ghipcan, ghipcani, s.m. (inv.) 1. cal de posta. 2. martoaga, gloaba.

OLAC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Inv.) 1. S. m. Curier special (calare) care ducea vesti sau corespondenta in tara si peste hotare; sol, stafeta, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier postal calare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru calatori si pentru corespondenta, folosit inainte de introducerea cailor ferate; posta. ♦ Caruta de posta; postalion, diligenta. ◊ Cal de olac = a) cal de postalion; b) fig. om sau cal pus sa munceasca peste masura; c) cal datorat de sateni trimisilor domnesti in tara (ca prestatie temporara, in sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care apartine postei sau postalionului, folosit pentru transportul calatorilor si al corespondentei; b) loc. adj. si adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.

PODOROJNA, podorojne, s. f. (Inv.) Ordin scris pentru a i se pune cuiva la dispozitie cai de posta. – Din rus. podoroznaja.

OLACAR, olacari, s. m. 1. (Inv. si reg.) Olac (1), curier. ♦ Ingrijitor al cailor de posta. 2. (Inv.) Slujbas insarcinat cu strangerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

OLACAR ~i m. inv. 1) v. OLAC II. 2) Ingrijitor de cai de posta. 3) Slujbas care strangea cai pentru olac. /olac + suf. ~ar

POSTALION² ~i m. inv. cal de posta. /<rus. pottalon

podorojna (podorojne), s. f. – Ordin pentru a pune la dispozitie cai de posta. Rus. podoroznaja (Cihac, II, 271).

TAHT ~uri n. inv. 1) Resedinta a unei administratii locale. 2) Han unde calatorii isi schimbau caii; statie de posta. 3) Scaun domnesc. /<turc. taht

RELEU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comanda pentru anumite modificari (inchiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ♦ Comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postati din loc in loc. ♦ Loc unde se tin caii de schimb si se face schimbarea acestora. ♦ Cainii de vanatoare carora li se da drumul pentru a-i inlocui pe cei obositi de goana. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais].

DILIGENTA² s. f. trasura mare cu cai, folosita in trecut, la transportul regulat de posta si calatori pe distante lungi; postalion. (< fr. diligence)

postaLION¹ ~oane n. inv. Trasura de dimensiuni mari, inchisa, cu mai multe locuri, trasa de patru, de sase sau de opt cai, folosita in trecut (inainte de aparitia caii ferate) pentru transportul calatorilor si a postei pe distante mari; diligenta. [Sil. -li-on] /<rus. pottalon