TEANTROPIE s.f. (Liv.) 1. Caracter uman si divin al divinitatii. 2. Atribuire a unor calitati umane unor divinitati. [Cf. it. teantropismo < gr. theos – zeu, anthropos – om].

TEANTROPIE s. f. 1. caracter uman si divin al divinitatii. 2. atribuire a unor calitati umane unor divinitati. (< it. teantropia)

EUGENIE s.f. Teorie care preconizeaza ameliorarea calitatilor biologice umane prin masuri genetice (alegerea parintilor, sterilizarea celor tarati etc.), folosita uneori in scopuri rasiste. [Gen. -iei. / < fr. eugenie, cf. gr. eu – bine, gennan – a zamisli].

ANTROPOMORFIZA vb. I. tr. (Rar) A atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinitati etc. calitati si sentimente umane. [P.i. -zez. / < fr. anthropomorphiser].

ANTROPOMORFIZA vb. tr. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinitati calitati si trasaturi umane. (< fr. anthropomorphiser)

GENIU¹ s.n. I. 1. Talent, dispozitie naturala, capacitate de creatie exceptionala, rezultat al dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana care are asemenea calitati. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, fiinta supranaturala (buna sau rea) care in credintele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. genie].

SUPRAOM ~oameni m. Om inzestrat cu calitati exceptionale, care depasesc limetele facultatilor umane. /supra- + om

BABA, Corneliu (1906-1997, n. Craiova), pictor si grafician roman. Acad. (1990), prof. univ. la Iasi si Bucuresti. Compozitii si portrete profund umane, in care personajele au, deseori, valente simbolice. calitatea culorii si folosirea unui sistem complex de lumini dirijate inscriu lucrarile sale pe linia expresionismului cromatic, permitind un discurs aluziv asupra realitatii („Odihna pe cimp”, „Arlechin”, „Portretul artistei Lucia Sturdza-Bulandra”, „Portret de fata”, „Peisaj din Venetia”, ciclul „Regele nebun”).

PERSONALITATE s. f. 1. ceea ce caracterizeaza o persoana, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltarii depline si al valorificarii sociale a insusirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi si obligatii. ♦ ~ juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 4. om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorica (sau politica) = conducator a carui activitate exercita o influenta puternica asupra desfasurarii evenimentelor istorice; cultul ~atii = tendinta de a acorda unei personalitati calitati de infailibilitate, un rol exagerat si exclusiv in faurirea istoriei. (< fr. personnalite, germ. Personalitat)

SPIRITUALITATE s. f. calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizeaza o colectivitate umana din punctul de vedere al vietii sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualite.

VALOARE s.f. I. 1. Expresie a muncii umane materializata intr-o marfa. ♦ Categorie economica proprie economiei bazata pe productia de marfuri. 2. Suma de bani care reprezinta echivalentul pretului unei marfi, unui cec, al unei actiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate. 3. Marime matematica asociata unei marimi fizice, potrivit unui anumit procedeu. 4. Durata unui sunet muzical. 5. Sensul sau folosirea gramaticala a unui cuvant. 6. (Pict.) Intensitatea unei culori. II. 1. Ansamblul calitatilor care fac un lucru bun, cautat, apreciat; insemnatate, importanta, pret. 2. Suma insusirilor pozitive ale unui om; (concr.) om care intruneste calitati deosebite. [Gen. -orii. / < fr. valeur, it. valore < lat. valor].