CIOBANESC, -EASCA, ciobanesti, adj. Care apartine ciobanului, privitor la cioban, specific ciobanului. ◊ Caine ciobanesc = rasa de caine mare si puternic, folosita de obicei pentru paza turmelor si a stanii. – Cioban +suf. -esc.

medelean, medeleni, s.m. (reg.) 1. caine mare. 2. om inalt si bine facut, om zdravan; zdrahon. 3. fecior de 18 ani; magadan.

mosoc, mosoci, s.m. (reg.) caine mare ciobanesc.

navod, navozi, s.m. (reg.) caine mare; zavod.

tutulan, tutulani, s.m. (reg.) caine mare.

DOG s. m. caine mare de paza, puternic, cu parul scurt si lins, stralucitor, cu urechile drepte, ascutite si cu botul si fruntea curbate. (< fr. dogue, engl. dog)

MEDELEAN, -A, medeleni, -e, adj. (Reg., despre animale) Foarte mare si puternic; urias. – Ucr. medeljan „caine mare”.

BERNARDIN¹, bernardini, s. m. caine mare, cu parul lung, de culoare alba cu pete roscate, originar din Elvetia, dresat pentru gasirea persoanelor ratacite in munti; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner.

ZABLAU², zablai, s. m. (Reg.) 1. Flacau zdravan; vlajgan. 2. caine mare (ciobanesc); zavod². – Din magh. zabalo.

ZAVOD², zavozi, s. m. caine mare (ciobanesc); dulau. – Et. nec.

MEDELEAN, medeleni, s. m. (Reg.) caine mare. – Din ucr. medeljan.

DULAU, dulai, s. m. caine mare (si latos); zavod. – Din pol. dolow.

caine s. 1. (ZOOL.; Canis familiaris) (rar) latrator. 2. (ENTOM.) cainele-babei = (reg.) molie, mata-popii. (~ este larva unor fluturi de noapte.) 3. (ASTRON.) cainele-mare = (pop.) dulaul (art.); cainele-mic = (pop.) catelul (art.).

DULAUL s. art. v. cainele-mare.

cainele-mare (astron.) s. pr. m.

BRAC¹ ~ci m. Rasa de caini mari, cu urechile lasate in jos si cu parul scurt, folositi, mai ales, la vanatul de prepelite si de potarnichi; prepelicar. 2) caine din aceasta rasa. /<fr. braque

DULAU ~i m. caine mare; zavod. [Sil. du-lau] /<pol. dolaw

SAINT-BERNARD [pr.: sen-bernar] m. 1) Rasa de caini mari, cu par lung de culoare alba cu pete roscate, dresata pentru gasirea persoanelor ratacite in munti.2) caine din aceasta rasa; bernardin. /<fr. saint-bernard

ZAVOD ~zi m. pop. caine mare (ciobanesc); dulau. /Orig. nec.

BERNARDIN s.m. caine mare, de culoare alba cu pete rosii, originar din Alpii elvetieni, folosit mai ales pentru a descoperi drumetii rataciti (iarna) in munti. [< germ. Bernhardiner].

DOG s.m. caine mare de paza (si de vanatoare), cu parul scurt si lins, cu urechile lasate in jos si cu botul turtit. [< fr. dogue, cf. engl. (watch-)dog].

BERNARDIN, bernardini, s. m. caine mare de culoare alba cu pete roscate, cu parul lung si ondulat, originar din Elvetia si dresat pentru descoperirea calatorilor rataciti iarna in munti. – Fr. bernardin.

MOZOC, mozoci, s. m. (Reg.) caine mare ciobanesc.

ZAVOD², zavozi, s. m. caine mare (ciobanesc); dulau.

ZABLAU², zablai, s. m. (Reg.) 1. Flacau zdravan; vlajgan. 2. caine mare, zavod. – Magh. zabalo.

OCHIUL DULAULUI, numele popular al stelei Sirius din constelatia cainele mare.

CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ caine enot v. enot. 2. (IHT.) caine-de-mare = rechin din marea Neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.

DOG, dogi, s. m. caine de talie mare, masiv, cu botul lat si turtit. – Din fr. dogue, engl. dog.

BERNARDIN¹ ~i m. 1) Specie de caini de talie mare, de culoare alba cu pete roscate, dresat pentru a descoperi drumetii rataciti (iarna) in munti. 2) caine din aceasta specie. /<germ. Bernhardiner

BULDOG ~gi m. 1) Rasa de caini cu capul mare, cu botul scurt si turtit si cu labele scurte si groase; mops. 2) caine din aceasta rasa. /<fr. bouledogue

DOG dogi m. 1) Rasa de caini de talie mare, cu botul turtit, urechile aplecate, avand blana cu parul scurt. 2) caine din aceasta rasa. /<fr. dogue, engl. dog

MOLOS ~si m. caine de talie mare, cu parul lung si moale. /<fr. molosse

MOPS¹ ~si m. 1) Rasa de caini cu capul mare, bot scurt si turtit, cu labe scurte si groase; buldog. 2) caine din aceasta rasa. /<germ. Mops

DOBERMAN s.m. Rasa de caini de talie mare, cu par scurt, negru, maro sau gri-albastrui cu pete roscate, originar din Germania. [< engl. doberman, cf. Doberman – cel care a crescut pentru prima data astfel de caini].

