jeauca s.f. (reg.) caine rau.

HAITA, haite, s. f. 1. Grup de caini, de lupi etc. care umbla impreuna (dupa prada). ♦ Fig. Banda (de raufacatori). 2. (Inv.) Vanatoare (cu gonaci si caini); goana. 3. (Reg.) Catea (rea); p. ext. caine (rau). ♦ Epitet dat unei femei rele sau d********e. – Din magh. hajto.

rauL caineLUI, rau, afl. stg. al Vedei, pe terit. com. Buzescu (jud. Teleorman); 84 km. Izv. din N. C. Gavanu-Burdea, din arealul com. Silistea Noua.

CATEA ~ele f. 1) Femela cainelui. 2) fig. Femeie rea; femeie d********a. [Art. cateaua; G.-D. catelei] /<lat. cattella

TURB ~i m. pop. fam. caine cu narav rau. /v. a turba

CAPCAUN, capcauni, s. m. Fiinta fabuloasa din mitologia populara romaneasca, inchipuita cu trup de om si cu cap de caine, uneori cu doua capete si cu doua guri, despre care se spune ca manca oameni. ♦ Epitet dat unui om rau, crud, salbatic. Cap¹ + caine (dupa ngr. kinokefalos).

parihla, parihle, s.f. (reg.) 1. caine fara stapan. 2. om rau.

CATEA, catele, s. f. 1. Femela cainelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Catea de vreme = vreme rea, cumplita. 3. Fig. (Arg.) Mitraliera. – Lat. catella.

CAPCAUN ~i m. 1) folc. Fiinta fabuloasa mitologica despre care se crede ca mananca oameni. 2) fig. Om crud, rau; om fara suflet. /cap + caine

CAPCAUN, capcauni, s. m. Fiinta din mitologia populara inchipuita ca un mancator de oameni. ♦ Fig. Epitet dat unui om rau, crud, salbatic. Din cap¹ + caine (dupa gr. kinokefalos).

INCAINA, incainez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rau, cainos. ♦ A se incapatana. – In + caine.

pahai, pahaie, s.m. f. si n. (reg.) 1. (s.n.) miros. 2. (s.m. si f.) caine jigarit, javra. 3. (s.f.) om rau, urat, prost sau batran; om netrebnic, de nimic.

CATEA, catele, s. f. 1. Femela cainelui. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. ◊ Expr. Catea de vreme = vreme rea. 3. Fig. (Argotic) Mitraliera. – Lat. catella.

PACINO, Al (pe numele adevarat Pacino Alfred James) (n. 1940), actor si regizor american de film. Roluri in drame si filme de actiune, cele mai multe fiind expresia unei sfasieri interioare intre bine si rau („Nasul”, „Serpico”, „Dupa-amiaza de caine”, „”Dreptate pentru toti„, ”Autor! Autor!„, ”Pact cu diavolul„, ”Un om, un rege„). A debutat ca regizor cu filmul ”In cautarea lui Richard„, in care a fost si actor si producator. Premiul Oscar: 1992 (”Parfum de femeie„).

PAHAIE, pahai, s. f. (Depr.) caine; p. ext. termen depreciativ pentru un om rau.

ALBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguiet, facut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covata, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rau (pe cineva). 2. Portiune a unei vai, acoperita permanent sau temporar cu apa; matca. – Lat. alvea.

caineSC, -EASCA, cainesti, adj. 1. Care apartine cainilor, privitor la caini. ◊ (Pop.) Dinte cainesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestarile cuiva) rau, dusmanos, hain; (despre vreme, situatii, imprejurari) vrajmas omului, greu de suportat; aspru, cainos. – caine + suf. -esc.

CAINOS, -OASA, cainosi, -oase, adj. (Despre oameni si despre manifestarile lor) Crud, rau, hain. ♦ (Despre vreme) Vrajmas omului, greu de suportat; aspru, cainesc. – caine + suf. -os.

CAINOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care este rau la inima; fara suflet; hain; crud. 2) (despre timp) Care este greu de suportat; aspru. /caine + suf. ~os

CERBER, (2) cerberi, s. m. 1. (In mitologia greaca) Animal fabulos, imaginat ca un caine cu trei capete, care statea la portile infernului si pazea intrarea. 2. Fig. (Livresc) Paznic rau, crud. – Fr. cerbere (lat. lit. cerberus).

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

ALBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguiet, facut din scandura sau dintr-un trunchi despicat in doua si scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de caini) = a insulta in mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adancitura in scoarta pamantului, prin care curge o apa; matca. – Lat. alveus „adancitura, albie de rau”.

BRANZA f. Produs alimentar, preparat din lapte coagulat separat de zer prin scurgere. ~ de vaca. ◊ A nu face nici o ~ a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic; a nu valora nimic. A alege ~a (sau urda) de zer a separa binele de rau. A strica ~a (cu cineva) a rupe relatiile, a se certa (cu cineva). A nu face ~ cu cineva a nu putea ajunge la vreo intelegere cu cineva. ~ buna in burduf de caine se spune despre o persoana care poseda multe calitati, dar nu le foloseste in scopuri bune. Frate, frate, dar ~a-i cu (sau pe) bani in chestiuni de afaceri nu se tine cont de relatiile de rudenie sau de prietenie. Zgarie-~ om zgarcit. [G.-D. branzei] /Orig. nec.

caine ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis