranz. A face rau; a fi nefolositor. Fumatul strica. ◊ Nu strica (sau n-ar ~) nu-i rau (sau n-ar fi rau). /<lat. extricare

FLEXIBIL, -A I. adj. 1. care se poate indoi usor; mladios, elastic, suplu. ◊ (fig.) care cedeaza usor; maleabil, docil. 2. (despre parti de vorbire) care are flexiune (2); flexionar. 3. (despre un apartament) cu structura variabila. II. s. n. grup de lamele flexibile (I, 1) de cupru, in legaturile electrice. (< fr. flexible, lat. flexibilis)

sofrac (-ci), s. m. – (Bucov.) Pasare (Troglodytes parvulus). – Var. Banat sofrag. Sl., cf. sb. cvorak „graur”, svraka „cotofana” (Candrea; Scriban); dar lipseste veriga de legatura. Trebuie sa fie cuvint identic cu sofran, s. m. (Banat, varietate de soim, Lanius collurio), care pare ca s-ar fi contaminat cu sofran (planta).

ticlui (-uesc, -it), vb. – 1. A compune, a pune in ordine, a ordona. – 2. A crea, a inventa. Origine incerta. Probabil de la titlu › *titlui, cu sensul de „a inventa titluri, a falsifica documente autentice”; schimbul fonetic ar fi normal. Sau poate de la tilcui „a interpreta” cu metateza (Scriban); s-ar putea porni de la ideea de „a compune” o scrisoare „interpretind” dorintele unei persoane care nu stie sa scrie. legatura cu piclui „a cerne” (Tiktin) nu este convingatoare.

CALINESCU, Armand (1893-1939, n. Pitesti), om politic roman. Unul dintre liderii Partidului National-Taranesc. De mai multe ori ministru si prim-min. (mart.-sept. 1939). Promotor al politicii traditionale de mentinere si dezvoltare a legaturilor cu Marea Britanie si cu Franta, inclusiv cu statele din Mica Antanta si Intelegerea Balcanica. Unul dintre colaboratorii apropiati ai regelui Carol II. Aparator consecvent al independentei si integritatii teritoriale a Romaniei. Adversar al Germaniei hitleriste si al agenturii ei din Romania – Garda de Fier – impotriva careia a adoptat masuri represive; asasinat de legionari (sept. 1939). Memorii.

LACLOS [laklo], Pierre-Ambroise-Francois CHORDERLOS [ʃoderlo] de (1741-1803), scriitor francez. Cunoscut indeosebi pentru romanul epistolar „Legaturi primejdioase”, o riguroasa analiza psihologica, relevand cu acuitate p*********a sentimentala. Autor al unui tratat „Despre educatia femeilor”. Scrierile sale au avut o puternica influenta asupra literaturii romantice din sec. 19.

BASMA s. legatura, tulpan, (pop.) testemel, (inv. si reg.) pestiman, (prin Munt.) barabun, (Olt., Mold. si Transilv.) carpa, (Maram.) sirinca, (inv., in Transilv.) felega. (are o ~ pe cap.)

PALEOCRESTIN, -A adj. Referitor la vechiul crestinism (al primilor crestini, din primele secole); crestinism antic. ◊ Arta paleocrestina = arta primilor crestini, dezvoltata in Occident, ale carei forme, dovedind legaturi profunde cu arta de traditie elenistica (picturi de un caracter relativ rudimentar, cu scene si motive patrunse de un intreg simbolism), au persistat in Imperiul roman de apus pana in sec. VII. [Dupa it. paleocristiano, fr. paleochretien].

chitimie (chitimii), s. f. – Coliba. – var. (rar) chitumie. Origine necunoscuta. Dupa DAR si Scriban, in legatura cu chitibus. Mai curind der. de la chimita, s. f. (cusca), cuvint aproape necunoscut (este mentionat numai de Dame); chitimie, care ar fi rezultatul unei metateze, se foloseste in Munt.

COPULATIV, -A adj. 1. (despre conjunctii) care leaga (parti de) propozitii de acelasi fel. ♦ verb ~ = verb in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura intre subiect si numele predicativ; copula (1); propozitie ~a = propozitie coordonata legata prin asociere de coordonata ei. 2. (log.; despre judecati afirmative) care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. (< fr. copulatif, lat. copulativus)

REGULAMENTAR, -A, regulamentari, -e, adj. Care tine de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este in legatura cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Romane care a domnit in perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.

COMPROMISORIU, -IE adj. Care este in legatura cu un compromis. ◊ Judecata compromisorie = judecata pronuntata de arbitri; clauza compromisorie = clauza a unui contract prin care se stipuleaza ca dificultatile care ar putea surveni din executarea lui urmeaza sa fie rezolvate de arbitri. [Pron. -riu. / cf. fr. compromissoire].

FINANTE s.f.pl. 1. Ansamblul relatiilor economice, exprimate valoric, care apar in procesul repartitiei produsului social in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale societatii. 2. Stiinta care se ocupa cu finantele (1). 3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei intreprinderi. ♦ (Fam.) Avere baneasca a unei persoane particulare. 4 (Rar; la sg.) Marea finanta = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr. finance, it. finanza].

FEROVIAR, -A, feroviari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre intreprinderi, instalatii, transporturi) De cale ferata, in legatura cu calea ferata, care se face pe calea ferata. 2. S. m. si f., adj. (Muncitor, functionar, salariat) de la caile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario.

FEROVIAR, -A, feroviari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre intreprinderi, instalatii, transporturi) De cale ferata, in legatura cu calea ferata, care se face pe calea ferata. 2. S. m. si f., adj. (Muncitor, functionar, salariat) de la caile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario.

mereu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fara intrerupere. – 2. Incontinuu, neintrerupt. – 3. Totdeauna, fara incetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, linistit. Origine necunoscuta. Cuvint putin studiat. Unica ipoteza cunoscuta, care-l pune in legatura cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivita. Se foloseste in toate provinciile rom., dar nu se afla in dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectala a lui merge „a pasi; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curenta. Pentru sensul adj., cf. Pasca, Dacor., X, 315.

APEL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenta lor intr-un anumit loc. 2. Chemare scrisa sau orala adresata maselor, unei colectivitati etc. 3. Cerere, rugaminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara si judecarea in fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanta judecatoreasca, superioara tribunalului, care avea competenta de a judeca recursul cuiva impotriva sentintei tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marcheaza cererea de a stabili o legatura telefonica sau telegrafica. – Din fr. appel.

RAPORTA, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) raporta, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport intre doua (sau mai multe) notiuni, a le pune in legatura unele cu altele, a considera ceva in relatie cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari de teren. II. 1. A prezenta (in scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunostinta cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (in mod indiscret si cu rautate); a pari. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.

SUSPENSIE, suspensii, s. f. 1. Intrerupere (intentionata) a sirului gandirii, a frazei. ◊ Loc. adj. si adv. In suspensie = amanat, oprit, suspendat (temporar). 2. (Chim.) Sistem dispers solid-fluid, in care faza solida dispersa este in echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (Tehn.) Fel de sustinere a partii mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care sustin echipamentul mobil al unui instrument. 4. legatura elastica sau flexibila intre un sistem tehnic si elementele pe care se sprijina. ♦ Spec. legatura elastica dintre sasiul unui vehicul si osiile lui, care amortizeaza socurile puternice si asigura mobilitatea si stabilitatea vehiculului. [Var.: suspensiune s. f.] – Din fr. suspension.

ASOCIATIE ~i f. 1) Uniune constituita printr-un statut in vederea atingerii unui scop comun; societate. ~ sportiva. 2) Proprietate a psihicului de a lega intre ele mai multe imagini senzoriale sau idei. 3) legatura intre doua sau mai multe imagini ori idei. 4): ~ moleculara reunire a doua sau mai multe molecule identice. ~ de stele grupuri rare de stele care au aceeasi origine. [G.-D. asociatiei; Sil. -ci-a-ti-e] /<fr. association, lat. associatio, ~onis

CORESPONDENTA s.f. I. 1. Schimb de scrisori (intre doua sau mai multe persoane). ♦ Totalitatea scrisorilor pe care si le-au scris doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori. 2. Relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene etc.; concordanta, armonie. 2. (Mat.) Relatie care exista intre perechile formate din elemente apartinand la doua multimi cand acestea sunt reprezentate una pe alta. 3. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ◊ Corespondenta timpurilor = concordanta timpurilor. ♦ Paralelism intre fapte din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. [Var. corespondinta s.f. / cf. fr. correspondance, it. corrispondenza].

cris interj. – Exprima o admiratie amestecata cu invidie. Cuvint obscur, pe care dictionarele il clasifica de obicei ca adj., cu sensul de „bogat, fericit, de invidiat”. Aceasta acceptie nu pare sigura, si banuim ca se datoreaza influentei inconstiente a etimonului care s-a propus. Toate exemplele care se aduc par a indica o interj. S-a incercat sa se explice printr-o aluzie, de altfel imposibila, la bogatiile lui Cressus (Seineanu, Semasiol., 172; Cihac; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 207), sau la nisipurile aurifere ale riului Cris, din Transilvania (Tiktin; cf. Iorga, Revista istorica, XXVI, 88). DAR il pune in legatura cu sl. krizi „cruce”, adaugind ca legatura intre ideea de „cruce” si cea de „fericire” este fireasca in conceptia crestina. Credem ca legatura cu sl. krizi este sigura, dar trebuie inteleasa ca o blasfemie aproape pe fata; se stie, de altfel, ca multe expresii injurioase din rom. au o nuanta de admiratie, de invidie si chiar de afectiune.

