PEGAS¹ ~si m. 1) (in mitologia greaca) Fiinta imaginara cu aspect de cal cu aripi. 2) fig. Simbol al inspiratiei poetice. /<fr. pegase

LIBELULA s. f. insecta din ordinul odonatelor, cu corpul lung si subtire si cu aripile stravezii; calul-d******i. (< fr. libellule)

PEGAS, pegasi, s. m. 1. cal nazdravan cu aripi, din mitologia greaca; fig. inspiratie poetica. 2. Specie de peste care traieste in Oceanul Indian, cu inotatoarele in forma de aripi, asemanatoare cu cele ale liliacului (Pegasus d***o). 3. Numele unei constelatii din emisfera boreala. [Acc. si: pegas] – Din fr. pegase.

LIBELULA s.f. Insecta din ordinul ortopterelor, cu corpul lung si subtire si cu aripile stravezii; (pop.) calul-d******i. [< fr. libellule].

GRIFON ~i m. 1) (in mitologie) Fiinta imaginara infatisand un monstru cu trup de leu, cu cap si aripi de vultur si cu urechi de cal. 2) Caine de vanatoare cu par lung si mitos. /<fr. griffon

GRIFON, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap si gheare de vultur si cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentand acest monstru. 2. Specie de caine de vanatoare cu parul aspru si latos. – Din fr. griffon.

PEGAS s.m. 1. (Mit.) cal inaripat; (fig.) simbol al inspiratiei poetilor. ◊ A incaleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de peste din Oceanul Indian cu inotatoarele in forma unor aripi. 3. Numele unei constelatii din emisfera boreala. [< fr. pegase, cf. Pegas – cal inaripat care a deschis cu o lovitura de picior izvorul muzelor de pe Helicon].

LIBELULA, libelule, s. f. (La pl.) Ordin de insecte cu corpul lung si subtire, cu capul mare si cu aripile stravezii, care traiesc de obicei pe langa ape; (si la sg.) insecta din acest ordin; calul-d******i. – Din fr. libellule.

PEGAS s. m. 1. (mit.) cal inaripat; (fig.) inspiratie poetica. 2. specie de peste din Oc. Indian cu inotatoarele in forma unor aripi. (< fr. pegase)

OISTE ~i f. 1) Bara in partea din fata a unei carute, de partile careia se inhama caii si care serveste pentru carmuire. ◊ A nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu ~ea in gard a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie data. 2) Dispozitiv cu ajutorul caruia o moara de vant e intoarsa cu aripile in bataia vantului. [Sil. o-is-] /<bulg. oiste

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.