focaraie s.f. (reg.) caldura mare.

arsita (-te), s. f.- 1. Zaduf, caldura mare, dogoare. – 2. Coasta a unui munte expusa la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de pasune. – 3. Tintar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ardēre (Puscariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare „a usca la soare”, arsiccio „loc ars, arsura”. Cf. arde.

naclaie, naclai, s.f. (reg.) 1. untura multa. 2. caldura mare, arsita, vipie.

naplai, s.n. (reg.) 1. caldura mare, arsita, zapuseala, zaduf. 2. sufocare (din cauza caldurii), naplaiala.

antracit n. (vgr. anthrakites, care seamana a carbune). Min. Un fel de carbune de pamint, mai uscat de cit cel obisnuit si care arde greu, dar da caldura mare fara flacara si fara fum.

ZADUF, (2) zadufuri, s. n. 1. caldura mare, inabusitoare; arsita, canicula. 2. Fig. Suparare, necaz, (la pl.) greutati, dificultati. [Var.: zaduh s. n.] – Din bg., scr. zaduh.

ZAPUSEALA, zapuseli, s. f. caldura mare si inabusitoare; arsita, zaduf, zapuc. – Zapusi + suf. -eala.

PARJOL, parjoluri, s. n. 1. Foc mare si iute; incendiu violent si mistuitor. ◊ Expr. A face parjol = a nimici (prin foc); a face prapad, a prapadi. A da parjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plange cu foc si parjol = a plange cu desperare. A se face foc si parjol = a-si iesi din fire, a se infuria foarte tare. 2. caldura mare si inabusitoare; arsita, zapuseala, zaduf. 3. Fig. Prapad, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din parjoli (derivat regresiv).

ARSITA, arsite, s. f. 1. caldura mare si dogoritoare a soarelui; dogoare, zaduf, canicula. 2. (Pop.; adesea fig.) Senzatie de caldura (si de sete) pe care o are omul bolnav; p. gener. febra, temperatura. [Acc. si: arsita] – Lat. [calor] *arsicia „care arde”.

POJAR, (2) pojaruri, s. n. 1. Boala contagioasa (la copii), caracterizata prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola. 2. (Inv. si reg.) Foc mare; incendiu. ♦ Fig. Lumina purpurie a zorilor sau a amurgului. 3. caldura mare, arsita. ♦ Fig. Inflacarare, ardoare, patos; pasiune, patima. – Din sl. pozaru.

VIPIE, vipii, s. f. (Reg.) 1. caldura mare, arsita, fierbinteala, zaduf. ♦ Febra. 2. Toi, putere. – Et. nec.

PRIPEALA, pripeli, s. f. Faptul de a (se) pripi. 1. Graba mare; precipitare. 2. (Inv. si reg.) caldura mare si dogoritoare; arsita. – Pripi + suf. -eala.

NABUSEALA, nabuseli, s. f. (Pop.) caldura mare; zaduf, zapuseala. – Nabusi + suf. -eala.

NADUF (3), nadufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzatie de greutate in respiratie, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, inecaciune; spec. astma. 2. caldura mare, inabusitoare; canicula, arsita, zapuseala. 3. Suparare, necaz, ciuda, manie. [Var.: (reg.) naduh s. n.] – Din sl. *naduch..

NADUSEALA, naduseli, s. f. 1. Faptul de a nadusi (1) nadusire; (concr.) substanta lichida secretata de glandele sudoripare; sudoare, transpiratie. ◊ Expr. A-l trece pe cineva (toate) naduselile = a) a munci din greu (transpirand din abundenta); b) a fi cuprins de spaima, de emotie. 2. (Pop.) caldura mare, inabusitoare; arsita, zapuseala, canicula. – Nadusi + suf. -eala.

TOROPEALA, toropeli, s. f. 1. Stare de amorteala, de buimaceala (premergatoare somnului); somnolenta. ♦ Lancezeala, apatie. ♦ Visare, reverie. 2. caldura mare; arsita, dogoare, zapuseala. 3. (Reg.) Bataie zdravana. – Toropi + suf. -eala.

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. Constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.

