MUZICA, (4) muzici, s. f. 1. Arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate intr-o maniera specifica. 2. Stiinta a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului si al armoniei. 3. (Adesea fig.) Creatie componistica, melodie, cantec; p. ext. executare sau audiere a unei compozitii muzicale. ◊ Expr. (Fam.) A-i face (cuiva) muzica = a-i face (cuiva) galagie, scandal. 4. Orchestra. ◊ Muzica militara = fanfara. Muzica sferelor = pretinse sunete bizare emise de vanturile solare si de pulsatiile corpurilor planetelor; cantecul planetelor. – Din lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik.

OBERON. 1. Regele elfilor (al duhurilor aeriene) si sotul Titaniei in legendele medievale germane. Intalnit in „cantecul Nibelungilor” si in lucrarile lui Chaucer, Shakespeare, Wieland, in opera omonima a lui Weber s.a. 2. Satelitul planetei Uranus (al 15-lea in ordinea distantei). Descoperit (1787) de astronomul F.W. Herschel.