Rezultate din textul definițiilor
VAGON, vagoane, s. n. 1. Vehicul de mari dimensiuni (propulsat sau autopropulsat), care circula pe sine si care serveste la transportul persoanelor, al marfurilor etc. ◊ Vagon de dormit = vagon cu cabine in care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit. Casa (sistem) vagon = casa ale carei incaperi se insira una dupa alta, ca vagoanele unei garnituri de tren. ◊ Compuse: vagon-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; vagon-cisterna = recipient de forma cilindrica montat pe sasiu, folosit pentru transportul lichidelor pe calea ferata. 2. Cantitate de marfuri, de materiale care intra intr-un vagon (1) si care serveste ca unitate de masura. – Din fr. wagon.
FEROVIAR, -A, feroviari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre intreprinderi, instalatii, transporturi) De cale ferata, in legatura cu calea ferata, care se face pe calea ferata. 2. S. m. si f., adj. (Muncitor, functionar, salariat) de la caile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario.
FRAHT, frahturi, s. n. 1. Document comercial care insoteste o incarcatura sau o marfa transportata pe calea ferata si in care se mentioneaza marfurile, expeditorul si destinatarul, statia de destinatie si taxele respective; scrisoare de trasura. 2. Suma, taxa etc. platite pentru transport de marfuri (pe calea ferata). – Din germ. Fracht.
CONDUCTOR, -OARE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezinta conductibilitate electrica sau conductibilitate termica. ◊ Conductor electric = piesa cu conductanta mare, folosita pentru realizarea circuitelor electrice prin legaturi conductive. 2. S. m. si f. Functionar la calea ferata care controleaza biletele calatorilor si supravegheaza vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; sofer. ♦ Supraveghetor si diriguitor al unei echipe de lucratori; sef de echipa. 3. S. m. si f. (Inv.) Calauza. – Din fr. conducteur, lat. conductor.
FEROVIAR, -A, feroviari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre intreprinderi, instalatii, transporturi) De cale ferata, in legatura cu calea ferata, care se face pe calea ferata. 2. S. m. si f., adj. (Muncitor, functionar, salariat) de la caile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario.
SEMIBARIERA, semibariere, s. f. Bariera care inchide numai jumatate din latimea unei cai de acces peste calea ferata. [Pr.: -ri-e-] – Semi- + bariera.
RAMIFICATIE s. 1. ramificare. (~ a unui copac.) 2. v. brat. 3. v. schimbator de cale. (~ la calea ferata.)
SCHIMBATOR adj., s. 1. adj. v. miscator. 2. adj. v. neregulat. 3. adj. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbacios, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) nazuros, (pop. fig.) baltat. (O vreme ~oare.) 4. adj. v. inconsecvent. 5. adj. v. fluctuant. 6. adj. nestator-nic, (inv.) necredincios. (~ in dragoste.) 7. adj. v. trecator. 8. s. schimbator de cale = ramificatie. (~ la calea ferata.) 9. s. v. talpig. 10. s. (CHIM.) schimbator de ioni = ionit.
ACAR2 ~i m. Muncitor la calea ferata care manipuleaza acele; macagiu. /ac + suf. ~ar
BARIERA ~ f. 1) Bara mobila cu care se inchide temporar un drum, o trecere peste calea ferata etc. 2) Loc de intretaiere a unei sosele cu o linie de cale ferata. 3) Loc de unde incepe o alergare de cai. 4) Loc de intrare intr-un oras, servind odinioara si drept punct de incasare a taxelor pentru marfurile aduse spre vanzare. 5) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; stavila; impediment; baraj. [G.-D. barierei; Sil. -ri-e-] /<fr. barriere
CARUCIOR ~oare n. 1) Trasura mica in care sunt purtati copiii. 2) Vehicul de dimensiuni reduse, care se deplaseaza pe calea ferata sau suspendat pe cablu. 3) Dispozitiv al unei masini-unelte care transporta piesa de prelucrat sau unealta prelucratoare. /carut + suf. ~ior
CUPLATOR ~i m. Muncitor la calea ferata, care cupleaza vagoanele. /a cupla + suf. ~ator
DREZINA ~e f. Vehicul pe roti de tren actionat manual sau cu motor, destinata curselor scurte de servicii pe calea ferata. /<fr. draisine
A ELECTRIFICA electrific tranz. 1) (regiuni, localitati, ramuri ale economiei etc.) A asigura cu energie electrica. 2) A face sa functioneze cu energie electrica. ~ calea ferata. /<fr. electrifier
FEROVIAR1 ~i m. Functionar sau muncitor la calea ferata. [Sil. -vi-ar] /<fr. ferroviaire, it. ferroviario
FEROVIAR2 ~a ( ~i, ~e) Care tine de calea ferata; referitor la calea ferata. Transport ~. Retea ~a. [Sil. -vi-ar] /<fr. ferroviaire, it. ferroviario
FRAHT ~uri n. 1) Document comercial care insoteste o marfa transportata pe calea ferata; scrisoare de trasura. 2) Taxa platita pentru un transport de marfuri (pe calea ferata). /<germ. Fracht
IMPIEGAT ~ti m. 1) Functionar la calea ferata, cu pregatire speciala, avand grija de miscarea si manevrarea trenurilor intr-o gara. 2) inv. Slujbas cu functii neinsemnate in cadrul unei institutii. [Sil. -pie-gat] /<it. impiegato
MACAGIU ~i m. Muncitor la calea ferata care manipuleaza acele de macaz; acar. /macaz + suf. ~giu
SEMAFOR ~oare n. Dispozitiv de semnalizare pentru reglementarea circulatiei pe calea ferata, pe strazi etc.; semnalizator; stop. /<fr. semaphore
SEMNALIZATOR2 ~oare n. 1) Dispozitiv de semnalizare pentru reglementarea circulatiei pe calea ferata, pe strazi etc.; semafor; stop. 2) Indicator luminos la autovehicule, care arata schimbarea directiei de mers. /a semnaliza + suf. ~iza
REDITIE1 s.f. 1. (Liv.) Restitutie; randament. 2. Calculare a taxelor de transport pe calea ferata in functie de distanta. [Cf. fr. reddition, it. reddizione].
FRAHT s.n. 1. Document in care se inscriu marfurile transportate pe calea ferata si taxele de transport; scrisoare de trasura. 2. Taxa platita pentru un transport. [Var. fract s.n. / < germ. Fracht].
STENAP, stenapi, s. m. (Reg.) Par, stalp de lemn intrebuintat la facerea gardurilor si a peretilor de nuiele, ca traversa la calea ferata etc.
FEROVIAR, -A adj. In legatura cu calea ferata. // s.m. si f. Functionar, muncitor la caile ferate. [Pron. -vi-ar. / cf. fr. ferroviaire, it. ferroviario].
pazas, pazasi, s.m. (reg.) cantonier la calea ferata.
sclip1, sclipi, s.m. (reg.) traversa de lemn pentru calea ferata.
TONA s.f. Unitate de masura egala cu 1000 kg. ♦ Tona-kilometru = unitate de masura pentru volumul transporturilor pe calea ferata, egala cu greutatea de o tona deplasata pe distanta de 1 km; tona-registru = unitate de volum care masoara capacitatea de incarcare a unei nave si este egala cu 2,832 m3. [< fr. tonne].
FRAHT s. n. 1. document in care se inscriu marfurile transportate pe calea ferata si taxele de transport; scrisoare de trasura. 2. taxa pentru un transport. (< germ. Fracht)
SEMIBARIERA s. f. bariera care inchide numai jumatate din latimea unui drum de acces peste calea ferata. (dupa fr. demi-barriere)
TONA s. f. unitate de masura a masei, de 1000 kg. ♦ ~-kilometru = unitate de masura pentru exprimarea volumului transporturilor efectuate pe calea ferata sau de catre un autovehicul, cu greutatea de o tona deplasata pe distanta de 1 km; ~-registru = unitate de volum care masoara capacitatea de incarcare a unei nave, de 2,8316 m3. (< fr. tonne)
gara (gari), s. f. – Ansamblu de constructii pe calea ferata unde opresc trenurile. Fr. gare. Din aceeasi familie fac parte gara, vb. (a parca), din fr. garer; garaj, s. n., din fr. garage; aerogara, s. f. (aeroport); autogara, s. f. (gara de autobuze).
mesaj (mesaje), s. n. – 1. Adresa, trimitere. – 2. Comunicare. – 3. Comunicat oficial al Suveranului catre puterea legislativa. – Var. mesagiu. Fr. message si var. din it. messagio. – Der. mesajer (var. mesager), s. m. (trimis, sol), din fr. messager, it. messaggiero, al carui var. pare preferata formei de baza; mesajerie (var. mesagerie), s. f. (transport de marfuri pe calea ferata), din fr. messagerie.
ACAR, acari, s. m. Muncitor care manevreaza acele la calea ferata. – Din ac + suf. -ar.
SASKATOON [sæskətu:n], oras in partea central-sudica a Canadei (Saskatchewan), situat in prerie, pe raul Saskatchewan de Sud, la 241 km NV de Regina; 196,8 mii loc. (2001). Aeroport. Piata agricola pentru cereale. Expl. de potasiu si uraniu. Rafinarie de petrol. Constr. de masini agricole. Ind. chimica (ingrasaminte), electronica, a mat. de constr. (ciment), de prelucr. a lemnului, textila, a ceramicii si alim. (preparate din carne si lapte, faina, bere s.a.). Morarit. Galerie de arta. Muzeul culturii ucrainene. Conservator; orchestra simfonica. Universitate (1907); catedrala romano-catolica St. Paul; catedrala anglicana St. John. Fundat in 1833 de un grup de colonisti condusi de John Lake, pe locul unei asezari indiene (Nutana), pe calea ferata transcanadiana. Oras din 1903.
AUTOMOTOR, automotoare, s. n. Vehicul de cale ferata, prevazut cu motor propriu si folosit pentru transportul rapid de calatori. ◊ (Adjectival) Tren automotor. [Pr.: a-u-] – Din fr. automoteur.
BALASTOR, balastoare, s. n. Masina folosita pentru balastarea liniilor de cale ferata. – Balasta + suf. -or.
BLOCAJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocada. 2. Tactica de oprire a unei actiuni adverse sau de aparare stransa in unele intreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundatie din piatra, bolovani de rau etc., la unele sosele si la cai ferate. ♦ Dig rudimentar format prin ingramadirea de pietre, bolovani, caramizi etc. – Din fr. blocage.
BOGHIU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roti pe care este articulat sasiul locomotivelor si al vagoanelor de cale ferata si care le permite luarea curbelor. – Dupa fr. bogie, boggie.
BRETELA, bretele, s. f. Sistem de ramificatie de cale ferata asezat intre doua linii paralele, constituit din doua linii diagonale incrucisate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta in ambele sensuri. – Din fr. bretelle.
BURA2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material de buraj (argila, nisip etc.) spatiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaura de mina sau dintr-o sonda de minare. 2. A indesa balastul sub traversele unei linii de cale ferata. – Din fr. bourrer.
BURARE, burari, s. f. Actiunea de a bura2; buraj. ◊ Burarea caii = indesare manuala sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferata. – V. bura2.
CANTONIER, -A, cantonieri, -e, s. m. si f. Persoana care are sarcina de a supraveghea si intretine o anumita portiune de sosea sau de cale ferata. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cantonnier.
CEFERIST, -A, ceferisti, -ste, s. m. si f. (Adesea adjectival) Persoana care se afla in serviciul Cailor Ferate Romane. [Var.: cheferist, -a s. m. si f.] – Din initialele C.F.R. (= Caile Ferate Romane) + suf. -ist.
CHEI, cheiuri, s. n. 1. Constructie amenajata intr-un port pentru acostarea, incarcarea si descarcarea vapoarelor, servind, totodata, la consolidarea malului si la apararea acestuia de actiunea apelor; p. ext. strada de-a lungul si la marginea unei asemenea constructii. 2. Platforma construita in lungul unei linii de cale ferata, la inaltimea pardoselii vagoanelor, pentru a usura incarcarea si descarcarea lor. [Var.: cheu s. n.] – Din bg. kei, fr. quai.
CUPEU, cupeuri, s.n. (Inv.) 1. Trasura de lux, inchisa. 2. Compartiment pentru calatori intr-un vagon de cale ferata.
INSOTITOR, -OARE, insotitori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care insoteste, care intovaraseste. ◊ Insotitor de vagoane = functionar la caile ferate insarcinat cu supravegherea unui vagon de la statia de pornire pana la statia de destinatie. – Insoti + suf. -tor.
JOANTA, joante, s. f. 1. Legatura facuta la capetele sinelor de cale ferata pentru a asigura continuitatea caii de circulatie. 2. Legatura intre doua bare de otel din armatura unui element de beton armat. – Din fr., engl. j***t.
MACAGIU, macagii, s. m. Muncitor (in special de la caile ferate) care se ocupa cu manevrarea si intretinerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu.
ECARTAMENT, ecartamente, s. n. Distanta dintre urmele lasate pe teren de rotile aceleiasi osii ale unui vehicul; distanta dintre fetele interioare ale celor doua sine de cale ferata. – Din fr. ecartement.
TIRFON, tirfoane, s. n. Surub mare de otel folosit in fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. – Din fr. tire-fond.
MARCA1, marci, s. f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaste etc. ♦ Tip, model, inscriptie (care indica sursa) de fabricatie. Marca de automobil. ◊ Loc. adj. De marca = de calitate superioara. ♦ (Inv.) Stema; blazon, emblema. ◊ Loc. adj. (despre oameni) de seama; marcant, distins. 2. Fisa de metal cu numar de ordine, cu care lucratorii isi dovedesc prezenta la lucru sau pe care o lasa in schimbul uneltelor primite. 3. Piatra sau bucata de sina vopsita in alb, asezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie, pentru a indica ramificatia liniei ferate si locul pana unde pot inainta vehiculele fara pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trasatura specifica, insusire caracteristica; particularitate. – Din ngr. marka, fr. marque. Cf. germ. Marke.
MARSRUTIZA, marsrutizez, vb. I. Tranz. A folosi metoda marsrutului in caile ferate sau in tehnica. – Din marsrutizare (derivat regresiv).
DIAGONAL, -A, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreapta care uneste doua unghiuri (sau varfuri) nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite. ◊ Loc. adv. In diagonala = pe directia unei drepte inclinate fata de un punct de referinta; de-a curmezisul. ♦ Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Portiune de linie de cale ferata sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o statie, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bara inclinata care leaga doua noduri ale talpilor opuse ale unei grinzi cu zabrele. II. Adj. Care uneste varfurile a doua unghiuri nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite; care este in forma de diagonala; curmezis; crucis. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal.
LOCOMOTIVA, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferata, cu sursa de energie proprie sau straina, folosit pentru a remorca si a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive.
PALIER, paliere, s. n. 1. (Tehn.) Lagar. 2. Portiune orizontala in cuprinsul scarii interioare a unei cladiri, la nivelul fiecarui etaj; odihna. ♦ Ansamblul planseelor unei constructii, aflate la acelasi nivel al ei. 3. Portiune orizontala din traseul unei cai ferate sau a unui drum rutier. 4. Parcurs executat de avion, la decolare, imediat dupa dezlipirea de la sol. [Pr.: -li-er] – Din fr. palier.
RACORDARE, racordari, s. f. Actiunea de a racorda si rezultatul ei. ♦ (Concr.) Portiune din suprafata unei tevi, a unui tub etc. prin care se face trecerea intre doua zone cu sectiuni diferite. ♦ Locul de legatura a doua elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Realizarea unei legaturi intre doua portiuni ale unui drum sau ale unei cai ferate prin introducerea intre ele ale unui tronson de traseu cu axa curba. – V. racorda.
RAMBLEIA, rambleiez, vb. I. Tranz. 1. A umple cu rambleu golurile ramase intr-o mina in urma exploatarii. 2. A executa un rambleu la o sosea sau la o cale ferata. [Pr.: -ble-ia] – Din fr. remblayer.
RAMBLEU, rambleuri, s. n. 1. Material solid care serveste la umplerea golurilor ramase intr-o mina, in urma exploatarii. 2. Lucrare de terasament executata in scopul ridicarii unui teren la nivelul necesar constructiei unei cai ferate, unei sosele, unui dig etc. – Din fr. remblai.
RAMPA, rampe, s. f. 1. Platforma (la nivelul pardoselii unor vehicule) care inlesneste incarcarea si descarcarea marfurilor; loc inaltat (langa linia ferata) destinat incarcarii si descarcarii marfurilor. 2. Balustrada de lemn, de fier sau de piatra de-a lungul unei scari sau (rar) unui pod. ♦ Bariera. 3. Partea din fata a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivalta; p. gener. scena. ◊ Expr. A chema la rampa = a cere, prin aplauze, ca artistii sa reapara pe scena. A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fata publicului. 4. Portiune inclinata fata de orizontala a unui drum sau a unei cai ferate, parcursa in sensul urcarii. 5. Lucrare miniera prin care se face legatura intre galeria de transport a unui orizont si un put de mina sau un plan inclinat. 6. (In sintagma) Rampa de lansare = platforma prevazuta cu dispozitive de orientare si ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. – Din fr. rampe, germ. Rampe.
TRASEU, trasee, s. n. Drum pe care il parcurge (in mod permanent) un vehicul sau o fiinta; ruta. ♦ Linie, directie pe care o are un drum, o cale ferata etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie sa-l strabata concurentii la o proba sportiva. ♦ Drum parcurs in spatiul de un corp in miscare; traiectorie. – Din fr. trace.
FRANAR, franari, s. m. Muncitor la caile ferate insarcinat cu manevrarea franei de mana. – Frana + suf. -ar.
AMPRIZA, amprize, s. f. Latime a fasiei de teren pe care urmeaza sa se construiasca o sosea, o cale ferata, un dig etc. – Din fr. emprise
PARAFUM, parafumuri, s. n. (Inv.) Dispozitiv atasat la podurile metalice care traverseaza liniile de cale ferata pentru a le proteja de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu aburi. – Para2- + fum (dupa fr. pare-fumee).
PARAZAPADA, parazapezi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Constructie (dig de pamant, panouri mobile, zid etc.) sau plantatie asezate langa o cale ferata sau langa o sosea, pentru a impiedica inzapezirea acestora. ♦ Constructie (din panouri de scanduri, din impletituri de nuiele etc.) sau plantatie servind ca mijloc de retinere si de repartizare uniforma a zapezii pe un teren (semanat). 2. Grilaj metalic montat la marginea stresinii unei cladiri pentru a impiedica caderea zapezii de pe acoperis. – Para2- + zapada.
PASARELA, pasarele, s. f. 1. Podet mobil care leaga de chei puntea unui vapor ancorat; platforma situata la oarecare inaltime de puntea unui vas, unde se afla camera hartilor si a instrumentelor de navigatie. 2. Pod ingust asezat la inaltime peste o linie de cale ferata, peste un canal etc. pentru a permite trecerea pietonilor. 3. Galerie acoperita sau punte ingusta care face legatura dintre doua cladiri sau doua aripi ale aceleiasi cladiri la nivelul acelorasi etaje. – Din fr. passerelle.
PEAJ s. n. Drept de a folosi o cale ferata straina pentru transportul de marfuri cu vehicule proprii. – Din fr. peage.
VICINAL, -A, vicinali, -e, adj. (Despre drumuri si cai ferate) Care leaga localitati (rurale) vecine. – Din fr. vicinal.
PERNITA, pernite, s. f. I. 1. Diminutiv al lui perna (1); pernuta (1), pernioara, pernisoara; spec. puisor. 2. (Urmat adesea de determinarea „de ace”) Saculet de diferite forme, umplut cu calti, vata, nisip etc., in care se infig, pentru a fi pastrate, ace si bolduri; pernuta (2). ♦ Piesa confectionata din vata de croitorie, care se aplica la umerii unor obiecte de imbracaminte (sacouri, paltoane, taioare) pentru a da imbracamintei respective forma corespunzatoare umarului. ♦ Mica perna (1) confectionata din tesatura de lana sau de bumbac, cusuta cu sarma subtire de cupru, montata in cutia de osie inferioara a vehiculelor de cale ferata si folosita la ungerea fusului osiilor. II. (In forma perinita) Dans popular in care un baiat iese in centrul horei, isi alege din hora o fata cu care ingenuncheaza (pe o perna sau o batista) si o saruta, fata urmand sa faca in continuare acelasi lucru cu alt baiat; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: perinita s. f.] – Perna + suf. -ita.
PERON, peroane, s. n. 1. Platforma (acoperita sau descoperita) amenajata intr-o statie de cale ferata, de-a lungul liniilor, pentru a usura urcarea si coborarea calatorilor. 2. Platforma situata in fata intrarii principale a unei cladiri. – Din fr. perron.
PICHER1, picheri, s. m. Persoana care raspunde de buna intretinere a unei portiuni de cale ferata sau de sosea. – Din fr. piqueur.
PLOT, ploturi, s. n. 1. Piesa de contact electric constituita dintr-un cilindru sau dintr-o prisma metalica, fixata intr-o placa de material electroizolant sau pe suprafata acesteia, legata la un circuit electric. 2. Placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. – Din fr. plot.
PORTAL, portaluri, s. n. 1. Intrare principala monumentala intr-un edificiu, de obicei incadrata cu un chenar de piatra, de zid sau de lemn si bogat impodobita. 2. Deschidere din piatra sau din metal la intrarea unor poduri mari de cale ferata. 3. Lucrare de zidarie in forma de inel, ridicata la capetele unui tunel pentru a sprijini terenul din jurul acestuia si pentru a opri caderea pamantului, a pietrelor etc. – Din germ. Portal, it. portale.
CROCODIL, crocodili, s. m. 1. Reptila uriasa din ordinul crocodilienilor, care traieste in fluviile din tarile tropicale, cu corpul acoperit de placi osoase, cu coada lunga si cap alungit, cu falci lungi si dinti puternici (Crocodilus niloticus). ◊ Expr. (Fam.) Lacrimi de crocodil = plans prefacut, ipocrit. 2. Dispozitiv metalic fixat pe sinele de cale ferata si folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare, actionand fluierul locomotivei in mers. 3. Cleste cu care, in laborator, se da dopurilor de pluta elasticitatea necesara folosirii lor. 4. Clema de forma unui clestisor cu falci dintate, folosit pentru realizarea unor legaturi electrice temporare si demontabile. – Din fr. crocodile, lat. crocodilus.
LOCATIE, locatii, s. f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. ◊ Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. [Var.: locatiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.
SABOT, saboti, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Incaltaminte facuta dintr-o bucata de lemn scobit sau dintr-o talpa de lemn cu fete de piele groasa. 2. Imbracaminte metalica de protectie fixata la capatul unui pilon care trebuie infipt in pamant; papuc. 3. Organ al franei care serveste la micsorarea vitezei sau la oprirea unei masini. ♦ Dispozitiv care se monteaza pe o sina de cale ferata pentru a frana sau a opri vagoanele. – Din fr. sabot.
SINA, sine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de otel laminate dupa un anumit profil si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roti (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalatie tehnica. ♦ P. ext. cale ferata. 2. Cerc de otel care se monteaza pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzura. ♦ Banda de metal care se fixeaza pe unele obiecte de lemn (usi, lazi, butoaie etc.) pentru a le mari rezistenta la uzura. – Din pol. szyna, germ. Schiene.
OLAC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Inv.) 1. S. m. Curier special (calare) care ducea vesti sau corespondenta in tara si peste hotare; sol, stafeta, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier postal calare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru calatori si pentru corespondenta, folosit inainte de introducerea cailor ferate; posta. ♦ Caruta de posta; postalion, diligenta. ◊ Cal de olac = a) cal de postalion; b) fig. om sau cal pus sa munceasca peste masura; c) cal datorat de sateni trimisilor domnesti in tara (ca prestatie temporara, in sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care apartine postei sau postalionului, folosit pentru transportul calatorilor si al corespondentei; b) loc. adj. si adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.
FANION, fanioane, s. n. Stegulet care serveste de obicei pentru semnalizari (in armata, la caile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion.
CORIDOR, coridoare, s. n. Loc de trecere ingust (si lung), care leaga incaperile unei cladiri si din care se intra in camerele aceluiasi apartament sau ale aceluiasi etaj; culoar. ♦ Portiune ingusta de spatiu de-a lungul compartimentelor unui vagon de cale ferata. ♦ Portiune ingusta de teren care leaga doua puncte. – Din fr. corridor, germ. Korridor.
LUBRIFICATOR, lubrificatoare, s. n. Dispozitiv de ungere a coroanei sinelor de cale ferata, pentru a reduce uzura. – Din fr. lubrificateur.
CIUPERCA, ciuperci, s. f. 1. (La pl.) Increngatura de plante inferioare, lipsite de clorofila, care traiesc ca parazite sau ca saprofite si se raspandesc prin spori; (si la sg.) planta din aceasta increngatura, de obicei in forma de palarie carnoasa cu picior. ◊ Expr. Doar n-am mancat ciuperci! = doar n-am innebunit! Paguba-n ciuperci! = nu e nimic, putin imi pasa! 2. Obiect de lemn in forma de ciuperca (1), pe care se intinde ciorapul cand se carpeste. ♦ (Ir.) Palarie veche, adesea mototolita si turtita. 3. (In sintagma) Ciuperca sinei = partea superioara si ingrosata a unei sine de cale ferata, pe care se sprijina rotile vehiculelor, cand ruleaza. – Din bg. cepurka, scr. pecurka.
LOM, lomuri, s. n. Ranga speciala de otel, folosita la lucrarile de asezare a sinelor de cale ferata. – Din rus. lom.
LONGRINA, longrine, s. f. Grinda de lemn, de otel sau de beton armat, folosita drept cofraj lateral pentru o imbracaminte rutiera de beton, in cursul executarii acesteia. ◊ Longrina de deraiere = sina de otel fixata paralel cu sinele caii ferate, pe poduri si la curbe, pentru a reduce pericolul de deraiere. – Din fr. longrine.
MENZIL, menziluri, s. n., s. m. (Inv.) 1. S. n. Nume dat in tarile romanesti, inainte de introducerea cailor ferate, serviciului de transport (pentru calatori si pentru corespondenta); olac. 2. S. m. Curier, stafeta. – Din tc. menzil.
METROU, metrouri, s. n. Mijloc de transport in comun pe cale ferata urbana subterana, mai rar aeriana sau la nivelul solului; tren subteran, metropolitan (2). [Var.: metro s. n.] – Din fr. metro.
CONTRASINA, contrasine, s. f. Sina de cale ferata asezata paralel cu sinele de cale ferata obisnuita pentru a reduce uzura rotilor, a evita deraierile la curbele prea pronuntate sau pentru a ridica soseaua (in dreptul trecerilor de nivel) la inaltimea sinelor. – Contra1 + sina (dupa fr. contre-rail)
CONTRACURBA, contracurbe, s. f. Curba a unei sosele sau a unei linii de cale ferata, care urmeaza imediat dupa o alta curba situata in acelasi plan, dar cu concavitatea in sens contrar. – Din fr. contre-courbe.