CANICULA ~e f. 1) Perioada ce corespunde intervalului de timp de la 22 iulie si pana la 23 august, caracterizata prin temperaturi inalte. 2) caldura mare si dogoritoare specifica zilelor de vara; arsita. [G.-D. caniculei] /<fr. canicule, lat. canicula

CUPTOR ~oare n. 1) Constructie pentru copt painea si alte produse de panificatie. 2) Cantitate de paine, de placinte etc. care se coc odata. 3) Parte de deasupra a acestei constructii, care se incalzeste. ◊ A sta (sau a dormi) pe ~ a fugi de lucru; a lenevi. A aduce nora pe ~ a se insura. 4) Despartitura de jos la masina de gatit, in care se coc prajituri sau alte preparate. 5) Instalatie industriala pentru topirea metalului sau pentru alte operatii tehnice. ◊ ~ de var instalatie unde se arde piatra de var; varnita. 6) fig. caldura mare si dogoritoare; canicula. ◊ Luna lui ~ luna iulie. /<lat. coctorium

PARJOL ~uri n. 1) Foc mare si puternic; incendiu violent si mistuitor. 2) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; dezastru; flagel; calamitate; prapad. 3) pop. caldura mare si inabusitoare; arsita. /v. a parjoli

TOROPEALA ~eli f. 1) Stare de moleseala care precede somnul. 2) caldura mare; arsita. /a toropi + suf. ~eala

ARSITA, arsite, s. f. 1. caldura mare si dogoritoare a soarelui; dogoare, zaduf, canicula. 2. (Pop.; adesea fig.) Febra. 3. Specie de tantar, cu puncte cafenii pe aripi (Culex annulatus). [Acc. si: arsita] – Lat. [calor] *arsicia „care arde”.

CANICULA (‹ fr., lat.) s. f. caldura mare, specifica zilelor de vara; arsita. ♦ Perioada de timp, caracterizata, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsa intre 22 iul. si 23 aug., cind steaua Sirius (din constelatia Ciinele Mare) rasare si apune o data cu Soarele. Maxima absoluta din Romania a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la statia Ion Sion, jud. Braila).

ZAPUSEALA, zapuseli, s. f. caldura mare si innabusitoare; zaduf, arsita. – Din zapusi + suf. -eala.

ZADUF, zadufuri, s. n. 1. caldura mare, innabusitoare; arsita, canicula, zapuseala. 2. Suparare, necaz; (la pl.) greutati, dificultati. [Var.: zaduh s. n.] – Bg., sb. zaduh.

arsita (Munt. Trans.) si arsita (Mold. Olt.) f., pl. e (lat. arsicia, d. arsus, ars). mare caldura a soarelui sau a focului, dogoare, zapuseala. Loc batut de soare (de ex., o coasta de deal). Trans. Buc. Un fel de tintar (culex anulatus).

2) coc, copt, a coace v. tr. (lat. coquere [din pŏquere], pop. cŏcere, ruda cu vgr. pepto, germ. backen, vsl. pesti-pekon; it. cuocere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cucina, pepene, precoce, becer, pecie. – Coc, coci, coace, coacem, coaceti, coc; sa coaca; sa coacem, sa coaceti; copsei, copsesi, coapse, coapseram, coapserati, coapsera; copsesem). Prepar unele mincari la foc: a coace pine [!], placinta, mere, castane. Aduc in stare matura, vorbind de fructe: soarele coace grinele, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroi. I-o coc eu, ii prepar (clocesc) eu ceva, am sa ma razbun. V. refl. Devin copt: pinea s´a copt (la foc), griu s´a copt (la soare). M´am copt de caldura, am suferit mare caldura. Buba s´a copt, a ajuns aproape sa se sparga, s´a spart.

TOPENIE, topenii, s. f. (Fam.) Prapad, dezastru. ◊ Expr. Topenia pamantului = a) din cale-afara, peste masura; b) caldura foarte mare, canicula, arsita. – Topi + suf. -enie.

