CANABICULTOR, canabicultori, s. m. Cultivator de canepa indiana. – Canabi[s] + [agri]cultor.

CANABIS m. Stupefiant extras din canepa indiana. /<fr., engl. cannabis

CANABIS s. n. 1. canepa indiana. 2. stupefiant din canabis(1). (< fr., engl., it. cannabis)

CANABIS s. n. 1. (Livr.) canepa indiana (Cannabis indica). 2. Stupefiant extras din canabis (1). – Din fr., engl. cannabis.

CANEPA, canepe, s. f. 1. Planta textila cu tulpina inalta si dreapta si cu frunze alterne dintate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivata pentru fibrele care se scot din tulpina si pentru uleiul care se extrage din seminte (Cannabis sativa). ◊ canepa indiana = varietate de canepa cultivata indeosebi in anumite regiuni din India, Iran, Africa de nord si cele doua Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). ◊ Compus: canepa-codrului = canepioara (2). 2. Fibre textile extrase din tulpina de canepa (1). – Lat. *canapa (= cannabis).

HASIS ~uri n. Substanta narcotica obtinuta din inflorescentele femele ale canepei indiene. /<fr. haschische