Rezultate din textul definițiilor
DRIC, dricuri, s. n. 1. Scheletul de sus al unui car (fara roti si loitre). ♦ Cantitate de obiecte, materiale etc. care se poate incarca pe un asemenea schelet. 2. Vehicul special, tras de cai, care poarta mortul la groapa; car mortuar. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe dric = a fi pe sfarsite; a fi intr-o situatie grea; a fi gata sa esueze. 3. Fig. (Pop.) Punct culminant al zilei, al noptii, al unui anotimp; punct culminant al unei actiuni care se desfasoara in timp; miez, toi. – Din magh. derek.
CAR s. 1. car funebru v. dric; car funerar v. dric; car mortuar v. dric. 2. (ASTRON.) Carul-Mare = (livr.) Ursa-Mare; Carul-Mic = (livr.) Ursa-Mica. 3. (TEHN.) (reg.) caruta, masa, razboi, sclai. (~ la joagar.)
caraVANA s. v. dric, car funebru, car funerar, car mortuar.
DRIC s. 1. (TEHN.) (reg.) sandac. (~ la caruta.) 2. car funebru, car funerar, car mortuar, (Bucov.) caravana, (Mold.) droaga, patasca.
DROAGA s. v. car funebru, car funerar, car mortuar, dric.
PATASCA s. v. brancarda, car funebru, car funerar, car mortuar, corlata, dric, nasalie, targa, tasca.
DRIC ~uri n. 1) Corp al unui car sau al unei carute, fara loitre si roti. 2) Trasura folosita la transportul mortului la cimitir; car mortuar; car funebru. ◊ A fi pe ~ a) a fi pe patul de moarte; b) a fi pe punctul de a esua. 3) flg. Punct culminant al unui fenomen in desfasurare; toi. In ~ul iernii. /<ung. derek
dric (dricuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. car mortuar. Origine incerta. Pare a proveni din mag. derek „centru” (Tiktin; Scriban; Galdi, Dict., 89), care ar fi cuvint identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. si sb. drek „incarcatura unei carute”. – Der. dricar, s. m. (functionar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, patura), din mag. derekal; dricala, s. f. (Banat, plapuma), cuvint identic cu cel anterior (cf. Galdi, Dict., 125); indrica, vb. refl. (a se aseza peste), pe care DAR il deriva de la ridica, si Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i acceptia de „a pune, a aseza”.
PATASCA2, pataste, s. f. (Reg.) 1. car mortuar, dric. 2. Targa. [Pl. si: patasti]
