CAPUCIN, -A s. m. f. 1. calugar catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. 2. maimuta din America, cu barba lunga. (< fr. capucin, it. cappuccino)

PATER s. m. preot, calugar catolic. (< lat. pater)

TONSURA s. f. ceremonie a tunderii parului din crestetul capului la consacrarea unui calugar catolic; locul, de forma rotunda, ramas fara par in urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura)

BREVIAR, breviare, s. n. 1. Lucrare in care sunt expuse sumar notiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele si rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le faca sau sa le rosteasca la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. breviaire, lat. breviarium.

IEZUIT, -A, iezuiti, -te, s. m. (si adj.) Membru al unui ordin de calugari catolici, intemeiat in 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuita. – Din fr. jesuite, germ. Jezuit.

CUCULA, cucule, s. f. Vesmant cu gluga purtat de calugarii catolici, confectionat din stofa groasa si aspra. – Din fr. cuculle, lat. cucullus.

BREVIAR ~e n. 1) rel. Carte de rugaciuni citite de preotii si calugarii catolici la diferite ore ale zilei. 2) Lucrare care contine informatia indispensabila unui anumit domeniu de activitate. [Sil. -vi-ar] /<lat. breviarium, fr. breviaire

CUCULA ~e f. Vesmant din stofa groasa cu gluga, purtat de calugarii catolici. /<fr. cuculle, lat. cucullus

IEZUIT ~ti m. 1) Membru al unui ordin de calugari catolici. 2) Persoana lipsita de sinceritate; fatarnic; prefacut. /<fr. jesuite, germ. Jesuit

BREVIAR s.n. 1. Expunere sumara a unor principii, a unor probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le rosteasca la anumite ore din zi. [Pron. -vi-ar, var. breviarium s.n. / cf. fr. breviaire, it. breviario].

PROBANDAT s.n. (Bis.) Perioada de proba la care sunt supusi aspirantii la anumite ordine de calugari (catolici). [Pl. -te. / < it. probandato].

CAPUCIN, -A s.m. si f. calugar catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane. [< fr. capucin, cf. it. cappucino – purtator de gluga].

CUCULA s.f. Vesmant cu gluga purtat de calugarii catolici, confectionat din stofa groasa si aspra. [< lat. cucullus, cf. fr. cuculle].

IEZUIT s.m. Membru al unui ordin de calugari catolici, creat in 1534 de Ignatiu de Loyola pentru a lupta impotriva miscarilor populare si gandirii progresiste. ♦ (Fig.) Ipocrit, viclean, perfid. // adj. De iezuit, al iezuitilor, specific iezuitilor; perfid. [Cf. fr. jesuite, germ. Jesuit].

CUCULA s. f. 1. vesmant cu gluga din stofa groasa si aspra, purtat de calugarii catolici. 2. (bot.) organ concav in forma de capison. (< fr. cuculle, lat. cucullus, gluga)

IEZUIT s. m. 1. membru al unui ordin de calugari catolici, creat in 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale. 2. (fig.) om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. (< fr. jesuite, germ. Jesuit)

PRIOR², -A s. m. f. superior al unei manastiri sau congregatii de calugari catolici. (< lat. prior, germ. Prior)

PROBANDAT s. n. perioada de proba la care sunt supusi aspirantii la anumite ordine de calugari (catolici). (< it. probandato)

iezuit (iezuiti), s. m. – 1. Membru al ordinului de calugari catolici intemeiat in 1534 de Ignacio de Loyola. – 2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – Var. (inv.) iezovit, jezuit. Lat. Iesuita (sec. XVIII), cf. sb. jezovit. – Der. iezuitic, adj. (care apartine iezuitilor); iezuitism, s. n. (conceptie morala, religioasa si politica a iezuitilor).

BARAT, barati, s. m. (Inv.) calugar catolic. – Magh. barat.

BREVIAR, breviare, s. n. 1. Expunere sumara a unor principii sau probleme dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le recite la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Fr. breviaire (lat. lit. breviarium).

CARMELIT, -A, carmeliti, -te, s. m. si f. calugar(ita) catolic(a) care apartine unui ordin infiintat in Spania in sec. XIII. – Din fr. carmelite.

