abumarkub s.m. pasare inalta, asemanatoare cu strutul, cu gatul scurt si gros, cu capul mare si cioc enorm, din preajma Nilului. (< germ. Abu Markub)

BUBALINA, bubaline, s. f. (La pl.) Vite cornute inrudite cu taurinele, cu capul mare, cu coarnele in forma de semiluna, cu pielea groasa si cu parul negru; (si la sg.) animal care face parte din aceasta specie. – Din fr. bubalines.

CAPATANOS, -OASA, capatanosi, -oase, adj. 1. (Rar.; adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Incapatanat; greu de cap. – Capatana + suf. -os.

CAPOS, -OASA, caposi, -oase, adj. (Fam.) 1. Cu capul mare. 2. Destept. 3. Fig. Incapatanat. – Cap + suf. -os.

CICADA, cicade, s. f. Nume dat unor insecte cu corpul scurt si gros, cu capul mare, terminat printr-o proeminenta ascutita. – Din lat. Cicada (denumire stiintifica).

GUVID, guvizi, s. m. Nume generic dat unor specii de pesti mici, cu capul mare, latit, si cu corpul subtiat spre coada (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvidi.

URECHELNITA, urechelnite, s. f. I. (Zool.) 1. Insecta de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, avand la capatul abdomenului doua prelungiri in forma de cleste mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lunga, transformata intr-un fel de clesti indreptati indarat (Lithobius forficatus). 3. Carcaiac. II. Planta erbacee melifera, cu frunze ovale carnoase, terminate printr-un varf ascutit si asezate in forma de rozeta, cu flori rosii sau roz asezate in partea superioara a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elnita.

ZGLAVOC, -OACA, zglavoci, -oace, subst. 1. S. f. (si m.) Peste mic de culoare cenusie-cafenie, cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele repezi de munte; baba, moaca (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de canepa (mai ales a canepii de toamna). 3. S. m. (Bot.) Albastrea. [Var.: glavoaca s. f.] – Din bg. glavoc.

ZIMBRU, zimbri, s. m. Animal salbatic masiv din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu o blana deasa, pasloasa, cu capul mare si lat, cu coarnele scurte, intoarse in afara, in fata si in sus, cu greabanul inalt, cu gatul si cu barbia acoperite cu par lung, care astazi, aflat pe cale de disparitie, este ocrotit in rezervatii naturale (Bison bonasus). – Din sl. zonbru.

MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.

PESTE, pesti, s. m. 1. (La pl.) Clasa de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperita cu solzi si bogata in secretii mucoase, cu membrele transformate in inotatoare si cu respiratie branhiala; (si la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din aceasta clasa. ◊ Pesti zburatori = specii de pesti care pot sa sara din apa si sa execute un zbor planat cu ajutorul inotatoarelor pectorale. La peste = la pescuit. ◊ Expr. Cat ai zice peste = foarte repede. A tacea ca pestele (sau ca un peste) = a nu spune nici o vorba, a nu scoate un cuvant, a pastra tacere completa. A trai (sau a se simti etc.) ca pestele in apa = a trai bine, a se simti la largul sau; a-i merge bine. A trai (sau a o duce, a se zbate etc.) ca pestele pe uscat = a duce o viata foarte grea; a face eforturi desperate (si zadarnice). A fi cu borsul la foc si cu pestele in iaz = a se lauda inainte de izbanda. Cand o prinde mata peste = niciodata. ◊ Compuse: peste-auriu (sau -curcubeu, -soare) = peste de culoare verde-galbuie, cu pete rosii pe spate si cu dungi albastre pe partile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); peste-ciocan = specie de rechin din marile calde, cu capul in forma de ciocan (Zygaena malleus); peste-ferastrau = peste din marile calde, cu botul lung, turtit in forma de lama dintata (Pristis pristis); peste-lup = avat; peste-paun = peste mic, frumos colorat, cu jumatatea superioara a corpului albastra-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioara argintie (Coris julio); peste-porcesc = porcusor; peste-de-piatra = a) fusar; b) pietrar; peste-cu-spada = peste mare cu corpul in forma de fus, cu pielea fara solzi, cu capul mare si cu falca de sus prelungita ca o sabie ascutita pe ambele muchii (Xiphias gladius); pestele-lui-Solomon = specie de peste din familia salmonidelor (Salmo labrax); peste-tiganesc = a) nume generic pentru diferite specii de pesti mici; b) caracuda; c) palamida-de-balta; peste-de-mare = calcan. 2. Carne de peste (1), folosita ca aliment; mancare preparata din astfel de carne. ◊ Expr. (Fam.) Asta-i alta mancare de peste = asta este cu totul altceva. A fi tot o mancare de peste = a fi acelasi lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala. ◊ Zodia pestelui sau (eliptic) pestii = una din cele douasprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc dupa fr. poisson) Barbat intretinut de o femeie. ♦ P******t, codos. – Lat. piscis.

LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blana sura, cu gatul gros, cu capul mare, cu botul si urechile ascutite si cu coada stufoasa (Canis lupus). ◊ Expr. Lup imbracat in piele de oaie sau lup in pielea oii, se spune despre un om siret, rau si prefacut. A intrat lupu-n cosar = pazeste-te de hot. Vorbesti de lup si lupul la usa = vorbesti despre cineva si acesta tocmai soseste. A da oile in paza lupului = a lasa pe cineva la discretia dusmanilor. A avea urechi de lup = a auzi bine. A inchide lupul in stana = a-si aduce singur dusmani in casa sau in preajma. A trai ca lupul in padure = a trai la largul sau. A inghiti (sau a manca) ca (sau cat) lupul = a inghiti sau a manca mult si cu lacomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a disparea cu repeziciune. A se arunca in gura lupului = a se expune primejdiilor. A scapa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situatie foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hraparet si crud. 2. Compuse: lupul-baltii = (Iht.) stiuca; lup-de-mare = a) numele unei specii de foca; fig. marinar experimentat, incercat; b) specie de pasare acvatica de marimea unui uliu, de culoare brun-intunecat, cu partea ventrala alba in timpul iernii, care cuibareste in tinuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) peste teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinti puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrabiilor = pasare cu spinarea cenusie, cu aripile si cu coada negre; sfrancioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gandacel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albastrui si rosu, care traieste pe flori (Trichodes apiarius). 3. Bustean sustinut de o capra deasupra jilipului, folosit ca frana pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; in sintagmele) Lup amestecator = masina de destramat si de amestecat materia prima, care formeaza amestecul de fibre in filaturile de lana si de vigonia. Lup batator = masina de lucru folosita in filaturile de bumbac, care executa destramarea si curatarea de impuritati a bumbacului desfoiat in prealabil. Lup destramator = masina de lucru folosita in filaturile de lana si de vigonia pentru destramarea firelor si a tesaturilor, in vederea recuperarii fibrelor si a reintroducerii lor in amestec. – Lat. lupus.

OFITER, ofiteri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pana la general; persoana care poarta unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor functionari cu atributii sau cu insarcinari speciale; persoana avand acest titlu. ◊ Ofiter al starii civile = persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila si cu oficierea casatoriei civile. 3. (Iesit din uz) Grad (mai mare decat cel de cavaler) conferit prin anumite decoratii; persoana care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung si subtire, cu capul mare si osos, cu carnea tare si putin gustoasa, care traieste in baltile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier.

LABAN, labani, s. m. Specie de chefal de culoare cenusie-albastruie, cu capul mare (Mugil cephalus). – Din rus. loban.

CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

LIBELULA, libelule, s. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul lung si subtire, cu capul mare si cu aripile stravezii, care traiesc de obicei pe langa ape; (si la sg.) insecta din acest ordin; calul-d******i. – Din fr. libellule.

MISTRET, -EATA, mistreti, -e, adj. I. (In sintagma) Porc mistret (si substantivat, m.) = animal salbatic cu corpul masiv, acoperit cu par aspru, negru-sur, cu greabanul inalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici si cu caninii transformati in colti puternici; porc salbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezulta dintr-un amestec de rase; de calitati diferite; amestecat, pestrit; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrisor; (despre fructe) paduret, salbatic. – Lat. mixticius.

MOPS, (1) mopsi, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Caine de statura mica, cu capul mare, patrat, cu botul turtit, cu parul scurt si neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Cleste cu falci curbate folosit la strangerea tevilor, a vanelor etc. in cadrul operatiilor de montare. – Din germ. Mops.

TAUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasa, parul de pe frunte lung si adesea cret; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua lucrurile pieptis. 2. (Entom.) Radasca. 3. (Art.) Constelatie boreala in dreptul careia trece Soarele intre 21 aprilie si 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

STRIGIFORMA, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari de prada care vaneaza noaptea, cu capul mare, ochii mari, asezati in fata, cu ciocul puternic; (si la sg.) pasare din acest ordin. – Din fr. strigiformes.

ASIN ~i m. Animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu par de culoare cenusie, cu capul mare si urechi lungi, cu coama bogata, folosit ca animal de povara si de tractiune; magar. /<lat. asinus

BULDOG ~gi m. 1) Rasa de caini cu capul mare, cu botul scurt si turtit si cu labele scurte si groase; mops. 2) Caine din aceasta rasa. /<fr. bouledogue

CAPATANOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) rar Care are capul mare. 2) fig. Care are cap bun; capos. /capatana + suf. ~os

GUVID ~zi m. 1) la pl. Familie de pesti marini de talie mica, avand corpul mult subtiat spre coada si capul mare, turtit. 2) Peste din aceasta familie. /<ngr. guvidi

LIBELULA ~e f. Insecta cu capul mare, cu corpul lung si cu doua perechi de aripi transparente, care traieste pe langa ape. /<fr. libelulle

MOPS¹ ~si m. 1) Rasa de caini cu capul mare, bot scurt si turtit, cu labe scurte si groase; buldog. 2) Caine din aceasta rasa. /<germ. Mops

BULDOG s.m. Caine cu capul mare, cu botul turtit si falcile proeminente, cu labele scurte si groase. [< engl. bulldog, cf. fr. bouledogue].

CICADA s.f. Insecta cu corpul scurt si gros si cu capul mare, terminat printr-o proeminenta ascutita. [< lat. cicada].

captalan¹, captalani, s.m. (pop.) 1. planta ebacee mirositoare, cu frunze mari si late si cu flori purpurii; brustur. 2. om cu capul mare, capatanos, capsoman.

capatina (capatani), s. f. – 1. Cap despartit de trunchi. – 2. Cap, doxa, inteligenta. – 3. Cap, parte mai groasa a unui obiect. – 4. Craniu, hirca. – 5. Bulb, ceapa. – 6. Capatina de zahar. – 7. Butuc de roata. – Mr. capatina, megl. captsǫna. Origine incerta. Se considera ca der. de la lat. *capitῑna, de la caput (Puscariu 275; Candrea-Dens., 239; DAR), format pe baza modelului lui morticina, cf. alb. kaptine; este insa evident ca sensul de „cap de mort” sau „craniu” nu poate fi primitiv. Este vorba mai curind de un der. expresiv de la cap, ca ierbotina, de la iarba, cf. bolbotina, folostina. – Der. capatinos, adj. (cu capul mare; prost, netot; incapatinat, capos); incapatina, vb. (a se indirji); descapatina, vb. (a taia capul). Din rom. vine bg. kapacin (Capidan, Raporturile, 227) si posibil si alb.

terheci s.m. (reg.) 1. armasar batran. 2. vitel cu capul mare.

