CIRCUMNAVIGATIE s. f. calatorie pe mare in jurul unui continent sau imprejurul lumii. (< lat. circumnavigatio, fr. circumavigation)

PERIPLU s. n. calatorie pe mare in jurul Pamantului; circumnavigatie. ◊ (p. ext.) voiaj turistic pe mare sau pe uscat; turneu. (< fr. periple)

NAVIGATOR, -OARE, navigatori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care intreprinde lungi calatorii pe mari si oceane; persoana care conduce o nava (1) sau face parte din personalul unei nave; p. ext. persoana care calatoreste pe apa. 2. Membru al echipajului unei aeronave care conduce efectiv zborul ei. – Din fr. navigateur, it. navigatore.

CIRCUMNAVIGATIE s.f. calatorie pe mare in jurul unei mari insule, in jurul unui continent sau in jurul lumii. [Gen. -iei. / < lat. circumnavigatio, fr. circumnavigation].

PERIPLU s.n. calatorie pe mare in jurul Pamantului; circumnavigatie. ♦ (P. ext.) Voiaj turistic. [Pl. -uri. / cf. fr. periple, lat. periplus, gr. periplous < peri – imprejur, plein – a naviga].

CONDIESCU, Nicolae M. (1880-1939, n. Craiova), scriitor roman. General, aghiotant regal. M. de onoare al Acad. (1938). Un roman inspirat din viata de provincie („Insemnarile lui Serafim”); nuvele satirice („Conu Enache”); memorial de calatorie („Peste mari si tari”).

cufar n., pl. ere (germ. koffer, fr. coffre, d. lat. cophinus, iar acesta d. vgr. kophinos, cosnita; it. cofano). Lada de calatorie mai mare de cit geamantanu si mai scumpa de cit o simpla lada fiind-ca e imbracata in pinza sau in pele [!]. V. sipet.

PERIPLU, periple, s. n. (Livr.) calatorie lunga pe mari si oceane; calatorie lunga (si anevoioasa). – Din fr. periple.

CROAZIERA ~e f. 1) calatorie (turis-tica) pe mare. 2) Voiaj al unei nave militare, cu intrarea in mai multe porturi. [G.-D. croazierei; Sil. cro-a-zi-e-] /<fr. croisiere

CROAZIERA s.f. 1. calatorie (turistica) pe mare. ♦ Voiajul unei nave militare cu multe escale. ♦ (Rar) Actiunea de patrulare pe mare in timp de razboi de catre o nava militara. 2. Viteza de croaziera = regim de zbor al unui avion la o viteza mai mica decat cea maxima, pentru a se reduce uzura si consumul de combustibil; (p. ext.) viteza de drum a unui autoturism. [Pron. croa-zi-e-. / < fr. croisiere].

NAVIGATOR, -OARE s.m. si f. 1. Persoana care face calatorii lungi pe mare; marinar. 2. Membru din echipajul unei aeronave care dirijeaza exclusiv navigatia. [Cf. it. navigatore, fr. navigateur, lat. navigator].

CROAZIERA, croaziere, s. f. 1. calatorie (de placere) pe mare. 2. Regim de zbor al unei aeronave care evolueaza la o viteza mai mica de viteza maxima. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. croisiere.

SPRANCENAT, -A, sprancenati, -te, adj. (Adesea substantivat) Cu sprancene (1) mari si dese. ◊ Expr. (Ir.) calatorie sprancenata! urare care arata lipsa de regret la plecarea cuiva. ♦ Fig. Impodobit, decorat (cu un chenar). – Spranceana + suf. -at.

PERIPLU ~e n. calatorie de lunga durata pe mare. [Sil. -plu] /<fr. periple

aparat n., pl. e (lat. apparatus, d. parare, a prepara. V. aparat. Preparativa pompoasa: calatoria s' a facut cu mare aparat. Unealta, instrument p. o operatiune sau experienta: aparat de gimnastica, de fotografiat. Totalitatea organelor care servesc aceleiasi functiuni: aparatu digestiv.

HAECKEL [hecəl], Ernst Heinrich (1834-1919), biolog si filozof german. Prof. univ. la Jena. Fondator al monismului materialist. Reprezentant al evolutionismului. Cercetari in domeniul biologiei generale („Morfologia generala a organismelor”, „Istoria naturala a creatiei”), al zoologiei nevertebratelor, al filogeniei plantelor si animalelor, al embriologiei, al antropologiei („Antropologia sau istoria dezvoltarii omului”). Unul dintre autorii „legii biogenetice fundamentale”, sintetizata in formula: „ontogenia repeta filogenia” (1866). Prin teoria gastreii (1868), a explicat originea metazoarelor din monocelularele coloniale. A formulat conceptul de ecologie (1866). Calatorii de studii in insulele Canare, Ceylon, Java si in marea Rosie.

AMBARCADER, ambarcadere, s. n. Punte care inainteaza in mare pana la inaltimea unui vapor si de unde se imbarca marfurile si calatorii. – Din fr. embarcadere.

NECHAO, numele a doi faraoni egipteni. Mai important: N. II (609-594 i. Hr.), din dinastia XXVI, fiul si succesorul lui Psametic I. Initiatorul unei politici de expansiune in Palestina si Siria. L-a infrant in batalia de la Megiddo (600 i. Hr.) pe regele Iosia al Iudeii, dar a fost invins in batalia de la Kardemis (605 i. Hr.) de Nabucodonosor II, fiind obligat sa renunte la cuceririle sale. A inceput constructia unui canal intre Nil si marea Rosie. Potrivit relatarilor lui Herodot, fenicienii ar fi facut, din ordinul lui, o calatorie in jurul Africii.

BORD, borduri, s. n. Marginea din stanga sau cea din dreapta a puntii unei ambarcatii (mari). ◊ Jurnal de bord = registru in care se inregistreaza toate evenimentele importante petrecute in cursul calatoriei unei ambarcatii sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = in ambarcatie; p. a**l. in avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunta la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

BOUGAINVILLE [bughẽvil] 1. Louis Antoine, conte de B. (1729-1811), navigator francez. Intre 1763 si 1765 a cercetat Arh. Falkland. A intreprins (1766-1769) o calatorie in jurul lumii („calatorie in jurul lumii pe fregate regala Boudeuse si pe vasul Etoile”) si a cercetat Arh. Louisiade si Touamotou. 2. Cea mai mare ins. din Arh. Solomon (Oc. Pacific), in componenta statului Papua-Noua Guinee; 10,6 mii km²; 129 mii loc. (1980, cu ins. Buka). Relief vulcanic (alt. max.: 2.743 m). Expl. de cositor si aur. Banane, cafea, cacao.

PAZ, Octavio (1914-1998), poet si eseist mexican. Fondator a numeroase publicatii literare si politice; participant la Razboiul Civil din Spania. Numeroase calatorii in S.U.A., Franta, Japonia, India s.a., care i-au influentat opera. Dupa debutul sau suprarealist („Radacina omului”), se orienteaza catre o lirica de mare bogatie imagistica si expresie somptuoasa, cultivand motivele iubirii, singuratatii si mortii („Piatra de Soare”, „Salamandra”, „Anotimpul violent”, „Libertate pe cuvant”); a experimentat si poezie spatiala („Versantul estic”). Eseurile sale sunt marturia unui talent puternic ancorat in realitatile mexicane, deschis la toate formele culturii („Labirintul singuratatii”, „Semnele in rotatie”, „Conjunctii si disjunctii”, „Canibalul umanist”). Premiul Nobel pentru literatura (1990).

CARAVANA, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni si de animale de povara (de obicei camile), care transporta marfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule impreuna cu calatorii din ele, care parcurg impreuna acelasi drum. ♦ Grup de vehicule care strabat o tara in scopuri culturale, sanitare etc. Caravana sanitara. Caravana cinematografica. 2. (Reg.) Caruta sau car mare pentru transport. – Din fr. caravane.

PLATFORMA s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

ETAPA s. f. 1. interval de timp; stadiu, faza. 2. oprire scurta in timpul unei calatorii. ◊ distanta parcursa de trupele in mars intr-un timp anumit. 3. portiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursa fara oprire. ◊ parte dintr-o competitie sportiva care se disputa succesiv intr-un interval mare de timp. (< fr. etape)

CROAZIERA s. f. 1. calatorie de agrement pe o nava de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale. 2. viteza de ~ = viteza de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, in conditii normale, pe un parcurs lung. 3. actiune de patrulare pe mare in timp de razboi executata de catre o nava militara. (< fr. croisiere)