PEDIGRIU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducator) de rasa (mai ales a unui cal de curse); document care arata originea unui astfel de animal. [Var.: pedigri, pedigree, pedigreu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

RIVIERA, riviere, s. f. Obstacol format dintr-o groapa umpluta cu apa, pe care trebuie sa-l sara, la intreceri, un atlet sau un cal de curse. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. riviere.

PADOC, padocuri, s. n. Loc ingradit intr-o pasune, rezervat pentru unele animale domestice; teren imprejmuit si amenajat in mod special, in apropierea grajdurilor, destinat intretinerii si miscarii animalelor domestice in aer liber. ♦ Spec. Loc ingradit langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom, unde sunt lasati in libertate sau plimbati caii, inainte de alergari. – Din fr., engl. paddock.

PERFORMER, -A, performeri, -e, s. m. si f. Sportiv, echipa, cal de curse care a obtinut o performanta deosebita intr-o intrecere. – Din engl. performer.

CURSIER, cursieri, s. m. (Frantuzism) Armasar, cal de curse. [Pr.: -si-er] – Din fr. coursier.

RIVIERA ~e f. sport. Obstacol format dintr-o groapa umpluta cu apa, pe care trebuie s-o treaca dintr-o saritura un atlet sau un cal de curse. [Sil. -vi-e-] /<fr. riviere

AT, ati, s. m. Armasar, cal de curse, cursier. (din tc. at = mascul de prasila; cf. alb., sb., bg. at, ngr. άτι)

CURSIER s.m. Armasar, cal de curse. [Pron. -si-er. / < fr. coursier].

alerga (-g, -at), vb. – 1. A pune pe fuga. – 2. A fugi. – 3. A recurge la..., a se folosi de... 4. A participa la o competitie de cros. – Mr. alag, megl. lag, lagari, istr. alerg? (nesigur). Origine nesigura. Probabil trebuie plecat de la lat. lēgāre „a porunci”; sensul rom. nu apare printre acceptiile cuv. lat., dar este posibil sa fi existat in lat. vorbita, datorita perfectei analogii a lui lēgāre cu mittere in celelalte sensuri. De la alēgāre, rezultatul normal *alega (cf. dialectele) ar fi suferit o propagare a lichidei, *alelga, urmata de o disimilare, ambele fenomene proprii doar dacorom. In general se presupune ca alerga reprezinta lat. *allargāre, de la largus (Puscariu 61; Candrea-Dens., 952; REW 352; Philippide, II, 539; DAR; Puscariu, Lr., 242); cf. alb. ljargoń „dau la o parte”, it. (allargare), genov. allargarse, sard. allargare „a se indeparta, a se da la o parte”. Explicatia pare inadmisibila. Semantismul este curios, mai ales daca se tine seama cu paralelismul cu alunga. Formele romanice sint toate neol. si se explica in lumina vietii maritime, ale carei circumstante nu exista in rom. S-a incercat sa se explice trecerea de la *alargare la alergare printr-o analogie cu mergere, care apartine altui tip de conjug., astfel incit nu se vede clar cum a putut influenta merge asupra lui *alarga. In sfirsit, dialectele indica o forma de baza diferita de cea care se propune. Der. alergatoare, s. f. (alergare; depanatoare, virtelnita); alergator, adj. (care alearga; activ, harnic); alergator, s. m. (stafeta, curier; cal de curse); alergator, s. n. (pasare alergatoare); alergatura, s. f. (alergare; pl. gestiuni, demersuri, interventii); alergau, s. m. (Trans., curier, mesager).

PADOC s.n. Teren ingradit in apropierea grajdului, unde se tin animalele pentru a le permite miscarea la soare si la aer. ♦ Loc langa boxa unui cal de curse; loc unde se tin caii inainte de a intra pe pista de alergari. [< engl., fr. paddock].

PERFORMER, -A s.m. si f. Sportiv, echipa, cal de curse etc. care a obtinut o performanta. [< engl. performer].