BLENIE s. f. peste de apa dulce calma si de litoral, cu capul mare si corpul alungit. (< fr. blennie)

BULDOG s. m. caine de paza si utilitar, puternic, cu capul mare, botul turtit si falcile proeminente. (< fr., engl. bulldog)

CICADA s. f. denumire data insectelor h*******e cu corpul scurt si gros si cu capul mare, terminat printr-o proeminenta ascutita, al caror mascul emite un tarait caracteristic; greier. (< lat. cicada)

NIT¹ s. n. cui cu capul mare, turtit. (< germ. Niet)

PAVIAN s. m. maimuta africana cu capul mare, botul alungit si parul corpului lung si rar. (< germ. Pavian)

BIZON (‹ fr., lat.) s. m. Mamifer mare, din familia bovinelor, lung pina la 3m, inalt pina la 2 m si cu greutatea pina la o tona, cu blana deasa, capul mare si coarnele mici, care traieste astazi in rezervatii naturale in S.U.A. si Canada (Bison bison).

CASALOT (‹ fr.) s. m. (ZOOL.) Cetaceu lung de 15-20 m, asemanator cu balena, cu capul mare si cu dintii pe maxilarul inferior (Physeter catodon). Este foarte rapace, carnivor si prefera prada vie si mare. Capul este plin cu c. 5 t de grasime lichida din care se obtine uleiul de c., iar din reziduurile digestive se formeaza, in intestin, ambra cenusie. ♦ Ulei de c. = amestec de ceruri fluide si solide, extras din capul de c. si folosit in medicina, in cosmetica si in componenta unor produse industriale; ulei de s********i; ceara de balena; cetaceum.

SCRIPCARAS, scripcarasi, s. m. Greier de camp, de culoare neagra, cu capul mare si cu corpul scurt (Gryllus campestris). – Din scripcar + suf. -as.

CAPATANOS, -OASA, capatanosi, -oase, adj. 1. (Rar., adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Incapatanat; greu de cap. – Din capatana + suf. -os.

ZGLAVOACA, zglavoace, s. f. Peste mic cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglavoc s. m.] – Bg. glavoc.

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.

RINOCER (‹ fr.; {s} rino- + gr. keras „corn”) s. m. Mamifer imparicopitat, ierbivor, din familia Rhinocerotide, cu corpul masiv, cel mai mare animal de uscat dupa elefant, capul mare, cu 1-2 coarne pe lunia mediana a botului, membre scurte, puternice, cu cate 3 degete invelite fiecare in cate o copita, piele groasa, lipsita de par, ochi mici, urechi scurte, drepte. Au existat mai multe forme fosile (inclusiv rinocerul lanos, Coelodonta, raspandit in Pleistocen in Europa si Siberia). In prezent in Africa traiesc doua specii de rinocer bicorn: r. alb (Ceratotherium simum), care poate atinge greutatea de 4,5-5 t, cuc cornul anterior in medie de 0,6 m lungime, dar putand sa atinga si 1,5 m, si r. negru (Diocerus bicornis). In S Asiei se intalnesc trei specii de r. care, spre deosebire de cei africani, au pielea cu pliuri foarte largi, ceea ce da un aspect caracteristic: r. indian, cu un singur corn (Rhinoceros unicornis), r. javanez, tot cu un singur corn (Rhinoceros sondaicus), intalnit si in Indochina si r. asiatic bicorn (Dicerorhinus sumatrensis). Toate cele cinci specii au fost vanate pana in pragul extinctiei; in prezent r. sunt ocrotiti in rezervatii si parcuri nationale, totusi sunt inca periclitati datorita braconajului (indeosebi pentru corn, pretuit ca talisman iar in Asia pentru preparate medicinale traditionale).

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

BULDOG, buldogi, s. m. Rasa de caini cu trupul indesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminenta si cu labe scurte si groase; mops. [Acc. si: buldog] – Din fr. bouledogue.

capATANA, capatani, s. f. 1. cap de animal mort sau taiat pentru consum. 2. cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) cap (mare) de om. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. capatana de zahar. – Lat. pop. capitina.

CHEFAL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pesti marini, cu partea superioara a capului mare si turtita si cu o pata aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kefalos.

BABOI ~ m. 1) Peste dulcicol, de talie mica, avand corpul de culoare cenusie-cafenie, cu cap mare si turtit. 2) Orice peste dulcicol marunt. [Sil. ba-boi] /<bulg. baboj

BUFNITA ~e f. 1) Pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita

capATANA ~i f. 1) cap de animal taiat sau mort. 2) iron. cap mare (de om). 3) Partea sferica a unor plante. ~ de varza. ~ de usturoi. [G.-D. capatanii] /<lat. capitina

MIHALT ~i m. Peste dulcicol rapitor, de talie mare, cu cap mare si turtit, avand corp alungit acoperit cu solzi marunti, galben-verzui. /Orig. nec.

PROMONTORIU ~i n. Fasie de pamant abrupta care inainteaza in mare; cap. /<lat. promontarium, fr. promontoire

ZGLAVOACA ~ce f. Peste de talie mica, fara solzi, avand cap mare si turtit, raspandit in apele de munte. /<bulg. glavot

CHEFAL s.m. In general, peste din fam. mugilidae (chefali), avand corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul usor turtit, cu gura lata si obtuza si dintisori ca niste perii; populeaza apele dulci sau salmastre, legate de mare, in Oceanul Atlantic, marea Nordului, Mediterana si lacurile litorale ale Marii Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de pana la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.

PROMONTORIU s.n. 1. Fasie de pamant inalta si abrupta care inainteaza in mare; cap. 2. (Anat.) Proeminenta osoasa. ♦ Proeminenta formata de unghiul dintre ultima vertebra lombara si sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire].

joimarita¹ s.f. (pop.) 1. fiinta mitologica avand infatisarea unei femei urate si spurcate, cu cap mare si cu parul despletit, cu dintii mari si ranjiti; muma-padurii, sperietoare, ciuha. 2. obicei taranesc legat de ziua de joi (flacaii controleaza fetele daca au tors lana si inul pana joi; daca nu, ei percep o taxa in oua, pentru a nu da foc lanii si inului netors). 3. buha, bufnita. 4. (fig.) fata batrana.

ceafa (cefe), s. f. – 1. Partea de dinapoi a gitului sau a capului. – 2. Parte a jugului care se sprijina pe ceafa animalelor de tractiune. – 3. Parte a capetelei. – Mr. chiafa. Origine incerta. Este evidenta identitatea cu tc. kafa „ceafa”, din arab. qafā (cf. Moldovan 424), de unde provine si cafa, s. f. (in blanarie, partea a blanii ce corespunde cefii), cf. Seineanu, III, 24. Der. din mr. este sigura; insa rom. presupune un intermediar necunoscut, care sa explice rezultatul oclusivei turcesti. In general, se considera ca este vorba de alb. kjafe (Meyer 219; Philippide, II, 704; Pascu, II, 224; Rosetti, II, 114), ceea ce nu inlatura dificultatea. Probabil formatie locala, din gr., cu sensul de „capatina, cap mare sau gros”, termen aplicat traditional grecilor. Poate fi vorba de o pronuntare locala: Scriban semnaleaza pronuntarea caf in alb. din Scutari.

PROMONTORIU s. n. 1. fasie de uscat inalta si abrupta care inainteaza in mare; cap¹ (1). 2. proeminenta osoasa. ◊ proeminenta formata de unghiul dintre ultima vertebra lombara si osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire)

BUFNITA, bufnite, s. f. 1. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, de culoare bruna-sura, cu cap mare si cu ochi galbeni mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigat care seamana a vaitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufna + suf. -ita.

BULDOG, buldogi, s. m. Caine cu trup indesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminenta si labe scurte si groase. [Acc. si: buldog] – Fr. bouledogue (<engl.).

CHEFAL, chefali, s. m. Peste de mare de culoare cenusie, cu partea superioara a capului mare si turtita (Mugil capito si cephalus). – Ngr. kefalos.

CLEAN (‹ bg.) s. m. Peste teleostean care traieste aproape exclusiv in apele curgatoare de deal si ses din Europa, din familia ciprinidelor, de c. 25-80 cm si 1-4 kg, cu cap mare, corp gros, perfect circular in sectiune transversala, solzi mari tiviti cu negru, verzi-inchis pe spate, albi-galbui pe flancuri si albi-argintii pe burta (Leuciscus cephalus).

capatina f., pl. i (lat. capitina, d. caput, cap). cap mare de animal sau (iron.) si de om: capatina de bou. Craniu. Ceia ce seamana a capatina, ca: o varza, un bulb de ceapa sau usturoí, un con de zahar, un butuc de roata s. a. Constelatiunea lui Perseu. V. teasta.

CASALOT, casaloti, s. m. Mamifer asemanator cu balena, care traieste in marile calde, caracterizat prin dezvoltarea mare a capului si prin prezenta dintilor pe falca inferioara (Physeter catodon). ◊ Ulei de casalot = amestec de ceruri fluide si solide obtinut din capul de casalot si folosit in medicina, in cosmetica si in componenta unor produse industriale; ulei de s********t. – Din fr. cachalot.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

HIPOPOTAM ~i m. Animal exotic, erbivor nerumegator, de talie mare, avand cap masiv si piele groasa, lipsita de par, care traieste mai ales in apa. /<fr. hippopotame

MORUN ~i m. Peste marin de talie mare, cu cap mic si cu bot ascutit, avand corp lung, lipsit de solzi, apreciat pentru carnea si icrele lui. /<bulg. moruna

MEGACEFALIE s.f. (Med.) Dezvoltare anormala a craniului; megalocefalie; megalocranie. [Gen. -iei. / < fr. megacephalie, cf. gr. megas – mare, kephale – cap].

MEGALOCEFAL, -A adj. Megacefal; macrocefal. [< fr. megalocephale, cf. gr. megas – mare, kephale – cap].

CASALOT s.m. Cetaceu cu un cap foarte mare si cu dinti pe falca inferioara. [< fr. cachalot, cf. port. cachalotte].

MACROCEFAL, -A adj. Cu craniul mare; megalocefal. [< fr. macrocephale, cf. gr. makros – mare, kephale – cap].

CASALOT s. m. cetaceu din tarile calde, asemanator cu balena, cu un cap foarte mare si dinti pe falca inferioara. (< fr. cachalot)

CONDOR/CONDOR s. m. vultur foarte mare, cu capul si gatul golas, in Anzii C********i. (< fr., sp. condor)

BASKIRIA, rep. autonoma in Federatia Rusa, in S M-tilor Ural, creata in mart. 1919; 143,6 mii km²; 3,95 mil. loc. (1989). cap.: Ufa. Mari expl. de petrol, gaze naturale, carbune, bauxita si forestiere. Prelucr. petrolului, ind. chim. si constr. de masini-unelte. Culturi de cereale, floarea-soarelui, cartofi, sfecla de zahar. Cresterea animalelor.

cap², capuri, s. n. Parte de uscat care inainteaza in mare. – Fr. cap.

CASALOT, casaloti, s. m. Mamifer asemanator cu balena, care traieste in marile calde, caracterizat prin dezvoltarea mare a capului si prin prezenta dintilor pe falca inferioara (Physeter macrocephalus). – Fr. cachalot.

CONDOR, condori, s. m. Cel mai mare vultur, cu capul si cu gatul golas, complet mut, care traieste in muntii Americii de Sud (Sarcorhamphus gryphus). [Acc. si: condor] – Din fr. condor.

BALER ~e n. pop. 1) Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; butoi; poloboc. 2) Continutul unui asemenea vas. /<ucr. barilo

BUTE buti f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strans, incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobza; a lega fedeles. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mancare. 2) Continutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stalp care sustine tavanul unui tunel in constructie. 4) Rezervor de combustibil la lampile speciale, folosite in mine. [G.-D. butii] /<lat. buttis

BUTOI ~oaie n. 1) Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului; bute; poloboc. ◊ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi ragusit. ~ fara fund se spune despre o persoana care (poate) bea mult. 2) Continutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi

cap³ ~uri n. Fasie de uscat ce inainteaza mult in mare; promontoriu. /<fr. cap

capugi-basa s.m. (inv.) capul portarilor Seraiului, marele sambelan al Portii otomane.

MACROCEFALIE s.f. Anomalie constand din a avea capul anormal de mare. [Gen. -iei. / < fr. macrocephalie].

PIUNEZA s.f. Cuisor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planse etc. [Pron. piu-ne-, var. pioneza s.f. [< fr. punaise].

PIUNEZA s. f. cuisor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planse. (< fr. punaise)

BOGOTA (SANTA FE DE BOGOTA), cap. Columbiei situata in partea centrala a tarii, la 2.660 m alt.; 5,71 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicatii pe autostrada pan-americana. Aeroport international (El Dorado). Pr. centru comercial, financiar, politic si cultural al tarii. Fabrici textile, alim., de incalt., producatoare de ciment. Anvelope, ingrasaminte chimice, montaj automobile. Universitate (1536). Colegiul national San Bartolome (1604). Academie de stiinte. Monumente: bisericile La Conception (sec. 16) si San Francisco (sec. 16-17). Muzee. Intemeiat in 1538 de conchistadorii spanioli sub conducerea lui G. Jimenez de Quesada. Din 1819, cap. Rep. Federative marea Columbie, iar din 1830 cap. a Noii Granada (care a luat, in 1886, numele de Columbia).

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

COMUNITATEA PONTICA, confederatie a oraselor grecesti de pe tarmul de V la Marii Negre, cu cap. la Tomis (sec. 2-3), cuprinzind cetatile Tomis, Callatis, Histria, Dionysopolis, Odessos si Mesembria.

SERVAL (‹ fr.; cuv. port.) s. m. Felina cu blana cafenie-galbuie, cu numeroase pete mici negre dispuse relativ regulat, cap mic, urechi mari, coada relativ scurta (Felis serval). Adultul atinge pana la 1 m lungime. Traieste in Africa (la S de Sahara), indeosebi in savane si in tinuturi muntoase. Se hraneste cu serpi, soparle, mamifere mici, pasari. Sin. pisica-tigru.

cap², capuri, s. n. Parte de uscat care inainteaza in mare; promontoriu. – Din fr. cap.

PUISOR¹, (1) puisori, s. m., (2, 3) puisoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui¹; puiulet, puiut. 2. S. n. (Reg.) Donita mica. 3. S. n. Perna mica, care se asaza sub cap (peste o perna mare); puiut. [Pr.: pu-i-] – Pui¹ + suf. -isor.

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

NIT¹, nituri, s. n. Tija de metal (cilindrica) prevazuta cu un cap de diametru mai mare decat corpul, folosita la imbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.

ROSTOGOL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Miscare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dandu-se peste cap. 2. Panta cu inclinare mare intr-o mina, care permite transportarea materialului prin simpla alunecare sau rostogolire, sub actiunea greutatii proprii. II. S. m. Planta erbacee melifera din familia compozeelor, cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate, paroase si flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.

CALUT ~i m. (diminutiv de la cal) 1): ~-de- mare peste marin avand capul asemanator cu cel al calului. 2) Insecta din familia lacustei. /cal + suf. ~ut

MACROCEFAL ~a (~i, ~e) si substantival (despre cap) Care este foarte mare in raport cu corpul. /<fr. macrocephale

NASICORN ~i m. Gandac de talie mare, castaniu, avand pe cap un corn intors spre spate (la masculi) si peri pe pantece si pe picioare; caraban. /<fr. nasicorne

niptira s.f. (inv.) ritual crestin de spalare a picioarelor credinciosilor in joia mare de catre un cap al bisericii; umivanie.

maraBU I. s. m. 1. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit. ◊ mica moschee in care slujea un asemenea ascet. 2. pasare vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decat barza, cu capul si gatul golas, cu pene foarte frumoase, in Africa si Asia ecuatoriala. II. s. n. podoaba din pene ori alte fire ce imita fulgii, care se poarta la gat sau drept garnitura la rochii. (< fr. marabut, port. marabuto)

BRONTOZAUR (‹ fr. {i}; {s} gr. bronte „tunet” + saura „sopirla”) s. m. Reptila mezozoica din ordinul dinozaurienilor, cu corpul mare (25-30 m), greu (3,5 t), capul foarte mic, coada foarte lunga si membrele anterioare mai scurte decit cele posterioare. Fosila caracteristica pentru Jurasicul superior si Cretacicul inferior din America de Nord (Brontosaurus).

BOGHET, -A, bogheti, -te, adj. (Reg., despre gaini) Cu un smoc de pene pe cap. ♦ Fig. Frumos si mare. Ochi bogheti.

BRUCELOZA, bruceloze, s. f. Boala contagioasa a vitelor (si a oamenilor), care se manifesta prin febra mare (si dureri de cap). – Fr. brucelose.

SÃO TOME [sãu tume] 1. Ins., apartinand Statului São Tome si Principe, situata in Oc. Atlantic (G. Guineii), pe Ecuator, la c. 200 km de tarmul vestic al Africii; 836 km²; 49 km lungime; 30 km latime max. Tarmuri abrupte si slab fragmentate. Relief muntos de origine vulcanica, cu multe cratere (Pico de São Tome, 2.024 m, Pinheiro, 1.575 m s.a.). Descoperita de navigatorii portughezi Pedro Escobar si João Gomes de Santarem in 1470 si declarata provincie de peste mari a Portugaliei in 1522. 2. cap. R.D. São Tome si Principe, situata la NE ins. São Tome, port la G. Guineii; 51,8 mii loc. (2001). Pr. centru politic, economic si comercial al tarii. Aeroport Ind. alim. Productie mestesugareasca. Exporta cacao, cafea, ulei de palmier, copra. Fundat in jurul anului 1500 de colonistii portughezi.

BOGHET, -A, bogheti, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre gaini) Cu un smoc de pene pe cap; motat. 2. Fig. Frumos si mare. Ochi bogheti. – Et. nec.

CARAS, carasi, s. m. Peste de balta din familia crapilor, de culoare argintie sau galbuie, cu capul scurt si cu solzii mari (Carassius auratus gibelio). – Din rus. karas'.

CICOARE², cicori, s. f. Insecta galbena-castanie, cu spinarea neagra, cu aripile stravezii si lungi, cu capul lat si cu ochii mari (Cicada orni). – Lat. *cicala (= cicada).

VOLOC, voloace, s. n. Plasa lunga de pescuit in apele mari, prevazuta la cele doua capete cu cate un bat gros, ceea ce permite pescarului sa o traga prin apa si mai ales pe fundul apei. [Var.: volog s. n.] – Din rus., ucr. volok.

COROZBINA, corozbine, s. f. Peste de mare marunt, viu colorat, cu capul turtit in partea superioara, cu botul scurt, cu aripioara dorsala foarte lunga si alcatuita din numeroase raze spinoase; catel-de-mare (Blennius sanguinolentus). – Et. nec.

BIRAU s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, primar, sef, vataf.

CALAUZ s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.

capITAN s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.

COMANDANT s. cap, capetenie, conducator, sef, mai-mare, (inv. si reg.) tist, (Transilv.) birau, (inv.) calauz, capitan, comandir, nacealnic, povatuitor, proprietar, tocmitor, varhovnic, voievod, (latinism inv.) prepozit. (~ al ostirii.)

COMANDIR s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.

NACEALNIC s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.

POVATUITOR s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.

PREPOZIT s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.

PROPRIETAR s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.

SEF s. 1. v. superior. 2. v. conducator. 3. v. conducator. 4. (MUZ.) sef de orchestra = dirijor. 5. (MIL.) cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, (inv. si reg.) tist, (Transilv.) birau, (inv.) calauz, capitan, comandir, nacealnic, povatuitor, proprietar, tocmitor, varhovnic, voievod, (latinism inv.) prepozit. (~ al ostirii.) 6. v. conducator.

TIST s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, ofiter, sef.

VARHOVNIC s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.

VOIEVOD s. v. cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.

SETER ~i m. Rasa de caini (de vanatoare), cu par lung si ondulat, cu capul alungit si cu urechi mari, clapauge. /<engl., fr. setter

STRIGIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari rapitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, indreptati inainte, cu ciocul scurt, puternic, incovoiat (reprezentanti: bufnita, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) Pasare din acest ordin. /<fr. strigiformes, lat. strix, strigis

STRUT ~i m. Pasare exotica de talie mare, cu gat lung si cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte si cu penaj negru sau brun-cenusiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo

MERLUCIU s.m. (Iht.) Peste marin din fam. gadidae (cod), cu corpul fusiform asemanator salaului, cu solzi mai mari decat alte gadidae, cu capul usor aplatizat, dinti puternici si mustati; poate atinge 1 m lungime, fiind unul din pestii cei mai comuni si mai importanti din marea Mediterana (it. merluzzo, nasello), mai rar in marile nordice; se comercializeaza si ca hek; engl. hake (Merluccius merluccius).

podusca², podusti, s.f. (reg.) 1. bara sau sina de fier folosita ca sprijin la osia carului sau a carutei, pentru a-i mari rezistenta. 2. bucea care captuseste capetele osiei rotii carului sau a carutei, spre a feri osia de uzura. 3. lemn scurt folosit la transportul bustenilor.

TIRFON s.n. Surub de otel cu pasul mare, taiat in spirala, avand capul jumatate rotund, continuat cu o prisma patrata, care se foloseste la fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. [< fr. tirefond].

SCOMBRIDE s. n. pl. familie de pesti teleosteeni marini, buni inotatori, cu capul si botul turtit, gura mare: scrumbia albastra, lacherda, palamida, somnul etc. (< fr. scombrides)

AMMᾹN, cap. Iordaniei, la NE de marea Moarta; 1,25 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Pr. centru politic, economic si cultural al tarii. Nod de comunicatii. Aeroport international. Ind. textila, a cimentului, a piel., a tutunului, alim. Universitate. Cucerit in 635 de arabi; intre 1516 si 1918 a facut parte din Imp. Otoman. In 1921 a devenit cap. Transiordaniei si apoi (1949) a Iordaniei. Numele biblic: Rabbah Ammon, apoi Philadelphia.

BRANCUSI, Constantin (1876-1957, n. sat Hobita, jud. Gorj), sculptor roman. Personalitate marcanta a artei sec. 20. Dupa studii in tara, pleaca in 1902 in strainatate, stabilindu-se in 1904 la Paris. Intr-o prima perioada sculpteaza portrete („Pictorul N. Darascu”, capete de copii) de o mare finete a expresiei si plasticitate a formei, in spiritul artei lui Rodin. Catre sfirsitul primului deceniu al sec. 20 se desprinde de sculptura traditionala, urmarind esentializarea formelor si concentrarea maxima a expresiei. Ecouri stravechi se imbina cu un simt foarte modern al formelor in spatiu, in lucrari ca: „Pasarea maiastra”, „Pasarea in spatiu”, „Inceputul lumii”, „Cocosul”. Dupa „Rugaciunea”, complexul statuar de la Tirgu Jiu („Poarta sarutului”, „Masa tacerii”, „Coloana fara sfirsit”) constituie o creatie de seama in materie de sculptura monumentala. Reprezentat in muzeele din Romania si in marile muzee din Europa si S.U.A. M. post-mortem al Acad. (1990).

CARAS, carasi, s. m. Peste de balta din familia crapilor, de culoare verde-cafenie sau galbuie, cu capul scurt si cu solzii mari (Carassius vulgaris). – Rus karas'.

ZDRAVAN, -A, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vanjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voiniceste. 2. Sanatos, teafar; intreg, neatins, nevatamat (la trup sau la minte). ◊ Expr. A nu fi zdravan (la cap) = a fi zmintit^[1], nebun. 3. mare, tare, solid. Intepenii usa pe dinlauntru cu un par zdravan (HOGAS). ♦ (Adverbial) Din plin, mult. – Slav (v. sl. sudravĩnu).

SOMN² ~i m. Peste dulcicol rapitor, de talie medie sau mare, cu corpul fara solzi, cu capul turtit si gura larga, inzestrata cu dinti, si doua perechi de mustati lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasa (de culoare alba). /<bulg., sb., rus., ucr. som

borboase s.f. pl. (reg.) 1. farmece, vraji. 2. certuri, neintelegeri. 3. bube mari pe corp. 4. turte puse la capul mortului.

promunte s.m. (inv.) promontoriu; cap de pamant care inainteaza in mare.

BATUMI, oras in Gruzia, cap. Rep. Autonome Adjaria, port la marea Neagra; 136 mii loc. (1989). Ind. de utilaj petrolier, constr. navale, prelucr. petrolului; citrice, ceai. Export de produse petroliere. Statiune balneara. Gradina botanica (1912). Cunoscut ca cetate (sec. 11).

BOCCEA, boccele, s. f. 1. Legatura care contine diverse obiecte asezate intr-o panza ale carei capete se innoada crucis. 2. (Inv.) Sal mare pe care il purtau femeile pe spate. – Tc. bohca.

OSPREY REEF [ouspri ri:f], recif coraligen situat in partea de V a Marii Coralilor, la 209 km E de capul Melville din NE Australiei.

STABILIZATOR, -OARE, stabilizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care face stabil, care da stabilitate. 2. S. n. Organ dintr-un sistem tehnic care asigura stabilitatea sistemului. 3. S. n. Aparat sau dispozitiv pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. S. n. Partea fixa a ampenajului orizontal al unui avion. 5. S. n. Legatura elastica intre capetele osiei unui autovehicul, care impiedica inclinarile mari ale acestuia. 6. S. m. Substanta care se adauga unei solutii pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din fr. stabilisateur.

CURCUBETA ~e f. pop. rar 1) Planta taratoare cu fructe mari, rotunde sau lun-guiete; dovleac; bostan. 2) depr. cap de om; tigva. /<lat. cucurbita

maraBU¹ m. 1) Pasare mare exotica cu penaj alb-cenusiu, cu capul si gatul golase, asemanatoare cu barza. 2) Pana din coada acestei pasari, folosita ca podoaba. /<fr. marabout

devla (devle), s. f. – (Fam.) cap, dovleac, tartacuta. Bg. devla „carafa mare; basica (Scriban). Pare a fi dublet de la tilv, s. n. ”basica sau tigva cu care se scoate vinul din butoi„ (dupa Cihac, acest ultim cuvint ar fi legat de tigva, ceea ce nu pare probabil). Dupa Candrea, din sl. deblo ”lemn„; dupa Graur 149 si Juilland 163, din tig. devla ”Dumnezeu„; ipoteza greu de sustinut.

CAPRIMULG s. m. pasare arboricola nocturna si crepusculara, insectivora, cu capul lat si corpul turtit, cu ochi mari, globulosi, adaptati pentru intuneric si cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prazii din zbor. (< lat. caprimulgus, it. caprimulgo)

BROBOADA, broboade, s. f. Basma mare cu care se leaga femeile la cap sau pe care o poarta pe spate. – Comp. bg. podbradka.

capusa (est) si -use (vest) f., pl. i (d. cap cu sufixu -usa, adica „cu capu mare, unflat [!]”; mrom. cipusa, capusa, capsuna. D. rom. vine alb. kapusa, sirb. krpusa, bg. kapus. V. capsuna). Un arahid (ixodes ricinus) care se prinde de vite si de alte animale (mai ales pe la urechi) si se desprinde greu. (Cind e flamind, e turtit ca o foaie; cind e satul, e unflat ca un bob de fasole. V. chichirita. 2). Mugur (mai ales la vita): i-a dat capusa. Fig. Ce are´n gusa, si´n capusa, ce are´n inima, are si pe buze, e sincer. 3). Ricin. V. capusesc.

cosarca f., pl. e si arci (d. cosar 2, de unde vine si ung. kosarka, cosulet). Est. Cos (paner) mai mare de purtat in brat ori in cap. Trans. Cosar, patul. V. cotarca, cotarita.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – Cal + suf. -ut.

HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare, calut de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.

gorgona s.f. 1. (mit.) Monstru imaginat ca o femeie cu parul din serpi impletiti. ◊ Motiv decorativ reprezentand capul unui astfel de monstru. 2. Animal celenterat din marile calde, in colonii arborescente de polipi. (< fr. gorgone, lat. gorgona)

SFINX s. m. I. monstru inaripat din mitologia greaca si egipteana, cu corp de leu si cap de femeie. ◊ (fig.) personaj enigmatic. II. fluture mare nocturn. (< fr., lat., gr. sphinx)

BALCIC, oras in NE Bulgariei, pe Coasta de Argint, la S de capul Caliacra; 12,2 mii loc. (1982). Statiune balneoclimaterica pe tarmul Marii Negre. Castel cu parc si paraclisul „Stella Maris” in stil bizantin, inspirat din arhitectura bisericii domnesti de la Curtea de Arges, cu fresce interioare, care au apartinut (resedinta de vara) reginei Maria a Romaniei. In antic. colonia greaca Dionysopolis infiintata de colonisti din Milet in sec. 6 i. Hr. Intre 1913 si 1940, situata in Cadrilater, a apartinut Romaniei.

BEIRUT (BEYROUTH), cap. Libanului, port la M. Mediterana; 1,68 mil. loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Pr. centru politic, comercial si bancar al tarii. Constr. de masini. Ciment; rafinarie de petrol. Ind. alim., de tricotaje si de prelucr. a pieilor. Patru universitati (intre care una franceza si alta americana). marea Moschee (1291). Muzee. Anticul Berytos, in ev. med. s-a aflat in stapinirea arabilor, a cruciatilor (1110-1187 si 1197-1291), iar mai tirziu a turcilor otomani (1516-1918). Centru ad-tiv al terit. „marele Liban”, sub mandat francez (din 1920), B. devine cap. rep. independente Liban (din 1943). Structura populatiei – musulmani, crestini si refugiati palestinieni (dupa 1975) – a provocat violente lupte de strada soldate cu numeroase victime si distrugerea practic a orasului.

DEALU, Manastirea ~, manastire de maici, situata la 4 km de Targoviste, in satul Viforata, com. Aninoasa. Intemeiata (probabil) in timpul domniei lui Mircea cel Batran, este mentionata documentar, la 17 nov. 1431, intr-un act emis de domnul Alexandru Aldea. Biserica Manastirii D., cu hramul Sf. Nicolae, a fost construita in 1499-1501, din initiativa domnului Radu cel mare si terminata de fratele sau Vlad cel Tanar, in 1510-1512. Picturile murale interioare executate in 1514-1515 de o echipa de zugravi condusa de mesterul Dobromir din Targoviste si refacute in 1713. Importanta necropola domneasca (aici se afla mormintele voievodale ale lui Radu cel mare 1508, Vlad Inecatul 1532, Patrascu cel Bun 1557, racla cu capul lui Mihai Viteazul). In sec. 16, aici a fost instalata o tiparnita, de sub teascurile careia au iesit Liturghierul (1508), Octoihul (1510) si Evangheliarul (1512). La Manastirea D. a functionat Liceul militar „Nicolae Filipescu” (1912-1940).

LAND’S END [lændz end] (in engl. „capatul pamantului”), cap in extremitatea de SV a pen. Cornwall (marea Britanie), situat la 50º3’ lat. N si 5º44’ long. V.

JURILOVCA, com. in jud. Tulcea, pe malurile lacurilor Golovita si Razim; 5.407 loc. (1998). Expl. de calcar. Centru piscicol cu cherhanale de mare capacitate. Pe promontoriul din SV L. Razim (capul Dolojman) au fost descoperite urmele unei cetati grecesti (sf. sec. 7 i. Hr.) identificata ipotetic cu asezarea greco-romana Argamum, mentionata documentar in sec. 6 i. Hr. intre 1983 si 1996, com. J. s-a numit Unirea.

SÃO TIAGO, ins. in SE arh. capul Verde (Oc. Atlantic), apartinand Rep. capul Verde, situata la 640 km V de tarmul Africii; 992 km² (cea mai mare insula din acest arh.). Orase pr.: Praia (cap. Rep. capul Verde), Villa do Tarrafal, Villa do Assomada. Relief muntos, de origine vulcanica. Alt. max.: 1.392 m (vf. Antonia). Plantatii de arbori de cafea, bananieri si portocali. Culturi de porumb, trestie de zahar, soia s.a. Pescuit.

BOCCEA, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice marunte puse intr-o panza, ale carei capete se leaga crucis; boccealac. 2. (Inv. si reg.) Sal mare pe care il purtau femeile pe spate. – Din tc. bohca.

GEAMALA, geamale, s. f. Papusa foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu doua capete si patru maini, folosita in trecut in spectacolele populare de balci. – Din tc. cemal [oyunu].

STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.

CROCODIL ~i m. 1) Reptila mare cu corpul acoperit de placi osoase si cu cap alungit, care traieste in apele din tarile tropicale. ◊ Lacrimi de ~ lacrimi prefacute; plans de ochii lumii. 2) Clema de conectare cu falcile dintate pentru legaturi electrice provizorii. /<fr. crocodile, lat. crocodilus

MAROTA ~e f. 1) Sceptru de bufon cu un cap caraghios in varf, impodobit cu zorzoane. 2) rar Slabiciune mare pentru ceva; idee fixa; manie. /<fr. marotte

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

ADJARIA, rep. autonoma in Gruzia, la tarmul Marii Negre, creata la 16 iul. 1921; 3 mii km²; 393 mii loc. (1989). cap.: Batumi. Ind. constr. de masini, prelucr. petrolului, si a lemnului, alim. Cereale, citrice, tutun, ceai.

VARTOS, -OASA, vartosi, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, indesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (In expr.) Vartos la cap = darz, incapatanat, indaratnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentratie mare de alcool; tare. II. Adv. 1. Cu putere, cu forta, cu tarie, zdravan. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seama, mai mult, cu atat mai mult. – Lat. virtuosus (< virtus, -utis).

TIMLEAC, timleacuri, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o varga groasa de fier prevazuta la unul din capete cu un carlig ascutit, care serveste la prinderea pestilor mari. – Din rus. temleak.

CONDOR ~i m. Specie de vultur, de talie mare, cu penaj negru, cu pete albe pe aripi, cu capul si gatul golas, mut, care traieste in muntii din America de Sud. [Acc. si condor] /<fr. condor

pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.

scleafa, sclefe, s.f. (reg.) 1. bucata groasa de lemn (despicata dintr-un trunchi). 2. felie, bucata (mare). 3. (in forma: scleaza) fiecare dintre cele doua jumatati ale capului de porc despicat.

SCORPENA s. f. peste marin de culoare neagra, cu capul acoperit cu solzi ascutiti care contin venin; porc-de-mare. (< fr. scorpene, lat. scorpena)

CAZUAR (‹ fr., germ.) s. m. Gen de pasari acarenate, raspandite in Australia, ins. Noua Guinee, de c. 160 cm, bune inotatoare si alergatoare, cu corpul turtit lateral, picioare scurte si puternice, terminate cu trei degete si capul acoperit cu o casca cornoasa (Casaurius). ♦ C. australian = pasare mare (1,65 m), din padurile Australiei de Nord, solitara, cu penaj negru ca taciunele si formatii cornoase, rosii-violacee, pe cap si pe git; atinge 50 km /h in alergare (Causarius causarius).

capSUNA, capsuni, s. f. Fruct asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos si parfumat. – Din cap + suf. -us-una.

capugi-basa m. (turc. kapugu-base, d. kapu, Poarta, si bas, cap, sef). Vechi. Sefu usierilor seraiului (care erau vre [!] 150), marele sambelan turcesc, care era trimes cu firman sa taie capu domnilor maziliti. – Si capigi-basa. V. portar.

CULIC s. m. Gen de pasari de mlastina cu ciocul lung si indoit in jos si cu penajul brun-inchis sau brun-argintiu, care cuibaresc in Delta sau sint doar de pasaj. In Romania se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu doua dungi inchise pe cap; c. cu cioc subtire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.

BROBOADA, broboade, s. f. Basma mare si groasa (de lana) cu care se leaga femeile la cap sau pe care o poarta pe spate. – Cf. bg. podbradka.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. 2. Veche moneda austriaca de argint (care a circulat si in tarile romanesti in sec. XVII-XVIII), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 3. Animal fantastic, urias, inaripat, cu gheare de pasare. ♦ Motiv ornamental folosit in ceramica, reprezentand acest animal. 4. Fig. Om rau, avar, hraparet; zgripturoi. [Var.: zgripsor s. m.] – Cf. ngr. ghrips.

PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.

TOCMITOR s. v. cap, calauza, capetenie, comandant, conducator, creator, fau-ritor, fondator, indrumator, inteme-ietor, mai-mare, povatuitor, sfatuitor, sfetnic, sef.

CALOTA ~e f. 1) Parte a unei sfere obtinuta prin sectionarea acesteia cu un plan; emisfera. 2) Bolta cu suprafata interioara in forma de semicerc. ◊ ~ craniana partea superioara a cutiei craniene. ~ glaciara masa de gheata care acopera suprafete mari din regiunile polare. 3) Parte a unei palarii care acopera crestetul capului si este marginita de boruri. 4) Boneta mica care acopera numai varful capului; tichie. /<fr. calotte

BARZOY (cuv. rusesc) subst. Rasa de ogar rusesc de agrement, de talie mare, cu par lung si ondulat pe corp si scurt pe cap.

BENGHAZI, oras in N Libiei, port la M. Mediterana (G. Sirta mare); 700 mii loc. (1983, cu suburbiile). Aeroport international. Ind. cimentului, alim. Universitate. cap. tarii pina in 1975. Aici, trupele aliate, sub conducerea maresalului C. Auchinleck, au obtinut o stralucita victorie (24 dec. 1941) asupra trupelor Axei, conduse de E. Rommel.

BRATISLAVA, oras in Ceho-Slovacia, cap. Sloveniei, port pe stg. Dunarii; 435,5 mii loc. (1989). Nod de comunicatii. mare centru ind. (ingrasaminte fosfatice, prelucr. petrolului, constr. de masini, alim., prelucr. lemnului, textila). Universitatea „Jan Komensky” (1919). Academia Slovaca de Stiinte. Catedrala gotica, castel (sec. 17-18). Muzee. Mentionat documentar din sec. 10. cap. a Regatului ungar (1541-1784), sub numele de Pozsony. Din 1919, cap. Slovaciei.

BOUR, bouri, s. m. 1. Taur salbatic, care traia odinioara si in tara noastra, socotit stramosul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stema a Moldovei, inchipuind un cap de bour (1). 3. (Inv.) Fier (inrosit) cu care se insemnau raufacatorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.

BROBOADA ~e f. Basma mare de lana folosita, mai ales de femei, pentru a-si acoperi capul. /<bulg. podbradka

STRIGA ~gi f. 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce infatiseaza un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele mortii. 2) Pasare rapitoare de noapte, cu penaj cenusiu-ruginiu, cu pete albe si brune-intunecate, care se hraneste, mai ales, cu soareci. 3) (in superstitii) Fiinta imaginara despre care se crede ca chinuie copii mici sau ca ia mana de la vaci. /<lat. striga

3) cap n., pl. uri (fr. cap, neol. si in limba fr.). Geogr. Promontoriu, limba de pamint in mare: capu Bunei Sperante.

PORTAL, portaluri, s. n. 1. Intrare principala monumentala intr-un edificiu, de obicei incadrata cu un chenar de piatra, de zid sau de lemn si bogat impodobita. 2. Deschidere din piatra sau din metal la intrarea unor poduri mari de cale ferata. 3. Lucrare de zidarie in forma de inel, ridicata la capetele unui tunel pentru a sprijini terenul din jurul acestuia si pentru a opri caderea pamantului, a pietrelor etc. – Din germ. Portal, it. portale.

CIOMAG, ciomege, s. n. Bat mare si gros, adesea cu maciulie sau intarit cu fier la unul din capete; bata. ♦ Lovitura, bataie data cuiva cu un astfel de bat. – Din tc. comak.

DROPIE, dropii, s. f. Pasare mare de stepa cu penajul spatelui galben-ruginiu, pieptul si varful aripilor albe, capul si gatul sur, a carei carne este comestibila (Otis tarda). – Din bg. droplja.

BOUR ~i m. 1) Taur salbatic, stramos direct al vitelor cornute mari, care traia odinioara si pe meleagul nostru. 2) Stema veche a Moldovei, reprezentand capul acestui animal. 3) Partea de dinainte a talpii de la sanie, intoarsa in sus (in forma coarnelor acestui animal). [Sil. bo-ur] /<lat. bubalus

SUPINATIE s.f. 1. Rasucire a mainii cu podul palmei in sus. ♦ Rasucire a piciorului in raport cu gamba. 2. Decubit dorsal, cu capul rasturnat, bratele si picioarele intinse si odihnind pe pat, semn al unei mari slabiri. [Gen. -iei. / < fr. supination, cf. lat. supinare – a raspunde].

ABHAZIA, rep. autonoma in Gruzia, intre tarmul Marii Negre si V M-tilor Caucaz, creata la 4 martie 1921; 8,6 mii km²; 535 mii loc. (1987). cap: Suhumi. Expl. carbunelui, ind. mat. de constr. prelucr. lemnului si a pestelui. Citrice, tutun, ceai. Matase.

BOUR, bouri, s. m. 1. Taur salbatic, care traia odinioara si in tara noastra, socotit ca stramosul direct al vitelor mari cornute de la noi (Bos primigenius). ♦ (Inv.) Vechea stema a Moldovei inchipuind un cap de bour (1). 2. (Inv.) Fier (inrosit) cu care se insemnau raufacatorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.

SÃO MIGUEL [səu migel], cea mai mare ins. din arh. Azore (Portugalia), situata in Oc. Atlantic, la 1.190 km V de capul Roca (Portugalia); 746 km²; 65 km lungime; 15 km latime max. Orase pr.: Ponta Delgada, Furnas, Sete Cidades. Relief de campie in partea centrala si muntos-vulcanic in rest. Alt. max.: 1.103 m (vf. Vara). Clima calda si umeda. Izvoare termale. Culturi de tutun, ceai, cereale, vita de vie s.a. Cresterea bovinelor. Pescuit. Turism.

INTINS², -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ Loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) Fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit². 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ Loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.

TIGVA, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, teasta; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Planta erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. cap de tigva = om prost. [Var.: (reg.) tivga s. f.] – Din bg., scr. tikva.

KALONG s.m. Cel mai mare liliac din lume, care traieste in Asia tropicala, ziua dormind in arbori, agatat cu capul in jos, si seara deplasandu-se in plantatii pentru a se hrani cu fructe. (cf. amer. kalong < cuv. indonez. liliac)

CROCODIL s. m. 1. reptila mare, amfibie, din regiunile tropicale, cu corpul acoperit cu placi osoase, cu coada lunga si cap alungit. ♦ (fam.) lacrimi de ~ = plans prefacut, ipocrit. 2. dispozitiv de comanda automata pentru semnalizare, pe locomotiva unui tren in mers, a pozitiei semnalelor de acoperire a liniei. ◊ (mar.) dispozitiv cu care se imobilizeaza o parama. 3. clema pentru legaturi electrice provizorii. (< fr. crocodile, lat. crocodilus)

CHEFAL (‹ ngr.) s. m. Peste teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, raspindit pe litoralul european si african al Oc. Atlantic, in marile Mediterana, Neagra, Azov, de c. 20-50 cm si 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi si pe cap, de culoare cenusiu-verzui-albastrui cu auriu si argintiu (Mugil auratus).

ZGAURA, zgaur, vb. I. 1. Intranz. (Reg., despre oameni) A zgai ochii la cineva sau la ceva, a se holba, a se uita cu mare atentie la ceva. 2. Refl. (Despre ochi) A se adanci, a fi intrati in fundul capului. – Lat. *excavulare (< cavus).

SAVANNAH [səvānə] 1. Fl. in ESE S.U.A.; 505 km. Izv. din Blue Ridge Mountains (m-tii Apalasi) prin doua rauri (Tugaloo si Seneca) care conflueaza in lacul de acumulare Hartwell, curge pe directie NV-SE si Sse varsa in Oc. Atlantic, printr-un estuar, la 30 km aval de orasul Savannah. Hidrocentralele Hartwell si Clark Hill. Navigabil pentru vase mici pe 357 km, pana la Augusta si pentru vase oceanice pe 8 km. 2. Oras in ESE S.U.A. (Georgia), port pe fl. cu acelasi nume; 131,5 mii loc. (2000). Aeroport. Santier naval. Rafinarie de petrol. Constr. de avioane. Ind. chimica (ingrasaminte, vopsele), a mat. de constr., de prelucr. a lemnului, hartiei, textila, incaltamintei, alim. (ulei, zahar). Universitati (1890, 1935). Muzeul Marii; Muzeu de stiintele naturii. Fortul Pulaski. Fundat la 12 febr. 1733 de generalul James Edward Oglethorpe. cap. statului Georgia (1754-1786).

FES, fesuri, s. n. Acoperamant al capului pentru barbati, de forma unui trunchi de con, facut din pasla sau postav (rosu) si adesea impodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poarta fesul, se spune la adresa celui care face anumite actiuni numai pentru a dobandi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva sa ramana uimit in fata unei prostii savarsite; a comite o mare prostie. ♦ Caciulita crosetata sau calota de fetru purtata (de femei si de copii) pe varful capului. – Din tc. fes.

NISETRU, nisetri, s. m. Peste mare, rapitor, cu corpul alungit si indesat, avand pe laturi si pe spate placi cornoase, cu capul mic si botul scurt, lat si rotunjit, pretuit pentru carnea si pentru icrele lui (negre). (Acipenser guldenstaedti). – Din bg. nesetar, esetar.

ADANCI vb. 1. v. afunda. 2. a se afunda, a se cufunda, a se infunda, (Transilv.) a se zgaura. (Ochii i s-au ~ in cap.) 3. v. casca. 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a creste, a (se) intensifica, a (se) mari, a spori, (fig.) a (se) ascuti. (Disensiunile s-au ~.)

RIDICAT adj. 1. sculat. (Nu sta jos, ci ~.) 2. inaltat, saltat. (Cu capetele putin ~e.) 3. v. inalt. 4. v. suflecat. 5. v. insanatosit. 6. v. sporit. 7. v. majorat. 8. v. exorbitant. 9. v. mare. 10. v. puternic. 11. v. aspru. 12. inalt, superior. (Nivel ~ de trai.)

BLENIIDE s. n. pl. familie de pesti marini viu colorati, cu capul turtit in partea superioara, botul scurt si aripioara dorsala foarte lunga: corosbina sau catelul-de-mare. (< fr. blenniides)

CIUKOTSK 1. mare in bazinul Oc. Inghetat, intre ins. Vranghel, pen. cu acelasi nume si Pen. Alaska. In N comunica cu Oc. Inghetat, iar in S, prin str. Bering, cu Oc. Pacific; 595 mii km². Ad. medie: 88 m; ad. max.: 1.256 m. Ins. pr.: Vranghel. Salinitate: 24-32‰. Pescuit. Acoperita de gheturi in perioada oct.-mai. 2. Pen. in extremitatea NE a Asiei, traversata de Cercul Polar de N, limitata de marea cu acelasi nume la N si M. Bering, la S. In NE se termina cu capul Dejnev, cel mai estic punct al Asiei. Supr.: 49 mii km². Relief muntos; climat polar; vegetatie de tundra. Cresterea renilor. Vinat.

NASICORN, nasicorni, s. m. Insecta coleoptera mare de culoare castanie, cu perisori roscati pe picioare si pe pantece, al carei mascul are la cap un corn curbat inapoi; nascornita (Oryctes nasicornis). – Din fr. nasicorne.

BOSTAN ~i m. 1) reg. Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiete, folosite in alimentatia omului si a animalelor; dovleac. ~ turcesc. ~ alb. 2) Planta erbacee cu frunzele adanc crestate, cu fructul mare, sferic, avand coaja verde si miezul rosu, dulce si foarte zemos; harbuz; pepene verde. 3) fig. pop. cap de om (prost). /<turc. bostan

TRIFOLIOZA s.f. Boala toxica la oi cauzata de consumarea in prea mare cantitate a unor specii de trifoi si care se manifesta prin stomatita, salivatie si inflamarea capului si a membrelor. [Pron. -li-o-. / < fr. trifoliose].

narcornita, narcornite, s.f. (reg.) insecta coleoptera mare de culoare castanie, cu perisori roscati pe picioare si pe pantece, al carui mascul are la cap un corn curbat inapoi; nasicorn.

GRIFON s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu inaripat, cu cap si gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 2. pasare rapitoare din tarile calde, mare, asemanatoare vulturului, cu corpul aproape plesuv si gatul imbracat intr-un guler de pene. 3. specie de caine de vanatoare cu par lung si aspru, cu barba si mustati bogate. (< fr. griffon)

bodolan, hodolan si budulan (vest) n., pl. e (cp. cu rus. hoduli, picioroange, si bg. hodilo, talpa). Fam. Os mare si lung, mai ales al piciorului. A-ti face de bodolane, a-ti face de cap, a te purta asa incit sa-ti atragi o pedeapsa: lupu-si face de bodolane. – In Olt. sod-. (N. Pl. Ceaur, 18). V. c****e.

SARDES (SARDIS), oras antic in V Asiei Mici. cap. Regatului Lidiei (650-550 i. Hr.), apoi resedinta unei satrapii persane (din 546 i. Hr.). Ocupat de Alexandru cel mare (334 i. Hr.). In epoca elenistica a apartinut Seleucizilor, apoi Pergamului si Romei (din 133 i. Hr.). Cucerit de Timur Lenk (1402). Distrus in urma unui puternic cutremur (17 d. Hr.), a fost refacut, devenind unul dintre marile orase din Asia Mica si in timpul Imperiului Bizantin. Azi Sert (Turcia).

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

cap AURORA, statiune balneoclimaterica estivala (inaugurata in 1973) situata in extremitatea sud-estica a Romaniei (jud. Constanta), pe tarmul Marii Negre, la 4 km N de Mangalia careia ii apartine din punct de vedere ad-tiv.

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina intinsa pe pamant, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite in alimentatia omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dovlek.

RUPT¹ s.n. ~ 2. (In loc.) (Nici) In ruptul capului = ~ . Cu ruptul sau cu rupta = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura; ~ . Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din rasputeri, pe branci. Munceste pe rupte. [Forme gramaticale: ~ , ruptelea]

VERTEX s.n. 1. Crestetul capului (la animalele vertebrate). ♦ Punctul cel mai proeminent al unei formatii anatomice. 2. Punct in care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. Punctul cel mai vestic atins de un ciclon in emisfera noastra, de la care acesta isi schimba directia. [< fr., lat. vertex].

ASUNCION [asunsion], cap. Paraguay-ului, port. pe fl. Paraguay la confl. cu Pilcomayo; 794,2 mii loc. (1985, cu suburbiile). Aeroport international. Cel mai mare centru politic si financiar al tarii. Produse textile si alim. Universitate (1889). Muzee. Prin port se realizeaza 75 la suta din exportul si 96 la suta din importul tarii. Intemeiat in 1537 de conchistadorul Juan de Ayolas, a devenit capitala Paraguay-ului independent (in 1811).

CALOTA, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota sferica. 4. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 5. (In sintagma) Calota craniana = partea superioara a cutiei craniene. 6. (In sintagma) Calota glaciara = masa de gheata care acopera portiuni mari in regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Din fr. calotte.

LEU¹, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blana scurta de culoare galbuie si cu o coama bogata in jurul capului, deosebit de puternic si de vorace, care traieste in Africa si in Asia meridionala (Panthera leo) ◊ (In basme) Leu-paraleu = leu mare si cu o putere extraordinara; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun si pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemanator cu foca, avand o coama pe gat, piept si omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insecta asemanatoare cu libelula, ale carei larve se hranesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelatii. – Et. nec. Cf. lat. leo.

GARGAUN ~i m. Viespe mare de padure cu ac foarte veninos, care produce un bazait puternic in timpul zborului; viespar. ◊ A avea ~i in cap a avea idei, ganduri ciudate, extravagante. A scoate cuiva ~ii din cap a face pe cineva sa renunte la ideile sale ciudate, extravagante. /Orig. nec.

PIRON, piroane, s. n. Cui (de otel) lung si gros, curbat (in unghi drept) la unul din capete si folosit la imbinarea pieselor unei constructii de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (si cuie) = a clantani din dinti din cauza frigului; a dardai. (Fam.) A taia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironu.

SCANER SCHENAR/ s. n. 1. aparat de radiografie cu raze X, care permite a obtine serii de clisee, in tehnica, medicina etc. pentru o explorare amanuntita; scanograf. 2. tehnica video, unde capetele magnetice sunt fixate pe un tambur a carui axa este oblica in raport cu banda si care se invarteste cu mare viteza. ◊ sistem de antena rotitoare. 3. (poligr.) aparat care efectueaza automat selectia cvadricroma prin analiza lineara a originalului in culori. (< engl., fr. scanner)

MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

RUPT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (In loc.) In ruptul capului = cu nici un pret; niciodata. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; in total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe.

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) Peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

MOACA ~ce f. 1) pop. Bata ciobaneasca. 2) Bat mare, gros si noduros, avand o maciulie la un capat; bata; ciomag; ghioaga; maciuca. 3) pop. Ansamblu de trasaturi specifice fetei; chip; figura; cap. 4) fam. Persoana (mai ales de s*x feminin) proasta, fara vioiciune si inceata la lucru. /Orig. nec.

cap-intortur m., pl. cap-intorturi (d. cap 2 si intortur, adj., d. lat. intortulus, dim. d. intortus, intors, intort [!], sucit). Mold. s. a. Un fel de ciocanitoare cinepie mare cit ciocirlanu (iynx torquilla). Isi face cuibu pin [!] scorburi si, cind o prinzi, isi intoarce capu´n apoi [!] si se preface moarta. De aceia, e amestecata in farmecele vechilor Greci. – Gresit scris cap-in-tortur ori cap-in-tortura: un cap-in tortura striga in agud (Sadov. VR. 1911, 1, 6). V. ghionoaie.

PAJURA ~i f. 1) Pasare rapitoare de munte, de talie mare, cu cioc puternic si cu gheare lungi si ascutite; acvila. 2) Simbol care reprezinta o pasare de acest fel, cu unul sau doua capete, servind drept semn distinctiv pe stemele, steagurile, pecetile si monedele unor tari. 3) Stema sau emblema cu asemenea simbol. [G.-D. pajurei] /<ucr. pazera

SFINX s.m. I. Animal fabulos din mitologia greaca si egipteana, cu cap de femeie, corp de leu si aripi de vultur; statuie infatisand acest animal. ♦ (Fig.) Personaj enigmatic, om greu de inteles. II. Fluture mare care zboara in timpul serii si noaptea. [Pl. -ncsi, -nxi. / < fr., lat., gr. sphinx].

TRUP, trupuri, s. n. 1. (Pop.) Corp (al unei fiinte). ◊ Loc. adv. (Cu) trup si suflet = cu totul, in intregime, fara rezerve. ◊ Expr. (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) nascut din...; b) (a face) parte integranta din ceva. A fi trup si suflet cu cineva = a se identifica cu aspiratiile cuiva; a fi foarte strans legat de cineva. ♦ Corpul fara cap (si fara membre) al unei fiinte; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principala a unui obiect, a unei constructii etc.; p. gener. obiectul insusi. 3. (Inv.) Intindere mare de pamant care alcatuieste un singur lot. Trup de mosie. 4. (Inv.) mare unitate militara. – Din sl. trupu.

HARPIE ~i f. 1) (in mitologia greaca) Monstru fabulos inchipuit cu cap de femeie, cu trup si gheare de vultur, care personifica furtuna si moartea. 2) fig. fam. Femeie batrana, urata si lacoma; zgripturoaica. 3) zool. Vultur mare care traieste in America de Sud. [G.-D. harpiei; Acc. si harpie] /<fr. harpie

broboada (broboade), s. f. – Basma mare, sal. – Var. brobod(a), proboada, pobroada. Forma autentica este cea a var. proboada. Din bg. podbrazdam perf. podbradja „a-si pune pe cap o basma care se innoada sub barbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusa de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutila. Der. desbrobodi, vb. (a-si scoate basmaua); imbrobodi, vb. (a-si acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a insela, a ademeni, a duce cu vorba); imbrobodeala, s. f. (actiunea de a (se) imbrobodi; ademenire).

A PLATI ~esc 1. tranz. 1) (marfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa in bani sau in natura; a achita; a da. ◊ ~ cu capul (sau cu viata) a fi pedepsit cu moartea pentru o fapta savarsita. ~ cu dobanda a se razbuna facandu-i cuiva un rau si mai mare (pentru o paguba sau o suferinta). 2) (sume de bani sau obiecte) A da in calitate de contravaloare (pentru marfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumita valoare; a avea un anumit pret; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti

ARBORE, com. in jud. Suceava, pe riul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se afla biserica „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”, construita in 1503, ca paraclis al curtii boieresti a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativa pentru arhitectura epocii lui Stefan cel mare, are o structura planimetrica ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al constructiei: nisa exterioara de pe peretele vestic, menita sa adaposteasca masa pomenilor. La interior si la exterior se pastreaza parti dintr-un ansamblul pictural executat in 1541 de o echipa de zugravi condusa de Dragos Coman din Iasi. Mormintul ctitorului, aflat in pronaos, este cel mai important monument funerar in stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu satesc.

BOUR (lat. bubalus) s. m. 1. Specie de bovid salbatic disparut, socotit stramosul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pina in sec. 17 in Romania, Polonia si N Rusiei. 2. Vechea stema a Moldovei, reprezentind un cap de bour (1). 3. (Inv.) Fier (inrosit) cu care se insemnau vitele, raufacatorii etc.

BUREATIA, rep. autonoma in Federatia Rusa (C.S.I.), in S Siberiei Orientale, creata la 30 mai 1923; 351,3 mii km²; 1,04 mil. loc. (1989). cap.: Ulan-Ude. Relief muntos, cu clima temperat-continentala. Expl. forestiere (padurile ocupa 80% din supr. rep.), de aur, nichel, wolfram, molibden, bauxita, grafit si carbuni. Mari resurse hidroenergetice. Ind. de prelucr. a lemnului. Cresterea ovinelor, bovinelor; cereale, legume. C. f.: 543 km; navigatie pe riul Selenga si L. Baikal.

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

RECHIN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pesti marini rapitori avand corpul acoperit cu solzi marunti, aspri, cu coada formata din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (si la sg.) peste care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care traieste in marea Mediterana si in Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. – Din fr. requin.

SFINX, sfincsi, s. m. I. Monstru fabulos din mitologia antica (greaca si egipteana), cu corp de leu, cu cap de om si cu aripi de vultur; monument arhitectonic de piatra infatisand acest animal. ♦ Fig. Personaj enigmatic. II. Nume dat mai multor specii de fluturi mari, care zboara in timpul serii si noaptea. – Din fr., lat. sphinx.

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

capITAL, -A adj. 1. Foarte important, fundamental, esential. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decat litera obisnuita; majuscul, verzal. 3. De moarte; care priveste viata sau moartea. ◊ Pedeapsa capitala = pedeapsa cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap].

sfinga, s.f. 1. (inv.) monstru fabulos din mitologia popoarelor antice, cu cap de om sau de berbec, de pasare etc.; cu trup de leu si cu aripi de vultur; sfinx. 2. (pop.) numele mai multor specii de fluturi mari, de noapte; sfinghe.

CONDOR (‹ fr.) s. m. Cea mai mare pasare de prada (c. 1-1,5 m lungime, peste 3 m la anvergura aripilor), din ordinul falconiformelor care traieste in Anzi, la 2.000-6.000 m altitudine, cu penaj gri-albastrui, capul si gitul golase, gulerul si aripile pe jumatate cenusii-deschis, complet mut (Vultur gryphus). ◊ C. californian = pasare rapitoare de zi, din ordinul falconiformelor, de c. 1 m lungime, care traieste in S Californiei, cu penaj cenusiu si virful aripilor albicios; pe cale de disparitie (c. 70 de exemplare), este ocrotit (Gymnogyps californianus).

CENTRU¹ ~e n. 1) mat. Punct interior situat la distante egale in raport cu toate punctele unei linii sau suprafete exterioare; mijloc. ~ al unui corp. 2) fiz. Punct in care actioneaza rezultanta unui sistem de forte. ~ de gravitatie. ~ de atractie. 3) Loc, punct sau parte a unui lucru (a unui spatiu sau a unei suprafete) situata la egala departare de marginile sau capetele periferice; mijloc. ~ul orasului. 4) Loc (sau localitate) unde este concentrata o anumita activitate. ~ cultural. ~ administrativ. 5) Institutie unde sunt concentrate forte in stare sa efectueze un volum mare de munca specializata. ~ de programare. 6) fig. Punct in care sunt concentrate anumite forte. ~ul raului. /<fr. centre, lat. centrum

GREUTATE ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis

MASCARON s.n. Element decorativ care infatiseaza un cap fantastic sau grotesc de om sau de animal, folosit la impodobirea cheilor boltilor, a capitelurilor etc. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. mascaron, cf. it. mascherone – masca mare].

CARACAS, cap. Venezuelei, situata in N tarii, la 950 m alt., formind un district federal (1,93 mii km²); 3,2 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Pr. centru politic, comercial, financiar si ind. al tarii. mare nod de comunicatii. Aeroport international Maiquetia. Ind. prelucr. metalelor, cimentului, chimica (petrochimie, cauciuc, produse farmaceutice, hirtie), piel. si incalt., textila si conf., sticlarie, alim. Doua universitati. Catedrala (1614). Panteon in memoria lui S. Bolivar. Intemeiat in 1567 de conchistadorii spanioli. In timpul Razboiului pentru Independenta Coloniilor Spaniole din America Latina (1810-1826), C. a devenit unul dintre centrele luptei pentru eliberare. cap. Venezuelei din 1830.

1) coca f., pl. i (imit. inrudit cu vgr. kokkos, bobita, goaga, cocinila, lat. coccum, cocinila; ngr. kokki, kikki, koku, ou; alb. kok, kŏkie, bobita; mrom. coca, fruct comestibil; megl. coca, cap; it. cocco, ou, cocca, gaina; ven. coca, cuca, nuca, cap; sirb. koka, gaina; bg. koka, fetita, si cu rom. coc 1, cocon, copil bob, cocolos, cocoase, goaga, gogoasa, pupa 2 s. a. multe. V. si REW. 2009). Trans. Mold. Copil, mai ales fetita (mai mare de cit cocuta). Epitet alinator unui copil, chear [!] baiat.

ZGRIPTOR ~i m. 1) Pasare sedentara rapitoare asemanatoare cu vulturul, dar de talie mai mare. 2) inv. Simbol reprezentand o astfel de pasare, care era imprimat pe o stema. 3) inv. Moneda austriaca de argint, avand imprimata pe o parte a ei imaginea unei astfel de pasari cu doua capete. 4) (in basme) Fiinta inchipuita ca o pasare uriasa cu doua capete. /cf. ngr. ghrips

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

SIRENA s. f. I. 1. (mit.) fiinta fabuloasa cu cap de femeie si trup de peste sau de pasare, care ademenea, prin cantecele ei, pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. 2. (fig.) femeie seducatoare. II. 1. aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. aparat in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. (< fr. sirene, it. sirena, lat. siren)

GARGAUN, gargauni, s. m. 1. Viespe mare, de padure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci cand zboara; barzaun (Vespa crabro). 2. Fig. (La pl.) Pretentii nejustificate, fumuri. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) gargauni in (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de increzut. A scoate (cuiva) gargaunii (din cap) = a face (pe cineva) sa renunte la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. [Var.: gargaune s. m.] – Et. nec.

PRASTIE ~i f. 1) inv. Arma de lupta folosita la aruncarea pietrelor la distanta. 2) Jucarie din doua bucati de elastic, legate de capetele unei cracane si unite la celalalt capat cu o bucatica de piele sau carpa, cu care se arunca pietricele. 3) Distanta pe care o strabate o pietricica azvarlita cu o astfel de jucarie. ◊ Ca din ~ cu mare viteza; foarte repede. 4) Franghie cu care se leaga un cal laturas de leuca sau de capatul osiei. [G.-D. prastiei] /<sl. prasta

VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.

TOPUZ, topuzuri, s. n. Buzdugan cu capul imbracat in argint si batut cu nestemate, care, impreuna cu sabia, tuiul si calul imparatesc, constituia simbolul investiturii domnesti conferite de sultan. ◊ Loc. adv. (Pop.) Cu topuzul = cu sila, cu forta; cu brutalitate. ♦ Maciuca scurta conferita de domn marilor demnitari; p. gener. buzdugan. [Pl. si: topuze] – Din tc. topuz.

SMULGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se afla. ◊ Expr. A-si smulge parul (din cap) sau a-si smulge barba = a-si manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte suparat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasare de pene. ♦ Tranz. si refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se afla. 2. Tranz. Fig. A obtine ceva cu mari eforturi; a lua cu forta. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele mortii = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. si refl. A (se) da la o parte, a (se) indeparta, a (se) retrage cu o miscare brusca. 4. Tranz. si refl. A (se) desparti, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulsei, part. smuls si (inv. si reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

capsuna f., pl. e, in est si capusuna, pl. e (augm. d. capusa ori d. lat. capitium, gluga care acoperea si peptu, de unde si it. cavezzone, sp. cabezon, capastru. capusuna insemna la´nceput „capatina”, pin [!] aluz. la marimea capsunelor fata de fragi. V. capastru. Cp. cu minciuna, pasune). Fructu capsunului, un fel de fraga mai mare. A minca frunzele in doru capsunelor, a te multami [!] cu mai putin in lipsa lucrului dorit.

HEREFORD [herifəd] 1. Oras in SV Marii Britanii, pe raul Wye, la N de C*****f; 47,7 mii loc. (1994). Renumit centru de crestere a bovinelor (rasa H.). Catedrala (sfarsitul sec. 11). 2. (ZOOT.) Rasa de taurine precoce, formata in Anglia, crescuta si in Romania pentru productia de carne. Are culoarea rosie (cu exceptia capului, abdomenului si extremitatilor membrelor, care sunt albe).

basn, pl. uri (turc. bas, cap, sef, superior, virf, de unde si bg. bas, sef, agiu. V. basa, bimbasa, baslic). Agiu la zarafie (Vechi). Prisos, plus, rest: basu ce-i iesea de la raz (CL., 1910, 77). Prefix care arata superioritatea: bas-cutnie (cutnie de prima calitate), bas-ceaus (sergent-major de infanterie), bas-hot (mare hot). V. arhi-, para-, stra-, vel-. – In Banat. (dupa sirb.) „chear, tocmai”. V. baron.

CREIER ~i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) ~ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) fig. Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): ~ii (sau ~ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Sil. cre-ier] /<lat. crebrum

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

ALEXANDRIA (EL ISKANDARIYAH), oras in Egipt, port la marea Mediterana, prin care trece 3/4 din exportul tarii (34 mil. t/an); 3,35 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport international. Termocentrala. Santiere navale. Ind. de rafinare a petrolului, de egrenare a bumbacului, ind. cimentului, hirtiei, metalurgica. Montaj de automobile. Produse alim. Ingrasaminte chimice. Renumita statiune balneara maritima. Universitate (1942). Muzee. Intemeiat de Alexandru Macedon in 332-331 i. Hr., orasul a devenit cap. regatului Ptolemeilor (305-30 i. Hr.); important centru economic si cultural al lumii elenistice si romane. Aici a fost construit in sec. 3 i. Hr. Farul, una din cele sapte minuni ale lumii antice. Celebra biblioteca, continind c. 700.000 de volume (arsa in mai multe rinduri).

DRAGON¹ s. m. I. 1. animal imaginat cu cap si aripi de vultur, gheare de leu, trup si coada de sarpe. 2. reprezentare heraldica a unui chip omenesc cu barba din serpi incolaciti. 3. soparla tropicala, pe copaci, care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 4. peste marin care, in timpul zilei, sta ingropat in nisip, noaptea fiind foarte activ; d**c-de-mare. 5. ambarcatie cu doua vele de suprafata mare; vela triunghiulara suplimentara. II. cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. (< fr. dragon)

CONSTANTIN CEL mare (Flavius Valerius Constantinus), imparat roman (306-337). Infringind pe Maxentiu (312) si pe Liciniu (324) a devenit suveran al intregului Imp. Roman. A desavirsit reformele politice, militare si sociale initiate de Diocletian, perfectionind sistemul dominatului; a facilitat consolidarea crestinismului ca religie de stat (edictul de toleranta de la Milano, si convocarea primului conciliu ecumenic de la Niceea, 325). A intarit Limesul dunarean si a mutat cap. imp. la Constantinopol (330), oras fundat de el.

PERNA ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt si patrat, umplut cu pene (lana sau vata), care se pune sub cap in timpul somnului; capatai. ◊ ~ de calcat ustensila asemanatoare cu un astfel de obiect, folosita la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele doua bare pe care se pune butoiul in beci pentru a-l ridica de la pamant si a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constand dintr-un sac umplut cu par sau cu iarba de mare, care se asaza, de obicei, pe scaune sau pe bancile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de inalta presiune dintre baza unui vehicul si suprafata lui de sprijin sau dintre elementele mobile si fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina

PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.

ARC¹ ~uri n. 1) Arma primitiva folosita la aruncarea sagetilor, formata dintr-o vergea flexibila, ale carei capete curbate sunt tinute de o coarda. A trage cu ~ul. 2) Element de rezistenta al unei constructii. ◊ ~ de triumf constructie in forma de portic, inaltata in amintirea unui eveniment important. 3) Piesa elastica de otel fixata intre corpul unui vehicul si osiile rotilor acestuia, care serveste pentru amortizarea socurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinta cercului. ~ul sprancenei. /<lat. arcus

CORP¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus

KARELIA 1. Republica in NV Federatiei Ruse (din 1991); 172,4 mii km²; 794,2 mii loc. (1994). cap.: Petrozavodsk. Expl. forestiere, de fosforite, nichel, cupru si min. de fier. Cresterea renilor. Vanatoare, pescuit. Intemeiata la 8 iun. 1920. Locuitorii (kareli), de religie ortodoxa, vorbesc o limba din familia uralica, ramura fino-ugrica. 2. Istmul Kareliei, istm situat intre G. Finic (la V) si L. Lagoda (la E), pe terit. Federatiei Ruse, cu latimea max. de 105 km si inaltimi cuprinse intre 50 si 173 m. Are numeroase lacuri (cel mai mare: Vuoksa). Orase pr.: Sankt Petersburg, Viborg, Sestroretk.

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

TAP, tapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre si al caprioarei. ◊ Tap ispasitor = a) (in Biblie) tap (1) pe care marele preot il incarca la sarbatorirea ispasirii cu toate pacatele neamului lui Israel si care era apoi alungat in desert; b) fig. persoana asupra careia se arunca vina pentru greselile altora. ◊ Expr. A sta ca un tap logodit = a sta teapan, p*****t, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toarta, avand capacitatea de 300 ml; continutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelatii in care intra Soarele la solstitiul de iarna. – Cf. alb. cap, cjap, scr. cap.

STALP, stalpi, s. m. 1. Lemn lung si gros, de obicei cioplit si fixat in pamant, care serveste pentru a sustine ceva; element masiv de constructie, cu lungimea mare in raport cu dimensiunile sectiunii, confectionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveste la sustinerea unei cladiri, a unei instalatii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stalp de cafenea = persoana care isi petrece timpul prin cafenele. ♦ Picior, coloana ornamentala la o mobila (in special la pat). 2. Portiune neexploatata dintr-un zacamant, destinata sustinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoana care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de baza pentru cineva. ◊ Stalpul casei = capul familiei. – Din sl. stlupu.

BOT ~uri n. 1) Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.

A ZBURA zbor 1. intranz. 1) (despre pasari si despre insecte) A se porni in zbor; a-si lua zborul. 2) (despre aparate de zbor) A se ridica in aer; a decola. 3) (despre pasari si despre insecte) A se misca in aer cu ajutorul aripilor; a se afla in zbor. 4) (despre aparate de zbor) A se deplasa pe calea aerului sau prin spatiul interplanetar. 5) (despre obiecte) A fi purtat de vant prin aer. 6) (despre proiectile) A se misca prin aer cu mare viteza. 7) (despre persoane) A calatori cu un aparat de zbor. 8) fig. A se misca foarte repede; a goni. ~ ca gandul. 9) (despre timp) A trece repede si pe neobservate. 10) (despre zvonuri, vesti etc.) A se raspandi cu repeziciune. 11) (despre ganduri, idei etc.) A se succeda cu repeziciune. 2. tranz. 1) fig. fam. (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post ca fiind necorespunzator; a scoate; a concedia; a destitui. 2) (obiecte sau fiinte) A culca la pamant; a pravali; a dobori. ◊ ~ cuiva capul a decapita pe cineva. A(-si) ~ creierii a (se sin)ucide cu o arma de foc. /<lat. exvolare

APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /

STOARCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strange un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care il contine; spec. a rasuci in sens contrar capetele unui material textil pentru a face sa iasa o parte din lichidul cu care este imbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlaga) = a face (pe cineva) sa-si epuizeze puterile; a slei, a secatui, a istovi de puteri. (Fam.) A-si stoarce creierii = a se gandi profund, a se framanta pentru a gasi o solutie. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care imbiba un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva sa planga. 3. Fig. A obtine un profit, a lua un bun prin constrangere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obtine ceva cu mare efort. [Perf. s. storsei, part. stors] – Lat. extorquere.

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni de doua ori mai mare; a (se) indoi. 2. Tranz. A reuni doua materiale, punandu-le unul peste altul. ♦ A captusi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similara cu alta existenta sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. 4. Tranz. (In teatru, la opera etc.) A inlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (In film) A inlocui pe titularul rolului in scenele primejdioase, care cer calitati fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa inapoia coechipierilor din aparare, pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. 5. Tranz. (Despre nave) A inconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.

baba f. pl. e (vsl. sirb. bg. rus. rut. baba, baba. V. baba, babita, batca). Femeie batrina. Iron. Babalic, mare grinda verticala in juru careia se’nvirteste moara de vint (steajar, pivot). La moara de apa, patru mari grinzi care sustin podu. Mold. Cozonac inalt si gros (neimpletit). Zilele babei, cele noua zile (in Mold. si doua-spre-zece) de la inceputu lui Martie, cind, de ordinar, e frig. Baba-gaia, puia-gaia (V. gaie). Baba-mija, jocu copilaresc numit mai des de-a mijitele ori de-a ascunsele. Baba oarba, un joc copilaresc in care unu se leaga la ochi si cauta sa-i prinda pe ceilalti. Baba-turca sau numai turca (pl. e si i), un fel de teatru popular la Craciun si Anu-Nou (in Mold. sud) care consista dintr’o procesiune de tipuri populare, ca taranu, Jidanu, Harapu, din irozi si mai ales dintr’un fel de monstru cu cap de capra ori barza inalt de vreo trei metri si dus de un om ascuns supt el. (In Mold. nord. turca si capra, in Ban. cerbutu. V. brezaie, paparuda).

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.