HINGHER, hingheri, s. m. Persoana, in slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupa cu prinderea cainilor vagabonzi; hoher (1). [Var.: (inv.) hengher s. m.] – Din sas. hoenger (= germ. Henker).

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig fixat de o coada de lemn, cu care se trag afara din apa pestii mari. – Et. nec.

ECARISAJ s. n. 1. Operatie de tratare si de prelucrare a cadavrelor de animale si a resturilor de la abatoare in vederea transformarii lor in produse furajere sau industriale (faina de oase, de sange, clei etc.) ♦ Intreprindere care executa aceasta operatie. ♦ Operatie de strangere a cadavrelor de animale. 2. Actiune de starpire a cainilor vagabonzi. – Din. fr. equarrissage.

ECARISAJ ~e n. 1) Strangerea si prelucrarea cadavrelor de animale si a resturilor de la abatoare in scopul transformarii lor in produse industriale sau furajere. 2) Starpire a cainilor vagabonzi. /<fr. equarrissage

HINGHER ~i m. Lucrator din serviciul de ecarisaj, care se ocupa cu prinderea cainilor vagabonzi. /<sas. hoenger

ZBILT ~uri n. 1) Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2) Instrument special, care consta dintr-un carlig sau o plasa fixata la capatul unui bat, folosit la scoaterea pestilor mari din apa. /Orig. nec.

ECARISAJ s.n. Actiunea de strangere a cadavrelor de animale; (spec.) actiunea de starpire a cainilor vagabonzi. ♦ Prelucrarea cadavrelor de animale si a deseurilor de la abatoare. [< fr. equarrissage].

ECARISAJ s. n. 1. strangere a cadavrelor de animale; starpire a cainilor vagabonzi. 2. operatie de tratare si de prelucrare a cadavrelor de animale si a deseurilor de la abatoare. ◊ intreprindere care executa aceasta operatie. (< fr. equarrissage)

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig special fixat de o coada de lemn, cu care se apuca si se trag afara din apa pestii mari, dupa ce au fost prinsi.

HOINAR ~a (~i, ~e) si substantival (despre fiinte) Care umbla mult si fara rost; vagabond. Un caine ~. /oina + suf. ~ar

HARBAR, -A, harbari, -e, adj. (Fam.; despre caini) Fara stapan; de pripas. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Fara capatai, hoinar, vagabond, harbaret. – Harb + suf. -ar.