Rezultate din textul definițiilor
fluieraR1 ~i m. 1) Mester care face fluiere. 2) Muzicant care canta la fluier. [Sil. flu-ie-] /fluier + suf. ~ar
fluierA, fluier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatie (melodica) de sunete, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ◊ Compus: fluiera-vant s. m. invar. = om care isi pierde vremea, care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestari sportive etc.) A-si manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi. 2. A canta din fluier (1). 3. A emite sunete ascutite intrebuintand un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant, furtuna, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a suiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.
fluierAR, fluierari, s. m. 1. Persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – fluier + suf. -ar.
fluierAS s. fluierar. (~ul canta din fluier.)
DIN prep. 1) (exprima un raport spatial) A cobori din masina. A veni din sat. 2) (exprima un raport temporar) Productia din anul trecut. ◊ Din cand in cand uneori; cate odata. Din an in an la interval de un an. Din clipa sau din moment in timpul cel mai apropiat. 3) (indica materia) Compot din cirese. Incaltaminte din piele naturala. 4) (exprima un raport partitiv) Unii din ei s-au intors acasa. 5) (exprima un raport de mod) Lucreaza din toata inima. canta din suflet. 6) (exprima un raport cauzal) A gresit din neatentie. 7) (exprima un raport instrumental) canta din fluier. Tragere din tun. 8) (exprima un raport relational) In privinta; cat priveste. Nu-l intrece din glume. 9) (exprima un raport de origine, de provenienta) Se dezvolta din molecule. Obicei din copilarie. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat opt din doisprezece. /de + in
A fluierA1 fluier intranz. 1) A canta din fluier. 2) A scoate sunete patrunzatoare cu un instrument special (pentru a semnaliza ceva). 3) A produce un sunet, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. 4) (despre pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului. 5) (despre vant, furtuna etc.) A produce un zgomot ascutit si continuu; a suiera. [Sil. flu-ie-] /Din fluier
A fluierA2 fluier tranz. 1) A canta prin fluierat. ~ o melodie. ◊ fluiera-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane care umbla fara rost; pierde-vara. 2) A trata cu fluieraturi (manifestand nemultumire, dezaprobare). [Sil. flu-ie-] /Din fluier
picula, picule, s.f. (reg.) fluier (de cantat).
piscui, pers. 3 sg. piscuieste, vb. IV (reg.) 1. (reg.; despre pasari sau despre puii lor) a ciripi, a piui. 2. (fig.; reg.; despre oameni) a vorbi cu voce subtire. 3. (reg.; despre broaste) a oracai. 4. (reg.) a canta din fluier. 5. (reg.; refl.; despre mamaliga) a rasufla.
saegiu, saegii, s.m. (inv. si reg.) 1. omul stapanirii insarcinat cu numaratoarea oilor, pentru perceperea taxelor de oierit. 2. (la pl.) flacai care cantau din fluiere si cavale, jucand pe la casele oamenilor, in virtutea unui vechi obicei.
DINTRU prep. 1) (exprima un raport locativ) Din; dinspre. A venit dintr-un sat strain. 2) (exprima un raport partitiv) Din. Cativa dintr-un grup. 3) (exprima un raport transgresiv) Din. Si-a revenit dintr-o stare de lesin. 4) (exprima un raport modal) Din. A nimeri dintr-o impuscatura. 5) (exprima un raport instrumental) Din. canta dintr-un fluier de soc. 6) (exprima un raport cauzal) S-au certat dintr-o nimica toata. 7) (exprima un raport temporal) Productia dintr-o luna. /de + intru
fliscai, fliscai, vb. IV (reg.) a canta din flisca (fluier).
turlui, turluiesc, vb. IV (reg.) 1. a canta (prost) din fluier. 2. a bea cu zgomot din plosca.
tilinca vb. I (reg.) a canta din tilinca, a fluiera.
DOINI, doinesc, vb. IV. Intranz. si tranz. A canta doine (din gura, din fluier, din frunza etc.). – Din doina.
A DOINI ~esc 1. tranz. (doine) A interpreta din gura, din fluier sau din frunza. 2. intranz. A canta o doina. /Din doina
HORI, horesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A canta un cantec, de obicei o hora (din gura sau din fluier); p. ext. a doini. 2. Intranz. A juca hora. – Din hora.
canta vb. 1. (MUZ.) a executa, a interpreta, a intona, (pop.) a glasui, a spune, a viersui, a zice, (inv.) a glasi, a juca. (~ o melodie, o doina.) 2. (MUZ.) a suna. (~ din frunza.) 3. (MUZ.) a sufla. (~ din fluier.) 4. v. glorifica.
