ABREVIERE (< abrevia) s. f. Faptul de a abrevia; concr. cuvant, grup de cuvinte etc. care a fost prescurtat; prescurtare. Ex. op. cit. (= opera citata). A. se folosesc, in general, in lucrarile stiintifice; lista acestor abrevieri, impreuna cu explicatiile lor, este publicata, de obicei, la inceputul lucrarii.

ABREVIAT, -A, abreviati, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.

conscris, -a adj. si s. (lat. conscriptus, dupa scris). Rar. Recrut, inrolat. Parinti conscrisi (la vechii Romani), senatorii. – Istoricii romani credeau ca patres conscripti era o prescurtare ild. patres et conscripti, adica „senatori vechi” si „conscrisi”, adica plebei admisi in senat la 509 in ainte [!] de Hristos. Se poate totusi ca pin [!] patres conscripti sa se fi inteles senatorii la un loc p. a-i deosebi de cei-lalti patres (parinti) care nu erau senatori.

prescurtat, -A, prescurtati, -te, adj. (Despre texte) Al carui volum a fost redus; (despre cuvinte, titluri etc.) abreviat. – V. prescurta.

AD USUM DELPHINI (lat.) pentru uzul Delfinului – Mentiune pe editiile din clasicii latini intocmite de Bossuet si Huet pentru fiul lui Ludovic al XIV-lea, editii din care erau omise pasaje licentioase. In sens ironic, editie prescurtata, epurata.

ENTIMEMA s. f. 1. silogism prescurtat, in care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit. 2. figura de stil constand in exprimarea gandului printr-o contradictie sau sub forma unei concluzii. (< fr. enthymeme, gr. enthymema)

cica sau ci-ca, prescurtare fam. din se zice ca: ci-c´a fost un imparat. V. sanchi.

ata (ate), s. f. – 1. fir. – 2. fibra, filament. – 3. (adv.) Direct, fara oprire. – 4. (Fam.) Intendenta militara. Lat. acia (Puscariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atsa). – Sensul 4 este o interpretare umoristica a cuvintului administratie, care inainte se prescurta de obicei sub forma a-tie. Der. atica, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeala, facut din doua fire rasucite); atist, s. m. (ofiter de intendenta); atos, adj. (care are ate; necioplit, infumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acu (Capidan, Raporturile, 220).

GESTAPO (prescurtare de la Geheime Staatpolizei), politia secreta politica in Germania nazista, creata de Goring, in 1933 si reorganizata de Himmler in 1936. Desfiintat in 1945, G. a fost declarat, prin sentinta Tribunalului International de la Nurnberg (1946), organizatie criminala.

N.K.D.V. (prescurtare de la Narodnii Komisariat Vnutrenih Del: Comisariatul Poporului pentru Afacerile interne), initialele politiei politice a U.R.S.S., intre anii 1934 si 1941, folosita ca instrument al represiunii staliniste impotriva adversarilor politici. In 1941, atributiile sale au fost preluate de de N.K.G.B. (Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului); in 1946 s-a impartit in M.V.D. (vechiul N.K.D.V.) si M.G.B. (vechiul N.K.G.B.). In 1954, a devenit K.G.B. (Comitetul Securitatii Statului).

KGB (prescurtare de la Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnoti – Comitetul Securitatii Statului), denumire adoptata in 1954 de structurile de securitate ale statului sovietic, create in 1917, sub denumirea de Comisia Extraordinara pentru Combaterea Contrarevolutiei si a Sabotajului in Rusia (CEKA) si care au cunoscut mai multe restructurari si denumiri in cursul existentei lor. Au indeplinit functii de represiune interna si de spionaj extern, fiind o componenta fundamentala a regimului sovietic. Printre conducatorii cei mai cunoscuti ai acestor structuri s-au numarat Felix E. Dzerjinski (1917-1926), Nikolai I. Ejov (1936-1938), Lavrenti P. Beria (1938-1941, 1953), Iuri V. Andropov (1967-1982).