KILOMOL s. m. cantitate de substanta a carei masa, exprimata in kilograme, este, numeric, egala cu masa moleculara. (< kilo- + mol)

PREDICAMENT s. n. (fil.) categorie, notiune fundamentala (substanta, cantitate, calitate etc.). (< fr. predicament, it. predicamento)

KILOMOL, kilomoli, s. m. (Chim.) cantitate de substanta a carei masa, exprimata in kilograme, este numeric egala cu masa moleculara. [Scris si: chilomol – Abr.: kmol] – Kilo²-+mol.

ULTRAMICROCHIMIE s. f. Ramura a chimiei care se ocupa cu relatiile chimice si cu procedeele de analiza in care intervin substante in cantitati foarte mici. – Din fr. ultramicrochimie.

VOLTAMETRU, voltametre, s. n. Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensitatii unui curent electric sau a cantitatii de electricitate prin masurarea cantitatii de substanta depusa pe cale electrolitica. – Din fr. voltametre.

MINERALIZATIE, mineralizatii, s. f. 1. cantitate de substante minerale, de saruri etc. dizolvate intr-o apa subterana. 2. Acumulare de substante minerale care se poate realiza, fie prin depuneri din solutii in crapaturile, golurile si porii rocilor, fie prin inlocuirea chimica partiala sau totala a rocilor; mineralizare (2). – Din fr. mineralisation.

DOZA, dozez, vb. I. Tranz. 1. A pune impreuna, in proportii determinate, substantele sau materialele care formeaza un amestec; p. ext. a distribui dupa o anumita masura elementele care formeaza un tot. ♦ A determina proportia in care un element, o substanta sau un material intra, impreuna cu altele, in compozitia unui tot. ♦ A determina cantitatea de substanta sau de material care produce un anumit efect intr-un amestec. 2. Fig. A folosi ceva in proportii judicioase, bine echilibrate. – Din fr. doser.

TITRU, titre, s. n. 1. cantitate de substanta activa, exprimata in grame, care se afla dizolvata intr-un mililitru de solutie. 2. Numarul de grame dintr-o substanta cu care aceasta reactioneaza intr-un anumit sens sau care sunt puse in libertate de un centimetru cub de solutie. 3. Titlu (6). ♦ Numar care indica finetea firului de matase si a fibrelor sintetice. – Din fr. titre.

REVERSIBIL, -A, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau intors inapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina, in anumite cazuri, in posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (indreptatite). 2. (Fiz.; despre unele transformari) Care se poate produce atat intr-un sens, cat si in sens invers, fenomenul trecand succesiv prin aceleasi stari, pentru a se intoarce la starea initiala. ♦ (Chim.; despre reactii) In care corpurile ce iau nastere din combinarea unor substante pot sa se recombine, pentru a forma din nou o anumita cantitate din substantele initiale. 3. (Mec.) Care poate actiona, care se poate misca in doua sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcatuit din doua trupite simetrice, care poate rasturna brazda, la dus si la intors, in aceeasi parte si care serveste, in special, la araturi pe coaste, pe deal. – Din fr. reversible.

SATURATIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai contine valente libere si deci nu mai poate aditiona alte elemente in molecula lui; stare a unei solutii in care nu se mai poate dizolva o noua cantitate din substanta dizolvata; stare a unui mediu gazos in care nu se mai poate evapora o noua cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumita marime caracteristica a atins valoarea ei maxima. ◊ Loc. adv. Pana la saturatie = a) pana la completarea tuturor valentelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maxima a unui fenomen, satisfacere maxima a cuiva; p. ext. plictiseala, oboseala, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.

