KARMA (KARMAN) (‹ engl., fr.; cuv. sanscrit „actiune”) subst. (In hinduism si alte religii orientale – jainism, budism) Forta impersonala, care cantareste toate faptele, bune si rele, pe care orice fiinta le intreprinde in decursul vietii si, totodata, forta implacabila care determina, in cadrul ciclului de transmitere a sufletelor, calitatea vietii urmatoare.

MONAHISM s. n. 1. Stare, viata, calitate de monah; calugarie, monahie¹. 2. Institutia calugariei. – Monah + suf. -ism.

SOLDATIE s. f. (Rar) Stare, viata, calitate, serviciu de soldat sau, p. gener., de militar. – Soldat + suf. -ie.

MONAHISM s.n. Starea, viata, calitatea de monah. ♦ Institutia calugariei. [< fr. monachisme, dupa monah].

CONSUMERISM s. n. miscare de mase care isi propune apararea intereselor consumatorului fata de abuzurile specifice societatii de consum, precum si imbunatatirea calitatii vietii cetatenilor. (cf. engl. consumer, consumator)

NIVEL s. 1. v. cota. 2. v. etaj. 3. grad, stadiu, treapta. (~ de dezvoltare.) 4. standard, (livr.) standing. (~ de viata.) 5. v. ierarhie. 6. calitate, valoare, (fig.) calibru, talie. (Spectacol de un ~ deosebit.)

A SE TRECE ma trec intranz. 1) (despre organisme vii, fructe, flori etc.) A intra in faza degenerarii, pierzandu-si calitatile initiale. ◊ ~ din viata (sau din lume) a muri; a deceda. 2) (despre materiale, substante, alimente etc.) A se epuiza prin folosire. 3) (despre actiuni reprobabile) A nu se lua in seama (ramanand fara urmari). /<lat. traicere

RAU² rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus

STATUT s. n. 1. document, lege de baza cuprinzand dispozitii cu caracter oficial prin care se hotaraste constituirea unei organizatii si se stabilesc scopul, structura si modul de functionare ale acesteia. 2. denumire data unor constitutii. 3. ~ politic = totalitatea drepturilor si indatoririlor prevazute si garantate de constitutie, in virtutea carora cetatenii participa la viata politica. 4. ~ social = status (1). 5. starea, situatia, calitatea de a fi (a cuiva sau a ceva). (< fr. statut, lat. statutum)

MATURITATE s. f. 1. dezvoltare completa din punct de vedere fizic si intelectual; calitatea de a fi matur; perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ◊ (fig.) stadiu inaintat de experienta. 2. seriozitate, profunzime. 3. (biol.) dezvoltare desavarsita a unui organ sau organism, a unui fruct. 4. stadiu de evolutie a solului in care acesta si-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate. (< fr. maturite, lat. maturitas)

PROSTIRE s. 1. indobitocire, tampire. (~ cuiva prin viata pe care o duce.) 2. v. inselare. 3. degradare. (~ calitatii unei marfi.)

MATURITATE s. f. Stare de deplina dezvoltare (fizica si intelectuala); calitatea de a fi matur; p. ext. perioada din viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplina a unui organ sau a unui organism intreg. ♦ Stare de deplina dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu inaintat de experienta, de insusire a cunostintelor; seriozitate, profunzime (determinata de varsta, de experienta). ◊ (Iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturite, lat. maturitas, -atis.

MATURITATE s.f. 1. Dezvoltare completa din punct de vedere fizic si (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Fig.) Stadiu inaintat de experienta. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (Iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desavarsita a unui organ sau a organismului intreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturite].

CHARISMATIC, -A, charismatici, -ce, adj. 1. Referitor la charisma (1); care se caracterizeaza prin charisma. ♦ Putere charismatica = capacitate de influentare, prestigiu de care se bucura cineva, in virtutea unor calitati de exceptie. 2 (Rel.) Care se caracterizeaza printr-o intensa viata religioasa. [Pr.: ca-] – Din fr. charismatique.

PERSONALITATE s.f. 1. Ceea ce caracterizeaza o persoana si o deosebeste de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (Jur.) Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate (stiinta, arta, viata social-politica etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendentioase la adresa cuiva. [Pl. -tati. / cf. fr. personnalite, it. personalita].

ORS Y ROVIRA, Eugenio d’ (1881-1954), eseist si critic de arta spaniol de limba catalana. Spirit clasic. Eseuri consacrate fenomenului plastic, pe care il inglobeaza de obicei dintr-o viziune mai ampla asupra istoriei culturii („Arta lui Goya”, „Trei ore in Muzeul Prado”, „Despre baroc”). Opera sa principala este „Glosari”, aparuta in mai multe serii, in care comenteaza politica si viata culturala din epoca sa, intr-un mod subtil si cu remarcabile calitati literare.

P*********E s. f. 1. ocupatie a femeii care intretine relatii s*****e contra unei plati sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare in care membrii societatii duc o viata s*****a instabila, schimbandu-si partenerii. ♦ casa de ~ = b****l. 2. (fig.) injosire, folosire degradanta a calitatilor, a talentului. (< fr. p**********n, lat. p*********o)

IMPAMANTENI, impamantenesc, vb. IV. 1. Tranz. (In evul mediu, in tarile romanesti) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea si drepturile de pamantean. V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili intr-un loc, a se integra in viata localnicilor. 3. Tranz. si refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face sa prinda sau a prinde radacini; a (se) introduce, a (se) generaliza. – In + pamantean.

