BRASARDA, brasarde, s. f. 1. Fasie de panza sau de stofa care se trece in jurul bratului pentru a indica calitatea unei persoane; banderola. 2. Parte a armurii care protejeaza bratul. – Din fr. brassard.

CARTA² s.f. Carton subtire de forma dreptunghiulara, pe care este scris numele cuiva, care stabileste calitatea unei persoane etc. [< fr. carte].

BRASARDA s.f. 1. Banda de stofa purtata la brat pentru a indica calitatea unei persoane etc. 2. Parte a armurii care protejeaza bratul. [< fr. brassard].

GENIU¹ ~i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care ofera unei persoane calitati creatoare deosebite. ◊ De ~ genial. 2) persoana care poseda asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trasaturi distinctive care formeaza esenta unui lucru sau a unei fiinte. ~ul creatiei populare. 4) mil.: Trupe de ~ trupe specializate in executarea unor lucrari tehnice (poduri, fortificatii etc.). /<lat. genius, fr. genie

PROPRIETATE ~ati f. 1) Dreptul de a poseda, de a folosi un bun. 2) Forma social-economica de insusire a bunurilor materiale, care exprima relatiile economice ce apar in societate. ~ colectiva. ~ individuala. 3) Valoare materiala de care dispune cineva; bun. 4) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; calitate; particularitate; trasatura; caracter. [G.-D. proprietatii; Sil. -pri-e-] /<fr. propriete, lat. proprietas, ~atis

SUCCES ~e n. 1) Rezultat favorabil, obtinut ca urmare a depunerii unui efort fizic sau intelectual; reusita; izbanda. A dori (sau a ura) cuiva ~. 2) Apreciere a calitatilor (unei persoane sau a unui obiect). A avea ~e. A se bucura de ~. /<lat. succesus, fr. succes

CARACTER ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natura. ~ darz. 2) Ansamblu de dispozitii inascute, care constituie structura psihica a unui individ. ~ f*******c. 3) Proprietate morala care se manifesta prin perseverenta, vigurozitate si corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstreaza asemenea calitati. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietati psihice si morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trasatura; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn conventional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informatie folosit in codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character

LUCIDITATE s.f. calitate a unei persoane sau a unei minti lucide; deplinatate a facultatilor intelectuale, stare de constienta; trezie, limpezime, claritate in gandire. [Cf. fr. lucidite].

OMENIE s. f. Complex de calitati alese, proprii unei persoane; purtare blanda, intelegatoare; atitudine cuviincioasa, respectuoasa. ◊ Loc. adj. De omenie = bun, cumsecade; ospitalier; cinstit. ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) omenie = lipsit de onestitate; (in mod) inuman, (in mod) nemilos. Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunavointa; (in mod) cinstit, corect. ◊ Expr. (Reg.) A invata (pe cineva) omenie = a pedepsi sau a certa (pe cineva) pentru a cuminti. A sti (la) omenie sau a sti ce-i omenia = a se arata bland si intelegator (fata de cineva). ♦ Reputatie buna; renume, cinste. – Om + suf. -ie.

BREVET, brevete, s. n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se confera unei persoane o distinctie, o calitate in virtutea careia are anumite drepturi speciale. ◊ Brevet de inventie = document pe care organul de stat competent il elibereaza inventatorului sau persoanei careia acesta i-a transmis drepturile sale si prin care se recunoaste dreptul acestora de a exploata exclusiv inventia un anumit timp; patenta. – Din fr. brevet.

TRASATURA ~i f. 1) mai ales la pl. Linie specifica a fetei unei persoane. A avea ~i alese. 2) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; caracter; particularitate; proprietate; calitate. 3) Aspect general, care determina fondul unui fenomen. ~ specifica a romanului. 4) Linie trasa pe hartie. ◊ Dintr-o ~ de condei fara a se gandi prea mult; la repezeala. [G.-D. trasaturii] /tras + suf. ~atura

A IMPODOBI ~esc tranz. 1) (lucruri sau persoane) A face sa devina (mai) frumos, adaugand podoabe; a infrumuseta. ~ fatada unei cladiri. 2) (persoane) A inzestra cu calitati fizice, psihice sau morale. /in + podoaba

CALIFICA vb. I. 1. tr., refl. A dobandi sau a da cuiva posibilitatea sa dobandeasca o calificare, un titlu intr-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis sa concureze la o competitie sportiva. 3. tr. A atribui o calitate unei fiinte sau unui lucru; a arata calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calific. / cf. fr. qualifier].