CONCENTRATIE ~i f. chim. Raport dintre cantitatea de substanta dizolvata si cantitatea de solvent sau de solutie obisnuita. [Art. concentratia; G.-D. concentratiei; Sil. -ti-e] /<fr. concentration

A DECELA ~ez tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveala; a pune in evidenta; a evidentia; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substante in cantitati foarte mici) A demonstra ca avand existenta reala. /<fr. deceler

DILUTIE ~i f. chim. Raport dintre o cantitate de solutie si cantitatea de substanta dizolvata din aceasta solutie. [Art. dilutia; G.-D. dilutiei; Sil. -ti-e] /<fr. dilution

DOZAJ ~e n. 1) v. A DOZA. 2) Proportie dintre cantitatile de substante sau de materiale care intra intr-un amestec. /<fr. dosage

LINGUREA ~i f. 1) Obiect de uz casnic constand dintr-o parte ovala scobita si o coada, folosit pentru a manca alimentele lichide. ~ de masa. ~ de desert. ◊ A manca banii (sau paralele, averea) cu ~a a cheltui mult si fara masura. 2) cantitate de substanta cat incape in partea adancita a acestui obiect. 3) Orice unealta sau piesa care are forma asemanatoare cu acest obiect. 4) Unealta in forma de tub prevazut cu o supapa, folosita pentru a extrage din sonde cantitati mici de titei. 5) Unealta de rotarie sau de dogarie folosita la gaurirea butucului rotii, la confectionarea vranilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula

CONCENTRATIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabileste intre cantitatea de substanta dizolvata si cantitatea de solvent sau de solutie obtinuta. [Gen. -iei, var. concentratiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione].

DEPECTINIZARE s.f. Tratament aplicat sucurilor de fructe care contin mari cantitati de substante pectice. [Et. incerta].

MOLECULA s.f. Cea mai mica particica dintr-o substanta care are compozitia chimica si structura la fel cu a substantei respective si care (in cazul elementelor) poate fi descompusa fara sa se distruga constitutia sau proprietatile substantei. ◊ Molecula-gram = cantitatea unei substante masurata in grame, egala cu greutatea ei moleculara; mol. [< fr. molecule, cf. it., lat. molecula – mica masa de materie].

REZERVA s.f. 1. cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ◊ Rezerva succesorala = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilitati. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilitatilor existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit realizarea unor cantitati sporite de produse. ♦ cantitate de substante minerale utile continute intr-un zacamant. 2. Camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. Parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. Motiv de indoiala, obiectie. ◊ Fara rezerva = fara retinere, in intregime. ♦ (Fig.) Prudenta, cumpatare, masura; discretie; (p. ext.) raceala, indiferenta, jena. [< fr. reserve < reserver – a pune deoparte].

CONCENTRATIE s. f. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport intre cantitatea de substanta dizolvata si cantitatea de solvent sau de solutie obtinuta. (<fr. concentration)

SOLUBILITATE s.f. Proprietate a unor substante de a putea fi dizolvate intr-un solvent. ♦ cantitatea de substanta dizolvata intr-o cantitate determinata de solvent. [Cf. fr. solubilite].

ULTRAMICROANALIZA s.f. Capitol al microanalizei care lucreaza cu substante in cantitati de ordinul microgramelor. [< germ. Ultramikroanalyse].

ULTRAMICROCHIMIE s.f. Ramura a chimiei care se ocupa cu reactiile chimice dintre cantitati de substanta de ordinul milionimii de gram. [Gen. -iei. / < fr. ultramicrochimie].

BIODEBIT s. n. cantitatea de substante organice, bacterii etc. pe care apa in miscare a unui rau le spala de pe fund. (< bio- + debit)

DECELA vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate in evidenta. 2. (fiz.) a pune in evidenta existenta unei substante in cantitate mica sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. deceler)

MOLECULA s. f. cea mai mica parte dintr-o substanta, care are compozitia chimica si structura la fel cu a substantei respective. ♦ ~-gram = cantitatea unei substante masurata in grame, egala cu greutatea ei moleculara; mol¹. (< fr. molecule, lat. molecula)

NORMAL, -A I. adj. 1. firesc, comun, obisnuit. ◊ (despre oameni) sanatos (fizic si psihic). 2. conform unor norme. ◊ (despre marimi) cu valoare apropiata de cea intalnita frecvent. 3. (chim.) concentratie ~a = cantitatea de substanta continuta intr-o solutie, exprimata in echivalenti-gram la litru de solutie. 4. (mat.) sectiune ~a = sectiune realizata cu un plan care contine normala (II, 1) intr-un punct dat la suprafata sectionata. 5. scoala ~a (si s. f.) = scoala in care se pregatesc invatatorii. II. s. f. 1. dreapta perpendiculara dusa pe tangenta la o curba in punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculata dintr-un sir de ani de referinta. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)

