MARGINIT, -A, marginiti, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligenta; limitat, redus, prost; (despre calitati intelectuale, sufletesti etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. margini.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o institutie, o intreprindere etc. cu cele necesare desfasurarii activitatii; a inzestra. 2. A pune la dispozitia unei institutii sau unei intreprinderi fondurile banesti necesare desfasurarii activitatii. 3. A da dota unei fete. 4. Fig. A inzestra cu calitati intelectuale, sufletesti. – Din fr. doter, lat. dotare.

SUPRADOTAT, -A, supradotati, -te, adj. (Despre copii) Cu calitati intelectuale iesite din comun. – Supra- + dotat (dupa fr. surdoue).

MERIT ~e n. 1) calitate deosebita care impune respect, lauda sau recompensa. 2) Ansamblu de calitati intelectuale sau morale. /<fr. merite

STERS stearsa (stersi, sterse) 1) v. A STERGE si A SE STERGE. 2) Care si-a pierdut forma initiala, aspectul. 3) fig. (despre persoane) Care manifesta insuficiente calitati intelectuale; marginit; limitat; redus; mediocru. 4) (despre stil) Care este lipsit de expresie; palid; inexpresiv; decolorat; fad. 5) fig. (despre sunete, glas) Care este lipsit de sonoritate; surd; mat. / v. a (se) sterge

DOTA vb. I. tr. 1. A prevedea (o institutie etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A inzestra cu calitati intelectuale sau sufletesti. 3. A da dota unei fete la casatoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare].

DOTA vb. tr. 1. a utila (o institutie, o intreprindere etc.) cu cele necesare desfasurarii activitatii. 2. (fig.) a inzestra cu calitati intelectuale sau sufletesti. 3. a da dota unei fete la casatoria ei. (< fr. doter, lat. dotare)

MATURITATE s. f. Stare de deplina dezvoltare (fizica si intelectuala); calitatea de a fi matur; p. ext. perioada din viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplina a unui organ sau a unui organism intreg. ♦ Stare de deplina dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu inaintat de experienta, de insusire a cunostintelor; seriozitate, profunzime (determinata de varsta, de experienta). ◊ (Iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturite, lat. maturitas, -atis.

EMINENT, -A, eminenti, -te, adj. Care se distinge prin calitati (intelectuale) deosebite; exceptional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. eminent, lat. eminens, -ntis.

MEDIOCRITATE, (2) mediocritati, s. f. 1. Faptul de a fi mediocru; situatie, stare a celui mediocru. 2. Persoana lipsita de calitati (intelectuale) deosebite, om mediocru (2). [Pr.: -di-o-] – Din fr. mediocrite, lat. mediocritas, -atis.

DOTAT, -A, dotati, -te, adj. Inzestrat cu calitati (intelectuale sau artistice) deosebite. – V. dota.

EMINENT ~ta (~ti, ~te) Care se distinge prin calitati (intelectuale) deosebite; exceptional; distins; deosebit. Student ~. /<fr. eminent, lat. eminens, ~ntis

CRANIOSCOPIE s.f. Disciplina care isi propune sa determine calitatile intelectuale si morale dupa forma craniului. V. frenologie. ♦ Examinare a craniului. [Gen. -iei. / < fr. cranioscopie, cf. gr. kranion – craniu, skopein – a privi].

MATURITATE s.f. 1. Dezvoltare completa din punct de vedere fizic si (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Fig.) Stadiu inaintat de experienta. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (Iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desavarsita a unui organ sau a organismului intreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturite].

MATURITATE s. f. 1. dezvoltare completa din punct de vedere fizic si intelectual; calitatea de a fi matur; perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ◊ (fig.) stadiu inaintat de experienta. 2. seriozitate, profunzime. 3. (biol.) dezvoltare desavarsita a unui organ sau organism, a unui fruct. 4. stadiu de evolutie a solului in care acesta si-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate. (< fr. maturite, lat. maturitas)

CRANIOSCOPIE s. f. 1. disciplina care determina calitatile morale si intelectuale pe baza examinarii formei craniului. 2. examinare a craniului. (< fr. cranioscopie)

SUCCES ~e n. 1) Rezultat favorabil, obtinut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; izbanda. A dori (sau a ura) cuiva ~. 2) Apreciere a calitatilor (unei persoane sau a unui obiect). A avea ~e. A se bucura de ~. /<lat. succesus, fr. succes

LUCIDITATE s.f. calitate a unei persoane sau a unei minti lucide; deplinatate a facultatilor intelectuale, stare de constienta; trezie, limpezime, claritate in gandire. [Cf. fr. lucidite].

PERSONALITATE ~ati f. 1) Totalitate de trasaturi morale si/sau intelectuale proprii unei persoane, prin care aceasta se individualizeaza. 2) Persoana cu aptitudini si calitati morale deosebite; persoana marcanta. ~ politica. [G.-D. personalitatii] /<fr. personnalite, germ. Personalitat

PERSONALITATE, personalitati, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane (1) si o distinge ca individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Persoana cu aptitudini deosebite si cu alese insusiri intelectuale si morale, care se realizeaza si se manifesta in mod practic prin reusite intr-un anumit domeniu de activitate. 3. Persoana care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentioasa si jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalite, germ. Personalitat.

MEDIOCRU ~a (~i, ~e) 1) Care se afla intre doua parti extreme sau intre doua lucruri de aceeasi natura. Pasiune ~a. 2) Care este insuficient (in cantitate sau calitate); lipsit de valoare cantitativa sau calitativa. Salariu ~. Hrana ~a. 3) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care manifesta insuficienta intelectuala; marginit; limitat; redus. Elev ~. Capacitate ~a. [Sil. -di-o-] /<fr. mediocre

MAESTRU, -A I. s. m. f. 1. persoana cu calitati exceptionale si contributii valoroase intr-un anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei scoli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-o ramura sportiva. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (in trecut) profesor de lucru de mana, de muzica, desen, gimnastica etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic in anumite organizatii militare, politice, religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoana insarcinata sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. II. s. n. registru de contabilitate continand conturile sintetice, in care se inscriu operatiile economice si financiare grupate dupa natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lata parte a unei nave. (< it. maestro)