DEBLEU, debleuri, s. n. Sapatura facuta sub nivelul terenului natural in vederea executarii platformei unui drum ori a unei cai ferate sau a construirii unui canal deschis. – Din fr. deblai.
TAMPON, tampoane, s. n. 1. Piesa la vehiculele de cale ferata, constand dintr-un disc masiv de otel si un resort puternic, care primeste socurile dintre vehicule in timpul mersului si care mentine o anumita distanta intre vagoanele cuplate. 2. Bucata de vata sau de tifon sterilizat, care se aplica pe o rana pentru a opri o hemoragie sau care se introduce intr-o cavitate naturala a organismului in scopuri terapeutice. 3. Substanta intrebuintata pentru a impiedica un anumit proces chimic. 4. Accesoriu de birou, alcatuit dintr-o placa curbata acoperita cu hartie sugativa, care serveste la uscarea cernelii dupa scriere. – Din fr. tampon.
TERASAMENT, terasamente, s. n. 1. Lucrare constand din sapaturi in pamant, umpluturi etc., care se executa in vederea realizarii unei cai ferate, a unui dig, a unui canal etc. ♦ Lucrare executata in scopul realizarii unei constructii sau al extragerii unor materiale necesare santierelor de constructii. 2. Totalitatea constructiilor, in general din pamant si roci (platforme, sapaturi, umpluturi etc.), constituind infrastructura drumurilor, cailor ferate, canalelor etc. – Din fr. terrassament.
TENDER, tendere, s. n. Vehicul de cale ferata, cuplat direct cu o locomotiva cu abur sau facand corp comun cu aceasta, care serveste la depozitarea si la transportul combustibilului si apei necesare functionarii locomotivei. – Din fr. tender.
TONA, tone, s. f. Unitate de masura a masei, egala cu 1000 de kg. ◊ Tona-kilometru = unitate de masura pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferata, egala cu deplasarea unei greutati de o tona pe distanta de 1 km. Tona-registru = unitate de masura pentru volumul interior al unei nave comerciale, egala cu 2,832 m3. – Din fr. tonne.
TRANSBORDOR, transbordoare, s. n. 1. Platforma mobila la nivelul unei cai ferate, cu ajutorul careia se pot trece vagoanele sau locomotivele de pe o linie pe alta (cand cele doua linii nu au legatura directa). 2. Nava care serveste la transbordarea calatorilor sau a marfurilor. – Din fr. transbordeur.
TRANSSAHARIAN, -A, transsaharieni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care traverseaza Sahara. 2. cale ferata si tren care uneste Nigerul cu Marea Mediterana (strabatand Sahara). [Pr.: -ri-an] – Din fr. transsaharian.
TRANSSIBERIAN, transsiberiene, s. n. cale ferata si tren care strabate Siberia de la un capat la altul. [Pr.: -ri-an] – Din fr. transsiberien.
TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ Bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.
TRIAJ, triaje, s. n. 1. Faptul de a tria. 2. Statie tehnica de cale ferata in care se gareaza materialul rulant, se descompun si se recompun trenurile de marfa sau de calatori etc. [Pr.: tri-aj] – Din fr. triage.
TRECERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. In trecere = in treacat, in fuga; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Constructie amenajata intr-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ Trecere de nivel = loc de intersectie la acelasi nivel intre o cale ferata si o sosea. 2. Fig. Consideratie sau autoritate de care se bucura (si de care se foloseste) cineva; influenta. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat in seama, a fi pretuit; b) (despre marfuri) a avea cautare, a fi cerut, a se vinde usor. – V. trece.
RESABOTA, resabotez, vb. I. Tranz. A rectifica inclinarea sinelor de cale ferata (dupa un anumit timp de exploatare). – Re1- + sabota.
RAMBLEIERE, rambleieri, s. f. Actiunea de a rambleia si rezultatul ei; rambleiaj. 1. Ansamblul operatiilor de umplere cu steril, cu deseuri rezultate de la prepararea substantelor minerale utile, cu nisip, cu prundis etc. a golurilor ramase in urma unor excavari subterane. 2. Ansamblul operatiilor de executare a unei umpluturi de pamant sau a unui rambleu de drum sau de cale ferata. [Pr.: -ble-ie-] – V. rambleia.
REFACTIE, refactii, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru marfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micsorandu-si astfel valoarea. 2. (In sintagma) Refactia caii = inlocuirea elementelor componente ale unei cai ferate ca urmare a uzurii sau scaderii sigurantei de functionare. – Din fr. refaction.
RULAJ, rulaje, s. n. 1. Timpul dintre doua incarcaturi succesive ale unui vagon de marfa de cale ferata, totalizand timpul necesar aducerii, incarcarii, transportului, descarcarii si manevrelor. 2. Circulatie a fondurilor banesti, a marfurilor etc. – Din fr. roulage.
RULANT, -A, rulanti, -te, adj. Care se deplaseaza prin intermediul unor organe de rostogolire. * Material rulant = totalitatea locomotivelor, vagoanelor etc. care circula pe liniile de cale ferata. – Din fr. roulant.
RIPA, ripez, vb. 1. Tranz. (Constr.) A deplasa transversal pe distante foarte scurte o portiune dintr-o linie de cale ferata, tablierul unui pod etc. – Din fr. riper.
COMENDUIRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supravegheaza indeplinirea corecta a serviciului de garda, pastrarea ordinii si a disciplinei intr-o localitate, intr-o unitate militara, intr-o statie de cale ferata etc. ♦ Local in care isi are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (iesit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda).
DECOVIL, decovile, s. n. cale ferata ingusta, provizorie, alcatuita din panouri de sine care se asaza direct pe teren si care pot fi usor montate sau demontate, folosita pentru exploatari locale si temporare. ♦ (Impr.) Tren care circula pe o asemenea linie. ♦ (Impr.) cale ferata ingusta stabila. [Pl. si: decoviluri] – Din fr. decauville.
ROTARIE1, rotarii, s. f. 1. Meseria rotarului; rotarit. 2. Atelier in care se confectioneaza si se repara roti si alte obiecte de rotarie1. 3. Atelier in care se revizuiesc, se repara si se confectioneaza osiile montate ale vehiculelor de cale ferata. – Rotar + suf. -ie.
DECLIVITATE, declivitati, s. f. 1. Unghi format de o dreapta inclinata cu planul orizontal. 2. Inclinare a unui teren, a unei sosele sau a unei cai ferate pe o portiune uniforma. – Din fr. declivite, lat. declivitas, -atis.
SEMAFOR, semafoare, s. n. 1. Dispozitiv de semnalizare optica, alcatuit dintr-un stalp fix, cu unul sau mai multe brate mobile a caror pozitie, in timpul zilei, sau a caror schimbare de lumina, in timpul noptii, indica diferite semnale referitoare la circulatia pe caile ferate. 2. Dispozitiv de semnalizare optica folosit pentru a transmite vaselor din larg comunicari referitoare la navigatie. 3. Indicator cu lumini colorate, pentru reglementarea circulatiei in orase; stop. – Din fr. semaphore.
SCHIMBATOR, -OARE, schimbatori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care se schimba (usor, repede); nestatornic, variabil, schimbacios. II. S. n. 1. Sistem tehnic sau fizico-chimic care permite sa se modifice valoarea marimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, directia mersului unui vehicul etc. ♦ Schimbator de viteza = dispozitiv montat intre un motor de antrenare si organele care transmit miscarea unui alt sistem tehnic, permitand sa se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substante, de energie, de caldura intre doua medii. 3. (In sintagma) Schimbator de cale = instalatie care leaga intre ele doua sau mai multe linii de cale ferata, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – Schimba + suf. -ator.
SEMNALIZARE, semnalizari, s. f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; instiintare, comunicare prin semnale. 2. (Psih.) Punere a organismului in legatura cu mediul, prin anumite semnale. ◊ Sistem de semnalizare = totalitatea semnalelor prin care organismul se pune in legatura cu mediul inconjurator, prin intermediul scoartei cerebrale. Primul sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare legata de „semnalele directe”, adica de insusirile optice, acustice, olfactive etc. ale obiectelor din realitate. Al doilea sistem de semnalizare = activitatea de semnalizare specifica oamenilor, legata de cuvinte, denumite de Pavlov semnale ale semnalelor directe; limbajul. 3. (Concr.) Instalatie pe un aerodrom, la o cale ferata, intr-un port, la intersectiile strazilor cu ajutorul careia se fac comunicari prin semnale la distanta. – V. semnaliza.
COMPARTIMENT, compartimente, s. n. 1. Despartitura intr-un vagon de cale ferata, intr-o incapere mai mare, intr-un dulap, intr-o cutie etc. ♦ Diviziune obtinuta prin impartirea unei suprafete plane. 2. Sfera, sector, domeniu (de activitate) intr-o intreprindere, intr-o institutie etc. – Din fr. compartiment.
SUPRAINALTARE, suprainaltari, s. f. Amenajare a unei sosele sau a unei cai ferate astfel incat sa se asigure in curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea fortei centrifuge care se exercita asupra acestora. [Pr.: -pra-i-] – Supra- + inaltare.
SUFLAJ, suflaje, s. n. 1. Dispozitiv montat la bordul unei nave, in scopul imbunatatirii stablitatii. 2. Metoda de lucru folosita pentru corectarea deformatiilor unei linii de cale ferata. – Din fr. soufflage.
CRAMPON, crampoane, s. n. 1. Piron de otel cu sectiune patrata, cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2. Bucata mica de talpa groasa, de cauciuc sau de material plastic care se aplica pe talpa unor bocanci de sport, pentru a asigura stabilitatea jucatorilor pe teren. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. – Din fr. crampon.
CULOAR, culoare, s. n. 1. Incapere ingusta si lunga in interiorul unei cladiri, care serveste ca loc de trecere intre incaperile situate pe acelasi plan. 2. Spatiu ingust si liber de-a lungul unui vagon de cale ferata, prin care se circula si din care se intra in compartimente. 3. Fiecare dintre spatiile inguste si delimitate de-a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de natatie, pe care alearga sau inoata un singur concurent sau o singura echipa. 4. Spatiu delimitat pe o sosea pentru un anumit tip de circulatie. 5. (Geogr.; in sintagma) Culoar depresionar = depresiune alungita si ingusta, semiinchisa, care separa masive sau culmi de dealuri si munti. – Din fr. couloir.
CUPEU, cupeuri, s. n. 1. Trasura (sau, in trecut, automobil) de lux, inchisa, in general cu doua locuri, in care vizitiul sta in exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de calatori intr-un vagon de cale ferata. [Var.: (rar) cupea s. f.] – Din fr. coupe.
CUPLA, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a doua elemente ale unui sistem tehnic sau a doua vehicule. ♦ Piesa de legare intre doua vehicule de cale ferata. – Din fr. couple.
ACAR s. macagiu. (~ la caile ferate.)
CALE s. 1. drum, (inv. si reg.) poteca. (Ii sta in ~.) 2. cale ferata = drum-de-fier, linie-ferata, (pop.) sina, (Transilv., Bucov. si Ban.) strec. (Se deplaseaza pe ~.) 3. (ANAT.) cale aferenta v. cale motoare; cale motoare = cale aferenta. 4. directie, linie, sens. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 5. v. mod. 6. filiera, intermediu, mijlocire. 7. (ASTRON.) calea lactee = calea-laptelui, (pop.) calea-robilor, drumul-robilor, (reg.) braul-Cosanzenii, braul-lui-Dumnezeu, braul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-schiopilor, calea-tiganului, drumul-laptelui, paiele-tiganului; calea-Laptelui v. calea Lactee.
CANTONIER s. (Maram., Transilv. si Bucov.) paler. (~ul intretine un sector de sosea sau de cale ferata.)
COMPARTIMENT s. 1. casuta, despartire, despartitura, (inv.) despartamant, (frantuzism inv.) caza. (Un ~ intr-un sertar.) 2. (inv.) cupeu. (~ intr-un vagon de cale ferata.) 3. v. domeniu.
DRUM s. 1. v. cale. 2. drum-de-fier v. cale ferata. 3. v. calatorie. 4. v. cursa. 5. alergatura, cursa. (A facut doua ~uri in piata.) 6. v. ruta.
LINIE s. 1. (rar) liniament. (A tras cateva ~ para-lele.) 2. linie franta = zigzag. 3. v. rigla. 4. v. dunga. 5. dunga, (Transilv. si Ban.) straif. (A tras o ~ la prispa casei.) 6. v. liniuta. 7. linie-ferata v. cale ferata. 8. trasatura, (inv.) trasura. (Din cateva ~ii i-a facut portretul.) 9. v. trasatura. 10. v. silueta. 11. itinerar, traseu. (~ aeriana Bucuresti-Belgrad.) 12. v. cale. 13. v. directie. 14. v. descendenta. 15. v. margine.
MACAGIU s. acar. (~ la caile ferate.)
PICHER s. (Transilv.) raimar. (~ de cale ferata.)
SINA s. v. bara, cale ferata, drum-de-fier, lingou, linie ferata.
STREC s. v. cale ferata, drum-de-fier, galerie, linie ferata.
TRAVERSA s. 1. (Transilv. si Ban.) slip, sliper. (~ de cale ferata.) 2. pres. (~ pusa peste un covor.)
AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus
AMBRANSAMENT ~e n. Ramificatie secundara a unei linii de cale ferata, a unei conducte de canalizare etc. /<fr. embranchement
BALAST ~uri n. 1) Incarcatura speciala din material greu (saci de nisip sau pietris) care asigura echilibrul unei nave; lest. 2) Amestec de pietris si nisip, utilizat ca material de constructie. 3) Strat de pietris pe care se asaza traversele de cale ferata. 4) fig. Povara sau umplutura nedorita si inutila. /<fr. ballast
A BALASTA ~ez tranz. (sosele, terenuri, terasamentul cailor ferate etc.) A acoperi cu balast. /<fr. ballaster
BRETELA ~e f. Sistem de ramificatie de cale ferata, care uneste doua linii si permite trecerea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta in ambele sensuri. /<fr. bretelle
A BURA2 ~ez tranz. 1) (gauri de mine dupa introducerea unui exploziv) A astupa cu un material inert (nisip, lut etc.). 2) (balastul de sub traversele unei linii de cale ferata) A apasa cu forta (pentru a intari). /<fr. bourrer
BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.
CEFERIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Lucrator din serviciul cailor ferate romane. /Din C F.. R. + suf. ~ist
CHEI ~uri n. 1) Constructie amenajata pe malul unei ape navigabile, servind la acostarea, incarcarea si descarcarea navelor si, totodata, la consolidarea malului. 2) Strada de-a lungul unei asemenea constructii; splai. 3) Platforma construita special de-a lungul unei linii de cale ferata pentru a usura incarcarea-descarcarea vagoanelor. [Monosilabic] /<fr. quai
CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka
COMPARTIMENT ~e n. 1) Cabina intr-un vagon de cale ferata avand banchete pentru mai multe persoane; cupeu. 2) Diviziune dintr-o incapere sau dintr-o mobila. 3) Domeniu de activitate; sector. 4) Portiune a unei lucrari scrise; parte. /<fr. compartiment
CONTRASINA ~e f. Sina montata paralel cu linia principala a caii ferate, in special la curbe, pentru a evita deraierile, si la treceri de nivel, pentru a ridica terasamentul soselei. /contra- + sina
CRAMPON ~oane n. 1) Cui de otel cu care se fixeaza pe traverse sinele de cale ferata. 2) Bucata mica de piele, cauciuc, lemn sau cuie de metal fixate pe talpa unor bocanci de sport pentru a impiedica alunecarea. 3) Radacina adventiva a plantelor agatatoare, cu ajutorul careia se agata de corpurile din apropiere. /<fr. crampon
CUPEU ~ri n. 1) Cabina intr-un vagon de cale ferata, avand banchete pentru mai multe persoane; compartiment. 2) inv. Trasura de lux, inchisa, capra vizitiului fiind in exteriorul caroseriei; careta. [Sil. cu-peu] /<fr. coupe
DECLIV ~a (~i, ~e) (despre terenuri, cai ferate, sosele etc.) Care coboara in panta. /<fr. declive
DECOVIL ~e n. cale ferata cu ecartament ingust, folosita la exploatari locale si temporare. /<fr. decauville
DIAGONALA ~e f. 1) Dreapta care uneste doua varfuri nealaturate ale unui poligon sau ale unui poliedru. ◊ In ~ de-a curmezisul. 2) Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme militare. 3) Ramificatie de cale ferata care permite trecerea trenurilor de pe o linie pe alta. [Sil. di-a-] /<fr. diagonal
DISC1 ~uri n. 1) Obiect rotund si plat. ◊ ~de plug piesa care inlocuieste brazdarul la plug. ~ul lui Newton placa circulara impartita in sapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar si care, prin rotatie rapida, pare alba, demonstrand sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, avand rolul de a forma numarul de apel spre centrala automata. 2) Placa circulara si plata, de o anumita greutate, folosita de atleti pentru aruncari la distanta. 3) Proba sportiva care se practica cu acest obiect. 4) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placa. 5) Semnal mobil, de forma circulara, care indica reducerea vitezei pe caile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat intre doua vertebre. /<fr. disque, lat. discus
ECARTAMENT ~e n. 1) Distanta dintre rotile situate pe aceeasi osie ale unui vehicul. 2) Distanta dintre sinele unei cai ferate. /<fr. ecartement
FERIBOT ~uri n. Nava sau pod plutitor cu linii de cale ferata, servind la trecerea de pe un mal pe altul a unor vagoane, locomotive etc. /<fr., engl. ferry-boat
FIER rar fiare n. 1) Metal greu, cenusiu, lucios, maleabil si ductil, bun conducator de caldura si de electricitate, intrebuintat pe larg in industrie numai in aliaje. 2) (in limbajul curent) Otel cu un continut redus de carbon. ◊ Drum-de- ~ cale ferata. Epoca de ~ (sau epoca ~ului) ultima perioada a comunei primitive caracterizata prin prelucrarea si intrebuintarea fierului. Brat de ~ brat vanjos. Vointa de ~ vointa ferma, nestramutata. Disciplina de ~ disciplina riguroasa, severa. Tare ca ~ul foarte tare; foarte rezistent. ~ de calcat unealta cu care se calca imbracamintea. ~ vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate si scoase din folosinta. 3) la pl. Lanturi pentru detinuti. ◊ Iarba-fiarelor (sau iarba- ~ului) planta care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacat, de a sfarama orice catuse. [Monosilabic] /<lat. ferrum
FUNICULAR ~e n. 1) Mijloc de transport aerian, constand dintr-un cablu suspendat, pe care se deplaseaza vagonete cu materiale sau cabine de pasageri, folosit in zonele montane greu accesibile. 2) cale de deplasare prin aer cu ajutorul acestui mijloc de transport. 3) cale ferata unde vagoanele sunt trase cu ajutorul unor cabluri pe o panta abrupta. /<fr. funiculaire
GABARIT ~e n. Contur constand din liniile care marginesc dimensiunile maxime ale unui obiect (de obicei de proportii). ◊ ~ de cale ferata contur alcatuit din doi stalpi in pozitie verticala uniti printr-o grinda, folosit pentru a marca limitele transversale admise pentru constructia locomotivelor si a vagoanelor. /<fr. gabarit
GARAJ ~e n. 1) Loc acoperit destinat adapostirii (si intretinerii) autovehiculelor. 2): Linie de ~ linie de cale ferata detasata de liniile principale printr-un macaz, pe care sunt manevrate vagoanele. /<fr. garage
HALTA ~e f. 1) Statie mica de cale ferata; gara mica. 2) Oprire de scurta durata in timpul unui drum; popas. /<germ. Halte[stelle]
INFRASTRUCTURA ~i f. 1) Partea inferioara a unei constructii care o sustine si o fixeaza de teren. 2) Ansamblu de instalatii de la sol (hangare, piste, faruri etc.), necesare aviatiei. 3) Organizare economica a societatii, care constituie fundamentul ideologiei ei. 4) Elemente ale bazei tehnico-materiale (sistemul de comunicatii si telecomunicatii, cai ferate, sosele). [ G.-D. infrastructurii; Sil. in-fra-struc-] /<fr. infrastructure
JOANTA ~e f. 1) Legatura facuta intre capetele sinelor de cale ferata. 2) Legatura rigida de armatura dintre doua piese metalice sau de lemn alaturate. /<fr. j***t
LOCOMOTIVA ~e f. Vehicul de cale ferata (cu sursa de energie proprie sau straina) care serveste la remorcarea sau la deplasarea vagoanelor; masina. /<fr. locomotive
LOM ~uri n. 1) reg. Bara de otel, tesita la unul din capete, utilizata ca parghie pentru ridicarea sau deplasarea corpurilor grele; ranga. 2) Parghie de otel folosita la montarea caii ferate. /<rus. lom
MACAZ ~uri n. Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; ac. ◊ A schimba macazul a) a orienta in alta directie cursul evenimentelor; b) a-si schimba parerile, conceptiile, ideile. /<turc. makas
MARSRUT ~e f. 1) Linie a unei cai de comunicare (sosea, cale ferata, canal etc.) cu indicarea localitatilor. 2) Metoda de deservire a mai multor masini intr-o ordine stabilita dinainte. /<rus. marsrut, fr. marcheroute, germ. Marschroute
MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine
METROU ~ri n. 1) cale ferata subterana cu tractiune electrica, care serveste la transportul in comun. 2) Tren electric care circula pe o astfel de cale ferata. /<fr. metro
PALIER ~e n. 1) tehn. Organ al unei masini pe care se fixeaza un ax sau un arbore si care permite acestora o miscare de rotatie sau de oscilatie; lagar. 2) Platforma la fiecare cotitura a unei scari din interiorul unui bloc; odihna. 3) Ansamblu al planseelor unei constructii situate la acelasi nivel. 4) Portiune orizontala a unei cai ferate sau a unui drum. [Sil. -li-er] /<fr. palier
PARAFUM ~uri n. Sistem de protectie a podurilor si a pasarelelor peste caile ferate impotriva gazelor degajate de locomotive. /para- + fum
PEAJ n. Drept de a folosi o cale ferata straina pentru transportul de marfuri. /<fr. peage
PERON ~oane n. 1) Platforma intr-o gara, situata de-a lungul caii ferate si servind la inlesnirea urcarii si coborarii pasagerilor din vagoane. 2) Platforma, de obicei acoperita, situata in fata intrarii principale a unei cladiri. /<fr. perron
POSTALION1 ~oane n. inv. Trasura de dimensiuni mari, inchisa, cu mai multe locuri, trasa de patru, de sase sau de opt cai, folosita in trecut (inainte de aparitia caii ferate) pentru transportul calatorilor si a postei pe distante mari; diligenta. [Sil. -li-on] /<rus. pottalon
RAMBLEU ~ri n. 1) Material solid care serveste la umplerea golurilor intr-o mina in urma explorarii. 2) Lucrare de terasament executata in vederea construirii unei cai de comunicatie (cale ferata, sosea etc.) deasupra nivelului terenului. /<fr. remblai
ROHATCA ~atci f. 1) reg. Loc de intrare in oras, unde se incasau taxele pentru marfurile care se aduceau spre vanzare; bariera. 2) rar Bara cu care se inchide trecerea peste un drum sau peste o cale ferata; bariera. [Pl. si rohatce] /<ucr., rus. rogatka
RULANT ~ta (~ti, ~te) Care se poate deplasa prin rulare. ◊ Pod ~ macara in forma de pod, care se poate deplasa. Material ~ totalitatea locomotivelor si a vagoanelor care circula pe o cale ferata. /<fr. roulante
SABOT ~ti m. 1) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte confectionat dintr-o bucata de lemn scobit sau dintr-o talpa de lemn cu fata de piele groasa. 2) Invelis metalic fixat pe varful ascutit al unui pilon (de lemn sau de beton) pentru a-l proteja si pentru a patrunde mai usor in pamant. 3) Piesa care serveste ca organ principal la o frana cu frictiune. ~ de frana. 4) Dispozitiv montat pe o sina de cale ferata pentru franarea vagoanelor. /<fr. sabot
SCHIMBATOR2 ~oare n. Sistem tehnic sau fizico-chimic cu ajutorul caruia se pot face modificari intr-un alt sistem. ◊ ~ de viteze mecanism pentru schimbarea vitezei de functionare sau de deplasare a unei masini. ~ de cale dispozitiv pentru trecerea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta. /a schimba + suf. ~ator
TAMBUR1 ~e n. 1) Piesa in forma de cilindru gol, cu diverse intrebuintari in tehnica; toba. 2) Baza cilindrica sau prismatica a unei cupole. 3) Spatiu format din doua usi duble la intrarea intr-o cladire, servind drept mediu izolant pentru interior. 4) Platforma la intrarea intr-un vagon de cale ferata. /<fr. tambour, germ. Tambour
TAMPON ~oane n. 1) med. Bucata de vata sau de tifon sterilizat, care se aplica pentru oprirea hemoragiei sau absorbirea puroiului. 2) tehn. Piesa constand dintr-un disc mare de otel si un resort puternic, plasata la extremitatile vehiculelor de cale ferata, pentru amortizarea socurilor si mentinerea unei anumite distante intre acestea. 3) fig. Obiect de birou format dintr-un suport arcuit de metal sau de lemn, pe care se aplica hartie sugativa, folosit pentru a usca cerneala dupa scriere. /<fr. tampon
TERASAMENT ~e n. 1) Ansamblu de lucrari constand in modificarea formei naturale a pamantului in vederea realizarii unei constructii. 2) Masa de pamant si pietris deplasata si dispusa in forma de ridicatura, servind ca baza pentru o constructie (mai ales cale ferata, sosea, dig etc.). /<fr. terrassement
TIRFON ~oane n. Surub mare care se foloseste la fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. /<fr. tire-fond
TRASEU ~e n. 1) Directie urmata de o cale de comunicatie (sosea, canal, cale ferata etc.). 2) cale prestabilita, urmata cu o anumita regularitate de un vehicul sau de o fiinta; ruta; itinerar; drum. 3) Drum in spatiu parcurs de un corp in miscare; traiectorie. ~ stelar. ~ul unui proiectil. /<fr. trace
TRAVERSA ~e f. 1) Bara de rezistenta asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic. 2) Fiecare dintre barele transversale instalate sub sinele de cale ferata de care se fixeaza prin suruburi. /<fr. traverse
TRECERE ~i f. 1) v. A TRECE. ◊ In ~ a) trecand spre alta tinta; b) in treacat; in graba. ~ din viata moarte; deces. 2) Loc care serveste pentru a trece. ◊ ~ de nivel loc unde se intretaie o cale ferata si o sosea, aflate la acelasi nivel. 3) Consideratie de care se bucura cineva; influenta. ◊ A avea ~ a se bucura de autoritate. Cu ~ influent. /v. a trece
TREN ~uri n. 1) Vehicul constand dintr-un sir de vagoane de cale ferata trase de o locomotiva. ~ de pasageri. ◊ ~ de marfa marfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor si ranitilor. ~ subteran metrou. A scapa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabila; a rata. 2) Sir de vehicule formand o unitate de transport. ~ de automobile. ◊ ~ de lupta convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitii liniile de lupta. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizeaza impreuna o anumita operatie. ◊ ~ de laminare dispozitiv al masinii de filat cu ajutorul caruia sunt descretite si asezate paralel fibrele. ~ de roti sistem de roti dintate care se afla pe acelasi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train
TRIAJ ~e n. 1) Operatie de triere. 2) Serviciu unde se inscriu si se repartizeaza pe sectii bolnavii internati. 3) Statie tehnica de cale ferata pentru compunerea, recompunerea si aranjarea pe directii a trenurilor. /<fr. triage
BRETELA s.f. 1. Ramificatie de cale ferata intre doua linii paralele, care permite trecerea trenului de pe o linie pe cealalta. 2. Conducta sau drum foarte scurt de legatura intre artere apropiate si paralele. ♦ Portiune de sant care face legatura intre transeele paralele cu linia frontului. [< fr. bretelle].
CANTON s.n. 1. Cladire construita langa o sosea sau langa o cale ferata, inzestrata cu aparate de semnalizare, de protectie si de supraveghere a drumurilor respective, servind si ca locuinta cantonierului. ♦ Sector al unui drum. 2. Unitate in administratia padurilor, in care activeaza padurarul; locuinta de padurar. 3. Unitate teritorial-administrativa care se intalneste in unele tari (Elvetia, Franta etc.). 4. (Arhit.) Una dintre cele patru ogive care compun o bolta in cruce. [< fr. canton].
CISTERNA s.f. 1. Recipient montat pe un cadru cu roti, destinat transportului unor lichide. ♦ Vagon de cale ferata inzestrat cu un asemenea recipient. 2. Rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei provenite din ploi sau din zapezi. 3. (Anat.) Spatiu mare sub arahnoidian, plin cu lichid cefalorahidian. [Var. citerna s.f. / < lat. cisterna, cf. it. cisterna].
CONTAINER s.n. Ambalaj de dimensiuni standardizate, folosit la transportul diferitelor marfuri in vagoanele de cale ferata; cutie speciala in care sunt puse aparate, instrumente etc. in rachetele cosmice. [Pron. -tai-, scris si conteiner. / < engl., fr. container].
DEPENDENTA s.f. 1. Situatia de a fi dependent; stare de subordonare; atarnare, supunere. 2. (Mat.) Faptul ca diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (La pl.) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizeaza efectuarea unor operatii de inzavorare pe liniile de cale ferata. ◊ Dependenta drumului = ansamblul lucrarilor si al instalatiilor accesorii ale unui drum. [Cf. fr. dependance].
HALTA s.f. 1. Statie mica de cale ferata, unde nu opresc decat trenuri locale si care nu are de obicei linii de incrucisare. 2. (Fam.) Oprire, popas. [Cf. germ. Haltestelle, fr. halte].
LOCOMOTIVA s.f. Vehicul de cale ferata cu mijloc de tractiune propriu, folosit pentru a tracta vagoanele. ◊ Locomotiva Pacific = locomotiva de mare viteza, cu trei roti motoare, folosita mai ales pentru trenurile rapide; locomotiva Atlantic = locomotiva de tractiune grea cu cinci roti motoare. [Cf. fr. locomotive, germ. Lokomotive].
PALIER s.n. 1. Portiune de traseu orizontal al unei sosele sau a unei cai ferate. ♦ Platforma pentru odihna la o scara, plasata de obicei la nivelul etajelor; odihna scarii. 2. Lagar (II), de obicei orizontal. 3. Ansamblul planseelor unei constructii situate la acelasi nivel. 4. Parcurs executat de avion, imediat dupa dezlipirea de la pamant la decolare, in zbor orizontal pentru a intra in viteza. [Pron. -li-er. / < fr. palier].
PEAJ s.n. (Liv.) Vama la trecerea peste un pod, pe un drum de acces intr-un oras sau la acostarea unei nave la un chei. ♦ Dreptul de a folosi o cale ferata straina. [Pron. pe-aj. / < fr. peage].
PICHER s.m. 1. Conducator al lucrarilor de intretinere a unei cai ferate, a unei sosele. 2. Valet calare care conducea cainii la vanatoare. [Cf. fr. piqueur < pique – sulita].
RAMBLEU s.n. (op. debleu). 1. Umplutura de pamant folosita pentru a acoperi un gol sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei constructii. 2. Lucrare executata in scopul ridicarii unui teren la nivelul necesar sau al sustinerii terasamentului unei cai ferate, al unei sosele etc. deasupra nivelului terenului. [Pl. -uri, -ee. / < fr. remblaj].
RAMPA s.f. 1. Teren inclinat, privit in sensul in care urca. ♦ Portiune din traseul unei sosele pe care vehiculele circula urcand. 2. Platforma amenajata in statii pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor de cale ferata. ◊ Rampa de lansare = suport orientabil echipat cu diferite dispozitive de ghidare, de pe care se lanseaza avioanele catapultate sau unele rachete de lupta. 3. Balustrada la o scara. ♦ Bariera. 4. (Teatru) Partea din fata a unei scene, unde sunt instalate luminile. ◊ A vedea lumina rampei = a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fata publicului; a chema la rampa = a cere prin aplauze revenirea artistilor pe scena. 5. (Anat.) Compartiment din melcul urechii interne. [< fr. rampe].
REBRUSMENT s.n. 1. (Constr.) Schimbare a directiei traseului unei cai ferate, astfel incat cele doua ramuri ale traseului sa aiba o tangenta comuna in punctul de schimbare a directiei. 2. (Geogr., geol.) Intoarcere brusca a directiei catenelor muntoase. [< fr. rebroussement].
RULAJ s.n. 1. Circulatie a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul si uzura cat acesta este in circulatie. ♦ Deplasare a unui avion pe teren. ♦ Alergarea relaxata si uniforma a ciclistilor si atletilor. 2. Timpul scurs intre doua incarcari succesive ale unui vagon de marfa, de cale ferata. 3. Circulatie a fondurilor banesti. [< fr. roulage].
SABOTA vb. I. tr. 1. A impiedica, a submina, a frana in ascuns realizarea unui lucru, a unei actiuni; a impiedica intentionat buna desfasurare a unei activitati, a procesului de productie. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferata pentru fixarea sinelor. [< fr. saboter].
SUFLAJ s.n. 1. Constructie menita sa consolideze carena unei nave. 2. Corectarea deformatiilor unei linii de cale ferata prin introducerea de balast sub traverse. [< fr. soufflage].
SUPRAINALTA vb. I. tr. A ridica nivelul unui drum, al unei cai ferate, al apelor unui lac de acumulare etc. [< supra- + inalta, dupa fr. surelever].
SUPRAINALTARE s.f. 1. Actiunea de a suprainalta si rezultatul ei. ♦ Diferenta de nivel intre cele doua margini ale unei sosele sau cai ferate in curba pentru diminuarea sau anularea fortei centrifuge. 2. (Constr.) Marire a sagetii unui arc de bolta prin asezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. [< suprainalta].
TRAVERSARE s.f. Actiunea de a traversa si rezultatul ei; trecere peste... ♦ (Concr.) Instalatie la intretaierea a doua linii de cale ferata. ♦ Asezare a unei nave cu axa paralela cu crestele valurilor. [< traversa].
TRAVERSA s.f. 1. Grinda transversala folosita ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ♦ Piesa, de obicei de lemn, care se asaza transversal sub sinele de cale ferata. ♦ Bara de metal, drug, parghie. 2. (Mar.) Parama transversala fata de directia unei nave. 3. (Mil.) Mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. [Pl. -se. / < fr. traverse].
LOCATIE, locatii, s.f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru un lucru luat in folosinta. ◊ Taxa de ~ = sanctiune baneasca in caz de depasire a termenului de incarcare sau descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. Determinare a pozitiei unei nave in larg. 3. (Inform.) ~ de memorie = zona a memoriei unui calculator electronic al carei continut poate fi folosit in timpul rularii unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure celeilalte, in schimbul unei anumite sume, folosinta unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio)
AMBRANSAMENT s.n. Ramificatie secundara a unei cai ferate a unei conducte etc. [< fr. embranchement].
AUTOMOTOR s.n. Vagon, vehicul de cale ferata cu motor propriu, folosit la transportul calatorilor. [Pron. a-u-, pl. -oare. / cf. fr. automoteur].
AUTOSTOP s.n. 1. Instalatie de semnalizare luminoasa care serveste la reglementarea circulatiei pe strazi. 2. Instalatie servind la oprirea automata a unui vehicul de cale ferata atunci cand mecanicul uita sa ia masuri de franare. 3. Practica constand in a opri un automobilist pentru a-i cere sa te ia gratuit in masina. [< fr. autostop].
VAGON s.n. Vehicul de cale ferata, servind la transportul calatorilor, al marfurilor, al animalelor etc. ♦ Cantitate de marfuri (cereale, lemne etc.) care incape intr-un asemenea vehicul. ◊ Vagon de dormit = vagon prevazut cu cabine in care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit; vagon restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; casa (sistem) vagon = casa care are camerele asezate una dupa alta, asa cum sunt compartimentele unui vagon. [< fr. , engl. wagon].
VIADUCT s.n. Constructie din piatra sau din beton armat care sustine o cale ferata, o sosea etc. si care traverseaza o vale la mare inaltime. [Pron. vi-a-, pl. -te, -turi. / < fr. viaduc, germ. Viadukt < lat. via – cale, ducere – a duce].
BANCHETA s.f. 1. Banca mica fara speteaza; (spec.) canapea in compartimentele vagoanelor de cale ferata. 2. Fasie orizontala de-a lungul santurilor unei sosele. 3. Bancheta litorala = treapta ingusta de abraziune formata la piciorul unei faleze. [< fr. banquette].
BARIERA s.f. 1. Inchidere a unui drum cu o bara mobila de lemn; bara cu care se face inchiderea unui drum etc.; (p. ext.) intretaierea dintre o sosea si o linie de cale ferata. 2. Linie de plecare (la cursele de cai): start. 3. Loc de intrare intr-un oras, unde odinioara se incasau taxele pe marfurile aduse spre vanzare. [Pron. -ri-e-. / < fr. barriere].
BOGHIU s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferata, care ajuta la inscrierea in curba a locomotivelor, a vagoanelor etc. [Pl. -uri. / < fr. bogie, boggie].
BURA vb. I. tr. 1. A astupa cu un material inert o gaura de mina dupa introducerea explozivului. 2. A indesa balastul sub traversele unei linii de cale ferata. [P.i. -rez, 3,6 -reaza. / < fr. bourrer].
CANTONIER, -A s.m. si f. Cel care se ocupa cu intretinerea si paza unei portiuni dintr-o sosea, dintr-o cale ferata. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cantonnier].
CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].
CONTRASINA s.f. Sina asezata paralel cu sina unei cai ferate pentru a usura trecerea rotilor la curbe si pentru a ridica soseaua la inaltimea sinelor in dreptul trecerilor de nivel. [Pl. -ne. / < contra- + sina, dupa fr. contre-rail].
CRAMPON s.n. 1. Piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. Mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. Radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ♦ Pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. [< fr. crampon].
CUPLA s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [in DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru doua vehicule. ♦ Piesa cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferata. [< fr. couple].
DECLIVITATE s.f. 1. Unghi format de o dreapta inclinata cu planul orizontal. 2. Inclinare pe o portiune limitata a unui teren, a unei sosele sau a unei cai ferate. [Cf. fr. declivite, lat. declivitas].
DIAGONALA s.f. Dreapta care uneste varfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bara, grinda etc. pusa in curmezis. ♦ (Mil.) Curea purtata de-a curmezisul pieptului. ♦ Linie de cale ferata care intretaie oblic mai multe linii paralele ale unei statii. [< fr. diagonale].
ECARTAMENT s.n. Distanta dintre axele urmelor celor doua roti de pe aceeasi osie a unui vehicul rutier. ♦ Distanta dintre muchiile interioare ale sinelor unei cai ferate. [< fr. ecartement].
ECLISA s.f. 1. Placa de lemn sau de metal care serveste la innadirea a doua piese (mai ales a sinelor de cale ferata). 2. (La pl.) Peretii laterali ai unui instrument cu coarde. [< fr. eclisse].
izanban s.m. (reg.) 1. cale ferata. 2. tren.
infierat, infierata, adj. (pop., in sintagma) cale infierata = cale ferata.
ferata adj.f. cale ferata = drum special amenajat cu sine de otel, pe care circula trenurile; drum de fier. [Dupa fr. (voie) feree].
FERIBOT s.n. Nava pe care sunt instalate sine de cale ferata, folosita la transbordarea vagoanelor sau a trenurilor de la un mal la altul al unei ape. [< fr., engl. ferry-boat].
GARA s.f. Statie de cale ferata; cladirea si instalatiile dintr-o astfel de statie. [< fr. gare].
JOANTA s.f. Legatura rigida dintre doua piese metalice sau de lemn alaturate. ♦ Legatura intre capetele sinelor de cale ferata. [Pron. joan-. / < fr. j***t].
LINIE s.f. 1. Figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. Trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. Descendenta, filiatie. 4. Sistem de fortificatii. ◊ Nava de linie v. nava. ♦ Sirul luptatorilor intr-o batalie; sir de transee; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. Cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. Legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ♦ Legatura de telecomunicatii intre doua puncte. 7. (La pl.) Trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♦ Tinuta. 8. (Fig.) Orientare; directie. 9. (Poligr.) Rand intr-o pagina. ♦ Placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 10. Rigla. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].
LOCATIE s.f. 1. (Jur.) Luare in folosinta pentru un timp determinat si in anumite conditii; forma de contract de inchiriere. 2. Taxa platita pentru un lucru luat in folosinta; chirie. ◊ Taxa de locatie = sanctiune baneasca in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 3. (Mar.) Determinare a pozitiei unei nave in larg. [Var. locatiune s.f. / cf. fr. location, lat. locatio].
LONGRINA s.f. (Constr.) Grinda care sustine un cofraj, o sina fixa pe traverse paralel cu sinele caii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. [< fr. longrine].
ponvon s.n. (reg.) vagon de cale ferata.
MONORAI s.n. cale ferata terestra sau, mai ales, suspendata, alcatuita dintr-o singura sina; monosina. [< fr. monorail].
scarpa, scarpe, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) pantof femeiesc usor, cu broderii, care se purta in trecut; condur; papuc de dama. 2. incaltaminte veche, scalciata; papuc uzat tarsait. 3. (in forma: scarp) bocanc de munte. 4. (inv.) suprafata inclinata; taluz de pamant, de pietris, de zidarie care margineste terasamentele, exploatarile miniere, santurile, cursurile de apa. 5. plantatie de protectie pe marginea unei cai ferate. 6. (in formele: scarp, scarpan) terasament (in rambleu) de cale ferata. 7. (in formele: scarp, scarpa) vale de rau; fagas. 8. (in forma: scarpa) prapastie.
PARAZAPADA s.f. Constructie, dispozitiv sau plantatie facuta pentru a feri o cale ferata sau o sosea de inzapezire sau pentru a retine si a repartiza uniform zapada pe semanaturi. [< para- + zapada, dupa fr. paraneige].
PARAFUM s.n. Dispozitiv asezat la podurile metalice care traverseaza liniile de cale ferata pentru a le feri de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu abur. [< para- + fum, dupa fr. para-fumee].
PASAJ s.n. 1. (Rar) Trecere. ♦ Spatiu (acoperit care traverseaza o cladire sau un grup de cladiri) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o strada in alta. ♦ Incrucisarea unui drum cu o cale ferata, a doua drumuri sau a doua cai ferate. ♦ Trecerea fara oprire a unui tren printr-o statie de cale ferata. ♦ (Geogr.) Trecatoare, pas. 2. Fragment (mai lung) citat, indicat undeva dintr-o scriere. ♦ Fraza melodica a unei compozitii. 3. Migratiunea periodica a pasarilor. [Pl. -je, var. pasagiu s.n. / < fr. passage, it. passaggio].
ceferist (ceferisti), s. m. – Functionar al cailor ferate romanesti. Formatie arficiala, de la CFR, abreviere de la Cailor ferate romane, numele oficial al organizatiei de stat a cailor ferate.
PLOT s.n. 1. Mica piesa metalica montata pe un corp format din material izolant si legata la un circuit electric pentru a se putea face legatura intre acest circuit si o maneta legata de un alt circuit. 2. Placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. [< fr. plot].
sfel, sfeluri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre barnele folosite la podirea drumurilor forestiere. 2. (in forma: sfala) traversa (de cale ferata).
PORTIERA s.f. 1. Usa cu geam (la un automobil, la o trasura inchisa, la un vagon de cale ferata). 2. Draperie atarnata deasupra unei usi pentru a o masca. [Pron. -ti-e-. / < fr. portiere].
RAMBLEIA vb. I. tr. A face un rambleu pentru o sosea, o cale ferata etc. ♦ A umple cu rambleu golurile ramase intr-o mina in urma exploatarii. [Pron. -ble-ia., p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. remblayer].
REFACTIE s.f. 1. Reducere a pretului unei marfi in caz ca aceasta, la livrare, nu corespunde conditiilor convenite. 2. Reconstruirea unei linii de cale ferata cand sinele acesteia au suferit o uzura peste limita admisibila. [Gen. -iei. / < fr. refaction].
RIPA vb. I. tr. (Constr.) A deplasa transversal pe distante foarte scurte o portiune dintr-o linie de cale ferata, tablierul unui pod etc. [< fr. riper].
SEMAFOR s.n. 1. Semnalizator optic folosit pentru a transmite navelor din larg anumite comunicari privind navigatia. 2. Dispozitiv optic de semnalizare mecanica, care indica mecanicului locomotivei daca este libera sau nu portiunea de cale ferata pe care o are in fata. 3. Semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulatiei pe strazi; stop. [Pl. -oare, -oruri. / < fr. semaphore, cf. gr. sema – semn, phoros – purtator].
SEMNALIZARE s.f. 1. Actiunea de a semnaliza si rezultatul ei; comunicare facuta prin semnale. ♦ Sistem de semnale folosit intr-un anumit loc, intr-o oarecare imprejurare. 2. Instalatie pentru a da semnale (pe un aerodrom, pe o cale ferata etc.), cu ajutorul careia se fac comunicari la distanta. 3. Legatura organismului cu mediul inconjurator facuta prin anumite semnale. [< semnaliza].
TAMPON s.n. 1. Bucata mare de vata sau de tifon sterilizat care se aplica pe o rana pentru a opri o hemoragie. 2. (Tehn.) Disc metalic masiv, prevazut cu un resort puternic, care primeste socurile dintre vagoanele de cale ferata, de tramvai etc. 3. Accesoriu de birou, format dintr-o placa recurbata pe care se asterne hartie sugativa. 4. Substanta intrebuintata pentru impiedicarea unui anumit proces chimic. [< fr. tampon].
TERASAMENT s.n. Lucrare care consta in saparea si transportarea pamantului, in umplerea anumitor denivelari de teren pentru a face terase, sosele, cai ferate. ♦ Totalitatea constructiilor care constituie infrastructura unei sosele, a unei cai ferate etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. terrassement].
TIMONERIE s.f. 1. Loc pe bordul unei nave unde se gaseste carma, unde isi face serviciul timonierul si unde se pastreaza obiectele care ii sunt necesare acestuia (pavilioane, busola, semnale etc.). 2. Timonerie de frana = ansamblul pieselor care servesc la franarea unei masini automobile, a unui vehicul de cale ferata. [Gen. -iei. / < fr. timonerie, it. timoneria].
TIRFON s.n. Surub de otel cu pasul mare, taiat in spirala, avand capul jumatate rotund, continuat cu o prisma patrata, care se foloseste la fixarea sinelor de cale ferata pe traverse. [< fr. tirefond].
TRANSSAHARIAN, -A adj. Care strabate Sahara. // s.n. cale ferata si tren care uneste Nigerul cu Marea Mediterana, traversand Sahara. [Pron. -ri-an. / cf. fr. transsaharien].
TRANSSIBERIAN, -A adj. Situat dincolo de Siberia. // s.n. cale ferata si tren care strabate Siberia de la un capat la celalalt. [Pron. -ri-an. / cf. fr. transsiberien].
TRASEU s.n. Drum parcurs de un vehicul; linia, axa unui drum, a unui canal, a unei cai ferate etc. [Pl. -ee, -euri. / < fr. trace].
TRIAJ s.n. 1. Faptul de a tria; selectionare, triere. 2. Serviciu intr-un spital unde se inscriu si se repartizeaza pe sectii bolnavii nou internati. 3. Statie de cale ferata in care se efectueaza descompunerea, trierea si compunerea trenurilor de marfa. [Pron. triaj. / < fr. triage].
cupeu (cupeuri), s. n. – 1. Trasura, berlina. – 2. Compartiment intr-un vagon de cale ferata. – Var. (inv.) cupea. Fr. coupe.
AUTOSTOP s. n. 1. instalatie de semnalizare luminoasa pentru reglementarea circulatiei pe strazi. 2. instalatie servind la oprirea automata a unui vehicul de cale ferata cand mecanicul uita sa ia masuri de franare. 3. oprire a unui automobilist de catre un pieton care solicita sa fie luat in masina. (< fr. auto-stop)
BANCHETA s. f. 1. banca mica fara speteaza; canapea in compartimentele vagoanelor de cale ferata. 2. suprafata orizontala, platforma pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fasie orizontala de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o movilita acoperita cu iarba. 4. ~ litorala = platforma de abraziune ingusta la piciorul unei faleze. (< fr. banquette)
BARIERA s. f. 1. loc de intrare intr-un oras unde, in trecut, se incasau taxele pe marfurile aduse spre vanzare. 2. bara mobila pentru a inchide temporar trecerea peste o cale ferata sau sosea; (p. ext.) loc de intretaiere a unei cai ferate cu o sosea. 3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, caldura etc. 4. linie de plecare (la cursele de cai); start. 5. stare marcand limitele posibilitatilor fizice sau psihologice (ale unui sportiv). (< fr. barriere)
BLOCAJ s. n. 1. blocare. 2. fundatie de piatra, de bolovani la un zid, la o sosea, strada, cale ferata etc. 3. procedeu tehnic in baschet, volei, box etc. cu scopul de a impiedica o actiune a adversarului sau pentru a proteja o actiune proprie. ◊ intrerupere a desfasurarii unui proces sau a unei functii fiziologice. (< fr. blocage)
BOGHIU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferata, la inscrierea in curba a locomotivelor si a vagoanelor. (< fr., engl. bogie)
BRETELA s. f. 1. sistem de ramificatie din doua diagonale care asigura legatura intre doua drumuri, cai ferate, conducte magistrale. ◊ sosea, alee ocolitoare; centura. 2. (mit.) portiune de sant care leaga doua pozitii de aparare succesive. (< fr. bretelle)
BURA vb. tr. 1. a astupa cu un material inert o incarcatura de exploziv pentru a mari efectul de distrugere. 2. a indesa balastul sub traversele unei linii de cale ferata. 3. (inform.) a bloca alimentarea unei masini electronice cu cartele perforate. (< fr. bourrer)
CANTON s. n. 1. cladire construita langa o sosea sau cale ferata, pentru semnalizare, protectie si supraveghere a drumurilor respective; locuinta cantonierului. 2. unitate de supraveghere, intretinere si urmarire a lucrarilor din cadrul unui sistem de desecare, irigatii, baraje etc. ♦ sector al unui drum. 3. unitate in administratia padurilor, in care activeaza padurarul; locuinta acestuia. 4. unitate teritorial-administrativa in unele tari (Elvetia, Franta). 5. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o bolta in cruce. 6. (herald.) piesa de forma patrata, a noua parte dintr-un scut, intr-un colt al acestuia. (< fr. canton)
CANTONIER, -A s. m. f. cel care are in grija supravegherea si intretinerea unui sector dintr-o sosea sau cale ferata. (< fr. cantonnier)
CATENAR, -A adj. dispus in lant, in serii. ♦ suspensie ~a (si s. f.) = sistem de suspensie a unei retele electrice aeriene de cale ferata din fire verticale sau inclinate, suspendate de unul sau mai multe cabluri de otel. (< fr. catenaire, lat. catenarius)
CHEI s. n. 1. constructie pe malul unei ape navigabile pentru incarcarea si descarcarea navelor, servind totodata la consolidarea malului si pentru a preveni inundatiile; (p. ext.) strada de-a lungul unui astfel de mal. 2. rampa de incarcare-descarcare a vagoanelor de cale ferata. (< fr. quai)
CISTERNA s. f. 1. recipient metalic (pe un vehicul), servind la transportul unor lichide. ◊ vagon de cale ferata cu un asemenea recipient. 2. rezervor (subteran) pentru inmagazinarea apei sau a altor lichide. 3. (anat.) spatiu mare subarahnoidian, plin de lichid cefalorahidian. (< lat., it. cisterna)
CONTRACURBA s. f. 1. curba de sosea sau de cale ferata care urmeaza dupa o alta curba, cu concavitatea in sens contrar. 2. (arhit.) curba concava care urmeaza uneia convexe la un arc in acolada. (< fr. contre-courbe)
CONTRASINA s. f. portiune de sina care dubleaza sina curenta a unei cai ferate in curbe, pe poduri, in dreptul trecerilor de nivel. (dupa fr. contre-rail)
CRAMPON s. n. 1. piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ◊ pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. 4. (fig.) persoana insistenta si inoportuna. (< fr. crampon)
CULOAR s. n. 1. coridor. ◊ spatiu ingust, pentru trecere in lungul unui vagon de cale ferata. 2. spatiu delimitat de trecere printr-o anumita zona (pe uscat, in aer sau apa). ◊ spatiu delimitat pe o sosea pentru un anumit tip de circulatie. 3. depresiune (I, 1) ingusta si foarte alungita. (< fr. couloir)
CUPLA s. f. 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferata. 2. legatura intre doua elemente (piese etc.) care permite o miscare relativa intre ele. (< fr. couple)
DECLIVITATE s. f. 1. unghi format de o dreapta inclinata cu planul orizontal. 2. inclinare pe o portiune limitata a unui teren, a unei sosele sau a unei cai ferate. (< fr. declivite, lat. declivitas)
DECOVIL s. n. carucior care se deplaseaza pe roti de cale ferata ingusta, la exploatari locale si temporare. (< fr. decauville)
DEPENDENTA s. f. 1. situatia de a fi dependent; stare, raport de subordonare. 2. (mat.) faptul ca diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizeaza efectuarea unor operatii de inzavorare pe liniile de cale ferata. ♦ ~ a drumului = ansamblul lucrarilor si al instalatiilor accesorii ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxicatie cronica rezultand din absorbtia repetata a unui d**g sau medicament si care se manifesta prin nevoia de a continua aceasta absorbtie. (< fr. dependance)
DIAGONAL, -A I. adj. ca o diagonala; oblic. II. s. n. (text) impletitura de fire care prezinta in tesatura linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreapta care uneste doua varfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ in ~ = de-a curmezisul. ◊ (mil.) curea purtata de-a curmezisul pieptului. 2. bara, grinda etc. pusa in curmezis. 3. linie de cale ferata care intretaie oblic mai multe linii paralele ale unei statii. (< fr. diagonal, lat. diagonalis)
