CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

CANALIZAT, -A, canalizati, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Indreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate sau o cale de comunicatie) Prevazut cu canale (2). – V. canaliza.

VEHICUL, vehicule, s. n. Mijloc de transport pe o cale de comunicatie terestra, subterana, aeriana, cosmica, pe (sau sub) apa. – Din fr. vehicule, lat. vehiculum.

TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de marfuri sau de persoane care se fac pe o anumita cale de comunicatie, cu anumite mijloace de transport, intr-un interval de timp si in conditii precizate. ♦ Totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in anumite conditii tehnice. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Expr. A face trafic de influenta = a trage foloase ilicite din influenta pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucura pe langa cineva. – Din fr. trafic.

VIADUCT, viaducte, s. n. Constructie de piatra, de beton sau de metal care sustine o cale de comunicatie terestra, traversand o vale la mare inaltime. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viaduc, germ. Viadukt.

CORHANIT s. n. Transport al bustenilor de la locul unde au fost fasonati pana la o cale de comunicatie, prin tarare si rostogolire, cu ajutorul tapinei sau cu alte mijloace. – Et. nec.

CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.

TUNEL, tuneluri, s. n. Galerie subterana care traverseaza un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apa etc., servind drept cale de comunicatie. [Pl. si: tunele] – Din fr. tunnel.

RUTA¹, rute, s. f. Drum urmat de un vehicul; linie strabatuta de o cale de comunicatie intre doua localitati; traseu. – Din fr. route.

DERIVA, deriv, vb. I. 1. Intranz. (mai ales la pers. 3) A se trage, a proveni, a rezulta din... ♦ (Lingv.) a) (Despre limba, cuvinte si sensul lor) A-si trage originea din...; (tranz.) a arata provenienta unui cuvant din altul, b) (Despre cuvinte, de obicei cu determinari introduse prin prep. „de la”) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 2. Tranz. A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intr-un canal. ♦ A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatie pe alta cale. ♦ A ramifica o cale de comunicatie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Tranz. (Mat.) A calcula derivata unei functii. 4. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate, a se departa din drumul sau normal sub actiunea vantului sau a unui curent; a devia. – Din fr. deriver, lat. derivare.

DERIVAT, -A, derivati, -te, adj., (II 1) derivati, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care deriva (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abatut din albia sa naturala. ♦ (Despre vehicule) Abatut de pe o cale de comunicatie pe alta. ♦ (Despre cai de comunicatie, canale) Abatut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanta preparata din alta si care de obicei pastreaza structura de baza a substantei din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie prima. 3. S. n. Cuvant care deriva din alt cuvant. 4. S. n. Lucru care rezulta, deriva (1) din altul. – V. deriva.

DESCONGESTIONA, descongestionez, vb. I. Tranz. A elibera un organ de un aflux de sange, a face sa se imprastie sangele ingramadit; a face sa dispara congestia. ♦ Fig. A elibera o regiune sau o localitate de un surplus de populatie; a face ca o cale de comunicatie sa nu mai fie aglomerata. [Pr.: -ti-o] – Des¹- + congestiona (dupa fr. decongestionner).

BALIZA ~e f. 1) Obiect special instalat pe apa sau pe uscat pentru a indica navigatorilor sau pilotilor locurile primejdioase pentru navigatie sau limitele terenului de aterizare. ~ plutitoare. 2) Indicator destinat sa semnaleze prezenta unui obstacol sau accident de teren pe o cale de comunicatie. 3) Reper care indica pozitia unui punct topografic. [G.-D. balizei] /<fr. balise

CIRCULATIE ~i f. 1) v. A CIRCULA. 2) Miscare circulara. ~a sevei in plante. ◊ ~a banilor (sau marfurilor) trecere a valorilor materiale de la un posesor la altul; schimb de valori. A pune (sau a introduce) in ~ a pune (sau a introduce) in uz. A scoate din ~ a scoate din uz. De mare ~ foarte raspandit. A fi in ~ a se afla in uz. 3) Deplasare (a oamenilor sau a vehiculelor) pe o cale de comunicatie; miscare rutiera. Drum cu ~ intensa. [Art. circulatia; G.-D. circulatiei; Sil. ti-e] /<fr. circulation, lat. circulatio, ~onis

