surel, surei, s.m. (reg.) cal sur.

sergocioi, sergocioi, s.m. (reg.) cal sur.

VANAT adj. 1. (inv. si pop.) patlaginiu, (Munt.) civit. (De culoare ~.) 2. v. invinetit. 3. v. livid. 4. sur. (cal ~.)

sur, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

surila s.m. (reg.) cal sau bou sur.

suroi, -oaie, s.m. si f. (reg.) cal sau bou sur ori vaca sura.

surulet, suruleti, s.m. (reg.) cal care bate in sur; surut.

surut, -a, adj. (reg.) (cal) care bate in sur; surulet.

pipelean, pipeleana, adj. (reg.; despre cai) care are parul cenusiu, sur.

tignafes (-suri), s. n. – Astma la cai. – Var. tecnefes, tecnafes, ticnafes. Mr. tecnefez. Tc. (per.) teknefes (Seineanu, II, 353; Lokotsch 2067), cf. sb. tekfenes.

sur² ~i m. mai ales art. cal cu parul de culoare cenusie. /<bulg., sb. sur

MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.

sur adj. 1. v. cenusiu. 2. intunecat, mohorat, sumbru, (pop.) suriu. (Haina de nuanta ~.) 3. v. carunt. 4. vanat. (cal ~.) 5. incetosat, neclar, tulbure, (reg.) suriu. (Un vazduh ~.)