TARE² ~i adj. 1) (in opozitie cu moale sau cu slab) Care are o consistenta solida si nu poate fi distrus la actiunea fortelor din afara; dur. Lemn ~. 2) (in opozitie cu mladios) Care este lipsit de flexibilitate; teapan; neflexibil; inflexibil. Bara ~. 3) Care a devenit mai consistent, mai dens. Tencuiala ~. 4) pop. (despre fiinte sau parti ale corpului lor) Care este inzestrat cu mare forta fizica; puternic; voinic. Maini ~i. 5) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste caracter puternic; cu vointa ferma. Pozitie ~. ◊ A fi ~ de fire (sau de inima) a nu-si pierde firea in momentele grele. Cei ~i cei care au putere in societate. A fi ~ si mare a fi cu mare influenta; a fi puternic. A se face ~ si mare a face pe grozavul; a se grozavi. A fi ~ pe piata a fi stapan pe situatie. Sus si ~ in gura mare; cu toata convingerea. 6) Care are insusiri pozitive; inzestrat cu calitatile necesare. Elev ~. 7) (despre actiuni, fenomene ale naturii) Care are intensitate mare, sporita. Vant ~. 8) (despre mirosuri, substante, bauturi etc.) Care are o concentratie mai mare decat cea normala. Aroma ~. 9) (despre aer) Care este racoros; rece. /<lat. talis

ALBULESCU, Mircea (n. 1934, Bucuresti), actor roman de teatru si film. Interpret al unor eroi cu caracter puternic (piese: „Danton”, „Generoasa fundatie”, „A treia teapa”; filme: „Cursa”, „Inghititorul de sabii”).

DRAMA, drame, s. f. 1. Piesa de teatru cu caracter grav, in care se reda imaginea vietii reale in datele ei contradictorii, in conflicte puternice si complexe, adesea intr-un amestec de elemente tragice si comice. ◊ Drama lirica (sau muzicala) = (spectacol) de opera; (sens curent) creatie de opera cu un puternic caracter dramatic. 2. Arta dramatica. 3. Fig. Intamplare, situatie nefericita, zguduitoare; nenorocire. ◊ Drama pasionala = crima sau sinucidere determinate de gelozie sau de o dragoste nefericita. ◊ Expr. A face drama din ceva = a exagera gravitatea unei situatii. ♦ Conflict sufletesc puternic, care produce cuiva mari suferinte morale. – Din fr. drame, lat. drama.

PUTERNICIE f. inv. caracter puternic. /puternic + suf. ~ie

BANCILA, Octav (1872-1944, n. Corni, jud. Botosani), pictor roman. Compozitii cu un puternic caracter de protest social („1907”, „Grevistul”, „Peticarul”, „Spre casa”) si naturi statice cu flori si fructe („Liliac”).

OSTROVSKI, Aleksandr Nikolaevici (1823-1886), dramaturg rus. Creatorul teatrului national. Numeroasele sale piese, relevand conflicte acute, contradictii, caractere puternice si idealurile morale ale poporului sunt reprezentative pentru relatiile sociale din Rusia sec. 19. Comedii descriind lumea negustorilor si a aspiratiilor lor („Nu te aseza in sania altuia”), a birocratilor („Un post rentabil”) sau a nobililor („Padurea”, „Lupii si oile”); drame prezentand viata de familie zguduita de tragedii individuale („Furtuna” – capodopera sa, „”Nu poti trai cum vrei„, ”Fata fara zestre„, ”Orfana„, ”Si cei mai intelepti cad in lat„); drame istorice (”Vasilisa Melentieva„). Feerie sa folclorica ”Fetita de zapada„ este una dintre cele mai poetice ale dramaturgiei ruse.

HIPERALCALIN, -A adj. Cu un caracter alcalin puternic, pronuntat. [< fr. hyperalcalin].

COLICA s.f. (Med.) Durere abdominala puternica cu caracter spasmodic. [< fr. colique, cf. gr. kolon – intestin].

HIPERALCALIN, -A adj. cu un caracter alcalin puternic. (< fr. hyperalcalin)

BRATEIU 1. Com. in jud. Sibiu, pe Tirnava Mare; 2.870 loc. (1991). In satul Buzd, biserica fortificata (sec. 15). 2. Cultura din sec. 4-6 apartinind populatiei daco-romane. De caracter rural, puternic influentata de cultura provinciala bizantina, cultura B. a cuprins intreg terit. de astazi al Romaniei. Ea a format fondul de populatie (etnic si lingvistic) si de cultura care a stat la baza formarii si dezvoltarii culturii Ipotesti-Ciurel-Cindesti din sec. 7-8.

TRANSGRESIUNE s. f. 1. invadare a uscatului de catre apele oceanului planetar. 2. (biol.) extindere a arealului biogeografic al unui taxon in teritorii geografice noi. 3. aparitia, in urma segregarii sau a recombinarii, a unor indivizi la care un anumit caracter este exprimat mai puternic (sau mai slab) decat la oricare din formele parentale. (< fr., engl. transgression, lat. transgressio)

SENZATIE, senzatii, s. f. 1. Reflectare nemijlocita a unor insusiri ale obiectelor din realitate ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt. Senzatie vizuala. Senzatie auditiva. ◊ Expr. A avea senzatia ca... = a simti, a i se parea ca... ♦ Perceptie. ♦ Simtire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzational, impresioneaza in mod puternic simturile, imaginatia; ceea ce constituie un prilej de emotii violente. ◊ Loc. adj. De senzatie = senzational. ◊ Expr. A face senzatie = a produce o impresie foarte puternica, a trezi un interes deosebit, a face valva. [Var.: senzatiune s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis.

PATETISM s. n. Insusirea de a induiosa, de a impresiona, de a misca puternic (prin vorbe, muzica etc.); caracterul patetic, emotionant al unei opere literare, muzicale, al unui lucru etc.; atitudine patetica. – Din fr. pathetisme.

MASCA s. f. 1. figura de lemn cu care actorii antici isi acopereau fata. ◊ fata falsa de carton, de stofa etc. cu care isi acopera cineva figura. ♦ a-si scoate (sau a-si lepada) a = a se demasca, a aparea in adevarata lumina, a-si arata adevarata fata. 2. persoana mascata. 3. (fig.) infatisare, figura falsa; imagine conventionala. ◊ infatisare a fetei cauzata de un sentiment puternic, de o boala. ◊ (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. ◊ preparat cosmetic care se aplica pe fata pentru ingrijirea tenului. 5. ~ mortuara = mulaj in ghips al fetei unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acopera sau protejeaza corpul ori fata unui om, animal etc. ◊ dispozitiv sau invelis de protectie a unui element de constructie. ◊ (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. ♦ ~ de gaze = aparat aplicat etans pe fata pentru protectia impotriva gazelor de lupta. 7. (la baraje) ecran de etansare. 8. caseu. 9. adapost individual pe campul de lupta. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska)

ANOMODONTE s. f. pl. reptile fosile din ordinul teromorfelor, cu caractere de mamifere, cu dinti redusi la doi canini puternici. (< anomo- + odont)

SUNATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre obiecte de metal) Care suna; care produce sunete zuruitoare. ◊ Bani ~ori a) bani de metal; monede; b) bani in numerar; bani gheata; bani pesin. 2) fig. (despre cuvinte false, feluri de exprimare etc.) Care are un caracter artificial si emfatic; pompos; bombastic. 3) Care are un sunet puternic (si placut); sonor. /a suna + suf. ~tor

VANJOS, -OASA, vanjosi, -oase, adj. puternic, viguros; musculos. ♦ Fig. Inzestrat cu forta morala, cu tarie de caracter. – Vanj + suf. -os.

ACUT, -A, acuti, -te, adj. 1. Patrunzator, puternic, violent. Senzatiile erau tari, acute (CAMIL PETRESCU). 2. (Despre boli) Cu evolutie rapida, cu caracter de criza; brusc. 3. (Muz.; despre sunete) Inalt, ascutit. – Lat. lit. acutus (it. acuto).

DRAMA s.f. 1. Opera dramatica in care tragicul se amesteca cu comicul (predominand cel dintai). ◊ Drama lirica = opera muzicala cu caracter de drama. ♦ Nume generic pentru o opera dramatica. 2. (Fig.) Eveniment tragic, zguduitor; nenorocire. ♦ Framantare, conflict sufletesc puternic cu consecinte tragice. [< fr. drame, it. dramma, lat., gr. drama – actiune].

VEDETA s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea sa iasa in evidenta. II. nava militara rapida, mica, cu armament puternic, destinata unor misiuni de cercetare, supraveghere, aparare. ◊ mica ambarcatie cu motor pentru comunicatiile din rada porturilor. III. rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ◊ cuvant, grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. (< fr. vedette)

ORZESZKOWA [oʒeʃkova], Eliza (1841-1910), scriitoare poloneza. Participanta la rascoala din 1863. Romane cu caracter social, investigand mediul rural si evreiesc sau prezentand conditia femeii sub aspect etic si psihologic („Neamul Dziurdzilor”, „Badaranul”, „Eli Makover”, „Pe raul Niemen”, „Marta”, „Argonautii”). Nuvele („puternicul Samson”).

