BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur si mai rezistent decat cuprul, avand numeroase intrebuintari tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epoca din istoria societatii umane care cuprinde, in general, mileniul al II-lea i. cr. si se caracterizeaza prin descoperirea metalelor si a bronzului. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbena, cu care se vopseste un obiect. ♦ Culoare aramie a pielii in urma expunerii la soare sau la vant. – Din fr. bronze.

FERMITATE s. f. caracter ferm; hotarare neclintita, statornicie. (dupa fr. fermete)

BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu unul sau cu mai multe elemente (cu exceptia zincului), mai dur si mai rezistent decat cuprul, folosit in turnatorie. ◊ Epoca de bronz = epoca preistorica, caracterizata prin descoperirea metalelor si a bronzului, din care s-au facut arme si unelte de munca. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din bronz. – Fr. bronze.

FERMITATE f. 1) caracter ferm. 2) Siguranta in actiuni; hotarare; decizie. [Art. fermitatea; G.-D. fermitatii] /ferm + suf. ~itate

BLIXEN, Karen (1885-1962), scriitoare daneza. Povestiri cu caracter fantastic („Sapte povesti gotice”) si proza cu caracter autobiografic („ferma mea africana”).

CERTITUDINE ~i f. caracter cert; convingere ferma; siguranta. ~ea ca va veni. /<lat. certitudio, ~inis

VOINTA, vointe, s. f. 1. Functie psihica caracterizata prin orientarea constienta a omului spre realizarea unor scopuri si prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trasatura de caracter manifestata prin decizie ferma si perseverenta in invingerea piedicilor, greutatilor, incurcaturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotaraste cineva; hotarare, decizie, voie. ♦ Invoire, consimtamant, permisiune. 3. Intentie, scop, tel, tinta. 4. Dorinta, pofta, chef. – Voi² + suf. -inta.

caracter, caractere, s. n. 1. Ansamblul insusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si in actiunile sale. ♦ Personalitate morala ferma. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezinta trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. ♦ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = forma prelucrata pentru scena a dansurilor populare. 3. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Insusire, particularitate a unui organism. caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobandite (sau neereditare). 4. caracteristica a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. – Din fr. caractere, lat. character.

caracter, caractere, s. n. 1. Particularitatea fundamentala a unei persoane, care se manifesta in orientarea, unitatea si consecventa ideilor si actiunilor sale. ◊ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul intre caracterele personajelor. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. ♦ Individualitate prezentand trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. 2. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. 3. Semn grafic; litera. – Fr. caractere (lat. lit. character).

CONSISTENTA f. 1) caracter consistent; soliditate; densitate. 2) fig. Spirit ferm; fermitate. /<fr. consistance

caracter s. n. 1. ansamblu de trasaturi psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. 2. personalitate morala caracterizata prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 3. individualitate cu trasaturi psihice complexe, intr-o opera literara. 4. particularitate de structura, forma, substanta sau functie a unui organism. ◊ caracteristica a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; litera, semn grafic de acelasi corp si aceeasi familie. ◊ (inform.) litera, cifra, semn particular. 6. (mat.) numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. (< fr. caractere, lat. character, gr. kharakter)

HOTARAT adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. cert. 3. adj. decis, darz, ferm, inflexibil, intransigent, neabatut, neclintit, nestramutat, nesovaitor, statornic, (inv.) nepregetator, inflexibil. (Un caracter ~.) 4. adj. v. categoric. 5. adv. v. categoric. 6. adj. v. ferm. 7. adj. v. raspicat. 8. adj. (GRAM.) definit, enclitic. (Articol ~.)

DECLARATIV ~a (~i, ~e) Care are caracter de declaratie; bazat numai pe declaratii. ◊ Ton ~ ton ferm, categoric. /<fr. declaratif

fermIU (‹ fr. {i}; n. pr. fermi) s. n. Element chimic (Fm; nr. at. 100) cu caracter metalic din grupa actinoidelor obtinut (1953, de S.G. Thompson si colab.) prin bombardarea uraniului-238 cu neutroni.

INFLEXIBIL adj. 1. neelastic, neflexibil, rigid, tare, teapan. (O bara, o nuia ~.) 2. decis, darz, ferm, hotarat, intransigent, neabatut, neclintit, nestramutat, nesovaitor, statornic, (inv.) nepregetator. (Om ~; caracter ~.)

caracter s.n. 1. Totalitatea trasaturilor psihice esentiale si stabile ale omului, care se manifesta in modul specific de a se comporta al acestuia. ◊ Dans de caracter = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trasaturi psihice complexe prezentata intr-o opera literara. ♦ Ansamblu de insusiri morale manifestate prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 2. Particularitate distinctiva care constituie specificul unui lucru. 3. Litera, semn grafic. 4. (Mat.) Numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. [Acc. si caracter. / < fr. caractere, cf. lat. character, gr. charakter – semn].