plasta¹, plaste, s.f. (reg.) 1. claie de fan, capita de fan, de cereale. 2. fiecare dintre betele dinauntrul unui stup de nuiele, de papura, care servesc la sustinerea fagurilor.

fanARIE, fanarii, s. f. (Pop.) 1. faneata. 2. Loc unde se fac claile sau capitele de fan. 3. Sura, magazie unde se pastreaza fanul. – fan + suf. -arie.

TARS, tarsi, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. padure cu astfel de copaci, crescuti printre radacini si cioturi. 2. Craca pe care se cladesc capitele de fan, din care se fac ingradituri primitive etc. [Pl. si: (n.) tarsuri] – Et. nec.

PREPELEAC s. 1. (pop.) sarciner, (Mold. si Transilv.) pop. (~ pe care se pun vase la uscat.) 2. (reg.) pipiriga, ploscoana, porsor. (~ pe care se cladesc capitele de fan.)

clapita, clapite, s.f. (reg.) capita de fan, purculet.

cof, cofuri, s.n. (reg.) 1. albie. 2. adancitura de deasupra soldului la vite; flamanzare. 3. capita de fan.

curetic, curetice, s.n. (reg.) o parte dintr-o capita de fan.

frucitura s.f. (reg.) 1. capita de fan mai mare. 2. bifurcare.

pateac, pateacuri, s.n. (reg.) 1. patut, patuc. 2. postament de scandura, pe care se asaza fanul sau snopii in stog; patiuc. 3. claie, capita de fan; gluga de coceni (cladita pe ramurile unui copac).

ploscoana, ploscoane, s.f. (reg.) 1. capita de fan joasa; ploscoaie. 2. pala de fan. 3. prepeleac (de care se agata fanul).

posce, posce, s.f. (reg.) capita de fan.

posmag s.n. (reg.) capita de fan.

pupuiet, pupuieti, s.m. (reg.) 1. umflatura, excrescenta. 2. capita de fan.

tacaras s.m. sg. (reg.) capita de fan.

PREPELECI, prepeleci, s. m. (Reg.) capita de fan. – Din prepeleac.

boaghie, boaghii, s.f. (reg.) capita, claie de fan.

pahuie, pahui, s.f. (reg.) 1. ramura de fag pusa la stalpul portii de 23 aprilie. 2. capita mare de fan. 3. (la pl.) prajinile lungi asezate pe varful clailor de fan sau peste coama sirelor de paie; martaci, panze, pausi, pauze. 4. persoana inalta, slaba si neindemanatica.

rudas, rudasi, s.m. (reg.) 1. om care mana vitele. 2. vaslas, carmaci. 3. cal inhamat singur. 4. capita mica de fan, purcoi.

posorel, posorei, s.m. (reg.) gramajoara de fan, paie sau trifoi; capita mica, claita, stogulet.

PORCAN, (1) porcani, s. m., (2) porcane, s. n. 1. (Reg.) Porc mare. ♦ Fig. Om nerusinat, lacom, ticalos. 2. Gramada de fan, de paie etc.; capita. – Din porc + suf. -an.

PORCOI, porcoaie, s. n. Gramada de fan sau de paie; spec. capita. ♦ P. gener. Gramada, morman, maldar. [Var.: purcoi s. n.] – Porc + suf. -oi.

capita, capite, s. f. 1. Gramada conica de fan, p. ext. de plante de nutret sau de cereale. 2. (Rar) Capatana (3). – Din bg. kopica.

capita, capite, s. f. 1. Gramada conica de fan, p. ext. de plante de nutret sau de cereale. 2. (Rar) Capatana (3). – Bg. kopica (influentat de cap).

HORISTE, horisti, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fan, adunat din poloage¹ ori risipit din capite ca sa se usuce; horitura. – Hora + suf. -iste.

HORITURA, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fan, adunat din poloage¹ ori risipit din capite ca sa se usuce; horiste. – Hori + suf. -tura.

ploscan, ploscani, s.m. (reg.) par cu care se cara gramezi de fan (de otava) pentru a face o capita, o claie; ploscar.

ploscar, ploscari, s.m. (reg.) 1. par cu care se cara gramezi de fan (de otava) pentru a face o capita sau o claie; ploscan. 2. carlig la samar, de care se atarna greutatile. 3. palavragiu.

purtaret, purtareata, adj. 1. (pop.; despre imbracaminte si incaltaminte) care tine la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe usor; durabil, purtabil. 2. (inv.; despre carti) de dimensiuni reduse, usor de transportat, de purtat cu sine, portativ. 3. (inv.; despre boli) care e mai putin grav, mai usor de suportat. 4. (inv.; despre limba) comun, popular. 5. (inv.; despre oameni) de rand, obisnuit. 6. (s.n.; reg.) fiecare dintre cele doua prajini pe care se cara fanul la locul unde se face claia (capita). 7. (s.m.; inv.; in sintagma) purtaret de viata = fiinta, om care traieste.

capita ~e f. Gramada mare si inalta de fan sau de alte plante de nutret (sau cereale) in forma de con; stog; claie. /<bulg. kopica

VANDALAC s. n. (Reg.) fan adunat in siruri lungi, din care se fac capite sau clai. ◊ Loc. adv. De-a vandalacul = de-a berbeleacul. [Var.: vandalag s. n.]

STOG ~uri n. 1) Gramada mare si inalta de snopi, de fan etc. cladita in forma cilindrica cu varf conic; claie; capita. 2) fig. Movila in care elementele constitutive sunt asezate ordonat unele peste altele; stiva. /<sl. stogu

cor s.n. (reg.) 1. dans in forma de cerc sau de roata. 2. ceata, cerc adunare, hora. 3. fan adunat in patrate in mijlocul carora se vor face capitele; horitura.

CLAIE clai f. 1) (din snopi de cereale, fan etc.) Gramada mare si inalta, cladita in forma conica; stog; capita. 2) fig. (din obiecte, fiinte etc.) Gramada mare in dezordine. ◊ ~ peste gramada la intamplare; in dezordine. [G.-D. claii; Sil. cla-ie] /<bulg., sb. kladnja

capita s. claie, porcoi, stog, (pop.) plasta, porcan, (reg.) boaghe, por, porcanas, porcoiata, porconeata, porculean, porculete, porculet, porcut, porsog, porsor, schirda, (Olt.) cladis, (Transilv. si Ban.) plosca, (Transilv.) pup. (~ de fan.)