REPEDEA 1. Deal cu caracter structural, situat la marginea NE a Pod. Central Moldovenesc, la SE de Iasi, alcatuit dintr-o succesiune de straturi de argile, gresii si calcare oolitice sarmatiene. Spre NE este delimitat de cueste puternice, afectate de alunecari de straturi. Alt. max.: 404 m. Acoperit cu paduri de fag, stejar, gorun si, partial, de livezi si podgorii. A fost studiat din punct de vedere geologic de catre Grigore Cobalcescu, in 1862, care a elaborat prima lucrare geologica din Romania („Calcarul de la Rapidea”). Cunoscut si sub numele de Rapedea sau Rapidea. Declarat monument al naturii (1955). Punct turistic. 2. Com. in jud. Maramures, situata in depr. Poienile de sub Munte, la poalele m-tilor Maramures, la confl. raului Repedea cu Ruscova; 4.877 loc. (2005). Rezervatiile naturale Poiana cu narcise Tomnatec, Sehleanu, varfurile Farcau, Vinderelu si Mihailecu.

FIRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (impreuna cu fiintele care traiesc in el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica si morala a unei fiinte; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina, matur; in deplinatatea facultatilor mintale, serios. ◊ Expr. A-si veni in fire = a-si reveni (dupa un soc, o emotie puternica, un lesin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a infuria, a scoate din sarite, din rabdari. A-si tine (sau a-si pastra) firea = a se stapani, a-si pastra cumpatul. A-si pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani, a-si pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteste. – V. fi.

F*******C, -A, f********i, -ce, adj. Cu caracter nepasator, cu sange rece; imperturbabil, calm, linistit, placid. ◊ Tip f*******c = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin echilibru, stapanire de sine si lipsa de mobilitate; persoana cu sistem nervos puternic, echilibrat, lucid, rece. – Din fr. f*********e.

OFENSIV, -A I. adj. care ataca; cu caracter de ofensiva (II). ◊ agresiv. II. s. f. 1. forma principala a actiunilor de lupta, inaintarea catre obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ◊ (sport; in jocurile cu mingea) atac sustinut al unei echipe impotriva echipei adverse. 2. (fig.) actiune puternica ce urmareste a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive)

caracter ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natura. ~ darz. 2) Ansamblu de dispozitii inascute, care constituie structura psihica a unui individ. ~ f*******c. 3) Proprietate morala care se manifesta prin perseverenta, vigurozitate si corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstreaza asemenea calitati. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietati psihice si morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trasatura; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn conventional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informatie folosit in codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character

PACIFISM (‹ fr.) s. n. Curentul de gandire intemeiat pe umanism si pe rationalismul unor sisteme filozofice iluministe ai carui reprezentanti se pronunta impotriva oricaror razboaie, indiferent de caracterul lor. Considera ca razboaiele pot fi evitate prin negocieri, dezarmare, propaganda in favoarea pacii, avand un rol pozitiv in realizarea unui climat de destindere, de nonviolenta. Aspiratiile oamenilor catre pacea universala se regasesc din Antichitate (Xenofon, Socrate), capatand noi valente in Renastere. In epoca moderna Rousseau, J. Bentham, Novalis au elaborat tratate in care au sustinut aceasta idee. Initiativa, cu caracter democratic, a p. a fost sprijinita de activitatea unor institutii (Societatea Americana pentru Pace, 1828) sau de congrese internationale (Bruxelles, 1848, Paris, 1889 s.a.). In 1891 s-a deschis, la Berna, un Birou International Permanent de Pace. A. Nobel a instituit intre premiile acordate de Academia suedeza unul destinat militantilor pentru pace. Miscarile pentru pace au devenit si mai puternice in urma conflagratiilor mondiale si a razboaielor din Vietnam, Iraq s.a., O.N.U. si alte organisme europene si mondiale incurajand deschis activitatile pacifiste.

ROMAN, -A adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinatii de litere. ♦ Arta romana = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul roman intre sec. IV i.e.n. si IV e.n., care se caracterizeaza in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. ♦ Balanta romana = balanta formata dintr-o parghie cu brate neegale, mobila in jurul unui ax orizontal, pe bratul mai lung si gradat alunecand o greutate care echilibreaza obiectul de cantarit. // s.m. si f. 1. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano].

PERSONALITATE s. f. 1. ceea ce caracterizeaza o persoana, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltarii depline si al valorificarii sociale a insusirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi si obligatii. ♦ ~ juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 4. om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorica (sau politica) = conducator a carui activitate exercita o influenta puternica asupra desfasurarii evenimentelor istorice; cultul ~atii = tendinta de a acorda unei personalitati calitati de infailibilitate, un rol exagerat si exclusiv in faurirea istoriei. (< fr. personnalite, germ. Personalitat)

ROMAN², -A I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ cifre e = cifre prin litere sau combinatii de litere; biserica ~a = biserica catolica; catolicism. 2. limba romanica populara vorbita de vechii francezi (inainte de sec. IX). 3. arta ~a = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul Roman, caracterizata in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. (< lat. romanus)