DETRACTOR, -OARE s.m. si f. Defaimator, ponegritor, calomniator, barfitor; persoana care cauta sa micsoreze calitatile unei fiinte etc. [Cf. fr. detracteur, lat. detractor].

DARE, dari, s. f. Actiunea de a da². ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mana = instarit, bogat. ♦ Dare de seama = raport, referat asupra unei activitati, unei gestiuni etc. intr-o anumita perioada; prezentare critica a unei scrieri literare sau stiintifice, recenzie; relatare (in ziare) a unor fapte, intamplari etc. Dare la semn = tragere la tinta. Dare in judecata = chemare a unei persoane in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. Dare la lumina = publicare, tiparire. Dare pe fata (sau in vileag) = divulgare, demascare. ♦ (In evul mediu, la romani) Nume generic pentru obligatiile in bani si in natura; impozit. – V. da².

NECROLOG, necrologuri, s. n. Discurs, articol sau anunt cu caracter funebru in care de obicei sunt relevate calitatile morale si valoarea sociala a unei persoane decedate de curand. ♦ Imprimat prin care se anunta decesul cuiva. – Din fr. necrologe.

FAIMA ~e f. 1) Apreciere publica inalta a unei persoane sau a unui lucru pentru calitatile deosebite; renume; slava; reputatie; popularitate. 2) Opinie publica (favorabila sau defavorabila); reputatie. 3) rar Veste surprinzatoare; stire falsa; zvon. [G.-D. faimei] /<lat. fama

GLORIE ~i f. 1) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; recunoastere unanima; faima; renume; popularitate. 2) Faima de care se bucura cineva datorita meritelor sale; slava; stralucire; splendoare. 3) persoana de mare valoare. [G.-D. gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. gloria

RENUME n. Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; slava; faima; reputatie; populari-tate. /<fr. renom

REPUTATIE ~i f. 1) Opinie publica (favorabila sau defavorabila) pe care o manifesta publicul pentru o persoana sau pentru un lucru; faima. ◊ Se bucura de ~ buna. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; faima; slava; popularitate; renume. [G.-D. reputatiei; Sil. -ti-e] /<fr. reputation, lat. reputatio, ~onis

SLAVA² slavi f. 1) Faima de care se bucura cineva, datorita meritelor sale; stralucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; renume; popularitate; faima; reputatie. ◊ ~a cerului bolta cereasca. A ridica pe cineva in ~ (sau in slavile cerului) a lauda pe cineva peste masura. [G.-D. slavii] /<sl. slava

PERSONALITATE s.f. 1. Ceea ce caracterizeaza o persoana si o deosebeste de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (Jur.) Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate (stiinta, arta, viata social-politica etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendentioase la adresa cuiva. [Pl. -tati. / cf. fr. personnalite, it. personalita].

CONFUZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; incurcatura; lipsa de orientare (in diverse probleme). ◊ Confuzie mintala = stare patologica ce se caracterizeaza prin tulburari de perceptie, orientare, rationament, memorie etc., insotite uneori de agitatie. 2. (Jur.; in forma confuziune) Stingere a unei obligatii prin intrunirea, in aceeasi persoana, a calitatilor de creditor si debitor. [Var.: confuziune s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.

PERSONIFICAT, -A, personificati, -te, adj. 1. (Despre lucruri, animale sau fenomene din natura) Care este reprezentat sub infatisarea sau cu insusirile unei persoane (1). 2. Care exemplifica (prin persoana sa) o calitate, un anumit caracter, un defect pe care il poseda in cel mai inalt grad. – V. personifica.

JURATOR, -OARE, juratori, -oare, s. m. si f. (Inv si pop.) persoana care jura in calitate de martor in fata unei instante judiciare. – Jura + suf. -ator.

REVOCABILITATE s. f. 1. Posibilitate de retragere a mandatului incredintat unei persoane de catre cei ce au ales-o. 2. calitate a anumitor acte de a putea fi retrase, anulate, de catre cei ce le-au emis. – Din fr. revocabilite.

