ieruga (ierugi), s. f. – Canal, jgheab de moara. – Var. (v)iruga, (v)iroaga. Sb., rut., rus. jaruga (DAR; Conev 38), cuvinte ce par sa provina din tc. yarik. Dublet al lui ierec, s. n. (sant, canal de irigatie), care provine direct din tc., cf. rus. erik, si poate de la iar, s. n. (brat al unui riu care a secat), din tc. sau bg. jar, si de la iarc, s. n. (Banat, sant), din sb. jarak.

VAD, vaduri, s. n. 1. Loc situat pe cursul unui rau, unde malul e jos si apa putin adanca, permitand trecerea prin apa de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matca (a unei ape curgatoare). ♦ canal de irigatie, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scapare, de salvare. 2. Tarm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat in apropierea unei mari cai de comunicatie, care asigura unui negustor o clientela numeroasa; p. ext. sursa buna de castig. – Lat. vadum.

iaz (iazuri), s. n. – 1. Zagaz. – 2. Lac artificial. – 3. canal, sant de irigatie. Sl. jazu (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 145; Conev 82), cf. bg., sb., cr., pol. jaz, rus. jez. – Der. iazer (var. (i)ezer), s. n. (lac artificial), din sl. (bg., sb., cr., ceh.) jezero; iezi (var. iezeri, iezari), vb. (a stavili apa prin diguri, a zagadui; a sapa santuri; a inunda); iezitura, s. f. (dig; lac artificial). Cf. Barbulescu, Iazer si iezer, Arhiva, XXXII, 1-26.

RIGOLA ~e f. 1) Adancitura ingusta de-a lungul ambelor parti ale unui drum pentru scurgerea apei; sant. 2) canal mic dintr-o retea de irigatie. /<fr. rigole

PODUSCA, poduste, s. f. (Inv.) canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigatii. – Pod + suf. -usca.

irigatie ~i f. Ansamblu de lucrari pentru udarea artificiala a solului, a plantelor prin diferite metode (sistem de canale, aspersiune etc.) in vederea sporirii recoltei. [G.-D. irigatiei; Sil. -ti-e] /<fr. irrigation, lat. irrigatio, ~onis

podusca¹, podusti, s.f. (inv. si reg.) 1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigatii; sant cu apa pentru irigatii. 2. galerie subterana, tunel. 3. pod mic, podet peste un rau.

RIGOLA, rigole, s. f. 1. Sant mic sau amenajare speciala facuta de-a lungul strazilor, intre marginea partii carosabile si bordura trotuarelor, avand rolul de a colecta apele superficiale si de a le dirija la un punct de descarcare. 2. canal mic sau brazda prin care este condusa apa de irigatie la plante. 3. Forma de eroziune in adancime (pana la 50 cm) a solului ca rezultat al actiunii suvoaielor de apa. – Din fr. rigole (cu unele sensuri dupa germ. Rigole).

irigatie s. f. alimentare cu apa (printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivate in vederea maririi fertilitatii. (< fr. irrigation, lat. irrigatio)

irigatie s.f. Udare, alimentare cu apa (facuta de obicei printr-un sistem de canale) a terenurilor cultivabile (din regiunile secetoase) in vederea maririi fertilitatii lor. [Gen. -iei, var. irigatiune s.f. / cf. fr. irrigation, lat. irrigatio].

canal¹ ~uri n. 1) Albie artificiala care leaga diferite cursuri sau rezervoare de apa. ~ de navigatie. ~ de irigatie. 2) (in asezarile de pe malul marilor sau al fluviilor) Artera de circulatie navigabila. 3) Portiune de mare intre doua tarmuri apropiate. /<lat. canalis, fr. canal