CONSTANTINOPOL, oras fundat de imparatul roman Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecesti Byzantion, devenit in 330 capitala Imp. Roman, apoi a Imp. Bizantin. Unul dintre cele mai mari orase ale ev. med., puternic centru cultural, economic si religios; asediat de avari, persani, arabi, selgiucizi, slavi si cruciati (care l-au cucerit in 1204, stapinindu-l pina in 1261); cucerit de turcii otomani la 29 mai 1453, C. a devenit capitala a Imp. Otoman (pina in 1923), sub numele de Istanbul. Aici au fost semnate numeroase tratate de pace. La C. s-au tinut trei sinoade ecumenice: in 381 (convocat de imparatul Teodosie I cu intentia de a pune capat controversei ariene si de a se pronunta in legatura cu ereziile timpului); in 553 (convocat de imparatul Justinian cel Mare cu intentia de a impaca monofizitismul cu ortodoxia); in 680-681 (convocat de Constantin IV Pogonatul pentru a formula credinta adevarata fata de erezia monoteismului).

SUDA, sudez, vb. I. Tranz. A imbina doua piese metalice realizand intre ele, prin incalzire sau prin presare, in anumite conditii de temperatura si de presiune, o legatura metalica sau chimica. ♦ Fig. A se uni, a se inchega, a se lega. ♦ (Despre oase, ligamente etc.) A se uni, a se lipi (dupa ce au fost rupte sau taiate etc.). ♦ Refl. (Despre elemente ale vorbirii) A se uni formand un singur cuvant; a se aglutina. – Din fr. souder.

DEAMBULATORIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este in legatura cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulatie in prelungirea navelor laterale, in spatele altarului din absida centrala a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. deambulatoire.

ciochina, s. f. – 1. Partea din spate a seii. – 2. Cirlig, cange. – 3. Maleola, glezna. Probabil de la cioc „cirlig”, cu suf. -na, cf. ciorchina. DAR considera etimonul necunoscut. Altii s-au gindit la tc. cikin „ranita” (Roesler 608; Seineanu, II, 129), sau la sb. cukalj, cekljun „cirlig”, care prezinta dificultati fonetice (Cihac, II, 549). – Der. ciochinar, s. n. (curea, legatura la oblinc).

INTERMEDIAR, -A, intermediari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care se afla cuprins intre elementele extreme ale unei multimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. si f. Persoana care, de obicei in schimbul unui avantaj banesc, face legatura intre vanzator si cumparator sau incheie o tranzactie intre doua parti, cu imputernicirea acestora; persoana care mijloceste incheierea unei operatii (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermediaire, it. intermediario.

ParaFA, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafa (1), a intari un act prin semnatura cu parafa. ♦ Spec. A pune o semnatura (prescurtata) pe proiectul unui tratat international prin imputernicitii statelor care l-au negociat ca dovada a acordului partilor asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafa (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceara rosie legatura unui registru sau a unui dosar, ca sa nu se poata scoate sau adauga foi. – Din fr. parapher.

ACTIV¹ s. n. 1. (In oranduirea socialista) Colectiv intr-o organizatie politica sau intr-o institutie de stat, format din elementele cele mai devotate si mai ridicate din punct de vedere politic, carora li se incredinteaza munci de raspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, desi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifica ideologic cu acesta si ii sprijina munca, formand elementul de legatura intre el si mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprindere sau unei institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune grava pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus).

COPULATIV, -A, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjunctii) Care leaga parti de propozitie sau propozitii de acelasi fel. ◊ Verb copulativ = verb care intra in alcatuirea predicatului nominal, facand legatura dintre subiect si numele predicativ. Propozitie copulativa = propozitie coordonata, legata de coordonata ei printr-un raport de asociere in interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecati afirmative) Care are mai multe subiecte legate de acelasi predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus.

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

ROBOT (‹ fr.; {s} ceh. robota „munca”) s. m. Aparat automat al carui program contine un sistem complex de legaturi inverse (cu reactie) stabilite la anumite e*******i exterioare si care, ca urmare, este capabil de o serie de actiuni dirijate. El poate inlocui efortul uman, desi nu are, in cele mai multe cazuri, vreo asemanare cu omul sau sau un mod de functionare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) apartinand scriitorului ceh Karel Capek. In prezent se utilizeaza r. foarte performanti la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau executa unele lucrari in conditii periculoase pentru om. R. cu forma omeneasca sunt numiti androizi.

priu (-ie), adj. – (Bou) patat cu alb. Origine incerta. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tarcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 il punea in legatura in mod putin convingator cu slov. prizan „pestrit” si Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., patat cu alta culoare), pare a fi var. a aceluiasi cuvint; a fost pus in legatura de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestrit”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus.