A DOGORI ~esc 1. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parjoli; a parli; a frige. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului) A fi infierbantat din cauza unei boli sau emotii; a avea fierbinteala. 2. tranz. 1) A se inrosi la fata sub actiunea unei senzatii de caldura puternica sau a unei emotii puternice. 2) A face sa devina fierbinte; a infierbanta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti

A FRIGE frig 1. tranz. 1) (alimente, in special carne sau peste) A prepara prin supunere la actiunea focului (in tigaie, in ceaun, la gratar, in frigare). 2) (fiinte sau parti ale corpului) A face sa suporte o durere fizica (prin ceva fierbinte). 3) A face sa se friga. 2. intranz. (surse de caldura) A emana radiatii fierbinti; a raspandi caldura foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a parli; a pali. Soarele frige. /<lat. frigere

JAR n. 1) Carbuni incandescenti care ard fara flacara; jaratic. 2) caldura foarte mare, emanata de o sursa; dogoare. 3) fig. Temperatura ridicata a corpului (ca indice al imbolnavirii); febra; fierbinteala. /<sl. zaru

A PALI¹ ~esc 1. tranz. 1) A atinge brusc si cu putere (intentionat sau din intamplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neasteptate de o favoare a sortii; b) a fi pus in situatia de a face ceva contrar vointei sale. 2) fig. (despre sentimente, stari, ganduri etc.) A cuprinde brusc si in intregime; a pune stapanire in chip navalnic; a navali; a naboi; a coplesi; a napadi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parli; a parjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PALI. /<sl. paliti

A PARJOLI ~esc 1. tranz. A supune parjolului; a nimici prin foc. ~ granele. 2. intranz. (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a parli; a frige; a dogori; a pali; a arde. Soarele ~este. /<ung. porzsolui

A PARLI ~esc 1. tranz. A face sa se parleasca. ◊ A o ~ (sau pati) a nimeri intr-o situatie neplacuta; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fuga a incepe sa fuga repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a parjoli; a frige; a dogori; a pali; a arde. Soarele ~este. /<bulg. parlja, sb. prljiti

VIPIE ~i f. pop. 1) caldura foarte mare; arsita; zapuseala. 2) Boala caracterizata prin temperatura ridicata; febra. 3) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. /Orig. nec.

MACROTERM, -A adj. (Biol., despre plante) Megaterm. [Cf. gr. makros – mare, therme – caldura].

MEGATERM, -A adj. (Despre plante) Care prefera regiunile calde; macroterm. [< germ. megatherm, cf. gr. megas – mare, therme – caldura].

hupoare s.f. (reg.) caldura foarte mare; arsita, vipie, buhoare, dogoare, friptoare, prigoare, zapuc, naplaiala.

NAPLAI, naplaiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A se sufoca din cauza caldurii prea mari; a se innabusi. 2. A se chinui in somn, a avea cosmar.

NAPLAIALA, naplaieli, s. f. (Reg.) caldura foarte mare; zaduf. ♦ Fierbinteala, febra. – Din naplai + suf. -eala.

RECALESCENTA (‹ fr. {i}; {s} re¹ + lat. calescere „a se incalzi”) s. f. (METAL.) Cresterea spontana a temperaturii unui metal in curs de racire, care se manifesta vizibil printr-o licarire a metalului. Se poate observa la solificarea metalelor, la producerea transformarilor in stare solida (transformari polimorfice, eutectoide etc.) si la subraciri mari, cand caldura latenta de transformare se degajeaza brusc, ridicand temperatura cu cateva grade.

cox n., pl. uri (germ. coaks, citit kox, d. engl. coak si coke, pl. cokes). Carbune de pamint din care s´au scos, pin [!] destilare, elementele gazoase (care se intrebuinteaza ca gaz de iluminat). Arde bine, da caldura foarte mare, nu face fum mult, dar se aprinde greu. – Se poate scrie si coks ori cocs.

FRIGORIGEN, -A, frigorigeni, -e, adj. Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanta cu putere de vaporizare mare, care absoarbe caldura. Instalatie frigorigena = parte componenta a unei instalatii frigorifice, in care, prin consum de energie, agentul frigorigen isi modifica continuu starea de agregare, producand frig. – Din fr. frigorigene.