CONDUCATOR² ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Persoana care se afla la conducere; sef; cap. ~ de guvern. ~ de santier. ~ de garda. 2) Persoana sau organ care calauzeste, orienteaza; calauzitor; indrumator. ~ politic. ~ stiintific. 3) Persoana care conduce un mijloc de transport pe o cale de comunicatie terestra, subterana, aeriana sau acvatica. ◊ ~ auto persoana care conduce un automobil. /a conduce + suf. ~ator

A DERIVA deriv 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintr-un neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la directia data sub influenta vanturilor sau a curentilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (functii) A determina prin calcul pentru a obtine derivata. 3) (ape curgatoare) A abate din albie, dand o directie noua. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicatie pe alta. /<fr. deriver, lat. derivare

PASARELA ~e f. 1) Punte mobila care face legatura dintre chei si bordul unei nave ancorate. 2) Pod ingust pentru pietoni, situat la inaltime peste o cale de comunicatie. 3) Trecere care uneste doua cladiri sau doua parti ale aceleeasi cladiri la nivelul etajelor. 4) Platforma mai inaltata de pe puntea superioara a unei nave, unde isi face serviciul ofiterul de cart sau timonierul. 5) Constructie speciala care sustine proiectoarele intr-o sala de spectacole sau intr-un studio cinematografic. /<fr. passerelle

ROCADA ~e f. (la jocul de sah) Miscare combinata intre rege si tura, admisa numai o singura data intr-o partida; inversare de pozitii. ◊ Artera de ~ cale de comunicatie care ocoleste o localitate, fiind destinata circulatiei de tranzit. /<fr. rocade, germ. Rockade

STATIE ~i f. 1) Punct de stationare a vehiculelor special amenajat pe o cale de comunicatie, destinat urcarii si coborarii calatorilor sau incarcarii si descarcarii marfurilor. 2) Loc special amenajat in orase, unde stationeaza transportul in comun pentru urcarea si coborarea pasagerilor. 3) Centru inzestrat cu un ansamblu de instalatii, avand diferite scopuri. ~ telefonica. ~ meteorologica. [G.-D. statiei; Sil. -ti-e] /<lat. statio, ~onis, fr. station, germ. Station, rus. stantija

TRAFIC ~uri n. 1) Frecventa a operatiilor de transport efectuate pe o anumita cale de comunicatie (feroviara, maritima, terestra, aeriana) intr-un anumit interval de timp. 2) Totalitate a legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in conditii date. 3) Comert ilegal. ~ de narcotice. ◊ ~ de influenta infractiune penala comisa de o persoana care trage foloase din influenta pe care o are asupra altor persoane. /<fr. trafic

TRASEU ~e n. 1) Directie urmata de o cale de comunicatie (sosea, canal, cale ferata etc.). 2) Cale prestabilita, urmata cu o anumita regularitate de un vehicul sau de o fiinta; ruta; itinerar; drum. 3) Drum in spatiu parcurs de un corp in miscare; traiectorie. ~ stelar. ~ul unui proiectil. /<fr. trace

VEHICUL ~e n. 1) Mijloc de transport, care se deplaseaza pe o cale de comunicatie. 2) fig. Cale sau mijloc de transmitere sau de propagare a ceva. /<fr. vehicule, lat. vehiculum

AMPRIZA s.f. 1. Latimea totala a fasiei de teren pe care urmeaza a se construi o cale de comunicatie publica. 2. Influenta, ascendent, autoritate morala. [< fr. emprise].

CIRCULATIE s.f. 1. Miscare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicatie etc.). 2. Miscare a unui corp intr-un circuit. ♦ Miscare a sangelui in aparatul circulator. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri. ◊ Circulatie monetara = circulatia banilor in procesul schimbului. [Gen. -iei, var. circulatiune s.f. / cf. fr. circulation, lat. circulatio].

DEBLEU s.n. (op. rambleu) Sapatura deschisa sub nivelul natural al pamantului, prin care trece o cale de comunicatie. [Pl. -uri, -ee. / < fr. deblai].

DEBLOCA vb. I. tr. 1. A da la o parte, a inlatura obstacolele de pe o cale de comunicatie; a degaja. ♦ A despresura (o cetate asediata, un port blocat etc.) ♦ A destepeni (masini, aparate). 2. A scoate de sub blocare bani sau valori banesti. 3. A scoate din cadrele active ale armatei (ofiteri), a pensiona inainte de vreme (functionari). [P.i. -chez si debloc. / < fr. debloquer].

ESTACADA s.f. 1. Punte de lemn, de beton etc. construita de la chei spre larg, care face legatura cu navele acostate la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte, care realizeaza o cale de comunicatie intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. 2. Dig, obstacol intr-un rau, intr-un canal etc. care abate apa. ♦ Obstacol construit din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru aparare contra vaselor inamice. [< fr. estacade].

TRAFIC s.n. 1. Transport de marfuri sau de persoane raportat la o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Trafic de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta, facuta in scopul unui castig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].

CIRCULATIE s. f. 1. miscare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicatie etc.). 2. miscare a unui corp intr-un circuit. ♦ a pune in ~ = a face sa intre in uz. ◊ miscare a sangelui in aparatul circulator si a servei in plante. 3. (ec.) schimb de bunuri, de marfuri. ♦ ~ baneasca (sau monetara) = circulatia banilor in procesul schimbului. (< fr. circulation, lat. circulatio)

DEBLOCA vb. tr. 1. a inlatura obstacolele de pe o cale de comunicatie; a degaja. ◊ a despresura (o cetate asediata, un port blocat etc.). ◊ a destepeni (masini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofiteri), a pensiona inainte de vreme (functionari). (< fr. debloquer)

ESTACADA s. f. 1. punte de lemn, de beton etc. de la chei spre larg, care face legatura cu navele acostate la chei. ♦ obstacol din mijloace plutitoare, legate articulat, instalat la intrarea unui port pentru aparare contra vaselor inamice. 2. platforma asezata pe picioare inalte, care realizeaza o cale de comunicatie intre doua puncte deasupra solului, sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. 3. dig, obstacol intr-un rau, intr-un canal etc. care abate apa. (< fr. estacade)

SUBTRAVERSARE s. f. 1. actiunea de a substraversa. 2. constructie hidrotehnica ce asigura trecerea unui curs de apa, canal, conducta pe sub un dig, cale de comunicatie etc. 3. (mar.) incolacire a traversei ancorei de catre lantul acesteia. (< subtraversa)

SOSEA s. f. 1. cale de comunicatie interurbana, pietruita sau asfaltata. 2. strada larga si frumos amenajata, de obicei cu pomi. (< fr. chaussee)

TRAFIC s. n. 1. transport de marfuri sau de persoane pe o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. ◊ comert ilicit. ♦ ~ de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta. 2. totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp, cu anumite mijloace tehnice si in conditii date. (< fr. trafic)

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – Fr. canal (lat. lit. canalis).

CANALIZA, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A indrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦ Fig. A dirija o actiune intr-un anumit sens. 2. A prevedea o localitate sau o cale de comunicatie cu canale de scurgere. – Fr. canaliser.

CANALIZAT, -A, canalizati, -te, adj. 1. (Despre cursul unei ape) Indreptat pe un canal (1). 2. (Despre o localitate sau o cale de comunicatie) Prevazut cu canale (2). – V. canaliza.

RAMBLEU ~ri n. 1) Material solid care serveste la umplerea golurilor intr-o mina in urma explorarii. 2) Lucrare de terasament executata in vederea construirii unei cai de comunicatie (cale ferata, sosea etc.) deasupra nivelului terenului. /<fr. remblai

ALINIAMENT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreapta, determinata pe un teren prin pozitia mai multor puncte sau obiecte; p. ext. pozitia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcata prin jaloane, tarusi etc. 2. Portiune dreapta din traseul unei cai de comunicatie, cuprinsa intre doua curbe consecutive. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement.

CANTON, cantoane, s. n. 1. Cladire din imediata vecinatate a unei cai de comunicatie, inzestrata cu aparatele necesare pentru supravegherea si intretinerea acesteia si care serveste si ca locuinta pentru cantonier. 2. Cea mai mica unitate in administratia padurilor; locuinta padurarului. 3. Unitate teritorial-administrativa in unele tari. 4. Fiecare dintre statele care compun Confederatia Elvetiana. – Din fr. canton.

INNISIPA, pers. 3 innisipeaza, vb. I. Refl. (Despre cai de comunicatie) A se acoperi cu un strat de nisip; (despre canale, conducte etc.) a se astupa cu nisip. – In + nisip.

KILOMETRA, kilometrez, vb. I. Tranz. A marca cu borne kilometrice distantele de-a lungul unei cai de comunicatie. (sil. -tra) [Scris si: chilometra] – Din fr. kilometrer.

KILOMETRAJ, kilometraje, s. n. Distanta in kilometri dintre un punct al unei cai de comunicatie si un punct de plecare, masurata in lungul acestei cai. ◊ Distanta in kilometri parcursa de un vehicul intr-un anumit timp. ◊ Instrument de masura montat la unele vehicule pentru a inregistra distantele parcurse de vehicul sau viteza de deplasare. (sil. -traj) [Scris si: chilometraj] – Din fr. kilometrage.

VAD, vaduri, s. n. 1. Loc situat pe cursul unui rau, unde malul e jos si apa putin adanca, permitand trecerea prin apa de pe un mal pe altul. ♦ P. gener. Albie, matca (a unei ape curgatoare). ♦ Canal de irigatie, jgheab. ♦ Fig. Loc de trecere; drum, cale; p. ext. loc de scapare, de salvare. 2. Tarm, mal, liman. 3. Fig. Loc situat in apropierea unei mari cai de comunicatie, care asigura unui negustor o clientela numeroasa; p. ext. sursa buna de castig. – Lat. vadum.

MAGISTRAL, -A, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizeaza pe maestru(1), de maestru; p. ext. perfect, desavarsit. 2. (Despre conducte, cai de comunicatie) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Artera principala de comunicatie rutiera, feroviara etc. 3. (Inform.) Grup de linii de comunicatie utilizate pentru transmisia informatiei de la diferite surse spre unul sau mai multi destinatari. – Din (1) fr. magistral, (2) dupa rus. maghistral'.

MARCAT², -A, marcati, -te, adj. 1. Care poarta o marca (1). ♦ (Despre obiecte de metal pretios) Care are imprimat semnul oficial de garantie a calitatii si a autenticitatii. ♦ (Despre greutati) Prevazut cu semnul oficial care garanteaza exactitatea masurii indicate. ♦ (Despre cai de comunicatie) Care este prevazut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese in evidenta; accentuat, pronuntat, distinct, reliefat, nuantat. – V. marca.

PARAVALANSA, paravalanse, s. f. Zid de piatra sau de beton pentru apararea unei cai de comunicatie contra avalanselor de zapada. – Din fr. paravalanche.

ROCADA, rocade, s. f. 1. Miscare la jocul de sah care nu se poate face decat o singura data in decursul unei partide si care consta in aducerea uneia dintre ture alaturi de rege si in trecerea regelui peste aceasta, pastrand culoarea campului de plecare. ♦ Inversare reciproca a pozitiei ocupate de doua elemente. 2. (Mil.) cale de comunicatie cu un traseu orientat in general paralel cu linia frontului, folosita pentru regruparea si manevrarea trupelor, precum si pentru asigurarea materiala a acestora. ♦ Linie de rocada = linie pe care se misca rezervele unei armate in spatele frontului. Artera de rocada = artera rutiera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. – Din fr. rocade, germ. Rochade.

SOSEA, sosele, s. f. cale de comunicatie interurbana, pietruita sau asfaltata; p. restr. strada larga, frumos amenajata, la intrarea intr-un oras, care continua caile de comunicatie interurbane. ◊ Sosea nationala = sosea care leaga intre ele centrele importante ale tarii si a carei ingrijire se afla in seama administratiei centrale. Sosea comunala = sosea care leaga mai multe comune intre ele, fiind ingrijita de comunele respective. ♦ (Inv.) Partea carosabila a unei strazi, cuprinsa intre trotuare. – Din fr. chaussee.

NODAL, -A, nodali, -e, adj. Care se refera la locul de intersectie a mai multor cai de comunicatie, artere, ligamente etc. ♦ Fig. Esential, fundamental. – Din fr. nodal.

DERIVATIE, derivatii, s. f. 1. Ramificatie secundara, temporara sau permanenta, a unui curs de apa, a unei canalizari, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei cai de comunicatie. 2. Abatere a unui proiectil din planul de tragere, cauzata de rotatia in jurul axei sale. 3. Derivare (1). 4. Operatie in cadrul analizei matematice, folosita pentru a gasi derivata unei functii. [Var.: (inv.) derivatiune s. f.] – Din fr. derivation, lat. derivatio, -onis.

CANTON ~oane n. 1) Cladire inzestrata cu utilaj necesar pentru supravegherea si intretinerea unei cai de comunicatie si in care locuieste cantonierul. 2) Subdiviziune silvica condusa de un padurar. 3) Locuinta a padurarului aflata pe teritoriul acestei subdiviziuni. 4) (in unele tari) Unitate administrativ-teritoriala. /<fr. canton

CANTONIER ~a (~i, ~e) m. si f. Lucrator insarcinat cu intretinerea si supravegherea unei cai de comunicatie si care locuieste intr-un canton. [Sil. -ni-er] /<fr. cantonnier

CANTONIERITA ~e f. rar 1) Lucratoare insarcinata cu intretinerea si supravegherea unei cai de comunicatie si care locuieste intr-un canton. 2) Sotie a cantonierului. /cantonier + suf. ~ita

CASTRU ~e n. (la romani) Lagar militar fortificat, construit de-a lungul cailor de comunicatie sau in punctele strategice importante. /<lat. castra, ~orum

A CIRCULA circul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se misca (continuu) intr-un anumit sens; a se deplasa incolo sau incoace (pe caile de comunicatie). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se misca (continuu) intr-un circuit; a se schimba in permanenta prin miscare. 3) (despre bani) A fi in uz; a trece din mana in mana. 4) (despre zvonuri, vorbe, informatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari

DEBLEU ~ri n. constr. Sapatura facuta sub nivelul terenului in vederea amenajarii unei cai de comunicatie. [Sil. -bleu] /<fr. deblai

DERIVATIE ~i f. 1) v. A DERIVA. 2) Ramificatie secundara a unui curs de apa, a unei cai de comunicatie sau a unui circuit electric. 3) Deviere a unui proiectil de la linia de tragere cauzata de rotatia in jurul axei sale. [Art. derivatia; G.-D. derivatiei; Sil. -ti-e] /<fr. derivation, lat. derivatio, ~onis

A SE DESCONGESTIONA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre organe sau parti ale corpului) A se elibera de o congestie. 2) (despre localitati, regiuni) A se elibera de surplusuri de populatie. 3) (despre cai de comunicatie) A deveni mai putin aglomerat; a dezaglomera. /des- + a (se) congestiona

A SE FACE ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume! ◊ Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare. ◊ ~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE. ◊ ~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere

A SE INCHIDE ma inchid intranz. 1) (despre cai de comunicatie) A se termina pe neasteptate; a nu mai avea continuare; a se infunda. 2) (despre rani) A inceta de a mai supura (prinzand coaja). 3) A deveni mai intunecat (sub actiunea unor factori externi). Culoarea s-a inchis. 4) (despre persoane) A se izola de tumultul vietii, traind in singuratate; a se retrage; a se pustnici; a se izola. S-a inchis in sine. 5) (despre unele flori) A-si strange petalele impreunandu-le. 6) (despre perspective, posibilitati etc.) A inceta de a mai fi real. /<lat. includere

A SE INGREUIA ma ~iez intranz. 1) (despre fiinte sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre actiuni, cai de comunicatie) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai incet la lucru. 4) fig. A produce o senzatie de apasare, de greutate. 5) fig. A deveni (mai) impovarator. /in + greoi

A KILOMETRA ~ez tranz. (distante) A marca cu borne kilometrice de-a lungul unei cai de comunicatie. /< fr. kilometrer

MAGISTRAL² ~a (~i, ~e) (despre conducte, cai de comunicatie etc.) Care este cel mai important; de importanta majora; principal; c******l; esential; fundamental; substantial. /<fr. magistral

MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc in altul (a oamenilor si a vehiculelor, pe cai de comunicatie). ◊ Din ~ fara a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulatie a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ usor. ~ apasat. 4) Mod de functionare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfasoara un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge

NIVEL¹ ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

NODAL ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru locul de intersectie a mai multor cai de comunicatie. 2) Care constituie punctul esential, fundamental al unei probleme. /<fr. nodal

PARAVALANSA ~e f. Sistem de protectie (zid, gard etc.) a cailor de comunicatie contra avalanselor de zapada. /<fr. paravalanche

PARAVANT ~uri n. Sistem de protectie (panouri, siruri de arbori) a cailor de comunicatie contra vantului. /para- + vant

PARAZAPADA ~ezi f. Sistem de protectie (gard, fasie de arbori) a cailor de comunicatie contra inzapezirilor. /para- + zapada

PASAJ¹ ~e n. 1) Strada mica care uneste doua artere de circulatie, aflata intre doua randuri de cladiri si folosita de pietoni ca loc de trecere dintr-o strada in alta. 2) Loc special de traversare a unei strazi prevazut cu indicatii sau marcaje speciale. 3) Incrucisare la diferite niveluri a doua (sau mai multe) cai de comunicatie. /<fr. passage

RAMURA ~i f. 1) Fiecare dintre ramificatiile unei tulpini de planta; ram. 2) Fiecare dintre ramificatiile coarnelor unor animale (cerb, caprior etc.). 3) fig. Diviziune a unui intreg (a unei ape curgatoare, a unei cai de comunicatie, a unui domeniu de activitate etc.); ramificatie. 4) Diviziune a unei discipline stiintifice sau a unei activitati practice; specialitate; bransa. [G.-D. ramurii] /Din ram, ramuri

STRATEGIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de strategie; propriu strategiei. Operatie ~ca. 2) (despre locuri, cai de comunicatie etc.) Care prezinta interes pentru strategia militara; important din punct de vedere militar. Pozitie ~ca. Drum ~. /<fr. strategique

A SUI sui 1. intranz. 1) A se deplasa in sensul urcusului, in panta ascendenta; a se ridica in sus; a se urca. 2) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune (pe scara sociala); a urca; a avansa. 3) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori mai ridicate; a urca. 4) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta; a urca. 5) (despre voci, glasuri melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a urca. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a urca. ~ sacii in pod. 2) (forme de relief ridicate, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a urca. ~ dealul. 3) (preturi, tonuri etc.) A face sa creasca calitativ sau cantitativ; a urca; a ridica. [Monosilabic] /<lat. subire

SOSEA ~ele f. 1) Drum special amenajat (pietruit, pavat, asfaltat), care uneste doua sau mai multe localitati. 2) Strada larga la intrarea intr-un oras, reprezentand continuarea unei cai de comunicatie interurbane. ~ nationala. [G.-D. soselei] /<fr. chaussee

TErminus adj. invar. si substantival (despre punctul de stationare a vehiculelor) Care constituie capatul unei cai de comunicatie (linii ferate, de tramvai, de troleibuz, de autobuz). Statie ~. /<fr., lat. terminus

TUNEL tuneluri n. Constructie subterana (sau subacvatica) in forma de galerie, care permite trecerea unei cai de comunicatie, a unei retele de canalizare. [Pl. si tunele] /<fr. tunnel, germ. Tunnel

A URCA urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta. Drumul urca prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A creste in inaltime; a deveni mai inalt. 5) inv. A merge indarat in timp. Cantecul popular urca in negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ faina in pod. 2) (forme de relief ridicat, scari etc.) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare

VIADUCT ~e n. Pod aerian lung, sustinut de arcuri de beton, care asigura continuitatea unei cai de comunicatie peste o vale adanca sau deasupra unei alte cai de comunicatie. [Sil. vi-a-] /<germ. Viadukt, fr. viaduc

VICINAL ~a (~i, ~e) (despre cai de comunicatie) Care uneste doua localitati (rurale) invecinate. /<fr. vicinal

COMUNA s.f. 1. Oras medieval (dezvoltat in apusul Europei din vechile cetati situate pe caile de comunicatie comerciala), care se bucura de o anumita autonomie politica. ♦ Diviziune teritoriala, administrata de un primar si de un consiliu municipal. 2. Unitate administrativa compusa din unul sau mai multe sate sau catune si condusa de un consiliu popular comunal. 3. Comuna primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, corespunzand unor forte de productie slab dezvoltate, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si pe relatii de colaborare si ajutor reciproc. ◊ Comuna din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate; Camera Comunelor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. [Pl. -ne / < fr. commune, it. comune, cf. lat.med. communa].

TUNEL s.n. 1. Galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (Fig.) Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o bariera de potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (Anat.) Spatiu prin care trec anumite formatiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr., engl. tunnel].

PARAVALANSA s.f. Constructie de piatra sau de beton destinata apararii unei cai de comunicatie de avalanse. [< fr. paravalanche].

SOSEA s.f. 1. cale de comunicatie pietruita sau asfaltata care leaga mai multe localitati. 2. Strada (periferica) larga si frumos amenajata, de obicei plantata cu pomi. [< fr. chaussee].

ALINIAMENT s. n. 1. linie dreapta de teren determinata pe puncte caracteristice. 2. portiune dreapta din traseul unei cai de comunicatie cuprinsa intre doua curbe consecutive. (dupa fr. alignement)

DEBLEU s. n. lucrare de terasament sub nivelul solului unei cai de comunicatie sau al unui canal. (< fr. deblai)

DERIVATIE s. f. 1. ramificatie secundara a unei cai de comunicatie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnica pentru transportul apei intre conducta principala sau sursa si punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ◊ modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii intr-o alta zona. (< fr. derivation, lat. derivatio)

NODAL, -A adj. 1. referitor la locul de intersectie a mai multor cai de comunicatie, artere, ligamente etc. 2. (fig.) crucial; (p. ext.) fundamental. (< fr. nodal. lat. nodalis)

PARAVALANSA s. f. constructie de piatra sau de beton destinata protejarii unei cai de comunicatie montane contra avalanselor. (< fr. paravalanche)

RAMIFICA vb. refl. (despre arbori, cai de comunicatie, conducte etc.) a se desparti in doua sau mai multe ramuri. (< lat. ramificare, fr. ramifier)

TUNEL s. n. 1. galerie subterana care permite trecerea unei cai de comunicatie printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apa. 2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o bariera cu potential cu valoare mai mare decat energia particulei. ◊ ~ aerodinamic = suflerie aerodinamica. 3. (anat.) spatiu prin care trec anumite formatiuni. (< fr. tunnel, germ. Tunnel)

BORNA (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stilp scund, din lemn, piatra ori beton armat, care fixeaza si marcheaza punctele geodezice ori topografice pe teren, care indica distantele fata de origine ale punctelor din lungul unei cai de comunicatie terestre (ex. b. kilometrica), care ce planteaza pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesa metalica a unui aparat, a unei instalatii sau a unei masini electrice prin care se poate realiza legatura galvanica a unor circuite electrice (sau parti metalice ale acestora) cu un conductor exterior.

CANTON, cantoane, s. n. 1. Cladire inzestrata cu aparatele necesare pentru supravegherea si intretinerea cailor de comunicatie (servind si ca locuinta pentru cantonier). 2. Cea mai mica unitate in administratia padurilor; locuinta padurarului. 3. Unitate teritorial-administrativa in unele tari. – Fr. canton.

ALINIAMENT (dupa fr.) s. n. 1. Linie dreapta, determinata pe un teren prin pozitia mai multor puncte sau obiecte (repere); p. ext. pozitia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. 2. Portiune dreapta din traseul unei cai de comunicatie, cuprinsa intre doua curbe consecutive. 3. (MILIT.) Fasie de teren care, datorita conditiilor naturale, prezinta o importanta tactica, operativa sau strategica pentru actiunile de lupta ce se desfasoara in raionul respectiv.

ARTERA, artere, s. f. 1. Vas sangvin care asigura circulatia sangelui de la inima la diverse organe si tesuturi. 2. cale importanta de comunicatie si de transport. ♦ Conducta hidraulica principala de alimentare prin care se transporta apa spre locul de consum. ♦ Linie electrica de alimentare prin care se transporta energie spre locul de consum. – Din fr. artere.

CRUCIERA, cruciere, s. f. Actiune de lupta dusa de una sau mai multe nave de lupta pe cai indepartate de comunicatie maritima ale inamicului, sistematic si pe timp mai indelungat, in scopul dezorganizarii transporturilor acestuia. [Pr.: -ci-e-] – Din it. crociera.

ARTERA ~e f. 1) Vas sangvin care conduce sangele de la inima la organe si tesuturi. 2) cale importanta de comunicatie. 3) Conducta hidraulica sau linie electrica principala. /<fr. artere

INFRASTRUCTURA ~i f. 1) Partea inferioara a unei constructii care o sustine si o fixeaza de teren. 2) Ansamblu de instalatii de la sol (hangare, piste, faruri etc.), necesare aviatiei. 3) Organizare economica a societatii, care constituie fundamentul ideologiei ei. 4) Elemente ale bazei tehnico-materiale (sistemul de comunicatii si telecomunicatii, cai ferate, sosele). [ G.-D. infrastructurii; Sil. in-fra-struc-] /<fr. infrastructure

ARTERA s.f. 1. Vas de sange prin care circula sangele de la inima la organe si tesuturi. ♦ (Fig.) cale, drum de comunicatie. 2. Conducta hidraulica principala de alimentare prin care se transporta apa spre locul de consum. ♦ Linie electrica de alimentare pe care se transporta energia spre locul de consum. [< fr. artere. cf. lat. arteria].

ARTERA, artere, s. f. 1. Vas sanguin de diferite marimi, care asigura circulatia sangelui de la inima la organe si tesuturi. ♦ Fig. cale importanta de comunicatie. 2. Conducta hidraulica principala de alimentare, pe care se transporta apa spre locul de consum. ♦ Linie electrica de alimentare, pe care se transporta energie spre locul de consum. – Fr. artere.

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

CONVORBIRE ~i f. Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala; discutie; conversatie; dialog. ~ aprinsa. ◊ ~ telefonica comunicatie bilaterala prin telefon. [Art. convorbirea; G.-D. convorbirii; Sil. -bi-re] /v. a convorbi

comunicatie ~i f. 1) Mijloc de comunicare intre diferite puncte; legatura. Cai de ~. Linie de ~. Mijloace de ~. 2) Sistem tehnic prin care comunica persoanele. 3) Mesaj comunicat prin acest sistem tehnic; anunt; aviz. [Art. comunicatia; G.-D. comu-nicatiei; Sil. -ti-e] /<fr. communication

NOD s. n. 1. (mar.) unitate de masura a vitezei navelor, de o mila marina (1852 m) pe ora. 2. element al unui graf. 3. element al unei retele de comunicatie care poate constitui sursa sau destinatia semnalelor transmise prin retea; intersectie a mai multor cai ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node)

RETEA ~ele f. 1) Impletitura de fire (ata, sfoara, sarma etc.) lucrata in ochiuri mari; plasa; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de impletituri. 3) Impletitura de elemente concrete (conducte, cai etc.) sau abstracte (linii inchipuite), care se incruciseaza intr-un anumit plan sau spatiu, facand legatura intre diferite obiecte si capatand o configuratie de plasa. ~ de comunicatie. ~ electrica. ~ comerciala. ♦ ~ de telecomunicatii ansamblul liniilor de telecomunicatii (telegrafice si telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o tara. ~ hidrografica totalitate a apelor curgatoare si a bazinelor de apa aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relatii structura. [Art. reteaua; G.-D. retelei] /<lat. retella