TALAN, talani, s. m. (Pop.) 1. (Med.) Dalac. 2. Termen depreciativ pentru un cal batran si slab; gloaba. – Din tc. talan.

bijoc, s.m.; bijoaca, s.f. (reg.) martoaga, cal batran, slab.

cioroabla, cioroable, s.f. (reg.) cal batran si slab; martoaga.

cosoroaba, cosoroabe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre barnele asezate orizontal deasupra peretilor casei in lungul acoperisului, pentru a sustine capriorii. 2. femeie groasa si diforma. 3. cal batran si neputincios.

jupitura, jupituri, s.f. (reg.) 1. jupuitura, belitura, cojitura. 2. cal batran si neputincios. 3. frecatura a pielii, julitura.

porloava, porloave, s.f. (reg.) 1. cal batran; martoaga, gloaba. 2. femeie batrana.

roajba, roajbe, s.f. (reg.) 1. lucru vechi, uzat, rabla. 2. cal batran, slab, gloaba.

scoiba, scoibe, s.f. (reg.) 1. cal batran, slab si neputincios. 2. femeie batrana si slaba. 3. coaja verde de nuca; coaja de dovleac fiert (hrana pentru porci).

GHIJOAGA, ghijoage, s. f. (Reg.) cal batran si slab; martoaga. – Probabil contaminare intre ghiuj si martoaga.

DARLOAGA ~ge f. pop. cal batran, slab si neputincios; martoaga; gloaba. [Sil. -loa-ga] /Orig. nec.

GLOABA ~e f. 1) cal (batran) slab si fara putere; martoaga. 2) inv. Amenda platita de persoana care savarsea un delict sau o crima. /<sl. globa

RAPCIUGA f. 1) Boala contagioasa a unor animale (cai, magari, catari etc.), transmisibila si omului, care se manifesta prin ulceratii, mai ales pe mucoasa nazala; morva. 2) fig. Animal (mai ales cal) batran si fara putere; martoaga; gloaba. /Orig. nec.

TALAN ~i m. pop. 1) Boala contagioasa a animalelor (transmisibila si omului) caracterizata prin abcese pulmonare gastrointestinale si prin simptome de colaps; dalac; antrax. 2) fam. cal batran si slab; gloaba; martoaga. /Orig. nec.

hoiob, -a, s.m. si f. (reg.) cal (iapa) batran(a) si slab(a); harzob, ciorop, martoaga, bijog.

GLOABA, gloabe, s. f. 1. cal slab, prapadit (si batran); martoaga. 2. Amenda care se aplica cuiva ca urmare a savarsirii unor delicte sau crime. ♦ Taxa care se platea in trecut in scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa.

pielhoaca s.f. (reg.) 1. piele mare de animal. 2. (deprec.) vita sau cal foarte slab. 3. (deprec.; fig.) femeie batrana; hoasca.

RAPCIUGA s. f. 1. Boala contagioasa (la cai), caracterizata prin ulceratii pe mucoasa nazala, respiratie grea etc.; morva. 2. Epitet dat unui animal slab, neingrijit, bolnav, batran. – Et. nec.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.