REZERVA s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilitati. ◊ cantitate de substante minerale utile intr-un zacamant. 2. camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. motiv de indoiala, obiectie. ♦ fara ~ = fara retinere, in intregime. ◊ (fig.) prudenta, cumpatare, masura; discretie. (p. ext.) raceala, indiferenta. (< fr. reserve)

ULTRAMICROANALIZA s. f. capitol al microanalizei care se ocupa cu identificarea si dozarea substantelor in cantitati de ordinul microgramelor. (< germ. Ultramikroanalyse)

ULTRAMICROCHIMIE s. f. ramura a chimiei care studiaza reactiile chimice dintre cantitati de substanta de ordinul milionimii de gram. (< fr. ultramicrochimie)

HOMEOPATIE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care consta in administrarea in doze foarte mici a substantelor care, in cantitati mari, ar putea provoca unui om sanatos o afectiune analoaga cu aceea care este combatuta. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homeopathie.

MOLECULA, molecule, s. f. Cea mai mica parte dintr-o substanta care mai pastreaza compozitia procentuala si toate proprietatile chimice ale acelei substante *Molecula-gram = cantitate dintr-o substanta a carei greutate in grame este egala cu greutatea ei moleculara; mol¹. – Din fr. molecule

MICROBALANTA, microbalante, s. f. Balanta de laborator foarte sensibila, destinata cantaririi cantitatilor mici de substanta. – Din fr. microbalance.

SUPRASATURAT, -A, suprasaturati, -te, adj. 1. (Despre solutii) Care contine mai multa substanta dizolvata decat cantitatea corespunzatoare coeficientului de solubilitate la temperatura ordinara; care se afla intr-o concentratie superioara aceleia corespunzatoare tensiunii maxime a vaporilor pentru temperatura respectiva. 2. Fig. (Fam.) Satul peste masura de ceva. – Supra- + saturat (dupa fr. sursature).

DECELA, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune in evidenta existenta unei substante aflate in cantitate foarte mica sau a unui fenomen sau proces foarte putin intens. – Din fr. deceler.

SOLUBILITATE, solubilitati, s. f. Proprietate a unor saruri de a se putea dizolva intr-un solvent. ♦ cantitate maxima de substanta, exprimata in grame, continuta intr-o anumita cantitate de solvent la o temperatura determinata. – Din fr. solubilite.

DOZA¹ ~e f. 1) cantitate anumita de o substanta oarecare. 2) med. cantitate de un medicament oarecare, care trebuie administrata o singura data. /<fr. dose

SATURATIE f. 1) Stare a unei solutii in care nu se mai poate dizolva o cantitate din aceeasi substanta. 2) Stare de intensitate maxima a unui fenomen sau de satisfactie maxima. 3) Dezgust provocat de o asemenea stare. [G.-D. saturatiei; Sil. -ti-e] /<fr. saturation, lat. saturatio, ~onis

DOZA¹ s.f. 1. cantitate determinata dintr-o substanta, dintr-o radiatie etc. care produce un anumit efect. ♦ cantitate prescrisa dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o data. 2. cantitate dintr-o substanta care intra in compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose].

GRANULA s.f. 1. Graunte (rotunjit). 2. Pilula sferica sau ovoida care contine substante medicamentoase in cantitati mici. 3. Granulele solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. [Var. granul s.n. / < fr. granule, cf. lat. granulum].

DECELA vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate in evidenta. ♦ (Fiz.) A pune in evidenta existenta unei substante aflate in cantitate foarte mica sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. deceler].

SUPRASATURAT, -A adj. 1. (Despre solutii) Care contine mai multa substanta dizolvata decat cantitatea corespunzatoare saturatiei. 2. (Fig.; fam.) Satul peste masura de ceva. [< suprasatura, dupa fr. sursature].

CUTIREACTIE s. f. test de stabilire a sensibilitatii unui individ fata de o anumita substanta (microbi, toxine) prin inocularea in piele a unei mici cantitati din aceasta substanta. (< fr. cuti-reaction)

DOZA¹ s. f. 1. cantitate determinata dintr-o substanta, radiatie etc. care produce un anumit efect. ◊ cantitate prescrisa dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o data. 2. cantitate dintr-o substanta care intra in compunerea unui amestec. (< fr. dose)

GRANULA s. f. 1. grauncior care intra in compunerea unui corp solid eterogen. 2. pilula din substante medicamentoase in cantitati mici. 3. e solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. (< fr. granule)

SOLUBILITATE s. f. proprietate a unor substante de a fi solubile. ◊ cantitate maxima de substanta dizolvata intr-o cantitate determinata de solvent. (< fr. solubilite)

INCIZIE, incizii, s. f. 1. (Med.) Taietura, sectionare facuta intr-un tesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical. 2. Taietura facuta in scoarta unui arbore, cu scopul de a opri si de a dirija o cantitate mai mare de substante nutritive catre inflorescente, provocand astfel o crestere mai mare a fructelor si grabirea coacerii lor. 3. Ornamentare a unui obiect din lut, piatra, metal prin zgarierea in suprafata lui cu ajutorul unui instrument special; ornament astfel rezultat. – Din fr. incision, lat. inciaio.

DOZA¹, doze, s. f. (Adesea fig.) cantitate determinata dintr-o substanta, dintr-un material etc. care produce un anumit efect sau care formeaza impreuna cu altele un amestec, un tot. – Din fr. dose.

MICROANALIZA, microanalize, s. f. Analiza chimica in care se lucreaza cu cantitati foarte mici de substanta, de ordinul miligramelor. [Pr.: -cro-a-] – Din fr. microanalyse.

MICROCHIMIE s. f. Ramura a chimiei care se ocupa cu studiul reactiilor chimice dintre cantitati foarte mici de substanta. – Din fr. microchimie.

MICROREACTIE, microreactii, s. f. Reactie chimica intre cantitati foarte mici de substanta. [Pr.: -re-ac-ti-e-] – Din fr. microreaction.

STIMULATOR, -OARE, stimulatori, -oare, adj., s. m. (substanta, agent, element) care stimuleaza; spec. (substanta organica) care, in cantitati mici, accelereaza cresterea plantelor. – Din fr. stimulateur.

MICROANALIZA f. Analiza chimica facuta asupra unei cantitati mici dintr-o substanta. [Sil. -cro-a-] /<fr. microanalyse

SOLUBILITATE ~ati f. 1) Caracter solubil. 2) cantitate maxima dintr-o substanta care poate fi dizolvata intr-o anumita cantitate de solvent la o temperatura si o presiune determinata. /<fr. solabilite

DENATURARE s,f, Actiunea de a denatura. ♦ Schimbare intentionata a intelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinatiei initiale prin adaugarea unei cantitati oarecare dintr-o substanta straina. [< denatura].

POLARIMETRIE s.f. (Fiz.) Metoda de analiza cantitativa a substantelor cu activitate optica, bazata pe masurarea unghiului cu care o anumita cantitate de solutie a substantei roteste planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimetrie].

MICROCHIMIE s.f. Ramura a chimiei care se ocupa cu studiul reactiilor chimice dintre cantitati foarte mici de substanta. [Gen. -iei. / cf. fr. microchimie].

MICROREACTIE s.f. Reactie chimica intre cantitati foarte mici de substanta. [Pron.-re-ac-, gen. -iei. / cf. fr. micro-reaction].

doza (doze), s. f. – cantitate determinata dintr-o substanta. Fr. dose. – Der. (din fr.) doza, vb.; dozaj, s. n.

DENATURA vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, intelesul unui cuvant, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a adauga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanta straina, facandu-l impropriu destinatiei initiale. (< fr. denaturer)

MICROCHIMIE s. f. ramura a chimiei care studiaza reactiile chimice dintre cantitati foarte mici de substanta. (< fr. microchimie)

MICROREACTIE s. f. reactie chimica intre cantitati foarte mici de substanta. (< fr. microreaction)

POOL PUL/ s. n. 1. uniune monopolista pentru fixarea preturilor, folosirea in comun a unor patente sau influentarea cursului hartiilor de valoare. 2. ~ metabolic = depozit comun de substante intermediare in metabolism; cantitatea totala disponibila a substantelor de un anumit fel. (< engl. pool)

PERFUZIE ~i f. med. Metoda de tratament constand in introducerea lenta si dozata, de obicei in vena, a unei cantitati de sange sau de substanta medicamentoasa. /<fr. perfusion

MICROANALIZA s.f. Analiza chimica efectuata asupra unor cantitati foarte mici dintr-o substanta. [< fr. microanalyse].

MICROANALIZA s. f. analiza chimica a unor cantitati foarte mici dintr-o substanta. (< fr. micro-analyse)

UREE s. f. substanta organica alba, cristalizata, in cantitati mici in u***a, putandu-se fabrica si sintetic; carbodiamida. (< fr. uree)

ANAFILAXIE s. f. Manifestarea unei stari de sensibilizare a organismului la administrarea unei cantitati foarte mici dintr-o substanta nevatamatoare prin ea insasi si care in prealabil a mai fost administrata organismului. – Fr. anaphylaxie (< gr.).

REAVAN reavana(reveni, revene) 1) (despre sol, substante, materii etc.) Care contine o cantitate abia simtita de umezeala; umed; jilav. Pamant ~. 2) (despre vant, aer etc.) Care racoreste; cu adiere rece; racoritor; racoros. /<bulg. raven

OXIMETRIE s. f. determinare a cantitatii de oxigen din hemoglobina, a cantitatii de acid liber intr-o substanta. (< fr. oxymetrie)

METABOLISM s. n. Totalitatea proceselor complexe de sinteza, de asimilare (cu inmagazinare de energie), de degradare si de dezasimilare (insotita de eliberare de energie), pe care le sufera substantele dintr-un organism viu. ◊ Metabolism bazal = cantitatea de calorii produse intr-o ora, in conditii de repaus al organismului, raportata la un metru patrat din suprafata corpului. – Din fr. metabolisme.

PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic¹, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica¹ + suf. -atura.

PORTIE, portii, s. f. 1. cantitate determinata dintr-un material, dintr-o substanta, dintr-un aliment, destinata a fi utilizata dintr-o data sau intr-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales in forma portiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucata, fragment. [Var.: portiune s. f.] – Din fr. portion.

OXIMETRIE s.f. Determinare a cantitatii de oxigen din hemoglobina, a cantitatii de acid liber continut intr-o substanta. [Gen. -iei. / < fr. oxymetrie].

BOUCHARD [busar], Charles Jacques (1837-1915), fiziolog francez. Prof. univ. la Paris. A descoperit ca insuficienta musculaturii stomacului este cauza dilatarii lui (boala B.); a stabilit raportul dintre cantitatea de u***a si cea totala a substantelor solide din ea (coeficientul B.). M. de onoare al Acad. Romane (1911).

UREE s.f. substanta organica alba, cristalizata, care se gaseste in cantitati mici in u***a, putandu-se fabrica si sintetic; carbodiamida. [Pron. -re-e, gen. -eei. / < fr. uree, cf. gr. ouron – u***a].

FUM fumuri, s. n. I.1. Suspensie de particule solide intr-un mediu gazos, produsa in cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial si intentionat, cu ajutorul unor substante chimice). ♦ Fig. Incetosare, tulbureala, ameteala (provocata de alcool). 2. cantitate de fum (I 1) pe care fumatorul o trage dintr-o data din tigara sau din pipa. 3. (Inv.) Gospodarie, considerata ca o grupare in jurul vetrei; familie, casa. 4. Fig. (La pl.) Ingamfare; pretentii nejustificate, gargauni. II. Canal cotit, in interiorul unei sobe, prin care circula gazele calde inainte de a iesi pe cos. – Lat. fumus.

AMINOACIZI s.m.pl. Substante organice, componenti ai proteinelor, care se gasesc liberi in cantitati mici in organismele vietuitoarelor. [Sg. aminoacid. / < fr. aminoacides].

FACTIS s.n. substanta obtinuta prin incorporarea intr-un ulei vegetal a unei cantitati de sulf, intrebuintata in fabricarea cauciucului si a linoleumului. [< germ. Factis].

CARBENA, carbene, s. f. Compus organic care se gaseste in asfalturi; amestec de substante de culoare neagra, casante, cu aspect de huila, care, in cantitate de peste 1% degradeaza calitatile bitumului. – Din fr. carbenes.

MIRODENIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunza, coaja, floare, fruct) care se foloseste in cantitati mici in alimente, dandu-le gust si miros placut; condiment. 2) substanta aromatica care se pune in mancare pentru a trezi pofta de mancare. 3) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu flori galbene-verzui, placut mirositoare. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze dintate, alungite, cultivata pentru florile ei placut mirositoare; nopticoasa. /mirodie + suf. ~enie

PORTIE ~i f. 1) Parte dintr-un tot care revine cuiva. ~ de pamant. 2) Bucata dintr-un material sau dintr-o substanta luata pentru intrebuintare (intr-un anumit interval de timp). ~ de medicamente. 3) cantitate de alimente care revin unei fiinte, intr-un timp determinat, pentru a-si mentine existenta; ratie. [G.-D. portiei; Sil. -ti-e] /<fr. portion

METAL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricarui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducator de caldura si de electricitate, maleabil si ductil, de obicei solid la temperatura obisnuita; p. ext. aliaj format din doua sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente si alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se gaseste in natura in cantitati mici si care se oxideaza sau se altereaza cu greutate. Metal pretios = aurul, platina si argintul. Metal rar = metal care se gaseste in cantitati mici sau in stare dispersa in scoarta Pamantului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) substanta chimica. [Pl. si: (rar) metaluri] – Din fr. metal, germ. Metall.

COULOMBMETRIE (‹ fr.) s. f. Metoda folosita pentru determinarea cantitatii de electricitate ce trece printr-un circuit electric (electroliza) sau pentru dozarea unor substante (titrarea coulombmetrica); coulometrie.

STICLA ~e f. 1) la sing. substanta solida amorfa, cu luciu caracteristic, de obicei transparenta si incolora, obtinuta prin topirea nisipului de cuart, avand diferite intrebuintari (la fabricarea geamurilor, veselei, obiectelor de arta etc.). 2) Obiect facut din aceasta substanta. ~ de geam. ~ de lampa. ~ de ochelari. 3) Vas din aceasta substanta, ingustat in partea superioara in forma de gat, folosit pentru pastrarea si transportarea lichidelor. 4) cantitate de lichid cat incape intr-un astfel de vas. [G.-D. sticlei; Sil. sti-cla] /<sl. stiklo

CANTITATIV, -A adj. Referitor la cantitate, de cantitate. ◊ Analiza cantitativa = determinarea proportiilor diferitelor parti dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanta. [Cf. fr. quantitatif].

CANTITATIV, -A adj. referitor la cantitate. ♦ analiza ~a = determinarea proportiilor diferitelor parti dintr-un amestec sau a elementelor dintr-o substanta. (< fr. quantitatif)

EXPLOZIE s.f. 1. Detonatie produsa prin descompunerea unei substante explozive sau prin expansiunea unui gaz; reactie fizico-chimica rapida in care se produce o cantitate mare de gaz la temperatura inalta, efectuandu-se si un lucru mecanic. 2. Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 3. (Fig.) Manifestare, izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ♦ Explozie demografica = crestere brusca a unei populatii. 4. Iesire brusca a aerului din aparatul fonator dupa ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. -iei, var. esploziune, exploziune s.f. / cf. fr. explosion, lat. explosio].

SAPONINA (‹ fr.; {s} lat. sapon „sapun”) s. f. substanta de origine vegetala care, in contact cu apa, formeaza o spuma abundenta si persistenta. Prezenta in cantitati mari in arborele tropical Quillaja saponaria dar si in numeroase alte plante, s. este folosita la fabricarea cosmeticelor, a bauturilor (ca agenti de spumare) si a filmelor fotografice, in ind. miniera si in medicina. Substantele spumogene s. steroide constituie materia prima pentru obtinerea hormonilor steroizi. Unele s. sunt toxice, afectand sistemul c************r (ex. digitalina), altele au proprietati antifungice si antibacteriene, scad cantitatea de colesterol din sange si inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.

CIFRA s.f. 1. Semn conventional pentru reprezentarea numerelor. ♦ (Fig.) Numar, cantitate, suma. 2. Volum, cuantum al unor operatii comerciale, financiare, reprezentat in cifre. 3. Numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substante. [< it. cifra, fr. chiffre, germ. Ziffer < ar. sifr – gol, zero].

CIFRA s. f. 1. simbol grafic pentru reprezentarea numerelor. ◊ (fig.) numar, cantitate, suma. 2. ~ de afaceri = cuantum al unor operatii comerciale, financiare, in cifre. 3. numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substante, a unui fenomen etc. (< it., lat. cifra, cf. fr. chiffre)

RATIE, ratii, s. f. 1. cantitate de hrana pe care trebuie sa o consume un om sau un animal intr-un timp determinat si care contine toate substantele necesare desfasurarii functiilor vitale ale organismului. 2. Numar constant care se adauga la un termen al unei progresii aritmetice sau cu care se inmulteste un termen al unei progresii geometrice pentru a obtine termenul urmator. – Din lat. ratio, -onis, fr. ration.

EXPLOATA, exploatez, vb. I.Tranz. 1. A folosi, a pune in valoare o resursa; a extrage o substanta utila, un material folositor etc. in vederea realizarii unor obiective economice. 2. (In teoria marxista) A-si insusi fara echivalent o anumita cantitate de munca straina, a acapara o parte din roadele muncii producatorilor nemijlociti de bunuri materiale. ♦ A aservi pe plan economic si politic alt stat. 3. A asupri, a prigoni, a oprima, a impila. 4. (Fig.) A trage folos (in mod abuziv) din ceva, a profita de ceva. A exploata slabiciunile cuiva. – Din fr. exploiter.

BAIE bai f. 1) Cufundare a corpului in apa (calda), in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). A face ~. 2) Apa (sau alt lichid) folosita pentru imbaiat; scaldatoare. ◊ ~ de sange a) cantitate mare de sange, pierduta de cineva; b) varsare de sange; macel. 3) Cladire sau incapere special amenajata pentru imbaiat. ~ publica. 4) Vas mare pentru imbaiat; cada. A se spala in ~. 5) Expunere a corpului (gol) la actiunea diferitor factori externi (in scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate avand izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; statiune balneara. A pleca la bai. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operatii tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide si solutii. 8) Lichid sau solutie chimica folosite pentru efectuarea unor asemenea operatii. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. baii; Sil. ba-ie] /<sl. banja

ANTIMATERIE s. f. Denumire data unei substante ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect si insusiri seamana cu substanta corpurilor din jur, dar, in situatia in care ar intra in contact cu materia propriu-zisa, ambele s-ar anihila spontan, degajand o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (dupa fr. antimatiere).

CIFRA, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezinta unul dintre numerele de la zero la noua) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) numar. 2. Volum, suma, cantitate reprezentata prin cifre (1). ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proportional cu marimea, cu valoarea afacerilor. 3. Numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substante, a unui fenomen. Cifra de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.

REDUS, -A, redusi, -se, adj. 1. Scazut, micsorat, diminuat (ca proportii, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre functii si expresii algebrice) Asupra careia s-a efectuat operatia pentru obtinerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenta, de cultura, marginit, prost. 3. (Chim.; despre substante) Din care a fost scos oxigenul si care a castigat electroni. – V. reduce.

SENSIBILITATE s.f. 1. Facultate a organismelor vii de a simti, de a percepe prin simturi tot ceea ce vine din afara; simtire. 2. Insusirea de a fi foarte simtitor; afectivitate, emotivitate accentuata. ♦ Receptivitate artistica. ♦ Predispozitie a organismelor la diferite boli. 3. Insusire a unui instrument sau a unui aparat de a indica cele mai mici valori, deosebiri, diferente. 4. (Chim.) Marime a concentratiei unei solutii la substanta de analizat, care produce, in timpul unei reactii de recunoastere, un efect la pragul perceperii senzoriale. 5. Viteza cu care reactioneaza o emulsie fotosensibila pentru a se obtine o anumita innegrire a argintului in functie de cantitatea de lumina receptionata. [Cf. fr. sensibilite, lat. sensibilitas].

SENSIBILITATE s. f. 1. proprietate a organismelor animale de a simti, de a percepe prin simturi tot ceea ce vine din afara. ◊ calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile. 2. insusirea de a fi foarte simtitor; afectivitate, emotivitate. ◊ receptivitate artistica. ◊ predispozitie a organismelor la diferite boli. 3. insusire a unui instrument sau aparat de a fi sensibil. 4. (chim.) marime a concentratiei unei solutii, in substanta de analizat, care produce, in timpul unei reactii de recunoastere, un efect la pragul perceptiei senzoriale. 5. viteza cu care reactioneaza o emulsie fotosensibila pentru a se obtine o anumita innegrire a argintului in functie de cantitatea de lumina receptionata. (fr. sensibilite, lat. sensibilitas)

NAMOL ~uri n. 1) Depunere formata din particule de substante minerale si vegetale pe fundul unui bazin de apa (rau, lac, mare etc.), avand uneori proprietati terapeutice; mal. ◊ A face bai de ~ a-si unge corpul cu namol pentru a se trata de unele boli. 2) fig. rar cantitate mare de ceva. /<ucr. namil, ~olu

ALCALIN, -A, (‹ fr.) adj. 1. (Despre substante chimice) Care are proprietatile unei baze. ♦ Medicamente alcaline = medicamente utilizate in tratamentul aciditatii gastrice. Metale alcaline = metalele (litiul, sodiul, potasiul, rubidiul, cesiul si franciul) care fac parte din grupa I a sistemului periodic al elementelor. Rezerva a. = cantitatea de acid carbonic si de bicarbonat de sodiu din singe; la om, r.a. este de 7,34-7,45 cm³. 2. (PETROGR.; despre magma si roci magmatice) Caracterizate prin continut mare in alcalii in raport cu dioxidul de siliciu. In cele subsaturate predomina feldspatoizii, iar in cele paracalcaline predomina piroxenii si amfibolii sodici. Soluri alcaline = grup de soluri cu continut mare de saruri de sodiu si cu reactie puternic alcalina.

COEFICIENT s.m. 1. (Mat.) Numar sau parametru literal care multiplica o expresie algebrica in forma de monom. 2. Valoare relativa atribuita la un examen. 3. Marime constanta in anumite conditii date, care indica o anumita proprietate a unei substante, a unui sistem fizic. ◊ Coeficient statistic = forma de exprimare a raportului dintre doua marimi printr-un numar, care arata de cate ori o marime este mai mare sau mai mica in comparatie cu alta; coeficient economic = relatie, exprimata in procente, intre cantitatea de munca utila produsa de un mecanism si cantitatea de energie pe care o consuma acesta. [Pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nti. / < fr. coefficient].

EXPLOZIE s. f. 1. reactie fizico-chimica foarte rapida, violenta, insotita de degajare mare de energie, provocata de descompunerea unei substante explozive; detonatie (2). ♦ ~ vulcanica = iesire brusca a lavei, a bombelor vulcanice si gazelor unui vulcan. 2. (impr.) ardere a amestecului de carburant si de aer din cilindrul unui motor cu ardere interna. 3. trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 4. (fig.) izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ◊ crestere (brusca) a unei populatii, a cantitatii de informatie etc. 5. a doua faza a articularii unei consoane oclusive, deschiderea brusca a organului fonator si iesirea aerului oprit de organe in actul imploziei. 6. (jaz) punctare foarte puternica executata la baterie. (< fr. explosion, lat. explosio)