TROPICAL ~a (~i, ~e) 1) (despre zone geografice) Care tine de tropice; de la tropice. Padure ~a. 2) Care este caracteristic pentru tropice; propriu tropicelor. Clima ~a. ◊ caldura ~a arsita mare; dogoare. /<fr. tropical

OXHIDRIC, -A adj. (Despre un amestec de hidrogen si oxigen) Care prin ardere degaja o mare cantitate de caldura. [< fr. oxhydrique].

OXHIDRIC, -A adj. (despre un amestec de hidrogen si oxigen) care prin ardere degaja o mare cantitate de caldura. (< fr. oxhydrique)

canicular, -a adj. (lat. canicularis). De canicula. caldura caniculara, arsita mare, zilele lui Cuptor. V. tropical.

DILATA, dilat, vb. I. Refl. 1. (Despre unele corpuri) A-si mari dimensiunile sub influenta caldurii. ◊ Tranz. caldura dilata corpurile. 2. (Despre deschizaturi, organe sau parti ale unor organe etc.) A se mari, a se largi. ◊ Tranz. Atropina dilata pupila. [Prez. ind. si: dilatez] – Din fr. dilater, lat. dilatare.

FRIGORIGEN ~a ( ~i, ~e) Care genereaza frig; producator de frig. ◊ Agent ~ substanta (amoniac, freon etc.) cu mare vaporizare, care absoarbe caldura si produce frigul. Instalatie ~a component al unui frigorifer sau f******r, destinat sa produca frig. /<fr. frigorigene

DILATA vb. I. tr., refl. 1. A(-si) mari volumul sub actiunea caldurii. 2. (Despre o rana, o deschizatura etc.) A (se) mari, a (se) largi. [P.i. dilat si -tez. / < fr. dilater, cf. lat. dilatare].

DILATA vb. I. refl., tr. a(-si) mari volumul sub actiunea caldurii. II. refl. (despre unele organe) a se mari, a se largi. (< fr. dilater, lat. dilatare)

REVARSA, revars, vb. I. Refl. (Despre ape curgatoare; la pers. 3) A se varsa peste maluri, a iesi din albie, a inunda. ♦ A curge din belsug. ♦ Fig. (Fam.; despre corpul omului sau despre parti ale lui) A atarna de prea multa grasime, a se lasa de prea multa grasime. 2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se raspandi, a se imprastia in numar mare; a impanzi. 3. Refl. (Despre lumina, caldura, mirosuri) A se imprastia, a se raspandi; a se difuza. ◊ Expr. A se revarsa zorile (sau zori de ziua) sau a se revarsa de ziua = a se lumina de ziua, a se ivi zorile. 4. Tranz. (Pop.) A asterne in cantitate mare peste ceva; a imprastia, a presara din belsug. – Lat. reversare.

A SE DILATA pers. 3 se dilata intranz. 1) (despre corpuri) A-si mari volumul sau dimensiunile sub actiunea caldurii. 2) (despre unele organe sau unele parti de organe) A deveni mai mare. /<fr. dilater, lat. dilatare

SIMPATIC, -A adj. 1. care inspira simpatie; atragator. 2. cerneala ~a = cerneala care, dupa ce s-a scris cu ea, nu devine vizibila decat in urma tratarii cu diferite chimicale sau cu ajutorul caldurii. 3. sistem nervos ~ sau (s. n.) marele ~ = parte a sistemului nervos care regleaza functiile vegetative. (< fr. sympathique)

FACLIE, faclii, s. f. Lumanare mare (de ceara); facla. ♦ Fig. Flacara, vapaie; caldura. Faclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija.

EXPLOZIV, -A, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoana) exploziv(a) (si substantivat, f.) = consoana care produce, la deschiderea brusca a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoana ocluziva. ♦ (Despre aparate, masini etc.) Care actioneaza prin explozia unor substante speciale cu care este incarcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declansa consecinte grave. 2. S. n. Substanta sau amestec de substante care, sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc si violent, cu dezvoltare de caldura, lumina si gaze, provocand o crestere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

SIMPATIC adj. 1. Care inspira simpatie; placut, drag, atragator. 2. Cerneala simpatica = cerneala care, dupa ce s-a scris cu ea, nu devine vizibila decat in urma tratarii cu diferite chimicale sau cu ajutorul caldurii. 3. (Anat.) Sistem nervos simpatic (sau s.n.) marele simpatic = parte a sistemului nervos formata din ganglioni si fibre nervoase, care regleaza functiile vegetative. [Cf. fr. sympathique, it. simpatico < gr. syn – cu, pathos – afectiune].

