ICONICITATE s. f. caracter iconic. (< engl. iconicity)

iconic, -A adj. in felul icoanelor. ◊ referitor la imagine. ◊ cu caracter de imagine figurativa. ◊ (despre semne) caracterizat printr-o asemanare cu realitatea. (< fr. iconique, engl. iconic)

iconic, -A, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care apartine imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativa. ♦ (Despre semne) Asemanator cu realitatea pe care o indica. – Din fr. iconique, engl. iconic.