CURSIER, -A I. adj., s. f. (bicicleta) de curse. II. s. m. 1. armasar, cal de curse. 2. comisionar. III. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei salupe, pentru a trage un ax spre inainte. (< fr. coursier)

DOPA vb. tr. 1. a administra in mod fraudulos un e******t unui sportiv sau cal de curse inaintea unui concurs, a unui meci etc., pentru obtinerea unui randament superior. 2. a introduce intr-un cristal atomi de alta natura decat cei proprii, pentru a obtine materiale semiconductoare. (< fr. doper)

PADOC s. n. 1. teren ingradit in apropierea grajdului, unde se tin animalele pentru a le permite miscarea in aer liber. 2. loc langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom unde se tin caii inainte de alergari. (< fr., engl. paddock)

RIVIERA s. f. 1. curs de apa natural, mic, care se varsa intr-un alt curs de apa. ◊ vale uscata; ued. 2. obstacol reprezentat printr-o groapa de apa care trebuie sarita de un atlet sau de un cal de curse. 3. colan de diamante. (< fr. riviere)

SPRINTER, -A s. m. f. 1. sportiv care participa la o proba de sprint; alergator de viteza. 2. cal de curse pentru viteza mare si fond limitat. (< fr., engl. sprinter)

ALERGARE, alergari, s. f. Actiunea de a alerga; alergatura. ♦ (Mai ales la pl.) Proba atletica de fuga pe anumite distante. ♦ cursa de cai. – V. alerga.

ALERGATOR, -OARE, alergatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care alearga. ◊ Piatra alergatoare (si substantivat, f.) = piatra de moara care se invarteste spre a macina boabele. Pasari alergatoare (si substantivat, f.) = pasari din tarile calde, avand picioare lungi, cu care alearga foarte repede. II. S. m. si f. 1. Atlet care concureaza la probe de alergari. 2. (Rar) Curier (insarcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la razboaiele de tesut taranesti. 2. (Inv.) Parc vast, imprejmuit, in care erau tinute anumite animale si in care se organizau vanatori. – Alerga + suf. -ator.

HIPIC, -A, hipici, -ce, adj. De cai, referitor la cai, la care participa cai (de curse). – Din fr. hippique.

HIPISM s. n. Sport practicat cu cai (de curse). – Din fr. hippisme.

PARIA², pariez, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, ramasag (de obicei pe o suma de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, in special la curse de cai, angajand sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.

PARIU, pariuri, s. n. 1. Conventie prin care fiecare dintre persoanele care sustin lucruri contrare intr-o disputa se obliga sa ofere o compensatie materiala celui care se va dovedi ca are dreptate; ramasag, prinsoare. 2. Joc de noroc, in special la cursele de cai, constand dintr-o miza care da dreptul participantului castigator la o cota din totalul sumelor mizate de cei care au pierdut. – Din fr. pari.

TURF, turfuri, s. n. (Livr.) Hipodrom; p. ext. cursa de cai. – Din fr. turf.

TURFIST, turfisti, s. m. (Livr.) Persoana care frecventeaza cursele de cai (si care face pariuri). – Din fr. turfiste.

TROTA, pers. 3 troteaza, vb. I. Intranz. (Despre caii de curse) A merge la trap; a avea un trap frumos si elegant. – Din fr. trotter.

ALERGARE s. 1. cursa, (reg.) incurare, (inv.) curs. (~ de cai.) 2. v. fuga. 3. v. alergatura.

ALERGARE ~ari f. 1) v. A ALERGA. 2) Proba atletica constand din fuga pe anumite distante. ~ari de viteza. ~ari cu obstacole. 3) curse de cai. /v. a alerga

ALERGATOR¹ ~i m. 1) Sportiv care participa la probe de alergari. ~ pe distante lungi. ~ pe distante scurte. 2) cal de curse. /a alerga + suf. ~ator

HIPISM n. Sport practicat cu caii de curse; calarie. /<fr. hippisme

RELEU ~e n. 1) Dispozitiv care permite unei energii (relativ slabe) sa declanseze o energie puternica. 2) Dispozitiv care serveste la transmiterea unui semnal radioelectronic, amplificandu-l. 3) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric cu ajutorul unui semnal de comanda. 4) Grup de cai (de curse), de caini (de vanatoare), de stafete, care sunt inlocuiti prin altii in timpul unei curse. 5) Loc unde se petrece aceasta inlocuire. /<fr. relais

BOOK-MAKER s.m. Cel care se ocupa de organizarea si evidenta pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. [Pron. buc-mei-ca / < engl. book-maker].

CURSIST, -A s.m. si f. 1. cursant. 2. Amator de curse de cai. [Cf. fr. coursiste, rus. kursist].

DERBI s.n. 1. Mare cursa de cai care are loc anual la Epsom in Anglia; (p. ext.) cursa de cai speciala, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta ai carei participanti sunt de valori foarte apropiate. [Pl. -iuri. / < engl., fr. derby, cf. Derby – lord englez].

HIPIC, -A adj. Referitor la cai(i de curse) sau la cursele de cai. [Cf. fr. hippique].

RIVIERA s.f. 1. Obstacol reprezentat printr-un curs de apa care trebuie sarit de un cal la curse. 2. (Rar) Colan de diamante. [Pron. -vi-e-. / < it. riviera, fr. riviere].

TURF s.n. (Hipism) Material cu care este acoperita pista pe care se desfasoara alergarile; (p. ext.) pista; hipodrom; sport practicat cu caii de curse. [< engl., fr. turf].

VAN s.n. Trasura inchisa pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].

BARIERA s.f. 1. Inchidere a unui drum cu o bara mobila de lemn; bara cu care se face inchiderea unui drum etc.; (p. ext.) intretaierea dintre o sosea si o linie de cale ferata. 2. Linie de plecare (la cursele de cai): start. 3. Loc de intrare intr-un oras, unde odinioara se incasau taxele pe marfurile aduse spre vanzare. [Pron. -ri-e-. / < fr. barriere].

HIPISM s.n. Sport practicat cu caii (de curse); calarie. [< fr. hippisme, cf. gr. hippos – cal].

HIPODROM s.n. 1. Incinta amenajata pentru exercitii si concursuri de calarie, cum si pentru intreceri de care. 2. Camp amenajat pentru curse de cai. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. hippodrome, lat. hippodromos, cf. gr. hippos – cal, dromos – cursa].

JOCHEU s.m. calaret profesionist care calareste caii la curse si la antrenamente. [Pron. jo-cheu, var. jochei s.m. / < pl. jochei, fr., engl. jockey].

PARIU s.n. Ramasag, prinsoare. ♦ Joc de noroc la cursele de cai, constand dintr-o miza care da participantului dreptul la o cota din totalul castigurilor. [Pron. -riu, pl. -uri. / < fr. pari].

SPRINTER, -A s.m. si f. 1. Sportiv care participa la o proba de sprint; alergator de viteza. 2. cal de curse pentru viteza mare si fond limitat. [< engl., fr. sprinter].

TROTA vb. I. intr. (Echit.; despre caii de curse) A merge la trap; a avea un trap frumos. [P.i., 3 -teaza. / < fr. trotter].

TURFIST s.m. (Liv.) Cel care iubeste cursele de cai, care asista la ele. [Cf. fr. turfiste].

BARIERA s. f. 1. loc de intrare intr-un oras unde, in trecut, se incasau taxele pe marfurile aduse spre vanzare. 2. bara mobila pentru a inchide temporar trecerea peste o cale ferata sau sosea; (p. ext.) loc de intretaiere a unei cai ferate cu o sosea. 3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, caldura etc. 4. linie de plecare (la cursele de cai); start. 5. stare marcand limitele posibilitatilor fizice sau psihologice (ale unui sportiv). (< fr. barriere)

BOOKMAKER BUC-MEI-CAR/ s. m. cel care se ocupa de organizarea pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. (< engl. book-maker)

CAPISON s. n. 1. boneta de lana, din stofa groasa, cu unul sau doua colturi. 2. (constr.) aparatoare la cosul de fum. 3. harnasament de protectie a capului si gatului contra insolatiei la caii de curse. (< fr. capuchon)

CURSIST, -A s. m. f. amator de curse de cai. (< fr. coursiste)

CVADRIGA s. f. (la romani) car pe doua roti tras de patru cai, in cursele de circ si la triumfuri. (< lat. quadriga)

HIPISM s. n. sport practicat cu caii (de curse); calarie. (< fr. hippisme)

HIPODROM s. n. 1. (ant.) incinta amenajata pentru exercitii si concursuri de calarie, ca si pentru intreceri de care. 2. camp amenajat pentru curse de cai. (< fr. hippodrome)

JOCHEU s. m. calaret profesionist care calareste caii la curse si la antrenamente. (< fr., engl. jockey)

PARIU s. n. 1. ramasag, prinsoare. 2. joc de noroc la cursele de cai, constand dintr-o miza care da participantului dreptul la o cota din totalul castigurilor. (< fr. pari)

TROTA vb. intr. (despre caii de curse) a merge la trap; a avea un trap frumos. (< fr. trotter)

TURF s. n. 1. material cu care este acoperita pista pe care se desfasoara alergarile de cai; (p. ext.) pista; hipodrom. 2. sport practicat cu caii de curse; hipism; (< fr. turf)

TURFIST s. m. cel care iubeste, frecventeaza cursele de cai. (< fr. turfiste)

VAN¹ s. n. trasura inchisa pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van)

ALERGATOR, -OARE, alergatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care alearga. ◊ Piatra alergatoare (si substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor doua pietre ale morii, prin invartirea careia se macina boabele. Pasari alergatoare (si substantivat, f.) = pasari din tarile calde, avand picioare lungi cu care alearga foarte repede. 2. S. m. si f. Atlet care concureaza la probe de alergari. ♦ (Rar) Curier. ♦ cal de curse. – Din alerga + suf. -(a)tor.

antrenor m. (fr. entraineur). Cel care prepara caii p. curse. – Mai pe rom. antrenator.

cursa¹, curse, s. f. 1. Distanta parcursa regulat de un vehicul pe acelasi itinerar si conform unui orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanta. 2. Distanta parcursa de o piesa intre punctele extreme intr-o miscare rectilinie alternativa. 3. (Fam.) Drum, alergatura. 4. (Sport) Intrecere care consta in parcurgerea rapida a unei anumite distante, pe un traseu dinainte stabilit, alergand pe jos, calare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Intrecere in cadrul careia sunt programate mai multe alergari de cai. 5. (In sintagma) cursa inarmarilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat in vederea unui razboi. – Din fr. course.

CVADRIGA ~ge f. (in Roma antica) Car pe doua roti, tras de patru cai, folosit la c*r-sele de circ si la triumfuri. /<lat. quadriga

DERBI ~uri n. 1) cursa anuala de cai in varsta de trei ani. 2) Intrecere sportiva de mare importanta. /<engl., fr. derby

PADOC ~uri n. 1) Portiune de teren ingradita (intr-o pasune sau in apropierea grajdului), unde se tin vitele vara. 2) Loc imprejmuit din apropierea unui hipodrom unde sunt plimbati caii inainte de curse. /<fr., engl. paddock

DOPA vb. I. tr. A administra fraudulos unui cal inainte de curse sau unui sportiv inainte de concurs substante e*******e pentru obtinerea unui efort suplimentar in vederea castigarii probelor. [< fr. doper].

incuratura s.f. (inv. si reg.) alergare, cursa, intrecere (de cai).

alergare f. Actiunea de a alerga. Fig. Osteneala: a obtinut postu fara alergare. Pl. curse, intreceri cu caii: a te duce la alergari.

FORFET s.n. (Sport) Pierderea unui drept, ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de catre un concurent sau o echipa. ◊ A declara forfet = a nu se prezenta la o proba sportiva la care era angajat. ♦ Suma pe care proprietarul unui cal angajat intr-o cursa este obligat s-o plateasca daca nu-l lasa sa alerge. [Pl. -turi, scris si forfait. / < fr., engl. forfait].

RUSH s.n. (Sport) Efort final al unui cal pentru a castiga cursa; asalt impetuos. [Pron. ras. / < engl. rush].

ceapcin (-na), adj. – 1. (Inv.) (cal) care alearga, de curse. – 2. Rau, ticalos. – Mr. ciapcin. Tc. capkin (Cihac, II, 559; Seineanu, II, 123; Lokotsch 394; Ronzevalle 72); cf. bg. capkanin. – Der. ceapcinlic, s. f. (siretenie, rautate), din tc. capkinlik.

FORFAIT [FORFE] s. n. (sport) 1. suma pe care proprietarul unui cal angajat intr-o cursa este obligat s-o plateasca daca nu-l lasa sa alerge. 2. pierdere a unui drept ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de catre un concurent sau o echipa. 3. a declara ~ = a anunta ca nu va participa la competitia la care era angajat. (< fr. forfait, engl. forfeit)

OMNIUM s. n. 1. competitie ciclistica pe velodrom, comportand mai multe probe. 2. (hipism) cursa deschisa pentru toti caii. (< engl., fr. omnium)

RUSH RAS/ s. n. (sport) efort final al unui cal pentru a castiga cursa; asalt impetuos. (< engl. rush)

jocheu (jochei), s. m. – calaret specializat in conducerea cailor la jocurile de curse. Engl. jockey, prin intermediul fr.

BIHUNCA ~ci f. inv. Trasura usoara de curse, trasa de un singur cal. /<ucr. bihunki

FRUNTAR ~e n. 1) Element de harnasament constand dintr-o curea care trece peste fruntea calului. 2) Fasie de panza folosita pentru a lega fruntea nou-nascutilor. 3) bis. Fasie de hartie cu o inscriptie, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale

SOLDAR ~e n. Element de harnasament constand dintr-o curea, care trece peste soldul calului. /sold + suf. ~ar

CVADRIGA s.f. (La romani) Car pe doua roti tras de patru cai, intrebuintat mai ales in cursele de circ si la triumfuri. [< lat. quadriga].

CAPASTRU, capestre, s. n. Portiune de harnasament, confectionata din franghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al magarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. – Lat. capistrum.

POTOU, potouri, s. n. Punct de plecare si de sosire la alergarile de cai sau p. gener., la alte curse sportive. – Din fr. poteau.

povila, povile, s.f. (reg.) 1. curea care trece pe sub coada calului fixand saua sau hamul. 2. (in forma: pofila) funie cu care se leaga capul unui cal de picior (ca sa nu fuga).

DEROBA vb. refl. 1. a se sustrage de la ceva; a se eschiva; a-si declina raspunderea. 2. (despre cai) a refuza sa porneasca in cursa, sa sara un obstacol; a se abate de la pista. 3. (mil.) a se desprinde de inamic, a rupe contactul cu acesta. 4. (med.; despre membre) a se m**a, a slabi, a nu mai tine. (< fr. derober)

LONJA s. f. piesa mobila ajutatoare, la invatarea unor miscari acrobatice, in gimnastica, sarituri in apa etc. ◊ curea de piele, coarda pentru dresajul cailor si cainilor. (< fr. longe)

MARTINGALA s. f. 1. curea de ham care nu lasa calul sa sara in doua picioare. 2. (mar.) bara de metal fixata perpendicular sub bompres, care sustine subarbele. 3. sistem de joc bazat pe consideratii decurgand din calculul probabilitatilor, care urmareste asigurarea beneficiului prin marirea progresiva a mizei la jocurile de noroc si la cursele de trap. (< fr. martingale)

SOLDAR, soldari, s. m. curea de ham care trece peste soldul calului. – Sold + suf. -ar.

CHINGA ~gi f. 1) curea cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ A strange pe cineva in ~gi a constrange pe cineva. 2) Bara folosita pentru a uni partile componente ale unei constructii, ale unui obiect etc. ~ la capriori. 3) tehn. Banda lata care serveste la fixarea mai multor piese. [G.-D. chingii] /<lat. clinga

MARTINGALA s.f. 1. curea de la ham care nu lasa calul sa sara in doua picioare. 2. (Mar.) Bara de metal fixata sub bompres, care sustine subarbele. 3. (La jocul de carti) Pontare dubla dupa fiecare pierdere. [< fr. martingale].

spinarar, spinarare, s.n. (inv.) curea de la ham, asezata pe spinarea cailor.

GREBANAR, grebanare, s. n. curea a hamului care se trece peste greabanul calului. V. gatar. – Greaban + suf. -ar.

WALK-OVER s.n. (Sport) 1. cursa in care nu participa decat un singur cal. 2. calificare a unui sportiv, ramas singur in competitie prin neprezentarea sau eliminarea concurentilor. [Pr. uok-auvar; Abr. w.o.] (din engl., fr. walk-over)

ALERGA vb. 1. a fugi, a goni, (inv. si reg.) a cure, (reg.) a (se) incura, (Bucov.) a scopci. (calul ~.) 2. v. fugari.

FUGI vb. 1. a alerga, a goni, (inv. si reg.) a cure, (reg.) a (se) incura, (Bucov.) a scopci. (calul ~.) 2. a se cara, (fam.) a se carabani, a se matrasi, a o sterge, a o tuli. (Au ~ de la locul faptei.) 3. v. refugia. 4. v. evada. 5. v. dezerta. 6. a disparea, (pop.) a lipsi, (fig.) a o sterge. (~ din fata mea!) 7. v. feri. (~ din calea lui!) 8. v. sustrage.

MARTINGALA ~e f. 1) Piesa de harnasament, constand dintr-o curea in forma de furca, care nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2) (la navele cu panze) Bara de metal asezata sub bompres, care sustine paramele. 3) (la jocurile de carti) Miza dubla dupa fiecare pierdere. /<fr. martingale

PANA² pene f. 1) tehn. Piesa (de lemn, metal etc.) de forma unei prisme triunghiulare, folosita la detasarea sau fixarea unor obiecte. ◊ ~a capastrului franghie sau curea legata de capastru care serveste la priponirea calului. 2) Betisor cu care se strange franghia ferastraului, intinzandu-i panza; cordar. 3) Placa mica (de celuloid) cu care se pun in v******e coardele unor instrumente muzicale (chitara, balalaica etc.); plectru. 4) Lama elastica (de metal sau de lemn), folosita la unele instrumente de suflat, pentru a produce un anumit fel de sunete; ancie. 5) Bucata de slanina care se introduce in crestaturile facute intr-o bucata de carne sau in legume (in vederea prepararii). [G.-D. penei] /<lat. pinna

PRESENA ~e f. curea la ham care este trecuta pe sub cal. [Var. presen] /<sb. prsina

FAVORIT, -A adj. Iubit, preferat. // s.m. si f. 1. Cel iubit cu predilectie de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ♦ cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. // s.m. (De obicei la pl.) Barba lasata sa creasca de o parte si de alta a fetei. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].

supantecar, supantecare, s.n. (reg.) curea a hamului care trece pe sub pantecul calului.

FAVORIT, -A I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilectie de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ◊ cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. III. s. m. (pl.) barba care incadreaza figura de o parte si de alta a obrazului, lasand barbia libera; cotleti (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

WALK-OVER [Pron.: uok-ouvar] Abr.: w. o. s. n. (sport) 1. cursa in care nu participa decat un singur cal. 2. calificare a unui sportiv, ramas singur in competitie prin neprezentarea sau eliminarea concurentilor. (< engl., fr. walk-over)

ALERGARE, alergari, s. f. Actiunea de a alerga. ♦ Proba atletica de fuga pe anumite distante. ♦ cursa de intrecere organizata dupa norme precise, intre cai de rasa.

GATAR, gatare, s. n. curea lata a hamului, care se trece peste gatul calului; hamut. – Gat + suf. -ar.

PIEPTAR, pieptare, s. n. 1. Obiect de imbracaminte (de postav, de lana etc.) fara maneci, care acopera ca o vesta partea superioara a corpului; spec. cojocel scurt din blana de oaie, fara maneci, adesea ornamentat, incheiat in fata sau pe umar; bundita. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasa care acoperea pieptul si spatele luptatorilor din vechime, aparandu-i de loviturile adversarului. ♦ Bucata de piele groasa cu care scrimerii isi acopera pieptul. 3. curea lata la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.

CVADRIGA, cvadrige, s. f. Car antic pe doua roti, tras de patru cai inhamati unul langa altul, folosit de romani la cursele de circ si la triumfuri. – Din lat. quadriga.

STRUP, strupuri, s. n. curea la ham, care se fixeaza in partea posterioara a calului, sub coada. – Lat. struppus.

GATAR ~e n. curea lata de la ham care se trece peste greabanul calului, la inhamat. /gat + suf. ~ar

PIEPTAR ~e n. 1) Haina calduroasa (din blana, din postav etc.), fara maneci, care acopera pieptul si spatele. 2) pop. Piesa de lenjerie femeiasca, fara maneci, care acopera bustul. 3) pop. Sort mic care se leaga sub barbia copilului, protejandu-i pieptul in timpul mancarii; barbita. 4) inv. Piept de camasa, scrobit, care se aplica sub haina. 5) Piesa care protejeaza pieptul unui scrimer; plastron. 6) (in trecut) Obiect de metal, de zale sau de piele pe care il imbracau luptatorii in scop protector. 7) curea lata la hamuri care se trece pe sub pieptul calului. /piept + suf. ~ar

MARTINGALA, martingale, s. f. I. 1. curea de la ham in forma de furca, ce nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2. Bara de metal in forma de sulita, care se fixeaza dedesubtul bompresului la navele cu panze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constand in dublarea mizei dupa o lovitura pierduta. – Din fr. martingale.

POFIL, pofile, s. n. curea de ham sau de sa care trece pe sub coada calului. – Din scr. povi.

POSTORONCA, postoronci, s. f. (Reg.) 1. Funie, lant sau curea legate de crucea carutei si de hamuri, cu ajutorul carora calul trage vehiculul; funie sau lant care leaga leuca de caramb. 2. Epitet dat unui om de nimic, bun de spanzuratoare. – Din ucr. postoronok.

DERBI, derbiuri, s. n. 1. cursa speciala de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta si prestigiu intre doua echipe, pentru stabilirea clasamentului. – Din engl., fr. derby.

CAPASTRU, capestre, s. n. Franghie sau curea formand un fel de plasa, care se pune pe capul calului, al magarului etc. si care serveste spre a lega animalul la iesle ori spre a-l duce sau a-l mana undeva. – Lat. capistrum.

TUYAU s.m. (Hipism) cal pe care cei informati il considera ca foarte probabil castigator al unei curse. [Pron. tuio. / < fr. tuyau].

TUYAU TuIO/ s. m. cal pe care cei informati il considera ca foarte probabil castigator al unei curse. (< fr. tuyau)

FRUNTAR, fruntare, s. n. 1. Grinda principala care margineste prispa in partea de sus si pe care se sprijina grinzile secundare ale casei. 2. curea care leaga cele doua parti laterale ale capetelei si care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar.

RELEU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizeaza anumite comenzi, folosit la instalatiile automate si caracterizat prin faptul ca determina o variatie brusca, in salt, a marimii de iesire, atunci cand marimea de intrare atinge anumite valori. 2. Sistem de comunicatii in radiodifuziune si televiziune, cu statii intermediare de receptie si retransmisie. ◊ Releu de scara = automat de scara. 3. Inlocuire a cailor (in cursul drumului), a cainilor (in timpul vanatorii) sau a stafetelor (in timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau stafeta de schimb. – Din fr. relais.

TANAR ~a (tineri, tinere) 1) si substantival (despre persoane) Care inca nu este matur; neajuns la maturitate; june. ~a generatie. 2) Care exista de putin timp; aflat la inceputul existentei sau dezvoltarii. Livada ~a. cal ~. ◊ De ~ a) din tinerete; b) de timpuriu. Tineri casatoriti (sau insuratei) soti uniti de curand prin casatorie. 3) fig. Care este la inceput de cale (intr-un domeniu de activitate). ~ specialist. /<lat. tener

RELEU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comanda pentru anumite modificari ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ◊ comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. mod de inlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a cainilor in timpul vanatorii sau a stafetelor in timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau stafeta. (< fr. relais)

chinga f., pl. i (lat. clinga ild. cingla, cingula, cingulum, cingatoare; it. cinghia, cinga, pv. cenha, fr. sangle, sp. cena. V. incing). Cingatoare care leaga saua de cal. Traversa care uneste alte doua piese in timplarie. Olt. Zavor la usa. Mosie lunga, curea, sfoara: o chinga de mosie. Fig. A stringe in chingi, a stringe chingile, a nu lasa pe cineva sa faca ceia ce tu nu vrei, a-l forta sa fie supus. V. troc.

OPRITOARE ~ori f. 1) Frana rudimentara pusa la roata unui vehicul cu tractiune ani-mala. 2) Piesa de harnasament constand dintr-o funie sau curea groasa (mai rar lant), care se prinde de oiste si serveste la incetinirea mersului sau la oprirea unui vehicul tras de cai; popritoare. 3) Plasa cu care se astupa partea in forma de sac a navodului, ca sa nu iasa pestele. [G.-D. opritorii; Sil. o-pri-] /a opri + suf. ~toare

CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.

cursa¹ ~e f. 1) Drum parcurs regulat de un vehicul. 2) Vehicul care parcurge regulat acest drum (autobuz, tren). 3) Drum parcurs de un piston in cilindru intr-o miscare rectilinie alternativa. 4) la pl. Alergare de cai. 5) Proba sportiva in care mai multi concurenti parcurg o anumita distanta. 6): ~a inarmarilor militarizare intensa a industriei; pregatire de razboi. [G.-D. cursei] /<fr. course

PINTEN² ~i m. 1) Obiect de metal in forma de potcoava, prevazut cu o rotita, fixata de calcaiul incaltamintei unui calaret, cu ajutorul caruia se indeamna calul la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de obiect. 3) Proeminenta pe o piesa, care serveste ca locas de articulatie sau pentru a limita cursa altei piese. 4) Element de constructie din beton executat la un baraj pentru a-i mari rezistenta. 5) Culme care iese in afara unui ansamblu deluros sau muntos. /<sl. pentinu

ROPOT, ropote, s. n. 1. Zgomotul produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care alearga. ♦ Mersul unui cal in trap sau in galop; goana. 2. Zgomot produs de caderea precipitata a ploii sau a grindinei; ploaie torentiala de scurta durata sau grindina abundenta venita pe neasteptate. ♦ curgere repede (si zgomotoasa) a unui torent sau a valurilor in miscare. 3. Izbucnire (repetata) de aplauze; zgomotul produs de aceste aplauze. 4. Miscare saltareata (si zgomotoasa) de invartire la unele dansuri populare. – Din bg. ropot.

bulzis adv. (d. bulz). Unu alaturi de altu, vorbind de caii inhamati (spre deosebire de inaintasi): cei patru cai veneau bulzis mincind pamintu (Sadov. VR. 1911, 1, 14). A porni bulzis la atac, cot la cot. Dealurile se intind bulzis la atac, unu linga altu, paralel. Izvoru curge bulzis: curge lat pe o scindura ori pe o lespede. – Si buzis (infl. de buza).

TROIAN³ ~iana (~ieni, ~iene) ist. Care apartine Troiei sau populatiei ei; din Troia. Razboiul ~. ◊ cal ~ a) cal mare de lemn in care, conform legendei, s-au ascuns ostenii care asediau Troia pentru a patrunde in cetate si a deschide portile asediatorilor; b) dar facut unui dusman pentru a-l prinde in cursa. /Din Troian n. pr.

ZAPOR, zapoare, s. n. (Pop.) 1. Ingramadire de sloiuri de gheata care se formeaza primavara intr-un punct al unui rau, indeosebi la coturi sau pe sectiuni de curgere mai inguste, datorita careia se produc cresteri de nivel si inundatii; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau functionarea morilor de apa; apa oprita la baraj. ◊ Expr. A pune zapor = (despre cai) a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Din bg. zapor.

VERDE¹ (~zi) adj. 1) Care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbustilor, copacilor). ◊ A visa (a vedea sau a spune) cai ~zi pe pereti a-si imagina (sau a spune) lucruri neverosimile. 2) (in opozitie cu uscat) (despre plante) Care este proaspat; plin de seva. 3)(despre legume, fructe) Care inca nu s-a copt; neajuns la maturitate; necopt; crud; agurid. 4) (despre lemne) Care este taiat de curand; plin de seva inca; umed. 5) (despre piei) Care n-a fost inca prelucrat; netabacit; nedubit. 6) fig. (despre persoane) Care este bine facut; plin de puteri; voinic; viguros; puternic; robust; rezistent. /<lat. vir[i]dis

cursa s. f. 1. drum, distanta de strabatut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelasi itinerar, dupa un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (fam.) alergatura, umblet. 4. (pl.) alergari de cai. ◊ (fig.) intrecere, competitie. 5. intrecere sportiva in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. ◊ (alp.) orice ascensiune in munti. 6. miscare, deplasare rapida a unui obiect in spatiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

cursa s.f. 1. Drum, distanta de strabatut. ♦ Drum facut de un vehicul (in mod regulat) pe acelasi itinerar dupa un orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanta. 2. Unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (Fam.) Alergatura, umblet. 4. (La pl.) Alergari de cai. ♦ (Fig.) Intrecere, competitie, actiune competitiva. 5. Intrecere in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].

IUTE adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. focos, sprinten, (pop.) ortoman. (cal ~.) 3. adj. ager, agil, istet, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~in miscari.) 4. adj. sprinten, vioi, (livr.) alert. (O miscare ~.) 5. adj. v. rapid. 6. adj. grabnic, grabit, intins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (inv. si pop.) silit, silnic, (inv.) pripitor. (Un mers ~.) 7. adv. grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga cand mai ~, cand mai incet.) 8. adv. v. imediat. 9. adv. v. curand. 10. adj., adv. v. des. 11. adj. v. violent. 12. adj. v. impetuos. 13. adj. v. picant. 14. adj. intepator, picant, piperat, piscator, usturator. (Gust ~ al unei mancari.)

SCOICA, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ◊ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen. Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen. Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire. 4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze. 5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din sl. skolika.

calus n., pl. uri si e (dim. d. cal, iar genu ca la cocos-cocoase ori tap-tapuri). Partea friului care se pune in gura calului. Bucatica de lemn ori alt-ceva care se pune in gura cuiva ca sa nu poata striga ori musca (V. protap). Bucatica de lemn despicata de prins rufele pe fringhie. (Azi se face din doua bucatele care prind rufa pintr´un [!] resort). Scaun de care se sprijina coardele viorii. Cavalet. Prajina de sprijinit pusca p. a trage mai precis. Rotocol ori sul de postav fixat pe umaru drept al uniformei soldatilor ca sa n´alunece cureaua pustii cind e purtata pe umar. S. m. (ca si bumb si nasture). Un fel de nasture lungaret la tunicile cu gaitane (ale cavaleriii). – Si scalus.