HUTAN, -A, hutani, -e, adj., s. m. si f. (Reg.) 1. Adj. Hutanesc. ◊ Cal hutan = cal de munte foarte rezistent, raspandit in nordul Moldovei. 2. S. m. si f. Hutul. – Hut[ul] + suf. -an.

MOCANESC, -EASCA, mocanesti, adj., s. f. 1. Adj. De mocan, al mocanului, specific mocanilor, privitor la mocani. ◊ Oaie mocaneasca = varietate de oaie turcana. cal mocanesc = cal scund de munte. Porumb mocanesc = varietate de porumb cu bobul mare. 2. S. f. art. Numele unui dans popular asemanator cu hora; melodie dupa care se executa acest dans; mocanca. – Mocan + suf. -esc.

calUT s. 1. (ZOOL.) caisor, (rar) calusel. (Un ~ de munte.) 2. (IHT.) calut-de-mare (Hippocampus hippocampus) = cal-de-mare, (rar) hipocamp. 3. (ENTOM.; Locusta viridissima) cosas, (inv. si reg.) acrida, (reg.) cobilitar, cobilita, cosar, lacusta verde, (Ban.) scalus. 4. (ENTOM.; Locusta cantans) cosas, (Ban.) scalus.

potecas, potecasi, adj., s.m. 1. (adj.; despre cai) care poate sa urce potecile grele de munte, apt de urcat. 2. (s.m.; inv.) locuitor din statele graniceresti, care supravegheaza potecile, regiunile de granita aflate intre doua puncte strajuite de ostasi; granicer, plaies.

UNGHIE s. 1. (ANAT,) copita. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnata = onixis. 3. (BOT.) unghia-pasarii (Viola declinata) = (reg.) micsunele-de-munte (pl.), panselute-de-munte (pl.), trei-frati, trei-frati-patati.

bungeac (ea dift.) n., pl. inuz. uri (var. din bunciuc, adica „tui, coada de cal, planta echisetacee”. La Cdr. sirb. bucjak, faget). Nord. Muschi vegetal care formeaza frumosu covor al muntilor. Trans. Putregai gros compus din vreascuri si frunze in vagauni. – Si bugeac.

CURSA s. f. 1. drum, distanta de strabatut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelasi itinerar, dupa un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (fam.) alergatura, umblet. 4. (pl.) alergari de cai. ◊ (fig.) intrecere, competitie. 5. intrecere sportiva in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. ◊ (alp.) orice ascensiune in munti. 6. miscare, deplasare rapida a unui obiect in spatiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

APRIG, -A, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, infocat, nestapanit. De-as avea pe gandul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; inversunat. Unchiul meu era, atunci cand interesele ii erau amenintate, aprig si fara crutare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la castig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prapastios, primejdios. Se catara p-un munte stancos, inalt si aprig (NEGRUZZI).