NEMURIRE s. f. 1. calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trai vesnic; stare a celui ce este nemuritor; (in limbajul bisericesc) viata vesnica. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fara sfarsit, vesnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menita sa reziste timpului, destinata sa traiasca vesnic; glorie vesnica. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).

SPIRITUALITATE s. f. calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizeaza o colectivitate umana din punctul de vedere al vietii sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualite.

ABIOZA s.f. Situatia, calitatea unui corp abiotic. ♦ Conservarea produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor aflate in ele. [< fr. abiose, cf. gr. a – fara, bios – viata].

SPIRITUALITATE s.f. calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (Spec.) Ansamblu de idei si de sentimente care caracterizeaza un popor, o natiune din punctul de vedere al vietii spirituale, al specificului culturii sale. [Cf. fr. spiritualite].

ler³ sn [ At: PAMFILE, DUSM. 10 / V: leriu / Pl: (rar) leruri / E: nct ] (Reg) 1 Timp de care dispune cineva. 2 (Spc) Moment de apogeu, de plina vigoare din viata unui om. 3 (Prc) Varsta a casatoriei. 4 (Ie) A-i trece lerul (cuiva) A fi trecut de varsta tineretii. 5 (Spc) Perioada de rut la animale. 6 calitate de a placea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).

LUX², (rar) luxuri, s. n. Nivel de viata excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganta, somptuozitate, splendoare. ◊ Loc. adj. De lux = a) extrem de confortabil; care nu reprezinta un lucru de prima necesitate; elegant, somptuos; b) de calitate superioara, de prim rang; select; c) care are articole de calitate superioara si de rafinament. Magazin de lux. ◊ Expr. A face lux = a duce o existenta fastuoasa, foarte costisitoare; spec. a se imbraca extrem de elegant si de costisitor. – Din fr. luxe, lat. luxus.

EVOLUTIE s. f. 1. forma de dezvoltare care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealista si metafizica cu privire la procesul dezvoltarii, potrivit careia aparitia noilor calitati este absolut spontana si imprevizibila. 2. dezvoltare in timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei fiinte etc. 3. desfasurare, curs. 4. miscare larga (circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, un avion etc. (< fr. evolution, lat. evolutio)

STANDARD, standarde, s. n. 1. Norma sau ansamblu de norme care reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document in care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, facut dupa un sablon; comun. 2. (In sintagma) Standard de viata = grad de dezvoltare a conditiilor de viata caracteristice unei persoane sau unei colectivitati; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.

A PLATI ~esc 1. tranz. 1) (marfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa in bani sau in natura; a achita; a da. ◊ ~ cu capul (sau cu viata) a fi pedepsit cu moartea pentru o fapta savarsita. ~ cu dobanda a se razbuna facandu-i cuiva un rau si mai mare (pentru o paguba sau o suferinta). 2) (sume de bani sau obiecte) A da in calitate de contravaloare (pentru marfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumita valoare; a avea un anumit pret; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti

FAT feti m. 1) (la om si la mamifere) Organism in stadiul intrauterin de viata, din momentul cand incepe sa se miste si pana la nastere; fetus. 2) poet. Persoana de s*x masculin, luata in raport cu parintii sai; baiat; fiu; fecior. ◊ ~ Frumos personaj principal in povestile romanesti, inzestrat cu cele mai alese calitati fizice si morale. /<lat. fetus

PERSONALITATE, personalitati, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane (1) si o distinge ca individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Persoana cu aptitudini deosebite si cu alese insusiri intelectuale si morale, care se realizeaza si se manifesta in mod practic prin reusite intr-un anumit domeniu de activitate. 3. Persoana care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentioasa si jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalite, germ. Personalitat.

conditiune f. (lat. condicio, -onis [d. con-, impreuna, si dicere, a zice], citit gresit conditio in evu mediu; fr. condition. Corect ar fi condiciune). Natura, stare, calitate a unei persoane sau a unui lucru. Treapta sociala inalta: un om de conditiune. Mod, situatiune: a trai in bune conditiuni. Obligatiune: admit, dar cu conditiunea de a contribui si tu (sau cu conditiune [!] sa contribui si tu). Lucru necesar: respiratiunea e una din conditiunile vietii. – Si -itie.

MOD s. n. 1. fel, chip, maniera; procedeu, metoda. ♦ (ec.) ~ de productie = modul istoriceste determinat in care oamenii produc bunurile materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii; ~ de viata = continutul si formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale unei societati. 2. categorie gramaticala specifica verbului, care exprima aprecierea vorbitorului fata de actiune. ◊ (despre parti de vorbire, propozitii sau parti de propozitii) de ~ = care are sensul, functia de a arata modul. 3. (muz.) structura unei game determinata de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concreta pe care o iau figurile silogismului in functie de calitatea si cantitatea judecatilor componente. (< fr. mode, it. modo, lat. modus)