SETER, seteri, s. m. Rasa de caini de vanatoare si de paza cu par lung si ondulat si cu urechi mari, clapauge. Seter irlandez. [Scris si: setter] – Din engl., fr. setter.

ARETA, pers. 3 areta, vb. I. Intranz. (Despre caini de vanatoare) A ramane pe loc imediat ce zareste sau simte vanatul. – Din fr. arreter.

POANTER, poanteri, s. m. Rasa de caini de vanatoare cu talie inalta, picioare lungi, urechile plecate si parul scurt si neted; prepelicar de rasa engleza; brac englez. [Scris si: pointer] – Din fr., engl. pointer.

PREPELICAR, prepelicari, s. m. Rasa de caini de vanatoare de talie mare, cu urechile lasate in jos, folosita pentru vanatul mic; brac¹. – Prepelita + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.

COCHER, cocheri, s. m. Rasa de caini de vanatoare cu parul lung si cu urechile mari, lasate in jos; caine care face parte din aceasta rasa. [Scris si: cocker] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.

BASET ~ti m. 1) Specie de caini de vanatoare, cu corpul lung si cu picioarele scurte, folosit pentru a scoate vulpile sau bursucii din vizuina. 2) caine din aceasta specie. /<fr. basset

BOLDEI ~ m. 1) Specie de caini de vanatoare cu corpul lung si cu picioarele scurte, folosit pentru a scoate vulpile sau bursucii din vizuina; baset. 2) caine din aceasta specie. [Sil. bol-dei] /bold + suf. ~ei

COCHER ĩ m. Rasa de caini de vanatoare cu parul lung si cu urechile lasate in jos. /<engl., fr. cocker

COPOI ~ m. 1) Rasa de caini de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros. 2) caine din aceasta rasa. 3) caine politist folosit la urmarirea infractorilor. 4) depr. Agent de politie. /ung. kopo

POANTER ĩ m. 1) Rasa de caini de vanatoare de talie mare, cu urechile lasate in jos, cu parul scurt si neted; prepelicar englezesc. 2) caine din aceasta rasa. /<fr., engl. pointer

COCKER s.m. Rasa de caini de vanatoare cu parul si cu urechile foarte lungi. [Scris si cocher. / < engl. cocker].

POANTER s.m. Rasa de caini de vanatoare cu talie inalta, picioare lungi, urechile aplecate si parul scurt si neted. [Scris si pointer, pron. poan-. / < fr. , engl. pointer].

LABRADOR² s. m. 1. rasa de rate de talie mica, cu penajul negru si carnea fina. 2. rasa de caini de vanatoare cu parul scurt, robusti, buni inotatori. (< fr. labrador)

POANTER POAN-/ s. m. rasa de caini de vanatoare de talie inalta, cu picioare lungi, urechi aplecate si parul scurt si neted. (< fr., engl. pointer)

BASET, baseti, s. m. caine de vanatoare cu corpul lunguiet, cu labele scurte, cu urechile lungi, cu pete rosietice sau negre pe corp, folosit pentru scoaterea din vizuina a vulpilor si a bursucilor. – Din fr. basset.

BRAC¹, braci, s. m. caine de vanatoare cu parul scurt si cu urechile mari si blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

GRIFON, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap si gheare de vultur si cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentand acest monstru. 2. Specie de caine de vanatoare cu parul aspru si latos. – Din fr. griffon.

PONTA³, pers. 3 ponteaza, vb. I. Intranz. (Despre cainii de vanatoare) A se opri in loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a atinti vanatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a atinti animalul urmarit. [Var.: (rar) poanta vb. I.] – Din fr. pointer.

APORTA, pers. 3 aporteaza, vb. I. Tranz. (Despre cainii de vanatoare) A aduce vanatul impuscat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporter.

ARET s. n. (In sintagma) caine de aret = caine de vanatoare dresat sa se opreasca atunci cand simte sau zareste vanatul. – Din fr. arret.

PIL interj. Strigat cu care vanatorii indeamna cainele sa se arunce asupra vanatului. – Din fr. pille.

OGAR, ogari, s. m. caine de vanatoare cu botul lung, cu corpul inalt, subtire si zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fuga. ◊ Expr. Nici caine, nici ogar, se spune despre cel care nu apartine in mod clar unei specii sau unei grupari, unei tagme, care se gaseste intr-o pozitie (sociala, profesionala etc.) confuza. (Slab) ca un ogar = foarte slab (si lipsit de vlaga). – Din magh. agar.

LEVRIER, levrieri, s. m. caine de vanatoare cu pantecele supt si cu picioarele inalte si puternice, foarte rapid, specializat in vanarea iepurelui. [Pr.: -vri-er] – Din fr. levrier.

LIMIER, limieri, s. m. caine de vanatoare care adulmeca si abate vanatul in directia dorita de vanatori; copoi. [Pr.: -mi-er] – Din fr. limier.

COPOI, copoi, s. m. 1. caine de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros; ogar, prepelicar, capau. ♦ caine politist folosit in urmarit. 2. (Arg.) Nume dat agentilor de politie. – Cf. magh. kopo.

POANTER s. (ZOOL.) brac englez. (~ este un caine de vanatoare.)

PREPELICAR s. (ZOOL.) brac, (Transilv.) visla. (~ul este un caine de vanatoare.)

A CHEFNI pers. 3 ~este intranz. (despre cainii de vanatoare) A latra sacadat si agitat urmarind vanatul. /Onomat.

GRIFON ~i m. 1) (in mitologie) Fiinta imaginara infatisand un monstru cu trup de leu, cu cap si aripi de vultur si cu urechi de cal. 2) caine de vanatoare cu par lung si mitos. /<fr. griffon

LIMIER ~i m. caine de vanatoare care adulmeca si abate vanatul; copoi. /<fr. limier

OGAR ~i m. caine de vanatoare cu botul lung, cu corpul suplu, inalt si iute la fuga. /<ung. agar

PIL interj. (se foloseste ca adresare catre un caine de vanatoare pentru a-l asmuti asupra vanatului). /<fr. pille

PREPELICAR ~i m. caine de vanatoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosit, mai ales, la vanat prepelite, potarnichi si alte pasari; brac. /prepelita + suf. ~ar

RELEU ~e n. 1) Dispozitiv care permite unei energii (relativ slabe) sa declanseze o energie puternica. 2) Dispozitiv care serveste la transmiterea unui semnal radioelectronic, amplificandu-l. 3) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric cu ajutorul unui semnal de comanda. 4) Grup de cai (de curse), de caini (de vanatoare), de stafete, care sunt inlocuiti prin altii in timpul unei curse. 5) Loc unde se petrece aceasta inlocuire. /<fr. relais

SETER ~i m. Rasa de caini (de vanatoare), cu par lung si ondulat, cu capul alungit si cu urechi mari, clapauge. /<engl., fr. setter

ARET s.n. Pozitie a unui caine de vanatoare cand simte sau vede vanatul. [< fr. arret].

CINOPEDIE s.f. Cresterea cainilor de vanatoare. [Gen. -iei. / < fr. cynopedie, cf. gr. kyon – caine, paideia – crestere].

GRIFON s.m. 1. Monstru inchipuit cu trup de leu inaripat si cu cap si gheare de vultur. ♦ Motiv decorativ care reprezinta un astfel de monstru. 2. Specie de caine de vanatoare cu parul latos. 3. Gura de izvor (de apa minerala). [< fr. griffon, it. grifone].

PICHER s.m. 1. Conducator al lucrarilor de intretinere a unei cai ferate, a unei sosele. 2. Valet calare care conducea cainii la vanatoare. [Cf. fr. piqueur < pique – sulita].

SETTER s.m. caine de vanatoare si de paza, cu urechi mari cazute si cu par lung, formand franjuri pe coaste; prepelicar. [< engl., fr. setter].

BASET s.m. Specie de caine de vanatoare cu corpul lunguiet si labele scurte, cu pete rosietice sau negre, specializat in scoaterea din vizuina a vulpilor si a bursucilor. [< fr. basset].

BRAC s.m. caine de vanatoare cu parul scurt si cu urechile mari si blegi; prepelicar. [< fr. braque, cf. germ. Bracke].

corciag, corciegi, s.m. (reg., inv.) un fel de caine de vanatoare.

LEVRIER s.m. caine de vanatoare cu pantecele supt si picioare inalte si puternice. [< fr. levrier].

LIMIER s.m. caine de vanatoare care adulmeca si abate vanatul; copoi. [Pron. -mi-er. / < fr. limier].

RELEU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comanda pentru anumite modificari (inchiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ♦ Comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postati din loc in loc. ♦ Loc unde se tin caii de schimb si se face schimbarea acestora. ♦ cainii de vanatoare carora li se da drumul pentru a-i inlocui pe cei obositi de goana. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais].

APORTOR s.m. caine de vanatoare care aduce vanatul. (< fr. apporteur)

ARET s. n. pozitie a unui caine de vanatoare cand simte sau vede vanatul. ♦ caine de ~ = caine de vanatoare dresat pentru a aduce vanatul doborat. (< fr. arret)

BASET s. m. 1. caine de vanatoare cu corpul alungit si labele scurte, cu pete rosietice sau negre. 2. rasa franceza de gaini cu picioare foarte scurte. (< fr. basset)

BEAGLE [BIGL] s. m. caine de vanatoare de rasa engleza, mic, robust, curajos, cu urechile lungi, plate. (< engl. beagle)

BRAC¹ s. m. caine de vanatoare cu parul scurt si urechile mari si blege; prepelicar. (< fr. braque, germ. Bracke)

CHETA² s. f. 1. actiune prin care un gonaci abate vanatul pentru a fi haituit. 2. actiune a unui caine de vanatoare care bate campul pentru a descoperi dara vanatului. (< fr. quete)

CINOPEDIE s. f. cresterea cainilor de vanatoare. (< fr. cynopedie)

COCHER s. m. caine de vanatoare cu parul lung si urechile mari, lasate in jos. (< engl. cocker)

GRIFON s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu inaripat, cu cap si gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 2. pasare rapitoare din tarile calde, mare, asemanatoare vulturului, cu corpul aproape plesuv si gatul imbracat intr-un guler de pene. 3. specie de caine de vanatoare cu par lung si aspru, cu barba si mustati bogate. (< fr. griffon)

LEVRIER s. m. caine de vanatoare cu pantecele supt si picioare inalte si puternice, rapid, specializat in vanarea iepurelui. (< fr. levrier)

LIMIER s. m. caine de vanatoare care adulmeca si abate vanatul; copoi. (< fr. limier)

RETRIEVER RI-TRI-VAR/ s. m. caine de vanatoare de rasa engleza, dresat pentru a descoperi si a aduce vanatul. (< engl., fr. retriever)

SETER s. m. caine de vanatoare si de paza, cu urechi mari, cazute si cu par lung si ondulat; prepelicar. (< engl., fr. setter)

SPANIEL s. m. caine de vanatoare care starneste vanatul fara a face aret. (< germ. Spaniel, fr., engl. spaniel)

TECKEL s. m. caine de vanatoare cu corpul alungit si picioarele scurte, cu parul scurt sau lung si aspru, excelent vanator de vizuina; soricar. (< germ. Teckel, fr. teckel)

MANATOR, -OARE, manatori, -oare, s. m. si f. Persoana care mana vitele; cioban care da oile la strunga; strungar. ◊ (Adjectival) caine manator = caine de vanatoare care adulmeca si urmareste vanatul. – Din mana + suf. -(a)tor.

BASET, baseti, s. m. caine de vanatoare cu capul, urechile si corpul lungarete, cu labele scurte, cu pete rosietice sau negre pe corp, folosit pentru scoaterea din vizuina a vulpilor si bursucilor. – Fr. basset.

BRAC¹, braci, s. m. caine de vanatoare cu parul scurt si cu urechile mari si blegi; prepelicar. – Fr. braque.

CHIAU interj. Cuvant care imita chefnitul cainilor (de vanatoare).

RELEU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizeaza anumite comenzi, folosit la instalatiile automate si caracterizat prin faptul ca determina o variatie brusca, in salt, a marimii de iesire, atunci cand marimea de intrare atinge anumite valori. 2. Sistem de comunicatii in radiodifuziune si televiziune, cu statii intermediare de receptie si retransmisie. ◊ Releu de scara = automat de scara. 3. Inlocuire a cailor (in cursul drumului), a cainilor (in timpul vanatorii) sau a stafetelor (in timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau stafeta de schimb. – Din fr. relais.

BARBET ~ti m. 1) Specie de caini asemanatoare cu prepelicarul, dresata special pentru vanatoarea de balta. 2) caine apartinand acestei specii. /<fr. barbet

CANIS m. 1) Rasa de caini cu parul cret, folosita mai ales la vanatoarea pe balta. 2) caine din aceasta rasa. /<fr. caniche

RELEU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comanda pentru anumite modificari ale unui sistem tehnic, actionat de variatia unor marimi caracteristice (temperatura, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificand) semnalele receptionate. ◊ comunicatie intre mai multe locuri, facuta cu ajutorul unor statii intermediare de receptie si de retransmisie. 3. mod de inlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a cainilor in timpul vanatorii sau a stafetelor in timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau stafeta. (< fr. relais)

GOANA, goane, s. f. 1. Deplasare cu pasi mari si repezi; urmarire in fuga. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goana sau a lua (pe cineva) la goana = a goni; a fugari. ♦ Viteza mare cu care se deplaseaza un vehicul; graba mare cu care se deplaseaza o fiinta. 2. vanatoare (cu gonaci si caini); haita. 3. (Rar) Prigoana, persecutie. 4. (Pop.) Imperechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

HAITA, haite, s. f. 1. Grup de caini, de lupi etc. care umbla impreuna (dupa prada). ♦ Fig. Banda (de raufacatori). 2. (Inv.) vanatoare (cu gonaci si caini); goana. 3. (Reg.) Catea (rea); p. ext. caine (rau). ♦ Epitet dat unei femei rele sau d********e. – Din magh. hajto.

APORT interj. Strigat folosit mai ales la vanatoare pentru a indemna un caine sa aduca vanatul doborat. [< fr. apporte < apporter – a aduce].

DOG s.m. caine mare de paza (si de vanatoare), cu parul scurt si lins, cu urechile lasate in jos si cu botul turtit. [< fr. dogue, cf. engl. (watch-)dog].

TERIER ~i m. 1) Rasa de caini de talie mica, cu botul patrat, folositi la vanatoarea unor animale care traiesc in vizuini. 2) caine din aceasta rasa. [Sil. -ri-er] /<fr. terrier

BARBET s.m. caine prepelicar, cu parul cret, specializat in vanatoare de balta. [< fr. barbet].

haitas, haitase, s.n. (reg.) 1. vanatoare cu oameni multi (gonaci) si cu caini. 2. banii primiti de padurari pentru vitele aflate in locuri oprite. 3. zagaz de apa; hait, baraj. 4. partea aplecata a acoperisului unei case. 5. gonaci, haitar.

BARBET s. m. caine prepelicar, cu parul cret, specializat in vanatoarea de balta. (< fr. barbet)

CHOW-CHOW [tʃau] s. m. (ZOOT.) Rasa de ciini de sanie, de paza, de vinatoare, actualmente de companie, de origine asiatica, robusta (c. 46-53 cm si 18-25 kg), cu capul lat si plat, limba violet-inchis, spate puternic, piept lat si adinc, par abundent, aspru, negru-intens, rosu, aramiu, gri-albastrui, crem sau alb.

CINEGETIC, -A adj. (Liv.) De vanatoare, vanatoresc. [< fr. cynegetique, cf. gr. kynegetikos < kyon – caine, agein – a conduce].

CANICULTURA s. f. Ramura a zootehniei care se ocupa cu studiul cresterii si dresajului cainilor in scopul folosirii lor la diferite servicii (paza, vanatoare, transporturi etc.) – Din fr. caniculture.

BARZOI s. m. caine rusesc cu silueta gratioasa si zvelta, folosit la vanatoare si agrement. (<rus. barzoi)

BARBET s. m. caine prepelicar cu parul lanos si cret, specializat in vanatoarea de balta. – Fr. barbet.

FOXTERIER, foxterieri, s. m. Rasa de caini de casa, rezistenti si iuti, cu urechi scurte, cu picioare drepte, buni vanatori de animale mici care traiesc in vizuini; fox. [Pr.: -ri-er] – Din fr. foxterrier.

caine ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis