FOTOGRAFIC, -A, fotografici, -ce, adj. Care tine de fotografie, privitor la fotografie; care serveste pentru a fotografia. ◊ Hartie fotografica = hartie speciala acoperita cu un strat sensibil la actiunea radiatiilor luminoase, pe care se obtin copiile fotografice pozitive prin copierea negativelor. Aparat fotografic = dispozitiv optic (format din obiectiv, diafragma, obturator, declansator, camera obscura, caseta filmului, vizor etc.) cu ajutorul caruia se fotografiaza. ♦ Obtinut pe cale fotografica. – Din fr. photographique.

CLISEU, clisee, s. n. 1. Imagine fotografica negativa (pe pelicula de film sau pe sticla) obtinuta in camera obscura si dupa care se face reproducerea fotografica; p. ext. placa sau film fotografic impresionat, developat si fixat. 2. (Tipogr.) Plansa de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimata. 3. Fig. Formula stilistica, expresie etc. banalizata din cauza repetarii excesive; sablon. – Din fr. cliche.

TRANSILUMINARE s. f. (Med.) Metoda de examinare a anumitor parti ale corpului, constand in luminarea lor prin transparenta, intr-o camera obscura, cu ajutorul unor lampi electrice. – Dupa fr. transillumination.

DIAFRAGMA s.f. 1. Muschi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrana care reproduce sunetele prin v********e sale. ♦ Placa opaca cu un orificiu reglabil, care lasa sa treaca numai o anumita cantitate de lumina in camera obscura a unui aparat fotografic; blenda. 3. Dispozitiv de inchidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – inchidere].

STENOPA s.f. Deschidere circulara foarte mica, care inlocuieste obiectivul la o camera obscura. [< fr. stenope].

camera s.f. 1. Incapere intr-o cladire; odaie. ◊ Muzica de camera = compozitie muzicala facuta pentru un numar redus de instrumente. 2. Nume dat unor aparate sau dispozitive care se aseamana cu o incapere, cu o odaie. ◊ camera obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; camera fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura; camera de combustie = incapere a motorului cu ardere interna, in care se aprinde amestecul de gaze. ♦ Tub inchis de cauciuc care se umple cu aer sub presiune si care se asaza pe roata sub anvelopa; balon de cauciuc al unei mingi de sport, in care se introduce aer sub presiune. 3. Adunare parlamentara constituita; institutie parlamentara. [< it. camera].

FOTOGRAFIE s.f. 1. Arta si tehnica de a fixa pe o suprafata sensibila la actiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsa intr-o camera obscura, care apoi se poate reproduce prin copierea cliseului negativ pe care a fost imprimata; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei privelisti, a unei fiinte, a unui obiect etc. fixata pe hartie fotografica. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumina, graphein – a scrie].

camera s. f. I. 1. incapere intr-un apartament. ♦ muzica de ~ = muzica destinata unui numar redus de interpreti. 2. compartiment intr-un sistem tehnic (instalatie, masina, aparat). ♦ ~ obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; ~ fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii si transformarea ei in semnale video; ~ de combustie = incapere a motorului cu ardere interna in care se aprinde amestecul de gaze. II. tub inchis de cauciuc care se umfla cu aer si care se asaza pe roata sub anvelopa. ◊ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentara constituita; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) institutie avand ca obiectiv sprijinirea activitatii dintr-un anumit domeniu. (< it. camera)

FLUOROSCOP s. n. 1. instrument folosit in fluoroscopie. 2. ecran radioscopic intr-o camera obscura portativa, pentru observarea substantelor fluorescente. (< fr. fluoroscope)

FOTOTIP s. n. imagine obtinuta direct in camera obscura. (< fr. phototype)

STENOPA s. f. deschidere circulara foarte mica, care inlocuieste obiectivul la o camera obscura. (< fr. stenope)

cliseu n., pl. ee sau eie (fr. cliche). Placa tipografica obtinuta pin [!] clisaj, placa sterotipa [!]. Piesa de metal (sau si de lemn) pe care e gravata o figura si care, pin impresiune, reproduce acea figura. Proba negativa (obtinuta pin camera obscura) la fotografie. Fig. Loc comun, banalitate repetata: a vorbi dupa cliseu demagogic. V. pareatca, tipic.

DAGHEREOTIPIE, daghereotipii, s. f. Vechi procedeu de fotografiere, astazi abandonat, care fixa imaginile cu ajutorul unei camere obscure pe o placa de cupru argintata, sensibilizata cu vapori de iod si de brom. [Pr.: -re-o-. – Var.: dagherotipie s. f.] – Din fr. daguerreotypie.

FOTOGRAFIC, -A adj. Referitor la fotografie; utilizat la fotografiere; obtinut prin fotografie. ◊ Aparat fotografic (sau camera) fotografica = dispozitiv optic bazat pe principiul unei camere obscure, folosit pentru a fotografia; hartie fotografica = hartie acoperita pe o fata cu un strat fotosensibil, pe care se obtin copiile fotografice. [Cf. fr. photographique].

FOTOGRAFIC, -A adj. referitor la fotografie; pentru fotografie. ♦ aparat ~ (sau camera) ~a = dispozitiv optic bazat pe principiul unei camere obscure, pentru a fotografia; hartie ~a = hartie acoperita pe o fata cu un strat fotosensibil, pe care se obtin copiile fotografice. (< fr. photographique)

camera f., pl. e (it. lat. camera, d. vgr. kamara, bolta. V. camara). Odaie, compartiment de casa, incapere. Locu in care se tin adunarile politice: camera deputatilor. Sectiune de tribunal: camera de comerciu. camera de punere supt acuzare, o sectiune alaturata pe linga curtea de apel ca sa cerceteze crimele. camera obscura, o cutie inchisa care are numai o mica deschizatura prevazuta c´o lentila pin [!] care patrund incrucisindu-se razele reflectate de obiectele exterioare, a caror imagine se formeaza pe un plan pus la o distanta oare-care in aceasta cutie, ca la aparatu fotografic.

ORB² oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. Incredere oarba. /<lat. orbus