DINGO s. m. invar. Specie de caine salbatic din Australia. (Canis dingo) – Din fr. dingo.

DINGO m. 1) Soi de caine salbatic care nu latra, cu blana roscata, raspandit in Australia. 2) Caine din acest soi. /<fr. dingo

FENEC s.m. Specie de caine salbatic din Africa, de talie mica si cu urechile foarte mari, asemanator cu vulpea. [< fr. fennec].

DINGO s. m. inv. caine salbatic de talie mare din Australia. (< fr., engl. dingo)

DOL² s. m. caine salbatic asiatic, asemanator cu lupul. (< engl. doll)

FENEC s. m. caine salbatic din Sahara si Pen. Arabica, de talie mica si cu urechile foarte mari; vulpea desertului. (< fr. fennec)

DOL s.m. caine salbatic asiatic, asemanator cu lupul. [< engl. doll].

DINGO s.m. caine salbatic din Australia. [< fr. dingo].

CAPCAUN, capcauni, s. m. Fiinta fabuloasa din mitologia populara romaneasca, inchipuita cu trup de om si cu cap de caine, uneori cu doua capete si cu doua guri, despre care se spune ca manca oameni. ♦ Epitet dat unui om rau, crud, salbatic. Cap¹ + caine (dupa ngr. kinokefalos).

CATEL ~i m. 1) Pui de caine. ◊ Cu ~ (si) cu purcel cu toti ai casei; cu toate catrafusele. 2) Pui de animal salbatic asemanator cainelui. 3): ~ de usturoi fiecare dintre bucatelele de usturoi care formeaza capatana. /<lat. cattellus

CATELANDRU ~i m. 1) Catel de cateva luni. 2) Pui mare de animal salbatic (asemanator cainelui). /catel + suf. ~andru

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. (Fam.) Cu catel, cu purcel = cu intreaga familie si cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule. 3. Compuse: (Zool.) catelul-pamantului = orbet; catel-de-mare = corosbina; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

CATELANDRU, catelandri, s. m. Catel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale salbatice (asemanatoare cu cainele); catelan. – Catel + suf. -andru.

tanc, tanci, s.m. (pop. si fam.) 1. copilas, baietas. 2. pui de animal (salbatic sau de caine). 3. popandau. 4. orbete.

CAPCAUN, capcauni, s. m. Fiinta din mitologia populara inchipuita ca un mancator de oameni. ♦ Fig. Epitet dat unui om rau, crud, salbatic. Din cap¹ + caine (dupa gr. kinokefalos).

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. Cu catel, cu purcel = cu toata familia si cu intreg avutul. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule, dispus sa faca orice. 3. Compuse: catelul-pamantului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozatoarelor, care traiesc sub pamant; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

CATELANDRU, catelandri, s. m. Catel mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale salbatice (asemanatoare cu cainele). – Din catel + suf. -andru.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.

scheamat, scheamate, s.n. (reg.) 1. grup de sunete caracteristice, prin care cainele anunta apropierea unui animal salbatic. 2. grup de sunete prin care unele pasari anunta apropierea unui pericol.

JIGODIE ~i f. 1) Boala infectioasa a cainilor tineri, de cele mai multe ori letala, manifestata prin atrofia muschilor si tulburari generale. 2) pop. fam. caine jigarit, care trezeste mila si repulsie; javra; jigaraie; potaie; cotarla. 3) fam. Animal salbatic (fioros); dihanie; jivina; jiganie; lighioana. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora

PATRUNJEL s. (BOT.) 1. (Petroselinum hortense) (reg.) gagaut, patlagele (pl.), patrunjica, petersil. 2. patrunjel-cainesc (Aethusa cynapium) = patrunjelul-cainelui, (reg.) bucinis, patrunjica, cucuta-mica; patrunjel-de-camp (Pimpinella saxifraga si major) = patrunjel-salbatic, (rar) pimpinela, (reg.) petrinjelas, buruiana-saraciei, radacina-saraciei; patrunjel-salbatic (Pimpinella saxifraga si major) = patrunjel-de-camp, (rar) pimpinela, (reg.) petrinjelas, buruiana-saraciei, radacina-saraciei; patrunjelul-cainelui. (Acthusa cynapium) = patrunjel-cainesc, (reg.) bucinis, patrunjica, cucuta-mica.

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.