BERNARDIN² ~a (~i, ~e) m. si f. calugar (calugarita) catolic din ordinul infiintat, in sec. X, de Bernard. /<fr. bernardin

ORDIN s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin, tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratie; distinctie conferita de stat. 4. Dispozitie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar intre clasa si familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli, incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang, categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang, excelent. 8. De ordin = de natura..., cu caracter... [< lat. ordo, cf. it. ordine].

ABATE s.m. 1. Staret, superior al unei manastiri catolice de calugari. 2. Titlu onorific care se da unor clerici catolici. [< it. abbate, cf. lat. abbas].

ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)

CARMELIT, -A (‹ fr.) s. m. si f. 1. calugar(ita) catolic(a) facind parte din ordinul religios aparut spre 1180 intr-o comunitate de eremiti adunati pe muntele Carmel, in Palestina. S-au stabilit in Europa, in 1235, adoptind regulile de organizare ale dominicanilor (1431). In 1562, Sf. Ioan al Crucii si Tereza de Avila au reformat ordinul. ♦ carmeliti desculti = c. care au urmat Reforma.

CARMELIT, -A, carmeliti, -te, s. m. si f. calugar(ita) catolic(a) facand parte dintr-un ordin infiintat in Spania, in sec. al XIII-lea. – Fr. carmelite.

BARAT, barati, s. m. (Inv.) calugar sau preot catolic. – Din magh. barat.

BERNARDIN², -A, bernardini, -e, s. m. si f. calugar sau calugarita catolica din ordinul care poarta numele sfantului Bernard. – Din fr. bernardin.

FRANCISCAN, -A, franciscani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. calugar sau calugarita catolic(a) din ordinul intemeiat de Francisc din Assisi la inceputul sec. XIII. 2. Adj. Care tine de ordinul franciscanilor (1). – Din fr. franciscain.

PATER, pateri, s. m. calugar sau preot catolic. – Din lat. pater.

CONGREGATIE ~i f. (la catolici) 1) Asociatie a calugarilor care apartine aceluiasi ordin. 2) Departament in organizatia centrala a Vaticanului, condus de un c******l. 3) Adunare a clericilor. [Art. congregatia; G.-D. congregatiei; Sil. -ti-e] /<fr. congregation, lat. congregatio, ~onis

PATER ~i m. calugar sau preot catolic. /<lat. pater

CONGREGATIE s.f. 1. Reuniune de calugari si calugarite catolice apartinand aceluiasi ordin religios. 2. Adunare de prelati insarcinata de papa cu examinarea unor anumite chestiuni, situatii etc. 3. Departament in organizarea centrala a Vaticanului, condus de un c******l. 4. Sedinta a sinoadelor generale; (p. ext.) adunare religioasa. [Gen. -iei, var. congregatiune s.f. / cf. fr. congregation, it. congregazione, lat. congregatio – reunire].

barat (barati), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barat „calugar”, din sl. bratu „frate” (Cihac, II, 479). – Der. baratie, s. f. (biserica catolica; cuvint inv., care astazi se foloseste mai ales ca nume pentru doua cartiere, in Bucuresti si in Cimpulung).

BARAT, barati, s. m. (Inv.) calugar sau preot catolic. – Din magh. barat.

barat m. (ung. barat, calugar, preut catolic, frate, d. vsl. bratu, frate. V. frate si bastina). Vechi. Preut catolic. – Si barat.

benedictin, -a s. calugar ori calugarita catolica din ordinu Sfintului Benedict. Fig. Erudit: e un adevarat benedictin.

CELESTIN, s. m. calugar apartinand unui ordin catolic fondat in anul 1254. – Din fr. celestin.

CELESTIN, -A s.m. si f. calugar apartinand unui ordin catolic fundat in 1251. [< fr. celestin].

CELESTIN s. m. calugar apartinand unui ordin catolic fundat in 1251. (< fr. celestin)

CAPITUL¹, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de calugari sau de alti clerici catolici. 2. Loc in care se tin asemenea adunari. – Din it. capitulo.

CAPUCIN ~a (~i, ~e) si substantival (in biserica catolica) Care tine de ordinul calugarilor franciscani. /<it. cappuccino

TRAPIST s.m. calugar dintr-un ordin monahal catolic intemeiat in sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever (interzicerea carnii si a pestelui, obligativitatea muncilor manuale, izolarea completa etc.). // s.n. Branza fabricata dupa un procedeu special de fermentare. [Pl. -isti; -turi s.n., var. trapista s.f. / < fr. trappiste, it. trappista].

CAPITUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de calugari sau de alti clerici catolici. ♦ Loc unde se tin adunari de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum].

DOMINICAN, -A s.m. si f. calugar dintr-un ordin monahal catolic infiintat la sfarsitul sec. XIII. // adj. Referitor la acest ordin. [< fr. dominicain, cf. Dominic de Guzman – predicator castilian].

FRANCISCAN, -A s.m. si f. calugar(ita) apartinand unui ordin catolic, fondat de Francesco d´Assisi in 1209. // adj. Care apartine acestui ordin. [Cf. it. francesco, fr. franciscain].

BENEDICTIN, -A I. s. m. f. calugar(ita) dintr-un ordin catolic, care a desfasurat o sustinuta activitate in domeniul constructiilor. ♦ munca de ~ = munca intelectuala minutioasa si de lunga durata. II. adj. 1. care apartine benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. benediction)

CAPITUL¹ s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului si administrarea catedralei si a bisericilor din oras. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de calugari sau de alti clerici catolici; locul unde se tine. (< it. capitulo)

FRANCISCAN, -A I. s. m. f. calugar(ita) apartinand unui ordin catolic fondat de Francesco d’Assisi in 1209. II. adj. care apartine acestui ordin. (< fr. franciscain)

TRAPIST I. s. m. calugar dintr-un ordin monahal catolic intemeiat in sec. XVII, care avea un regulament deosebit de sever. II. s. n. branza fabricata dupa un procedeu special de fermentare. (< fr. trappiste)

DOMINICAN¹, -A, dominicani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. calugar sau calugarita dintr-un ordin catolic intemeiat in Franta la inceputul sec. XIII. 2. Adj. Care apartine dominicanilor¹ (1), privitor la dominicani¹. – Din fr. dominicain.

AUGUSTINIAN, -A I. adj. referitor la Sf. Augustin. II. adj., s. m. f. (calugar) apartinand unui grup de ordine catolice stabilite pe baza scrierilor Sf. Augustin; augustin. (< fr. augustinien)

DOMINICAN, -A I. s. m. f. calugar(ita) dintr-un ordin monahal catolic infiintat la sfarsitul sec. XIII. II. adj. referitor la acest ordin. (< fr. dominicain)

OBLATI (‹ fr., it.) s. m. pl. (Pana spre sfarsitul Evului Mediu) Baieti adusi de parinti la manastire pentru a deveni calugari. ♦ (In zilele noastre) Persoane laice care adera de bunavoie la viata monastica. ♦ Membrii unor intovarasiri catolice cu rol misionar, anexate unor ordine.

decan m. (lat. decanus, subofiter care comanda zece soldati, sef de zece calugari, d. decem, zece). Cel mai batrin sau mai vechi intr’o societate. Titlu unei demnitati bisericesti catolice. Sefu unei facultati in universitate. Sefu advocatilor unui oras. Sef in general (fam. sau iron.): decanu betivanilor, al calicilor. V. staret.

RICCI, Matteo (1552-1610). calugar iezuit italian (din 1571), misionar in India (1578). In 1582 ajunge in portul Macao. In 1583 obtine permisiunea de a se stabili in China (sub dinastia Ming), unde a intemeiat Misiunea catolica. Considerat unul dintre primii sinologici. Matematician si astronom pe langa imparatul Shenzong (1573-1620). A propagat invatatura crestina si stiinta europeana (a tradus in chineza primele sase carti ale „Elementelor” lui Euclid). Lucrari despre geografia si istoria Chinei („Mappamondo cinese”). Comentarii, aparute postum (1911-1913). Cunoscut in China cu numele de Li Madou.

CAMPANELLA, Tommaso (n. Giovanni Domenico Campanella) (1568-1639), filozof italian. calugar dominican. Adept, in tinerete, al naturalismului lui Telesio („Filozofia demonstrata prin simturi”); i s-au intentat mai multe procese pentru erezie. Ulterior, si-a modificat doctrina prin integrarea unor elemente de teologie catolica. Intemnitat (1599-1626) pentru faptul ca a condus un complot impotriva stapinirii spaniole din Calabria. A imaginat un sistem de comunism utopic sustinut de reguli teocratice („Cetatea soarelui”).