A SE DEGAJA se degaja intranz. (despre lumina, caldura, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spatii tot mai mari; a se raspandi; a se propaga. /<fr. degager

CALDARE, caldari, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevazut cu o toarta la partea superioara, folosit pentru pastrarea si transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; galeata. ◊ Caldare de abur = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan cu abur. Caldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Continutul unei caldari (1). II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Caldare glaciara = circ glaciar. – Lat. caldaria.

CALDARE, caldari, s. f. I. 1. Vas mare, rotund, de obicei de arama, in care se pastreaza sau se fierbe apa. ◊ Caldare de aburi = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan de aburi. Caldare de rachiu = cazan de distilat rachiul. 2. Galeata. II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, pricinuita de eroziunea in vartejuri la baza unei cascade; cazan. – Lat. caldaria.

A SE DIFUZA se ~eaza intranz. 1) (despre lumina, caldura, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spatii tot mai mari; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A patrunde in masa altui corp. /<fr. diffuser

A CRAPA crap 1. tranz. 1) (obiecte) A desface printr-o taietura adanca si lunga; a spinteca. 2) (usi, ferestre, ochii etc.) A deschide putin. 2. intranz. 1) (despre invelisuri, textile, haine) A se rupe partial prin intindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etc.) A capata crapaturi (din cauza gerului, vantului, caldurii etc.); a plesni. ◊ Crapa lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crapa (sau plesni) cuiva obrazul de rusine a fi cuprins de o rusine mare; a-i fi foarte rusine. 3) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca; a se despica. 4) depr. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda. 5) pop. A manca repede si cu lacomie; a infuleca. /<lat. crepare

A SE REVENI pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre aer, pamant etc.) A-si mari cantitatea de umezeala; a deveni reavan. 2) (despre timp) A pierde din caldura initiala; a deveni mai rece; a se racori. /Din reavan

GEOTERMIE s.f. 1. caldura interna a Pamantului. 2. Parte a geologiei care studiaza variatiile in adancime ale temperaturii uscatului, marilor si oceanelor. [Gen. -iei. / < fr. geothermie, cf. gr. ge – pamant, therme – caldura].

VAPAIE ~ai f. 1) Ansamblu de flacari mari, mai ales de culoare rosie, aparute in procesul arderii in mediul aerian; para mare. 2) Emanatie cu o temperatura foarte inalta, provenita de la o sursa de caldura puternica; dogoare; para. [G.-D. vapaii] /<alb. vape

INTINS ~sa (~si, ~se) 1) v. A INTINDE si A SE INTINDE. ◊ Cu bratele ~se cu toata dragostea, cu bunavointa, cu caldura. Masa ~sa masa plina de mancaruri. 2) (despre terenuri, regiuni, spatii) Care are suprafata mare; larg. Campie ~sa. /v. a intinde

GEOTERMIE s. f. 1. caldura interna a Pamantului. 2. parte a geologiei care studiaza variatiile in adancime ale temperaturii uscatului, marilor si oceanelor. (< fr. geothermie)

URBAN, -A (‹ fr.; lat. urbanus ‹ urbs, „oras”, „cetate”) adj. Care tine de oras, privitor la oras; orasenesc. ♦ Fig. (Despre comportare) Politicos, amabil, bine crescut. ◊ Topoclimat u. = topoclimat influentat de conditiile specifice marilor orase: modificarea bilantului radiativ datorita ponderii mari a suprafetelor construite sau asfaltate, adapost fata de vant, existenta unei „cupole” de poluare care care invaluie orasul (limitand patrunderea radiatiei ultraviolete si determinand existenta unui numar mai mare de nuclee de condensare, deci si o frecventa sporita a precipitatiilor). In general, orasele apar ca „insule de caldura” in raport cu regiunile invecinate.

FLUX ~uri n. 1) (in opozitie cu reflux) Fenomen natural de crestere periodica a nivelului apei din mari si oceane (datorita atractiei Lunii si Soarelui). 2) fig. Crestere a intensitatii unui proces; afluenta. 3) fiz. Curent de particule. ◊ ~ de caldura cantitate de caldura emisa de o sursa intr-o unitate de timp. /<fr. flux, lat. fluxus

PLUTONISM n. 1) (in sec. XVIII-XIX) Curent in geologie, care exagera rolul caldurii subterane si sustinea ca rocile s-au format pe cale magmatica. 2) Totalitate a proceselor geologice care au loc la mari adancimi si sunt legate de miscarea magmei. /<fr. plutonisme

RASPANDI, raspandesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre lumina, caldura etc.) A se imprastia in toate partile sub forma de unde, emanatii, vapori etc.; a se degaja. ♦ Tranz. A transmite, a propaga lumina, caldura etc. 2. Refl. (Despre stiri, vesti, publicatii) A se difuza, a deveni cunoscut. ♦ (Despre lichide) A se intinde pe o suprafata mare. 3. Refl. si tranz. (Despre fiinte) A porni sau a determina sa porneasca in directii diferite; a (se) razleti, a (se) imprastia. – Din sl. rasponditi.

A SE DEZGHETA ma dezghet intranz. 1) (despre gheata, zapada) A trece din stare solida in stare lichida (la o temperatura mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri inghetate) A se m**a din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) A iesi din starea de amorteala de frig (expunandu-se actiunii caldurii); a se dezmorti. 4) fig. A inceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A incepe sa manifeste indemanare; a deveni indemanatic. /<lat. disglaciare

CALORIE, calorii, s. f. Unitate de masura egala cu cantitatea de caldura care ridica temperatura unui gram de apa distilata de la 19,5 la 20,5 °C; unitate de masura care indica valoarea energetica a unui aliment. ◊ (Fiz.) Calorie mare = kilocalorie. – Din fr. calorie.

SIMPATIC, -A, simpatici, -ce, adj. 1. Care inspira simpatie; placut, atragator. 2. (Inv.) Care da dovada de simpatie, plin de simpatie. ♦ (Rar) Favorabil, avantajos. 3. (In sintagma) Cerneala simpatica = cerneala incolora, care devine vizibila numai la caldura sau prin tratarea cu diferite solutii speciale (si care se intrebuinteaza pentru a scrie texte secrete). 4. (Anat.; in sintagmele) Sistem nervos simpatic sau (substantivat) marele simpatic = sistem nervos format din ganglioni si din fibre nervoase care regleaza, sub controlul scoartei cerebrale, functiile glandelor si ale organelor interne. Ganglioni (sau nervi etc.) simpatici = ganglioni (sau nervi etc.) care fac parte din sistemul nervos simpatic. – Din fr. sympathique.

SIMPATIC ~ca (~ci, ~ce) (mai ales despre persoane) Care inspira simpatie; placut; nostim. Om ~. Lucru ~. ◊ Sistem nervos ~ (sau marele ~) parte a sistemului nervos, care dirijeaza functiile glandelor si ale organelor interne. Cerneala ~ca cerneala incolora folosita in scrierea secreta, care devine vizibila numai la caldura sau la tratarea cu solutii speciale. /<fr. sympathique, it. simpatico

vapaie (-ai), s. f. – Para, flacara mare. Origine necunoscuta. Se indica de obicei posibilitatea unui lat. *vapalia ‹ vapa (Puscariu 1855; Tiktin; Philippide, II, 661; REW 9147), cf. it. va(m)pa, sb. vapa „vapor”, alb. vape „caldura” (Cihac, II, 721); dar relatia dintre aceste cuvinte nu este clara. Poate este dubletul lui vipie, s. f. (arsita). Der. (in)vapaia, vb. (a arde cu flacara); svapaiat, adj. (descompus, dezordonat, vagabond, golan), aceasta relatie semantica nu este clara (probabil „descompus ca cel care scapa de la incendiu”; dupa Cretu, din sl. sverepovati „a exaspera”; dupa Tiktin, se pleaca de la ideea de „aprins”).

REFLUX s. n. 1. coborare periodica a nivelului apei marilor si oceanelor datorita atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) descrestere, regres. 3. (chim.) reintoarcere catre baza coloanei de fractionare, sub forma de lichid condensat, a unei parti din vapori datorita pierderii de caldura. ◊ lichidul astfel obtinut. 4. (med.) revenire a unei unde de lichid. (< fr. reflux)

FEBRA s. 1. (MED.) calduri (pl.), fierbinteala, friguri (pl.), temperatura, (pop.) arsita, (reg.) naplaiala, vipie, (inv.) aprinzeala, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.) 2. (MED.) febra paratifoida v. paratifos; febra tifoida = tifos, (pop.) lingoare, (reg.) troahna, boala-lunga, boala-mare, boala-rea. *3. (fig.) incordare, tensiune. (~ examenelor, a asteptarii.)

DEZVOLTA vb. I. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de la o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ◊ a se extinde, a creste, a se mari. ◊ (despre fiinte) a evolua treptat. II. tr. 1. a amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie), a imbogati cu principii, cu teze noi. 2. a expune pe larg, amanuntit. 3. a produce, a emana, a degaja caldura, energie etc. (dupa lat. disvolvere)

DEZVOLTA, dezvolt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie si despre fenomenele naturii si ale societatii) A trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de pe o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ♦ Tranz. A amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie, o idee), a completa cu idei noi. ♦ A se extinde dobandind proportii, insemnatate, forta; a creste, a se mari. ♦ (Despre fiinte) A evolua crescand treptat (in sens fizic); a creste; (despre oameni) a evolua treptat (in ceea ce priveste intelectul). 2. Tranz. A expune in mod amanuntit; a desfasura. Oratorul dezvolta subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentatii dezvolta caldura. – Et. nec.

COMPRImare (‹ comprima) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp prin exercitarea unei apasari asupra lui, ◊ (METEOR). C. adiabatica = scaderea volumului unui gaz datorata cresterii presiunii si avind ca efect incalzirea lui fara aport de caldura dinspre mediul inconjurator. 2. (INFORM.) Metoda de codificare a informatiei, bazata pe frecventa de aparitie a simbolurilor unui alfabet; numarul de cifre cu care se codifica un simbol este invers proportional cu frecventa sa de aparitie. ◊ (ELT.) Comprimarea imaginii = metoda utilizata in transmisia la mare distanta a datelor sau imaginilor prelevate cu un dispozitiv special.

SLOI ~uri n. 1) Bucata mare de gheata care pluteste pe apa. ◊ A fi ~ (de gheata) a fi inghetat de frig. A-i trece cuiva un ~ (sau ~uri) de gheata prin spinare (sau prin inima) a-l trece pe cineva fiori de groaza. 2) pop. Pojghita subtire, care se formeaza la suprafata unui lichid sau acopera un obiect. ~ de grasime. 3) inv. pop. Bucata de ceara, de seu etc. inchegata prin racire. 4) fig. Persoana lipsita de caldura sufleteasca; om rece. [Monosilabic] /<bulg. sloj

EINSTEIN [ainstain], Albert (1879-1955), fizician german. Emigrat (1933) in S.U.A.; naturalizat (1940). Prof. univ. la Berlin si Princeton. In 1905, a explicat efectul fotoelectric pe baza naturii corpusculare (discontinue) a luminii, introducand notiunea de foton. Autorul teoriei relativitatii restranse, care modifica legile mecanicii newtoniene (mai ales la viteze mari), ce sta la baza electrodinamicii relativiste („Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare”, „Depinde oare inertia corpurilor de cantitatea de energie pe care o contin?”, 1905) si al teoriei relativitatii generalizate, conform careia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleasi in toate sistemele de referinta din Univers, inertiale sau neinertiale („Bazele teoriei relativitatii restranse si generalizate”, 1916). In 1917, a enuntat legile statistice ale proceselor de emisie spontana si de absorbtie a luminii de catre atomi si ale emisiei stimulate a luminii, pe baza careia s-a construit ulterior (1960) laserul. A elaborat teoria caldurii specifice a solidelor, a efectului giromagnetic (numit si efectul Einstein-de Haas, 1915). In 1928, a enuntat teoria campului unitar (magnetismul si gravitatia sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen). Premiul Nobel pentru fizica (1921).