CONTIMPORANUL 1. Revista avangardista, promotoare a constructivismului (3), cu legaturi in intreaga Europa artistica. Apare la Bucuresti, cu periodicitate variabila si cu intreruperi, intre 1922 si 1932. Conducator: I. Vinea. 2. Grupare artistica de avangarda (1924-1936), sustinuta de atmosfera revistei C. Propunerile novatoare au intretinut o stare de mobilitate spirituala, largind cimpul experientei cu noi modalitati de expresie. Printre artistii care s-au manifestat in cadrul expozitiilor C.: V. Brauner, M. Iancu, M.H. Maxy, Milita Petrascu, Mattis-Teusch, C. Brancusi, C. Mihailescu, H. Catargi, Margareta Sterian s.a.

ABSTRACT, -A, abstracti, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care rezulta din separarea si generalizarea insusirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detasat de obiecte, de fenomene sau de relatiile in care exista in realitate. ◊ Loc. adv. In abstract = pe baza de deductii logice, teoretice, fara legatura cu datele sau cu faptele concrete. 2. Adj. Conceput in mod prea general, prea teoretic; p. ext. greu de inteles din cauza lipsei de ilustrari concrete. 3. S. n., adj. (Cuvant) care are sens abstract (1). ♦ Abstract verbal = substantiv care provine dintr-un verb si exprima actiunea verbului respectiv. – Din lat. abstractus, germ. abstrakt, fr. abstrait.

FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Asezat dupa adjectiv, inv. si arh.) Suparat foarte. ◊ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ◊ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare. Prajiturile foarte ii placeau. ◊ (In legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Iti foarte multumesc de asa serviciu. ◊ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ◊ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit. – Lat. forte.

cotruta (cotrute), s. f. – 1. Vatra, partea din fata a cuptorului sau a sobei. – 2. Aparatoare la horn. – 3. Lant pentru ceaun. – 4. Cotet pentru pisica, pentru ciini sau gaini. – Var. cotret, catret. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrc „coliba”; mag. katroc, katrocz, kotroc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR considera ca sensul 4 reprezinta un cuvint diferit, si il deriva pe cel anterior din bg. kotor „groapa”, fiind insa putin probabil sa fie asa. Pentru a explica semantismul, trebuie sa avem in vedere vechiul obicei popular de a face o nisa sub vatra pentru animalele mici, cum sint pisicile, cateii, puii, pentru a folosi astfel caldura sobei. Cf. cotet, ca si legatura semantica a lui cotar, cu cotirlau.

UNIVERSAL, -A, universali, -e, adj. 1. Care apartine Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra intregii lumi, care cuprinde tot ce exista si este comun tuturor; care se refera la toate fiintele sau lucrurile luate in consideratie intr-un caz dat; general, obstesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Exista o unitate dialectica intre universal si particular. ◊ (Log.) Judecata universala = judecata care afirma (sau neaga) un predicat in legatura cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = mostenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucura de o mare faima; vestit, ilustru, celebru. 3. Care poseda cunostinte din toate domeniile, care are o cultura generala vasta. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operatii, bun pentru mai multe situatii. ♦ (Substantivat, n.) Mandrina de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.

ACCES, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a patrunde, drept de ajunge pana intr-un loc sau pana la o persoana; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, sosea) de acces = drum care face legatura cu o sosea importanta, cu o localitate etc. Rampa de acces = portiune de drum in panta care permite urcarea vehiculelor pe o sosea mai inalta, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea sa mearga undeva, a (nu) avea voie sa patrunda undeva. 2. Ansamblu de tulburari clinice ale organismului care se manifesta brusc, in stare de sanatate aparenta, si care se repeta de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violenta (si trecatoare) a unei stari sufletesti. – Din fr. acces, lat. accessus.

dauna (daune), s. f. – Paguba, prejudiciu. Se considera in general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca in scamnum › scaun, si cu f. de la paguba (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); insa aceasta explicatie nu este satisfacatoare, deoarece cuvintul apare pentru prima oara la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficienta pregatire filologica pentru a-si imagina sau simti astfel de analogii. Puscariu 488-490 crede ca este vorba de un cuvint traditional din fondul latin (cf. REW 2348), si Philippide, II, 639 il pune in legatura cu alb. demoń „a dauna”; lipsesc insa dovezi cu privire la uzul sau. Cuvintul necesita un studiu care deocamdata nu exista. – Der. dauna, vb. (a dauna, a prejudicia); daunator, adj. (daunator); daunos, adj. (lacom, daunator); desdauna, vb. (a despagubi), pe baza fr. dedommager.