MEDIOCRITATE ~ati f. 1) Caracter mediocru. 2) Insuficienta de calitate, de valoare sau de merite. ~atea unei opere. 3) persoana mediocra. [Sil. -di-o-] /<fr. mediocrite, lat. mediocritas, ~atis

VOCATIE, vocatii, s. f. Aptitudine deosebita pentru o anumita arta sau stiinta; chemare, predispozitie pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumita profesiune. 2. (Jur.; in sintagma) Vocatia succesorala = indreptatire a unei persoane de a veni la o succesiune in temeiul calitatii sale de ruda. [Var.: (inv.) vocatiune s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis.

REZIDENTA s.f. (Jur.) 1. Resedinta. 2. Dreptul si starea unei persoane care se stabileste intr-o tara straina in calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. residence, germ. Residenz, lat. residentia].

NUR, nuri, s. m. (Pop. si fam.) calitate a unei femei de a atrage, de a placea (unei persoane de s*x opus) prin farmecul, dragalasenia, gratia ei; p. ext. aspect atragator al unei femei; vino-ncoace. – Din tc. nur.

PERSONALITATE ~ati f. 1) Totalitate de trasaturi morale si/sau intelectuale proprii unei persoane, prin care aceasta se individualizeaza. 2) persoana cu aptitudini si calitati morale deosebite; persoana marcanta. ~ politica. [G.-D. personalitatii] /<fr. personnalite, germ. Personalitat

ABILITA, abilitez, vb. I. Tranz. (Germanism) A recunoaste unei persoane, in urma unui examen, o anumita calificare (in trecut, calitatea de docent). – Germ. habilitieren (lat. lit. habilitare).

CONDITIE ~i f. 1) Factor exterior de care depind fiintele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de imprejurari in care se produce un fenomen; context; conjunctura; circumstanta. In aceste ~i. In ~i favorabile. ◊ ~i de existenta totalitate a factorilor de mediu care asigura existenta oamenilor. 3) (despre acorduri, conventii etc.) Dispozitie suplimentara. ~ile unui armistitiu. ~i de pace. 4) Situatie sociala; loc in societate. ◊ De ~ care are calitati morale inalte; nobil. 5) Situatie de moment. In ~a noastra. 6) Situatie juridica. ~a unei persoane. [Art. conditia; G.-D. conditiei; Sil. -ti-e] /<fr. condition

A GARANTA ~ez 1. tranz. 1) A asigura in calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garantie; a asigura. 3) A lua pe raspundere proprie. 4) A raspunde de calitate si de functionare buna. 2. intranz. A raspunde de plata unei datorii facute de alta persoana. /<fr. garantir

A IMPUNE impun 1. tranz. 1) (idei, masuri, sarcini, obligatii etc.) A prezenta (in mod autoritar) spre acceptare obligatorie si neconditionata. 2) (persoane) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a obliga; a constrange; a forta. 3) (persoane) A supune unei obligatii de plata. 4) (persoane) A face sa se impuna. 2. intranz. A inspira stima datorita calitatilor inerente. /<fr. imposer

MAESTRU, -A I. s. m. f. 1. persoana cu calitati exceptionale si contributii valoroase intr-un anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei scoli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-o ramura sportiva. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (in trecut) profesor de lucru de mana, de muzica, desen, gimnastica etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic in anumite organizatii militare, politice, religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoana insarcinata sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. II. s. n. registru de contabilitate continand conturile sintetice, in care se inscriu operatiile economice si financiare grupate dupa natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lata parte a unei nave. (< it. maestro)

REVOCARE, revocari, s. f. 1. Actiunea de a revoca si rezultatul ei; revocatie. 2. (Jur.) Desfacere unilaterala a unui act prin manifestarea de vointa a persoanei care l-a facut. ♦ Desfacere a unui act juridic in cazurile prevazute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotaraste incetarea calitatii sale de membru intr-un organ ales. ♦ Retragere de catre alegatori a mandatului incredintat unei persoane de a-i reprezenta in organele de conducere ale statului. – V. revoca.

MATADOR¹ s. m. 1. toreador caruia, in desfasurarea unei coride, ii revine sarcina sa ucida taurul. 2. (ir.) personaj important, conducator etc. ◊ (fig.) persoana inzestrata cu calitati deosebite, personalitate de prim rang. (< fr., gr. matador, germ. Matador)

EROU ~i m. 1) persoana care se distinge prin barbatie, vitejie si curaj pe campul de lupta. 2) persoana care se remarca intr-un domeniu de activitate prin munca si calitati morale inalte. 3) Personaj principal al unei opere literare. ~ul unui roman. 4) Personaj mitic nascut dintr-o fiinta pamanteasca si o zeitate; semizeu. /<fr. heros, lat. heros

PERSONALITATE s. f. 1. ceea ce caracterizeaza o persoana, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltarii depline si al valorificarii sociale a insusirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi si obligatii. ♦ ~ juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 4. om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorica (sau politica) = conducator a carui activitate exercita o influenta puternica asupra desfasurarii evenimentelor istorice; cultul ~atii = tendinta de a acorda unei personalitati calitati de infailibilitate, un rol exagerat si exclusiv in faurirea istoriei. (< fr. personnalite, germ. Personalitat)

AUREOLA ~e f. 1) (in pictura religioasa) Cerc luminos desenat de pictori in jurul capului unor persoane divine; nimb. 2) fig. Totalitate de calitati care impresioneaza, trezind respect si admiratie; stralucire. 3) Zona mai putin luminoasa din jurul unei flacari sau al unui bec electric. [G.-D. aureolei; Sil. a-u-re-o-] /<fr. aureole, lat. aureola, it. aureola

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

DIPLOMA, diplome, s. f. 1. Act oficial care certifica pregatirea profesionala a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expozitie sau la un concurs, prin care se recunoaste calitatea deosebita a lucrarilor expuse sau a rezultatelor obtinute de acesta. 3. (In evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de noblete, anumite privilegii etc. – Din fr. diplome, lat. diploma.

FENOMEN ~e n. 1) Manifestare externa a unei realitati. 2) Proces din natura sau din societate. ~ social. ~ natural. 3) Eveniment real; fapt din realitate. 4) Fiinta sau obiect cu calitati rare, suprinzatoare. 5) persoana bizara. /<fr. phenomene

HARB ~uri n. 1) Bucata dintr-un vas spart; ciob. 2) Vas de bucatarie de calitate proasta sau stirbit. 3) fig. Lucru foarte uzat, care nu mai poate fi utilizat. 4) fig. persoana neputincioasa (din cauza varstei sau a unei boli). /cf. bulg. harbel

A SE MANIFESTA ma manifestez intranz. 1) (despre sentimente, calitati, divergente) A aparea clar; a capata expresie exterioara; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A aparea (intr-un anumit fel) in fata unei colectivitati; a se arata. /<fr. manifester

OBSERVATOR², -OARE I. adj. 1. care observa, scruteaza. ◊ cu spirit de observatie, perspicace, patrunzator. 2. prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli savarsite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmari, a studia stiintific un fenomen. 2. cel care asista la un eveniment fara a participa. III. s. m.. 1. persoana oficiala desemnata de stat, de o organizatie, pentru a asista la lucrarile unei conferinte, organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament. 2. militar care executa o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator)

CALITATE ~ati f. 1) Totalitate a insusirilor si a laturilor esentiale in virtutea carora un lucru se deosebeste de celelalte. 2) Insusire caracteristica (de obicei pozitiva) a unei persoane sau a unui lucru. ~atea marfurilor. ◊ De ~ superior; de valoare; valoros. 3) Titlu, pozitie sau situatie, pe care o are cineva conferindu-i un anumit drept. [Art. calitatea; G.-D. calitatii] /<lat. qualitas, ~atis, fr. qualite

REGINA ~e f. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Condu-catoare absoluta a tarii; suverana. ~a An-gliei. 2) Sotie de rege. 3) fig. persoana care domina o anumita sfera prin calitatile sale exceptionale; prima in genul sau. ~a frumu-setii. ◊ ~a-noptii a) planta erbacee cu flori albe sau violete, care se deschid noaptea, raspandind un miros puternic; b) denumire data Lunii. 4) Albina femela care depune oua; matca. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege), care poate fi miscata in orice directie; dama. [G.-D. regi-nei] /<lat. regina

OBSERVATOR, -OARE adj. 1. Care observa, scruteaza. ♦ Perspicace, patrunzator. 2. Prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli etc. savarsite. // s.m. si f. Cel care are misiunea sa observe ceva, sa urmareasca ceva. ♦ persoana oficiala desemnata de un stat sau de o organizatie pentru a asista la lucrarile unei conferinte sau ale unor organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament. ♦ Militar care executa o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur, lat. observator].

SIMBRIE ~i f. inv. 1) Plata acordata unei persoane angajate la stapan. ◊ A fi sluga fara ~ a munci din greu fara nici un castig. A tine pe cineva cu ~ a avea pe cineva in calitate de angajat. 2) Salariu platit soldatilor mercenari; solda. 3) Intovarasire cu scopul de a realiza un lucru comun. [G.-D.simbriei; Sil sim-bri-] /sambra + suf. ~ie

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. Datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

INNOBILA, innobilez, vb. I. 1. Tranz. A da unei persoane un titlu de noblete. ♦ Tranz. si refl. Fig. A face ca cineva sa devina sau a deveni mai distins, mai rafinat; a (se) inalta. 2. Tranz. si refl. (pas.) A (se) imbunatati calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) imbunatati proprietatile unor substante, unor materiale prin procedee fizice sau chimice. – In + nobil (dupa fr. anoblir si ennoblir).

A SE APRINDE ma aprind intranz. 1) A incepe sa arda; a lua foc. Paiele s-au aprins. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o activitate sporita; a se infierbanta; a se inflacara; a se infoca; a se intarata. 3) fig. (despre persoane) A se inrosi la fata (din cauza unei emotii). 4) fig. A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a se declansa; a izbucni. 5) (despre cereale, plante furajere, faina etc.) A-si pierde calitatile initiale (din cauza umezelii, a ingramadirii etc.), capatand gust neplacut; a se incinge. /<lat. apprehendere

CANDIDAT, -A s.m. si f. 1. persoana care candideaza (sau care este propusa) pentru a fi aleasa intr-un for de conducere. ♦ persoana care se prezinta la un examen pentru a ocupa un post etc. ◊ Candidat in stiinte = titlu acordat in anumite tari la terminarea aspiranturii, dupa trecerea examenelor reglementare si sustinerea unei disertatii de specialitate. 2. (Silv.) Arbore de buna calitate care ramane in arboret dupa aplicarea masurilor de curatire. [< fr. candidat, cf. germ. Kandidat < lat. candidatus – imbracat in toga „candida”, alba, rus. kandidat].

conditiune f. (lat. condicio, -onis [d. con-, impreuna, si dicere, a zice], citit gresit conditio in evu mediu; fr. condition. Corect ar fi condiciune). Natura, stare, calitate a unei persoane sau a unui lucru. Treapta sociala inalta: un om de conditiune. Mod, situatiune: a trai in bune conditiuni. Obligatiune: admit, dar cu conditiunea de a contribui si tu (sau cu conditiune [!] sa contribui si tu). Lucru necesar: respiratiunea e una din conditiunile vietii. – Si -itie.

SUPERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) Care se gaseste in partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ◊ Membre ~oare mainile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai inalta intr-o ierarhie; suprem; prim. calitate ~oara. ◊ Ofiter ~ ofiter cu grad mai inalt decat al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel inalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (in raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. superieur

ASPIRANT, -A s.m. si f. 1. persoana care tinde, care nazuieste la ceva. ♦ persoana care studia pentru a obtine titlul de „candidat in stiinte”. ♦ Primul grad de ofiter in marina militara. ♦ (In unele tari) Tanar ambarcat supranumerar pe o nava civila in vederea efectuarii practicii pentru obtinerea gradului de ofiter stagiar; elev-ofiter. 2. Arbore de cea mai buna calitate, selectionat dintre candidatii (2) unui arboret. [Cf. fr. aspirant, it. aspirante, rus. aspirant].

FRUNTE, frunti, s. f. 1. (La oameni) Partea superioara a fetei, formata din osul frontal, cuprinsa intre sprancene si par si marginita lateral de tample; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; fata, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seama, ceea ce e de calitate superioara; persoana care se distinge, care se releva primul (dintre altii). ◊ Loc. adv. In frunte sau (loc. prep.) in fruntea cuiva (sau a ceva) = in fata, inainte (fata de cineva sau de ceva); fig. in locul intai, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obtinut la inceputul unei distilari fractionate. – Lat. frons, -ntis.

STANDARD, standarde, s. n. 1. Norma sau ansamblu de norme care reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document in care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ Fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, facut dupa un sablon; comun. 2. (In sintagma) Standard de viata = grad de dezvoltare a conditiilor de viata caracteristice unei persoane sau unei colectivitati; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.

A STAPANI ~esc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A detine in calitate de stapan; a avea in posesie; a poseda; a detine. 2) (activitati, specialitati, doctrine etc.) A cunoaste bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limba. 3) (tari, imparatii) A conduce in calitate de stapan. 4) fig. (despre ganduri, idei, sentimente etc.) A preocupa in permanenta si complet; a urmari; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face sa nu se manifeste; a domoli; a potoli; a infrana. 6) (persoane) A face sa se stapaneasca. 2. intranz. A se afla in fruntea unei tari; a fi domn al unei tari; a domni; a guverna. /Din stapan

EROU s. m. 1. (ant.) personaj mitologic nascut dintr-un muritor si o zeitate, inzestrat cu puteri supraomenesti sau celebru prin faptele sale; semizeu. 2. persoana care se distinge prin vitejie si curaj exceptional in razboaie sau in imprejurari deosebit de grele etc. ♦ ostas cazut pe campul de lupta. 3. om deosebit prin calitatile sale morale si prin actiunile sale, care se distinge in mod special intr-un anumit domeniu. 4. personaj al unei opere literare. ♦ personaj principal al unei intamplari. (< fr. heros, lat. heros)

PRIMA s. f. 1. suma care se plateste initial sau periodic de catre asigurat societatii de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor marfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensa acordata de stat pentru incurajarea unei activitati comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = prima, in bani sau sub forma unor scutiri de taxe si impozite, acordata de stat exportatorilor pentru incurajarea exportului anumitor marfuri. 3. retributie suplimentara acordata cuiva pentru indeplinirea exemplara sau depasirea unor conditii de calitate si cantitate privind productia. 4. prima pozitie sau garda la scrima. 5. (muz.) cel mai mic interval, intre doua trepte de aceeasi inaltime. ◊ treapta intai de la o treapta data. (< fr. prime)

KALAM s.n. 1. (Cult. islam.) Pana ascutita de scris cu cerneala; calamus³. 2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate in secolele VIII-IX e.n., influentata, in principal, de catre scolile teologice (rivale) ale mutazilitilor si asaritilor si care propovaduieste ideea unitatii absolute a lui Dumnezeu, excluzand orice reprezentare antropomorfa a calitatilor sale, liberul-arbitru (de unde rezulta eliminarea responsabilitatii faptelor savarsite de orice persoana), orice atomism legat de invataturile creatiei precum si, in mod metodic, intaietatea argumentatiei rationale in fata celei a faptelor. Kalamul a influentat hotarator si dezvoltarea filozofiei evreiesti, fiind energic combatut de catre filozoful evreu M. Maimonides, care totodata, in disputa pe care o sustine impotriva kalamului, ofera o prezentare sistematica a sa. (cuv. ar. = conversatie, disputa, explicatie) [def. Brockhaus]

MODEL ~e n. 1) Obiect, intrunind insusirile tipice ale unei categorii, destinat pentru a fi reprodus; mostra; exemplu. 2) Obiect cu dimensiuni reduse care reprezinta un obiect real; macheta. 3) Obiect determinat dupa care se reproduc obiecte similare; tipar; sablon; calapod. 4) Reprezentare simplificata a unui proces sau a unui sistem. 5) Opera de arta care prin calitatile sale poate servi drept exemplu. 6) persoana care pozeaza unui pictor sau sculptor. 7) Prezentator de obiecte noi de imbracaminte; manechin. /<fr. modele, it. modelio

EROU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic nascut dintr-un muritor si o divinitate, inzestrat cu puteri supraomenesti si despre care se povesteau fapte marete; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire data de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte marete. 2. persoana vestita prin forta, vitejia si biruintele sale in razboaie, in lupte; personalitate distinsa prin faptele sale marete. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 3. persoana deosebita prin calitatile sale morale si prin actiunile sale marete; om care se distinge in mod special intr-un anumit domeniu. ◊ (In trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de inalta distinctie acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o munca de valoare exceptionala pentru societate; persoana care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei intamplari. [< lat. heros, cf. fr. heros].

INGER, ingeri, s. m. Fiinta spirituala, cu aripi, inzestrata cu calitati exceptionale (de bunatate, de frumusete), mediator intre credinciosi si Dumnezeu. ◊ Inger pazitor = persoana care vegheaza asupra cuiva, care are grija de sanatatea cuiva. ◊ Expr. Tare de inger = care nu se lasa usor intimidat sau induiosat; curajos, rezistent. Slab de inger = care cedeaza, se descurajeaza usor, lipsit de vointa; fricos, timid. ♦ Epitet dezmierdator dat unei persoane. – Lat. angelus.

GAZDA, gazde, s. f. 1. persoana care primeste pe cineva la sine (dandu-i adapost); cel care tine pe cineva la sine in schimbul unei chirii (si cu intretinere platita); stapanul unei case in raport cu oaspetii sai, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau in care) traieste un animal parazit aflat in stare larvara sau adulta. 2. Locuinta ocupata de cineva in calitate de oaspete sau de chirias. 3. (Reg.) Taran bogat; chiabur, bogatan. ◊ Loc. adj. De gazda (mare) = din oameni bogati. – Din magh. gazda.

PERSONALITATE, personalitati, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane (1) si o distinge ca individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. persoana cu aptitudini deosebite si cu alese insusiri intelectuale si morale, care se realizeaza si se manifesta in mod practic prin reusite intr-un anumit domeniu de activitate. 3. persoana care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentioasa si jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalite, germ. Personalitat.

ARGUMENT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rationament sau, p. gener., orice proba menita sa dovedeasca sau sa respinga ceva. 2. (MAT.) Variabila independenta a unei functii. ♦ Unghiul dintre semiaxa reala si dreapta care uneste originea cu afixul unui numar complex, masurat in sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele rationamente concrete din istoria logicii si filozofiei, care prezinta un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. indoielii, formulat de catre Decartes, in vederea asezarii cunoasterii pe baze sigure; a. bastonului, incercare de a sili prin forta pe cineva sa accepte o idee; a. la persoana, argumentare falsa prin referirea la calitatile persoanei, fara legatura logica cu ideea in discutie; a. relativ la ignoranta, bazat pe ignoranta interlocutorului; a. relativ la mila, in care se face apel la sentimente in favoarea cuiva; a. majoritatii (caz particular), cind cineva se refera la acordul majoritatii.

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau o numarare. 3. Catime, numar, marime. ◊ (Mat.) Cantitate pozitiva (sau negativa) = cantitate precedata de semnul plus (sau minus). ◊ Expr. A produce in cantitati industriale = a produce in cantitati mari. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Fr. quantite (lat. lit. quantitas, -atis).

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Catime, numar, marime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau dintr-o numarare. 3. Ansamblul determinarilor care exprima gradul de dezvoltare al insusirilor unui obiect susceptibile de a fi masurate si traduse numeric. ♦ Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantite, lat. quantitas, -atis.

SCRISOARE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane; epistola, ravas. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o banca cere altui bancher sau altei banci sa puna la dispozitia purtatorului o suma de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenta avand valoare literara sau istorica. ♦ (La pl.) Opera literara in proza scrisa sub forma de corespondenta. 2. (Inv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Inv.) Hartie scrisa, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atesta calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat in relatiile cu un alt stat. Scrisoare de trasura = act care contine conditiile intervenite intre cel care expediaza o marfa si cel care o transporta (serviciul de coletarie, posta etc.); fraht. 5. (Inv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.

EXEMPLU, exemple, s. n. 1. Ceea ce serveste drept model, ceea ce serveste pentru a ilustra ceva; persoana care, prin calitatile sale, poate servi drept model; pilda. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel incat sa trezeasca si in altii dorinta de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atentia asupra unor persoane, a unor lucruri etc., pentru a indemna pe altii sa le imite. A urma exemplul (cuiva) sau a lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva) 2. Caz sau fapt tipic care intruneste caracteristicile unei categorii intregi, citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pilda, bunaoara. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemple, lat. exemplum.

ORDIN s. n. 1. dispozitie obligatorie, data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare si de activitate; cin, tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate, asociatie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratie superioara medaliei. 4. dispozitie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa si familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutie) intr-o ecuatie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse si proportionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ul = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre)

SELECTIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri dupa un anumit criteriu si cu un anumit scop; selectionare. ◊ (lingv.) operatie prin care sunt alese unitati din axa paradigmatica. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizeaza supravietuirea sau inmultirea preferentiala a anumitor indivizi. ♦ ~ naturala = supravietuirea si continua evolutie a speciilor animale si vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu si disparitia celor mai putin dotate; ~ artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. (mat.) orice multime finita de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectata dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectiva. 4. operatie de alegere efectuata de un selector telefonic pentru a asigura legatura intre doi abonati ai unei centrale automate. (< fr. selection, lat. selectio)

PROST² proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu