BREAZ, -A, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pata alba in frunte sau cu o dunga alba pe bot. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaste foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Destept, istet, grozav. – Din bg. breaz.

CUNOASTE vb. 1. a pricepe, a stapani, a sti, (fam.) a vedea. (~ la perfectie mai multe meserii.) 2. a poseda, a stapani, a sti. (~ trei limbi straine.) 3. a intelege, a pricepe, a sti. (~ franceza?) 4. v. afla. 5. v. sti. 6. a (se) sti. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 7. v. recunoaste. 8. a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea. (Se ~ ca ai fost tu aici.)

STI vb. 1. a afla, a auzi, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaste. 4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (~ trei limbi straine.) 5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a gasi, a poseda. (~ eu solutia problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 9. a (se) cunoaste. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaste. 11. v. banui. 12. a-si aminti. (~ cum erai acum doi ani?)

BREAZ, -A, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pata alba in frunte sau cu o dunga alba pe bot. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaste bine (pe cineva) dupa toate apucaturile sale. 2. Fig. (Ir.) Destept, iscusit, grozav. – Bg. brjaz.

breaz, -a adj. pl. breji, breze (bg. briez, d. brieza, sirb. breza, rus. bereza, vsl. berza, mesteacan, a carui scoarta e breaza. Corespunde fonetic cu litv. berzas, germ. birke, mesteacan si lat. fraxinus, frasin [Bern. si Meyer.]. V. barz, brad). C’o pata alba din frunte pina la bot: cal breaz. Fig. Iron. Distins, ilustru: nici tu nu esti mai breaz decit el, te-ai gasit si tu mai breaz ca sa faci gura! Prov. A fi cunoscut ca un cal breaz, a fi foarte cunoscut. S.f. (dupa numele satului Breaza din Prahova). Un dans popular si melodia lui: a cinta breaza (sau ca la Breaza!). V. baltat, cacir, peag, stranut 2 si tintat.

breaz ~a (breji, breze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pata alba sau o dunga alba pe bot. ◊ A cunoaste pe cineva ca pe un cal ~ a cunoaste pe cineva foarte bine. 2) fam. Care se impune prin agerimea mintii; istet. ◊ A (nu) fi mai ~ decat altii a nu se deosebi de altii; a (nu) fi mai presus decat altii. [Monosilabic] /<bulg. breaz

abras (est) si iabras (vest), -a adj. (turc. abras, d. ar. ebres, breaz, adica „insemnat, suspect”). Patat pe supt pintece ori pe supt coada, si deci urit: cal abras. Azi. Fig. Rau, veninos, afurisit: om abras. Adv. S' a purtat abras

baltat, -a adj. (lat. balteatus, incins, adica „vargat”. V. balt). Cu pete mari albe pe trup: cal baltat. Multicolor si fara gust: imbracaminte baltata. Fig. Iron. Amestecat, neomogen: societate baltata. Motat, breaz, distins in rau: nu fi asa de baltat! V. breaz si peag.