DIVIZIE s. f. 1. mare unitate militara din mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de acelasi tip. ◊ comandamentul unei asemenea unitati militare. 2. categorie de calificare a echipelor sportive. 3. ansamblu de mai multe birouri sub directia unui sef; sectie, serviciu (la caile ferate). (< rus. diviziia)
ECARTAMENT s. n. distanta care separa cele doua roti de pe aceeasi osie a unui vehicul rutier, a sinelor unei cai ferate. (< fr. ecartement)
FERIBOT s. n. nava cu sine de cale ferata, destinata a transborda vagoane, locomotive etc. peste un fluviu, un canal sau o stramtoare, fara ca pasagerii sa-si paraseasca locurile. (< fr., engl. ferry-boat)
FEROVIAR, -A I. adj. in legatura cu caile ferate. II. s. m. f., adj. (lucrator) la caile ferate. (< fr. ferroviaire, it. ferroviario)
GARA s. f. statie de cale ferata. ◊ ~ maritima (sau fluviala) = ansamblu cladirilor si instalatiilor portuare amenajate pentru imbarcarea-debarcarea marfurilor si calatorilor. (< fr. gare)
HALTA s. f. 1. statie mica de cale ferata, unde nu se opresc decat trenuri locale. 2. (fam.) oprire, popas. 3. scurta oprire a unei trupe in mars, pentru odihna, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de lupta. ◊ punct rutier de oprire obligatorie pentru indeplinirea unor formalitati administrative sau plata unei taxe. (< germ. Halte/stelle/, fr. halte)
JOANTA s. f. 1. legatura rigida dintre doua piese metalice sau de lemn, alaturate. 2. legatura intre capetele sinelor de cale ferata. (< fr., engl. j***t)
LINIE s. f. 1. figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. descendenta, filiatie. 4. sistem de fortificatii. ◊ sirul luptatorilor intr-o batalie; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ◊ legatura de telecomunicatii intre doua puncte. 7. (pl.) trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ◊ tinuta. 8. (fig.) orientare; directie. 9. (poligr.) rand intr-o pagina. ◊ placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 10. rigla. 11. (mar.) ecuator. 12. gama de produse (cosmetice). (< lat. linea, germ. Linie, fr. ligne)
LOCOMOTIVA s. f. vehicul de cale ferata cu mijloc de tractiune propriu, pentru a tracta vagoanele. (< fr. locomotive, germ. Lokomotive)
LONGRINA s. f. 1. grinda care sustine un cofraj, o galerie de mina etc. 2. sina fixa pe traverse, montata paralel cu sinele caii ferate, pentru a reduce pericolul de deraiere. (< fr. longrine)
LUBRIFICATOR s. n. dispozitiv de ungere a coroanei sinelor de cale ferata. (< fr. lubrificateur)
NOD s. n. 1. (mar.) unitate de masura a vitezei navelor, de o mila marina (1852 m) pe ora. 2. element al unui graf. 3. element al unei retele de comunicatie care poate constitui sursa sau destinatia semnalelor transmise prin retea; intersectie a mai multor cai ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node)
PALIER s. n. 1. portiune de traseu orizontal al unei sosele sau cai ferate. 2. platforma pentru odihna la o scara, plasata de obicei la nivelul etajelor. 3. lagar (II) (orizontal). 4. zbor orizontal executat de avion imediat dupa dezlipirea de sol, la decolare, sau la aterizare. 5. portiune orizontala intr-o diagrama. 6. (fig.) faza de stabilitate in cursul unei evolutii; stare stabila, etapa dupa o crestere, o urcare (a preturilor, a valutei etc.). (< fr. palier)
PARAFUM s. n. dispozitiv atasat la podurile metalice care traverseaza liniile de cale ferata pentru a le feri de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu abur. (dupa fr. pare-fumee)
PARAZAPADA s. f. constructie, dispozitiv sau plantatie pentru a feri o cale ferata, o sosea de inzapezire. (dupa fr. pare-neige)
PASAJ s. n. 1. spatiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o strada in alta. 2. incrucisare a unui drum cu o cale ferata, a doua drumuri sau a doua cai ferate. ◊ trecere fara oprire a unui tren printr-o statie de cale ferata. 3. (geogr.) trecatoare, pas3 (1). 4. fragment (mai lung) citat dintr-o alta lucrare. ◊ fraza melodica a unei compozitii. 5. migratiune periodica a pasarilor. 6. (echit.) alura a calului constand intr-un trap scurt, mai cadentat si mai elevat. ◊ spatiu al manejului in care se executa acest mers. (< fr. passage, it. passaggio, germ. Passage)
PEAJ s. n. 1. vama la trecere peste un pod, pe un drum de acces intr-un oras sau la acostarea unei nave la un chei. 2. drept de a folosi o cale ferata straina. (< fr. peage)
PICHER1 s. m. conducator al lucrarilor de intretinere a unui sector de cale ferata sau de sosea. (< fr. piquer)
PLACA s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etc. ♦ ~ aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; ~ fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva. 3. ~ turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (fig.) raspantie, incrucisare de drumuri. 4. ~ de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza. 5. tabla pe care este scris, sapat ceva. 6. proteza dentara. 7. ~ continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< fr. plaque)
PLOT s. n. 1. mica piesa metalica montata pe un corp din material izolant si legata la un circuit electric. 2. placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. 3. suprafata de separatie intre doua formatiuni geologice. (< fr. plot)
PORTAL1 s. n. 1. intrare monumentala, cu ancadrament bogat ornamentat, la un edificiu. 2. constructie la intrarea intr-un tunel cu intarituri de zidarie sau beton pentru sprijinirea terenului si a taluzului de deasupra. ◊ deschidere a unui mare pod de cale ferata. 3. panou suspendat destinat a indica automobilistilor pe drumurile publice, inaintea benzilor de degajare, directia de mers catre principalele localitati. 4. deschidere a unei scene de teatru. 5. (geol.) arcada (3). (< germ. Portal, it. portale)
RACORDA vb. tr. 1. a stabili un racord (1). ◊ (tehn.) a realiza legatura dintre doua elemente ale unui sistem tehnic. 2. a lega doua portiuni ale unui drum, ale unei cai ferate prin introducerea intre ele a unui tronson curb. 3. (mat.) a uni doua trepte sau doua curbe printr-un arc de curba tangent la fiecare dintre ele. (< fr. raccorder)
RAMBLEIA vb. tr. 1. a face un rambleu (1) pentru o sosea, o cale ferata etc. 2. a umple cu rambleu (2) golurile ramase intr-o mina in urma exploatarii. (< fr. remblayer)
RAMBLEU s. n. 1. lucrare executata in scopul ridicarii unui teren la nivelul necesar sau al sustinerii terasamentului unei cai ferate, sosele etc. deasupra nivelului terenului. 2. material solid folosit la umplerea unor goluri sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei constructii. (< fr. remblai)
RAMPA s. f. 1. teren inclinat, privit in sensul in care urca. ◊ portiune din traseul unei cai ferate sau a unui drum in panta urcatoare. 2. platforma amenajata in statii pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor de cale ferata. ♦ ~ de lansare = suport echipat cu diferite dispozitive de orientare si ghidare de pe care se lanseaza avioanele catapultate sau rachetele. 3. balustrada la o scara sau la un pod. ◊ bariera. 4. partea din fata a unei scene de teatru, unde sunt instalate luminile. ♦ a vedea lumina ei = a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fata publicului; a chema la ~ = a cere prin aplauze revenirea artistilor pe scena. 5. compartiment din melcul urechii interne; scala (2). (< fr. rampe, germ. Rampe)
REBRUSMENT s. n. 1. schimbare a directiei traseului unei cai ferate, metrou sau tramvai, astfel incat cele doua ramuri ale traseului sa aiba o tangenta comuna in punctul de schimbare a directiei. 2. intoarcere brusca a directiei catenelor muntoase. (< fr. rebroussement)
REFACTIE s. f. 1. reducere a pretului unei marfi in caz ca aceasta, la livrare, nu corespunde conditiilor contractuale. 2. diferenta pe care caile ferate o incaseaza initial in plus si pe care o restituie in urma postcalculatiei de transport. 3. inlocuire a elementelor unei cai ferate cand acestea au suferit o uzura peste limita admisibila. (< fr. refaction)
RESABOTA vb. tr. a rectifica inclinarea sinelor de cale ferata, dupa un anumit timp de exploatare. (dupa fr. resabotage)
RIPA vb. tr. a deplasa transversal pe distante foarte scurte o portiune dintr-o linie de cale ferata, tablierul unui pod etc. (< fr. riper)
RULAJ s. n. 1. circulatie a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul si uzura cat acesta este in circulatie. ◊ deplasare a unui avion pe teren. ◊ alergare relaxata si uniforma a ciclistilor si atletilor. 2. timpul scurs intre doua incarcari succesive ale unui vagon de marfa de cale ferata. 3. circulatie a fondurilor banesti. (< fr. roulage)
SABOTA vb. tr. 1. a impiedica, a submina, a frana intentionat buna desfasurare a unei activitati, a procesului de productie. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferata pentru fixarea sinelor. (< fr. saboter)
SEMAFOR s. n. 1. semnalizator optic care transmite navelor din larg anumite comunicari privind navigatia. 2. dispozitiv de semnalizare care indica mecanicului locomotivei daca este libera sau nu portiunea de cale ferata pe care o are in fata. 3. semnalizator cu lumini colorate pentru reglementarea circulatiei pe strazi; stop. (< fr. semaphore)
SUFLAJ s. n. 1. constructie menita sa consolideze carena unei nave. 2. corectarea deformatiilor unei linii de cale ferata prin introducerea de balast sub traverse. (< fr. soufflage)
TAMPON s. n. 1. bucata mare de vata sau de tifon sterilizat care se aplica pe o rana pentru a opri o hemoragie. 2. disc metalic masiv, prevazut cu un resort puternic, care primeste socurile dintre vagoanele de cale ferata, de tramvai etc. 3. accesoriu de birou, dintr-o placa recurbata pe care se asaza hartie sugativa. 4. substanta pentru impiedicarea unui anumit proces chimic. 5. (inform.) dispozitiv destinat a izola un lant de tehnici situat in aval de particularitatile unui lant in amonte. 6. (fig.) ceea ce amortizeaza socuri, impiedica ciocniri. ♦ zona ~ = zona de protectie dintre doua state menita a impiedica conflictele directe. (< fr. tampon)
TERASAMENT s. n. ansamblu de lucrari in saparea si transportarea pamantului, in umplerea anumitor denivelari de teren pentru a face terase, sosele, cai ferate; totalitatea constructiilor care constituie infrastructura unei sosele, cai ferate etc. (< fr. terrassement)
TRANSSAHARIAN, -A I. adj. situat dincolo de, care strabate Sahara. II. s. n. cale ferata, tren care uneste Nigerul cu Marea Mediterana, traversand Sahara. (< fr. transsaharien)
TRANSSIBERIAN, -A I. adj. situat dincolo de, care strabate Siberia. II. s. n. cale ferata, tren care traverseaza Siberia meridionala de la Moscova pana la Vladivostok. (< fr. transsiberien)
TRASEU s. n. 1. drum (de) parcurs de un vehicul; axa unui drum, a unui canal, a unei cai ferate etc. ◊ distanta marcata care trebuie strabatuta de concurenti intr-o proba sportiva. ◊ traiectorie. 2. proiectie pe un plan a axei principale a unei lucrari tehnice. (< fr. trace)
TRAVERSARE s. f. 1. actiunea de a traversa. 2. instalatie la intretaierea a doua linii de cale ferata. 3. strapungerea unui element de constructie pentru montarea instalatiilor. 4. asezare periculoasa a unei nave cu axa paralela cu crestele valurilor. (< traversa)
TRAVERSA s. f. 1. grinda transversala ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ◊ piesa transversala sub sinele de cale ferata. ◊ baza de metal, drug, parghie. 2. (mar.) parama fixata transversal fata de directia navei. 3. (mil.) mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. 4. fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse)
TRIAJ s. n. 1. faptul de a tria; triere. 2. serviciu intr-un spital unde se inscriu si se repartizeaza pe sectii bolnavii nou nascuti. 3. statie de cale ferata in care se efectueaza descompunerea, trierea si compunerea trenurilor. (< fr. triage)
VAGON s. n. 1. vehicul de cale ferata pentru transportul calatorilor, al marfurilor, animalelor etc. ♦ ~ de dormit = vagon prevazut cu cabine si paturi pentru dormit; vagon-lit; ~-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; ~-cisterna = recipient cilindric montat pe sasiu, pentru transportul lichidelor; casa (sistem) ~ = casa care are camerele dispuse una dupa alta. 2. cantitate de marfuri care incape intr-un vagon (1). (< fr. wagon)
VAGONET s. n. vagon mic care circula pe o cale ferata ingusta (la lucrari forestiere sau in fabrici, pe santiere etc.). (< fr. wagonnet)
VIADUCT s. n. constructie ca un pod care sustine o cale ferata, o sosea etc., traversand o vale la mare inaltime. (< fr. viaduc, germ. Viadukt)
rula (rulez, rulat), vb. – A proiecta o pelicula. Fr. rouler. – Der. rulada, s. f. (tril; prajitura in forma de sul), din fr. roulade; rulant, adj. (care ruleaza; propriu cailor ferate); ruleta, s. f., din fr. roulette; rulou, s. n., din fr. rouleau.
tender (-re), s. n. – 1. Vehicul de cale ferata. – 2. (Arg.) C*r, buca. Germ. Tender.
tren (-nuri), s. n. – Convoi de vagoane de cale ferata legate intre ele. – Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. τραινος (› mr.), tc., bg. tren. – Der. trena, s. f. (coada de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117.
ABAKAN 1. Riu in Federatia Rusa (C.S.I.), afl. stg. al fl. Enisei; 512 km. Izv. de pe pantele nordice ale M-tilor Saian de Vest si Altai. Plutarit. Irigatii. 2. Oras in Federatia Rusa (C.S.I.), pe riul cu acelasi nume, la confl. cu Enisei, centru ad-tiv al Reg. Autonome Hakassia; 154 mii loc. (1989). Nod de cale ferata. Constr. de masini, mobila, produse alim. si textile.
AHO, Juhani (1861-1921), scriitor finlandez. Proza realista despre viata taranilor („calea ferata”). Romane istorice („Panu”).
ANTOFAGASTA, oras in Chile, port la Oc. Pacific; 204,6 mii loc. (1986). Port de tranzit pentru Bolivia, de care este legat printr-o cale ferata. Expl. de argint si salpetru. Tricotaje, prelucr. metalelor, acid sulfuric, produse alim. (faina de peste). Universitate.
ARICA (SAN MARCOS DE ARICA), oras in N Rep. Chile, la Oc. Pacific; 169,8 mii loc. (1986). Montaj de autovehicule. Port de export pentru Bolivia si Peru (cositor, wolfram, plumb, sulf etc.). Punct terminus al cailor ferate ce vin de la Tacna (Peru) si La Paz (Bolivia).
AMPRIZA, amprize, s. f. Latimea totala a fasiei de teren pe care urmeaza sa se construiasca o sosea, o cale ferata, un dig etc. – Fr. emprise.
AUTOMOTOR, automotoare, s. n. Vehicul de cale ferata prevazut cu motor propriu si folosit pentru transportul de calatori. ◊ (Adjectival) Tren automotor. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. automoteur.
BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau intr-o calatorie. ◊ Expr. A da la bagaje = a preda la statiile de cale ferata cufere, lazi etc., pentru a fi transportate sau pastrate. A-si face bagajele = a se pregati de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinari) Totalitatea cunostintelor, conceptiilor cuiva intr-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente stiintifice (CARAGIALE). – Fr. bagage.
BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].
BOGHIU, boghiuri, s. n. Dispozitiv care inlesneste intrarea in curba a unui vehicul de cale ferata. – Dupa fr. bogie.
BRETELA, bretele, s. f. Sistem de ramificatie de cale ferata, alcatuit din doua diagonale incrucisate si asezat intre doua linii, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta, in ambele sensuri. – Fr. bretelle.
CARACAL, oras in jud. Olt, in C. Romanatilor; 40.691 loc. (1991). Nod feroviar. Fabrici de mobila, de tricotaje, de anvelope, de conserve din legume si fructe, produse zaharoase si de brinzeturi; uzina de vagoane de cale ferata. Morarit si panificatie; reparatii de masini si de utilaje agricole. Mentionat documentar in 1538, declarat oras in 1598. Casa lui Iancu Jianu (sec. 18, refacuta in 1958). Biserica domneasca (sec. 16), ctitorie a lui Mihai Viteazul. Cladirea teatrului (1896) in stil gotic tirziu. Muzeu de istorie si arta.
CARTARE (‹ carta) s. f.1. Totalitatea operatiunilor de urmarire si delimitare in teren si de transpunere, prin semne si culori conventionale, pe harti topografice sau fotograme a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci si formatiuni geologice, forme de relief, ape subterane, soluri, plante, animale etc.). 2. Operatie de repartizare, grupare (la posta) a scrisorilor dupa adresele destinatarilor. ♦ Cartarea vagoanelor = distribuirea vagoanelor in depou sau intr-un atelier de cale ferata, gruparea lor pe liniile de descarcare si trecerea lor intr-o schema pentru a fi identificate rapid.
CAILE FERATE ROMANE (C.F.R.), denumire a retelei de cale ferata si a institutiei insarcinate cu exploatarea si administrarea ei. Infiintata in 23 apr. 1880, sub denumirea Directiunea principiara a Cailor Ferate Romane.
LOCATIE, locatii, s. f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. ◊ Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. (Jur.; in sintagma) Contract de locatiune = Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. 3. Un loc anume, precis determinat. [Var.: locatiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis, engl. location.
BURA2, burez, vb. I. Tranz. 1. A astupa cu un material o gaura in care a fost introdus un exploziv. 2. A indesa balastul sub traversele unei linii de cale ferata. – Fr. bourrer.
CEFERIST, -A, ceferisti, -ste, s. m. si f. (Adesea adjectival) Persoana aflata in serviciul cailor ferate romane. [Var.: cheferist, -a s. m. si f.] – Din initialele C.F.R. + suf. -ist.
CENTURA, centuri, s. f. 1. Curea lata de piele, mai rar de panza, cu care se incing militarii peste mijloc si de care agata sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pana la centura = de la umeri pana la talie. ♦ Centura de gimnastica = cingatoare lata, folosita pentru a sustine corpul la unele exercitii de gimnastica. Centura ortopedica = dispozitiv folosit in unele afectiuni ale sistemului osos, pentru mentinerea corpului in pozitie corecta. Centura de salvare = dispozitiv fixat in jurul taliei, care serveste la mentinerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centura de siguranta = dispozitiv de protectie a muncitorilor care lucreaza pe stalpi la inaltime, constituita dintr-o cingatoare lata si o franghie de sustinere. 2. (In expr.) cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. Centura de forturi = zona fortificata in jurul unei asezari care prezinta interes strategic. 3. (In expr.) Centura pelviana = oasele bazinului. – Fr. ceinture.
CHEI, cheiuri, s. n. 1. Loc amenajat intr-un port pentru acostarea vapoarelor. ♦ Platforma construita in lungul unei linii de cale ferata, la inaltimea pardoselii vagoanelor, pentru a usura incarcarea si descarcarea acestora. 2. Tarm al unei ape, amenajat pentru a preveni inundatiile si surparile; strada de-a lungul unui astfel de tarm. – Fr. quai.
CIUPERCA (‹ bg.) s. f. 1. (La pl.) Increngatura de talofite lipsite de clorofila, heterotrofe (saprofite sau parazitare) uni- sau pluricelulare, care se reproduc prin spori si au ca aparat vegetativ un tal. Se cunosc c. 10.000 de specii. Au importanta in circuitul elementelor minerale in natura, in fermentatii (drojdia de bere); unele sint comestibile (zbirciogul, hribul) altele sint otravitoare (palaria-sarpelui); din ele se extrag antibiotice (penicilina din Penicillium), iar altele (parazite) produc pagube importante in agricultura (malura, taciunele). Multe dintre ele produc micoze la om. Sin. fungi. 2. Obiect de lemn, de forma unei ciuperci (1), pe care se intinde ciorapul cind se cirpeste. 3. Ciuperca sinei = partea superioara, ingrosata, a unei sine de cale ferata pe care ruleaza rotile. 4. C. eoliana = forma de relief eolian rezultata in urma procesului de coraziune. (ex.: Babele din masivul Bucegi, Tigaile din masivul Ciucas s.a.).
KANDO, [kondo:], Kalman (1869-1931), inginer ungur. Cercetari in domeniul tractiunii electrice, al electrificarii cailor ferate; a proiectat un tip de locomotiva electrica cu motoare asincrone (1915-1920), folosit si in prezent.
balast n., pl. uri (fr. ballast, d. engl. ballast, care e din aceiasi rad. cu germ. last. V. lest). Lest, savura. Petrisu pe care se pun sinele caii ferate.
bariera f., pl. e (fr. barriere, d. barre, bara). Prajina orizontala pusa ca sa opreasca trecerea (de ex., peste o cale ferata). Poarta unui oras, unde odinioara erau biurourile accizelor (unde marfurile plateau o taxa de intrare) si unde carutele erau oprite printr’o prajina orizontala. Fig. Pedica, obstacul. V. rohatca.
aratator, -oare adj. Care arata: degetu aratator. S. n. Indicator: aratatoru cailor ferate.
DEBLOCARE (‹ debloca) s. f. 1. Operatie de inlaturare a unei blocari (ex. in caile ferate, prin d. se anuleaza interdictia care impiedica actionarea organelor de comanda sau de executie). 2. Ridicarea interdictiei de transportare sau de vanzare a unei marfi (de regula alimentare). ◊ Deblocarea conturilor = dispunerea folosirii libere a conturilor bancare. ◊ Deblocarea preturilor = permiterea variatiei libere a preturilor, marfurilor, serviciilor, fortei de munca sub influenta cererii si a ofertei; liberalizare. 3. (MED.) Suprimare a inhibitiilor afective (care se opun exteriorizarii delirului sau conflictelor inconstiente) cu ajutorul anestezicelor sau psihotonicelor (ex. eter, barbiturice, amfetamina s.a.).
canton n., pl. oane (fr. canton, d. it. cantone. V. catun). Portiune dintr´un teritoriu. Subdiviziune a unui arondisment in Francia. Provincie in Elvetia. Casuta celui care pazeste o sosea, o cale ferata s. a.
cantonier, -a s. (fr. cantonnier, it. cantoniere). Pazitor si ingrijitor de cale ferata sau de sosea si care locuieste intr' un canton. – Si cantonist, -a (germ. kantonist).
cartez v. tr. (d. carta). Aleg, separ, triez corespondenta la posta si la caile ferate.
POARTA ORIENTALA, pas de joasa altitudine (540 m), situat pe cumpana de ape dintre bazinul raului Timis si cel al Cernei, in culoarul Timis-Cerna, in arealul com. Domasnea, jud. Caras-Severin. Strabatut de o cale ferata, care fac legatura intre Orsova si Caransebes. Cunoscut si sub numele de pasul Domasnea.
GARA (< fr.) vb. I tranz. 1. A adaposti un autovehicul intr-un garaj. 2. A dirija un tren intr-o statie de cale ferata pe o anumita linie, astfel incat sa nu impiedice circulatia sau manevrarea materialului rulant pe liniile vecine.
RADU, Ilie (1853-1931, n. Botosani), inginer constructor roman. M. de onoare al Acad. (1926), prof. univ. la Bucuresti. Director al Consiliului Tehnic Superior (1919-1930). Colaborator apropiat al lui A. Saligny, a fost unul dintre intemeietorii ingineriei in constructii din Romania. A proiectat si construit linii de cale ferata (Pitesti-Curtea de Arges, Galati-Barlad), poduri metalice si de beton armat cu deschideri mari (opt poduri peste Siret, peste Olt, la Slatina, peste Jiu, la Craiova s.a.), sisteme de alimentare cu apa (sistemul Bragadiru, pentru Bucuresti). A introdus folosirea planseelor de beton armat in constructia cladirilor. Lucrari: „Alimentarea cu apa a oraselor”, „Alimentarea cu apa a oraselor de munte”.
RAMNICEANU, Mihail (1854-1955, n. Bucuresti), inginer roman. M. coresp. al Acad. (1904). A proiectat si realizat numeroase constructii de cai ferate si tunele, fiind unul dintre colaboratorii lui A. Saligny.
RIPARE (dupa fr. riper) s. f. Riparea caii = deplasare in plan orizontal a unei linii de cale ferata, deformata sub efectul circulatiei, pentru readucerea ei in pozitie corecta. ◊ Riparea podului = operatie de deplasare transversala a tablierului unui pod metalic pe o schela provizorie, care se face atunci cand fundatiile si suprastructura podului se executa concomitent sau atunci cand se inlocuiesc tablierele vechi fara a se intrerupe circulatia etc.
PORTAL (‹ germ., it.) s. n. 1. Intrare principala monumentala intr-un edificiu, cu decoratie specifica diferitelor stiluri. ♦ Deschidere din piatra sau metal la intrarea unor mari poduri de cale ferata. ♦ Constructie de zidarie sau de beton, care consolideaza pamantul din jurul gurii unui tunel si taluzul de deasupra. 2. (GEOGR.) Arcada naturala formata prin abraziune marina sau ca urmare a prabusirii tavanului unei pesteri. 3. (INFORM.) Suma de site-uri stranse sub un singur acoperis, adrese web; cuprinde stiri, programe TV, diverse servicii si eventual un motor de cautare. Printre cele mai cunoscute sunt: yahoo.com, altavista.com, msn.com.
ferata adj. cale ~ = drum amenajat cu sine, pe care circula trenurile. (dupa fr. /voie/ feree)
ferata, ferate, adj. (In sintagma) cale (sau linie) ferata = drum special amenajat prevazut cu sine, pe care circula trenurile; drum-de-fier. – Din fr. [voie] ferree.
TErminus adj. invar. si substantival (despre punctul de stationare a vehiculelor) Care constituie capatul unei cai de comunicatie (linii ferate, de tramvai, de troleibuz, de autobuz). Statie ~. /<fr., lat. terminus
BARIERA, bariere, s. f. 1. Bara mobila care arata ca trecerea peste o sosea, peste o linie ferata etc. este oprita temporar; p. ext. loc unde se intretaie o sosea cu o linie ferata. ♦ Fig. Obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. ◊ Bariera sociala = situatie prin care este denumit in sociologic elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare sociala ierarhic inferioara intr-o grupare sociala superioara. Bariera luminoasa = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, in scopul semnalizarii prezentei corpurilor straine intr-o anumita zona. 2. Punct de intrare in oras, unde se incasau altadata taxele pentru marfurile aduse spre vanzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Din fr. barriere.