talanita (-te), s. f. – Tirfa, p*********a. – Var. inv. talanita, talaimita. Origine incerta. Probabil ar trebui pornit de la gr. sau ngr. θαλαμος „alcov” cf. θαλαμηπόλος „camerista”, cu suf. -ita sau prin transpozitia suf. gr. -ίσσα. Rut. talannica, propus ca etimon de Tiktin si Candrea, trebuie sa provina din rom.; legatura cu talan (Scriban) este dubioasa. Sec. XVII, inv.

INTERURBAN, -A, interurbani, -e, adj. Care are loc intre doua sau mai multe orase; care leaga doua sau mai multe orase; care este situat intre doua sau mai multe orase; care serveste mai multe localitati. ♦ (Substantivat, n.) Telefon care stabileste legatura intre doua localitati. – Din fr. interurbain (dupa urban).

ORGANIC, -A, organici, -ce, adj. 1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism¹, constituind un intreg diferentiat si in acelasi timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezulta din organizarea, din constructia insasi a unui lucru; esential, launtric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Si adv.; despre relatii, legaturi) Analog legaturii care uneste partile unui organism¹; indisolubil. 3. (Despre substante, materii, etc.) Care este alcatuit din carbon si hidrogen, uneori si din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.). ◊ Chimie organica = ramura a chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatii acestora. – Din lat. organicus, fr. organique

CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mentiuni in legatura cu un fapt juridic intr-un proces-verbal, intr-o minuta etc.; p. gener. A inregistra, a insemna, a nota. 2. A depune bani spre pastrare si fructificare la o organizatie de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn iesirea militarilor din cazarma, din locul de stationare sau parasirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con¹ + semna (dupa fr. consigner).

TRAFIC ~uri n. 1) Frecventa a operatiilor de transport efectuate pe o anumita cale de comunicatie (feroviara, maritima, terestra, aeriana) intr-un anumit interval de timp. 2) Totalitate a legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in conditii date. 3) Comert ilegal. ~ de narcotice. ◊ ~ de influenta infractiune penala comisa de o persoana care trage foloase din influenta pe care o are asupra altor persoane. /<fr. trafic

CENTRALA, centrale, s. f. 1. Institutie care are ca scop coordonarea activitatii si buna desfasurare a muncii intr-o anumita ramura de productie. 2. Ansamblu de instalatii tehnice, servind la producerea unor anumite forme de energie. 3. Statiune unde se efectueaza punerea in legatura a posturilor unei retele de electrocomunicatii. – Fr. centrale.

beci (beciuri), s. n. – Subsol, pivnita. Probabil din cuman. bec „fortificat” (DAR, Puscariu, Lr., 315), cuvint oriental care s-a pastrat si in numele vechi al Vienei, tc. bec › rom. Beci (cf. Seineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (sef peste bucatariile domnesti, dregator al curtii care, incepind cu sec. XVIII, exercita efectiv functia stolnicului); becerie, s. f. (bucatarie domneasca). Numele de becer (cf. pivnicer) se explica prin intrebuintarea data in mod traditional pivnitelor drept camara. Totusi, DAR da originea sa ca necunoscuta, si se gindeste numai la o posibila legatura cu germ. Zucker-backer. Nu este sigur, pe de alta parte, ca becer inseamna, „placintar”, cum gresit afirma DAR si Candrea; cf. Odobescu: becerul, adica bucatarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pecar „brutar”.

BALZAC, Honore de (1799-1850), romancier francez. Scriitor de prodigioasa fecunditate (c. o suta de nuvele si romane, reunite sub titlul „Comedia umana”). A configurat un vast si viguros tablou critic al societatii franceze sub Restauratie, sesizind cu o rara intuitie raporturile social-economice (declinul aristocratiei, ascensiunea burgheziei, obsesia banului). Pictor de moravuri si de caractere, unul dintre cei mai mari creatori de tipuri vii, bine individualizate; a excelat in descifrarea legaturilor existente intre fizionomia spirituala a eroilor si mediul in care traiesc acestia. In opera lui B., fantezia romantica se imbina cu forta observatiei realiste, cu exactitatea stiintifica a descrierilor si a analizei psihologice. A avut o covirsitoare influenta asupra evolutiei romanului. Op. pr.: „Gobseck”, „Pielea de sagri”, „Eugenie Grandet”, „Mos Goriot”, „Cezar Birotteau”, „Taranii”, „Iluzii pierdute”, „Verisoara Bette”, „Varul Pons”.

CLAN (‹ fr., engl.) s. n. 1. Grup de familii inrudite la popoarele celtice; p. ext. comunitatea umana din comuna primitiva, compusa din indivizi uniti prin legaturi de rudenie si de limba; ginta, trib. ◊ (SOCIOL.) C. totemic = trib primitiv intemeiat pe apartenenta tuturor membrilor la acelasi totem. 2. (MAT.) Multime K nevida de parti ale unei multimi E, cu proprietatea ca oricare ar fi doua multimi din K reuniunea si diferenta lor apartin lui K. ◊ C. borelian = c. K avind proprietatea ca reuniunea unui numar infinit de multimi din K apartine lui K; corp borelian. 3. (Peior.) Clica.

SAULT SAINTE MARIE, oras in SE Canadei (Ontario), situat pe raul Saint Marys (care face legatura intre lacurile Superior si Huron); 74,5 mii loc. (2003). Hidrocentrala. Ind. metalurgica (fonta, otel), cocso-chimica, de prelucr. a lemnului, textila, a hartiei si alim. Turism. Fundat in 1622 de exploratorul francez Etienne Brule. In 1669, aici s-au stabilit mai multi misionari. Oras din 1912.

DRAGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multa) dragoste sau cu toata dragostea = cu (multa) placere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, fata de) cineva (sau de ceva) = a se indragosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i placea sa... A se topi (sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patima. ♦ (Concr.) Fiinta iubita; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ legatura s*xuala; relatii amoroase. II. Planta erbacee cu frunze in forma de lance, dintate si cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.

BALAMA ~le f. 1) Dispozitiv metalic constand din doua placi unite intre ele, care, prinse respectiv de un cadru fix si de un panou mobil, fac posibila inchiderea si deschiderea panoului; tatana. 2) la pl. pop. legatura mobila intre doua oase si locul acestei legaturi; incheietura; articulatie. ◊ A scoate (pe cineva) din ~le a enerva (pe cineva). A-si iesi (sau a sari) din ~le a se enerva tare; a-si iesi din fire. A-i tremura (cuiva) ~lele a avea frica; a se teme. [Art. balamaua; G.-D. balamalei ] /<turc. baglama

CARBONIL (‹ fr. {i}) s. m. 1. Grupa functionala organica, formata dintr-o dubla legatura carbon-oxigen, prezenta in aldehide si cetone. 2. Carbonili metalici = combinatii ale monooxidului de carbon, coordinat ca ligant cu unele metale (crom, molibden, fier, cobalt, nichel, osmiu, iridiu etc.) cu o stabilitate chimica si termica mare; au aplicatii in tehnica.

polata, polate si polati, s.f. (inv. si reg.) 1. palat domnesc sau imparatesc; curte domneasca, princiara sau imparateasca; sala, camera mare intr-un palat. 2. incapere mica pe langa o casa taraneasca; camara, chelar; magazie, sopron. 3. camera mica de locuit in casele taranesti. 4. prisaca, stupina. 5. perete de legatura intre casa si o alta cladire alaturata. 6. streasina de casa; bucata de scandura asezata la streasina casei. 7. portiune dintr-un gard de scanduri. 8. schela care serveste ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime. 9. (in forma: polatie) avut, zestre, calabalac. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (in forma: poladie) populatie a unui tinut sau a unei tari.

crisnic (crisnici), s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Navod patrat. – 3. Plasa in general. Sl. kristu „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explica prin urzeala in forma de cruce pe care o are de obicei navodul. Sensurile 2 si 3 sint n. (pl. crisnice^{1) vezi comentariul}). – De la aceeasi radacina sl. provine cristas, s. n. (navod), si probabil cristie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvint rar, pe care DAR il pune in legatura cu crisca. Cf. si cristac, s. n. (navod), din bg. krustak „cruce”.

zor interj. – Imita zanganitul obiectelor metalice. – Var. zur, tur. Creatie expresiva, cf. zang. – Der. zornai (var. zurai, zurui, zorzoi, zorzoni), vb. (a zangani), a carui legatura cu mag. zorrenni (Cihac, II, 540) nu este probabila; zornait (var. zornet, zurait, zuruit), s. n. (zanganit); zornaiala (var. zornaitura, zorzoiala), s. f. (zanganit); zornaitor (var. zuruitor), adj. (zgomotos); zorzoana, s. f. (podoabe, ornamente fara gust), s-ar fi zis la inceput de cele care se foloseau pentru a face zgomot, cf. tartam; (in)zorzona, vb. (a se impodobi cu zorzoane, a se impopotona); zurzur, s. m. (podoaba, zorzoana).

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

Aglauros (sau Agraulos) 1. Fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, si sotia lui Cecrops. 2. Fiica lui Cecrops si a lui Aglauros (1.), in legatura cu care circulau mai multe legende. Se spunea, de pilda, ca zeita Athena i-a dat in pastrare lui Aglauros si surorilor ei, Herse si Pandrosos, un cufar pe care le-a interzis sa-l deschida. Curioase, cele trei surori au incalcat porunca zeitei: deschizind cufarul, l-au gasit inauntru pe Erichthonius, copilul Athenei, in jurul caruia era incolacit un sarpe infricosator. Inspaimintate de aceasta priveliste, cele trei surori si-au pierdut mintile si s-au aruncat de pe stincile Acropolei, primindu-si astfel pedeapsa cuvenita. O alta legenda relateaza ca Aglauros a fost transformata intr-o statuie de piatra de catre Hermes, pentru faptul ca s-a impotrivit unirii acestuia cu Herse.

ROZETA, rozete, s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.

DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De⁴ + parte.

PARTICULAR, -A adj. 1. Care apartine numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ In particular = in mod deosebit, in special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuala a cuiva. ♦ Care este de formatie sau de esenta individuala. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecati) In care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lectii) predat elevilor in afara orelor oficiale de scoala. // s.n. Categorie filozofica, reprezentand o veriga de legatura intre singular si general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis].

leurda s. f. – Varietate de usturoi salbatic (Allium ursinum). Origine necunoscuta. S-a incercat explicarea acestui cuvint prin intermediul alb. hudere „usturoi” (Cihac, II, 718; Philippide, II, 719; Rosetti, II, 118); dar aceasta ipoteza pare insuficienta. Dupa Diculescu, Elementele, 434, dintr-un gr. *λεβυρήδης cu suf. -ida; dupa Scriban, in legatura cu lat. luridus. Der. par sa arate ca sensul primar nu este cel de „usturoi”, ci cel de „padure mlastinoasa”, cum sint cele in care creste in mod spontan aceasta planta; din aceasta cauza e posibil sa ne gindim la o origine expresiva: leurda ar putea fi o var. a lui leopa, leoarba, leoarca, cu sensul de „loc unde bolboroseste”. – Der. leurdeasa, s. f. (padure); leurdar, s. m. (tilhar). – Din rom. provine rut. levurda.

pastura (-ri), s. f. – Sediment, depunere de miere. – Var. (Banat) prestura. Origine indoielnica. Dictionarele gloseaza foarte diferit acest cuvint: „laptisor alb cu care se hranesc larvele de albina” (Dame); „excremente de albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „miere de calitate inferioara, care se culege din flori mai putin adecvate” (Scriban). Aceste interpretari diferite au condus la explicatii diferite: din lat. pastūra „aliment” (‹ pascere „a paste”) dupa P. Papahagi, Notite, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW impotriva REW 6282); sau din lat. *pestula, din pestis „pesta”, dupa Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 si Pascu, Beitrage, 11 (dupa Philippide, II, 727, in legatura cu alb. busture). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra „macinis”, luat initial in sensul de „resturi, pleava de la macinis”.

REPREZENTA, reprezint, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau infatisarea unui anumit obiect; a realiza (in miniatura) un obiect. ♦ A infatisa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scena o lucrare dramatica in fata publicului. 3. A actiona in numele unei persoane, al unei colectivitati, al unui stat in temeiul imputernicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un imputernicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei scoli etc., infatisand, intruchipand aspectele lor caracteristice, esentiale. 4. A constitui, a fi, a insemna. 5. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-si imagina, a-si inchipui. 6. A exprima o legatura intre mai multe marimi printr-o relatie matematica. – Din fr. representer, lat. repraesentare.

pipota (pipote), s. f. – Stomac de pasare, rinza. – Var. chipota. Trans. picota. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca in ultimul caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα ar fi trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *pipata s-a modificat datorita influentei consoanei, ca sl. domaliti › domoli, sl. mamiti › momi. Alte explicatii nu par suficiente: din ceh. pipati „a privi” (Cihac, II, 256), cf. rut. pipoti „cobe, tifna” (Scriban); din gr. ἤπαρ incrucisat cu ficatum (Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); in legatura cu sl. pąpuku „buric” (Tiktin).

PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].

posidic (posidicuri), s. n. – 1. Plevusca, peste mic. – 2. Droaie de copii, copilaret. – 3. Fat, mormoloc. – Var. poji(r)dic, pojo(r)dic, posirdic, posildic, posindic, bosandic. Creatie expresiva, unde pos- exprima ideea de „forfot”, cf. fos-. legatura cu mag. fosedek (Draganu, Dacor., III, 716), mag. posodek (Scriban) pare sa explice prin acelasi scop expresiv. Cf. posirca, s. f. (apa chioara), care pare sa apartina aceleiasi familii (dupa Cihac, II, 280, din sl. pozesti „a arde”, ipoteza improbabila, care se explica partial prin silinta exagerata ca din acest cuvint autorul ar face alcoolul de proasta calitate; in realitate se zice si pentru supe si bauturi nealcoolice).

CHERSONES 1. C. Tracic, denumire antica a reg. situate in N bazinului M. Egee, in actuala Pen. Gallipoli. Colonizat de ionieni la sfirsitul sec. 8 i. Hr., a constituit un important punct de contact intre civilizatia greaca si cea sud-tracica. 2. C. Tauric, denumire antica a Pen. Crimeea. Cetatile grecesti ale C.T. au creat in sec. 5 i. Hr. Regatul Bosporan sau Bosporul Cimmerian, cu resed. la Panticapaion (azi Kerci). Cucerit de Regatul Pont, condus de Mithridates VI Eupator. C.T. a fost anexat apoi de catre Roma (63 i. Hr.). 3. Colonie greceasca in Pen. Crimeea, in apropierea actualului oras Sevastopol, fundata in sec. 5 i. Hr. A intretinut legaturi comerciale cu orasele grecesti din Dobrogea, Histria, Tomis si Callatis.

CULOAR ~e n. 1) Incapere lunga si ingusta de-a lungul unei serii de camere, care serveste ca loc de trecere si de legatura intre acestea; coridor. 2) Loc de trecere intr-un vagon de-a lungul compartimentelor. 3) Fiecare dintre spatiile inguste, delimitate in lungul unei piste de atletism, de canotaj sau al unui bazin de inot, in care concureaza un singur sportiv sau o singura echipa. 4): ~ depresionar depresiune intre doua masive sau culmi de dealuri si munti. [Sil. -lo-ar] /<fr. couloir

iuda (iude), s. f. – 1. Camatar. – 2. Om tradator, fatarnic, prefacut. – 3. Om fara mila. – 4. Duh rau. – 5. (Arg.) Agent, curcan. – 6. Vint. – 7. Copaci doboriti de vint. De la Iuda (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explica sensul 7 din sl. judu „membru”, care nu pare clar. Ar putea fi mai curind o extindere a sensului 6, care se explica, la rindul lui, printr-o confuzie cu iuga, s. f. (vint de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalic, s. n. (Arg., tradare; misiunea agentului de politie); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face sa pacatuiasca), cf. Iordan, BL, IX, 65 (dupa DAR, in legatura cu rut. juditi).

COMARNIC 1. Oras in jud. Prahova, pe stg. Prahovei, la limita dintre munte si Subcarpati; 14.247 loc. (1991). Expl. de pietris, gresii, marne si nisip. Fabrica de ciment, var si produse refractare; cherestea. Cusaturi nationale; covoare. Mentionat documentar in 1538. In 1854 este infiintata o statie de posta. Linga C. s-au desfasurat lupte grele in oct. 1916. Schitul Lespezi (sec. 17) pastrind biserica cu picturi de Pirvu Mutu (in satul Posada). Declarat oras in 1968. 2. Pestera in SV Romaniei, pe stg. vaii omonime, in S M-tilor Doman, la 440 m alt. Lungime: 4.040 m. Alcatuita dintr-un etaj superior si altul inferior, cu o vasta succesiune de galerii mari care fac legatura intre numeroase sali. Fauna bogata (paianjeni, insecte etc.). Rezervatie speologica (1946).

RASPUNS (lat. responsum) s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreaba ceva. ♦ Expunere, dovedire a nivelului de cunostinte intr-un anumit domeniu in fata unui examinator. ♦ Replica, riposta. 2. (In legatura cu verbele „a duce”, „a aduce”) Stire, informatie. ♦ Solutie, dezlegare. 3. (TELEC.) Functia de timp reprezentand marimea de iesire a unui sistem de transmisiune cand la intrarea lui se aplica un anumit semnal in regim tranzitoriu sau in regim sinusoidal. 4. (BIOL.) R. imun = ansamblul reactiilor declansate de sistemul imun in momentul contactului organismului cu un agent strain (antigen), reactie care are drept scop neutralizarea si eliminarea agresorului. In cadrul r.i. globulele albe specializate (limfocite) sintetizeaza proteine numite anticorpi care interactioneaza cu antigenele, neutralizandu-le. Sin.: reactie imuna.

Hades (sau Pluto), zeul imparatiei subpamintene, fiul lui Cronus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cind s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara (v. si Cronus). Mai tirziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cind s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpaminteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o cirmuia alaturi de sotia sa, Persephone (in legatura cu rapirea Persephonei v. si Demeter). El nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cind Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotundu-l aducator de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamintului.