ALELOMORF, -A adj. (despre un caracter ereditar) Care se opune unui alt caracter. [< fr. allelomorphe].

RECESIV, -A adj. Care da indarat, pe cale de a disparea; care exista in stare latenta; retras. ◊ Caracter recesiv = caracter ereditar sau gena care nu se manifesta decat in absenta genei contrare, dominante. [< fr. recessif].

ALELOMORF, -A adj. (biol.; despre un caracter ereditar) sub mai multe forme. (< fr. allelomorphe)

MONOHIBRIDA vb. tr. a incrucisa doi genitori din aceeasi specie care difera printr-un singur caracter ereditar. (< fr. monohybrider)

RECESIV, -A adj. pe cale de a disparea; care exista in stare latenta. ♦ caracter ~ = caracter ereditar sau gena care nu se manifesta decat in absenta genei contrare, dominante. (< fr. recessif)

CROMOZOM, cromozomi, s. m. (Biol.) Corpuscul al nucleului, purtator al caracterelor ereditare, care se formeaza in timpul diviziunii celulei si care este variabil ca forma la fiecare specie. – Din fr. chromosome.

GENA, gene, s. f. (Biol.) Element al cromozomilor care determina transmiterea si manifestarea unor caractere ereditare. – Din fr. gene.

NUCLEIC, nucleici, adj. (In sintagma) Acid nucleic = acid organic complex care contine in molecula baze azotate de tip special, acid fosforic etc., avand un rol fundamental in sinteza proteinelor din organism si in transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. nucleique.

MENDELISM s. n. Conceptie care sustine ca transmiterea caracterelor ereditare se face potrivit legilor dominatiei, segregarii si combinarii independente a caracterelor. – Din fr. mendelisme.

GENA ~e f. biol. Particula localizata intr-un cromozom, care determina dezvoltarea caracterelor ereditare. /<fr. gene

NUCLEIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de nucleu; propriu nucleului. 2): Acid ~ acid organic care se afla in celulele vii si contri-buie la transmiterea caracterelor ereditare. [Sil. -cle-ic] /<fr. nucleique

RASA¹ ~e f. 1) biol. Categorie sistematica intermediara intre specie si individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ araba. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentatia pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloida. ~ europoida. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse

RIBOZOM s.m. (Biol.) Organit celular granular din citoplasma, avand un rol important in biosinteza proteinelor, in transmiterea caracterelor ereditare etc. [< germ. Ribosom].

ATAVISM s. n. 1. reaparitie (la unele animale sau plante) a unor caractere ancestrale latente. 2. ansamblu de caractere ereditare. (< fr. atavisme)

BLASTOGENEZA s. f. 1. formare a blastulei. 2. reproducere asexuata, la unele organisme, prin inmugurire. 3. teorie potrivit careia caracterele ereditare se transmit prin plasma germinativa. (< fr. blastogenese)

CRIPTOMERIE s. f. prezenta unor caractere ereditare latente, care nu pot fi recunoscute sub aspect fenotipic. (< fr. cryptomerie)

CROMOZOM s. m. element structural care ia nastere din nucleul celulei in timpul mitozei, purtator al caracterelor ereditare. (< fr. chromosome)

FENOGENETICA s. f. ramura a geneticii care studiaza caracterele ereditare in cursul dezvoltarii ontogenetice a organismului. (< fr. phenogenetique)

IDIOPLASMA s. f. parte activa a citoplasmei, cu rol in transmiterea caracterelor ereditare. (< fr. idioplasme)

MENDELISM s. n. conceptie biologica potrivit careia transmiterea caracterelor ereditare se face dupa anumite legi fixe, independent de actiunea si influenta mediului exterior asupra organismului. (< fr. mendelisme)

PLEIOTROPIE s. f. capacitate a unei gene de a conditiona aparitia concomitenta a mai multor caractere ereditare; pleiotropism. (< fr. pleiotropie)

RIBOZOM s. m. organ celular granular din citoplasma, important in biosinteza proteinelor, in transmiterea caracterelor ereditare etc., format din proteine si acizi ribonucleici. (< fr. ribosome)

CITOGENETICA (‹ fr. {i}; {s} cito- + fr. genetique „genetica”) s. f. Ramura a geneticii care studiaza raporturile existente intre caracterele ereditare, structura si comportamentul cromozomilor, componentii celulari cu rol genetic, aspectele medicale si evolutive legate de perturbatiile lor morfofunctionale; urmareste, in special, cariotipurile si aberatiile cromozomiale.

caracter, caractere, s. n. 1. Ansamblul insusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si in actiunile sale. ♦ Personalitate morala ferma. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezinta trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. ♦ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = forma prelucrata pentru scena a dansurilor populare. 3. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Insusire, particularitate a unui organism. caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobandite (sau neereditare). 4. caracteristica a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. – Din fr. caractere, lat. character.

MENDELISM n. Conceptie genetica referitoare la transmiterea ereditara a caracterelor, care a stat la baza teoriei cromozomiale a ereditatii. /<fr. mendelisme

MENDELISM s.n. Conceptie referitoare la transmiterea ereditara a caracterelor, care are la baza legile formulate de Mendel in 1865 si care a stat la baza teoriei cromozomice a ereditatii. [< fr. mendelisme, cf. Mendel – biolog austriac].

MORGANISM s.n. Conceptie despre ereditate, care, sustinand, ca si weismannismul, prezenta in corpul viu a unei substante cromozomiale, fixe si nemuritoare (gena), neaga rolul mediului in transformarea organismelor si, ca urmare, posibilitatea transmiterii pe cale ereditara a caracterelor dobandite. [< germ. Morganismus, cf. Morgan – biolog american].

NEOLAMARCKISM s. n. orientare in biologie care explica evolutia ca rezultat al activitatii fiziologice a organismului in procesul de adaptare la mediu si al transmiterii ereditare a caracterelor dobandite, fara interventia selectiei naturale. (< fr. neo-lamarckisme)

DEZOXIRIBONUCLEIC adj. m. (In sintagma) Acid dezoxiribonucleic = substanta complexa care se gaseste mai ales in nucleul celulelor vii, avand un rol important in transmiterea ereditara a unor caractere si insusiri. – Din fr. desoxyribonucleique.

RASA¹, rase, s. f. 1. Grup de indivizi apartinand aceleiasi specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietati din aceeasi specie prin anumite caractere specifice. ◊ De rasa = de soi, bun: select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populatii, caracterizate prin culoarea parului, a pielii si prin alte particularitati exterioare. – Din fr. race, germ. Rasse.

GENOTIP s. n. totalitatea factorilor ereditari (gene) care determina caracterele unui organism. (< fr. genotype)

ereditar adj. 1. congenital, innascut, mostenit. (caractere ~.) 2. v. patrimonial.

MOSTENIRE, mosteniri, s. f. Faptul de a mosteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor ramase de la o persoana decedata si intrate in posesiunea altcuiva; p. restr. bun obtinut prin drept succesoral. 2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generatie la alta. ♦ P. ext. caracter fizic, insusiri care se transmit ereditar. – V. mosteni.

MICROMUTATIE s. f. (biol.) mutatie de substanta ereditara, urmata de schimbari mici de caractere. (< fr. micromutation)

CONSTITUTIE (‹ fr., lat.) s. f. I. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; este conditionata ereditar de si ontogenetic si determina caracterul reactiilor fata de actiunea agentilor externi; structura, alcatuire. 2. Conformatie. II. Legea fundamentala a unui stat, care reflecta stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica a acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernamint si organizare statala, precum si drepturile si obligatiile fundamentale ale cetatenilor. Prima c. a fost Constitutia americana de la 1787, urmata de Constitutia franceza de la 1791. In sec. 19 si la inceputul sec. 20, constitutia scrisa s-a generalizat in Europa si Asia, iar mai apoi si in Africa. In Romania, prima c. a fost adoptata la 1866. Au urmat c. de la 1923 si 1938. Alte c. au fost adoptate in anii 1948, 1952, 1965, 1991.

MUTATIE, mutatii, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; indeplinire a formelor legale in legatura cu mutarea dintr-o locuinta sau dintr-o localitate in alta; viza de mutare. ♦ Inregistrare a unei schimbari intervenite in statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau in situatia militara a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicala). ♦ Spec. (Biol.) Aparitie brusca a unui caracter genetic nou, care reflecta o modificare ereditara corespunzatoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematica a unei serii de sunete in altele. ◊ Mutatie consonantica (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive in limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate in alta. – Din fr. mutation, lat. mutatio.

FENOTIP s. n. (Biol.) Ansamblu de insusiri si caractere care se manifesta in mod vizibil la un individ si care este determinat de baza ereditara si de conditiile de mediu. – Din fr. phenotype.

DEGENERA, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau partial unele insusiri morfologice sau functionale (caracteristice genului sau speciei), in urma actiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface in ceva (mai) rau, (mai) grav, pierzand aspectul sau caracterul initial; a decadea. – Din fr. degenerer, lat. degenerare.

caracter ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natura. ~ darz. 2) Ansamblu de dispozitii inascute, care constituie structura psihica a unui individ. ~ f*******c. 3) Proprietate morala care se manifesta prin perseverenta, vigurozitate si corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstreaza asemenea calitati. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietati psihice si morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trasatura; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn conventional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informatie folosit in codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character