BULDOG s.m. caine cu capul mare, cu botul turtit si falcile proeminente, cu labele scurte si groase. [< engl. bulldog, cf. fr. bouledogue].

ECHINOCOC s.m. Specie de tenie care traieste ca parazit in corpul cornutelor mari si al cainelui. [< fr. echinocoque, cf. lat.sc. tenia echinococus].

scorobete, scorobeti, s.m. (reg.) 1. larva unor insecte de prin balti, folosita ca momeala la pesti. 2. larva unor fluturi de noapte, sub forma de vierme mare si paros; cainele-babei.

BERNARDIN¹ s. m. caine de talie mare, viguros si musculos, alb cu pete rosii, dresat special pentru salvarea drumetilor rataciti in munti; saint-bernard. (< germ. Bernhardiner)

MOLOS s. m. caine de paza, mare, cu parul lung si moale. (< fr. molosse)

MOLOS, molosi, s. m. Specie de caine de talie foarte mare, cu parul lung si moale. – Din fr. molosse.

COCHER, cocheri, s. m. Rasa de caini de vanatoare cu parul lung si cu urechile mari, lasate in jos; caine care face parte din aceasta rasa. [Scris si: cocker] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.

DINGO s. m. inv. caine salbatic de talie mare din Australia. (< fr., engl. dingo)

MASTIN s. m. caine ciobanesc de talie mare, cu corpul puternic. (< it. mastino, fr. mastin)

LABRADOR (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Labrador) s. n. 1. Mineral din grupa feldspatilor, subgrupa plagioclazilor care contine intre 50 si 70% anortit; are luciul sticlos, sidefiu, cu reflexe albastrui si alcatuieste rocile labradolit, gabbro etc., fiind folosit ca piatra semipretioasa. 2. Rasa de caine prepelicar, de talia mare (60 cm), negru sau roscat, folosit de politie pentru detectarea d********r; dresat, este un excelent caine insotitor pentru orbi.

ALSACIAN, -A, alsaciani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Locuitor al Alsaciei sau originar din aceasta regiune. 2. Adj. Care apartine Alsaciei sau alsacienilor (1), privitor la Alsacia sau la alsacieni. 3. Adj., s. m. (Si in sintagma) Lup alsacian = rasa de caini de paza de talie mare, originara din Franta. [Pr.: -ci-an] – Din fr. alsacien.

caineSTE adv. 1. Ca un caine. ♦ Fig. Cu dusmanie, cu rautate. 2. Fig. In conditii foarte grele, cu mari lipsuri. Traieste caineste. ◊ Expr. caine-caineste = cu multa greutate, cu chiu cu vai. – caine + suf. -este.

PREPELICAR, prepelicari, s. m. Rasa de caini de vanatoare de talie mare, cu urechile lasate in jos, folosita pentru vanatul mic; brac¹. – Prepelita + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.

COPOI, copoi, s. m. 1. caine de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros; ogar, prepelicar, capau. ♦ caine politist folosit in urmarit. 2. (Arg.) Nume dat agentilor de politie. – Cf. magh. kopo.

CEAPA-caineLUI s. v. ceapa-de-mare.

CEAPA s. (BOT.) 1. ceapa de samanta = arpagic, (Olt. si Munt.) orceag, (Transilv.) parpangica, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puit. 2. v. bulb. 3. ceapa-ciorii = a) (Allium vineale) (reg.) pur; b) (Muscari comosum) (reg.) zambila, floarea-viorelei; c) (Gagea pratensis) (reg.) scanteiuta; ceapa-cioreasca (Allium fistulosum) = (reg.) cepsoare (pl.), ceapa-lunga; ceapa-de-mare (Scilla maritima) = (reg.) ceapa-cainelui.

CATELANDRU ~i m. 1) Catel de cateva luni. 2) Pui mare de animal salbatic (asemanator cainelui). /catel + suf. ~andru

COPOI ~ m. 1) Rasa de caini de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros. 2) caine din aceasta rasa. 3) caine politist folosit la urmarirea infractorilor. 4) depr. Agent de politie. /ung. kopo

POANTER ĩ m. 1) Rasa de caini de vanatoare de talie mare, cu urechile lasate in jos, cu parul scurt si neted; prepelicar englezesc. 2) caine din aceasta rasa. /<fr., engl. pointer

PREPELICAR ~i m. caine de vanatoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosit, mai ales, la vanat prepelite, potarnichi si alte pasari; brac. /prepelita + suf. ~ar

ALSACIAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia. ◊ (s. f.) ansamblu de dialecte germanice vorbite in Alsacia. II. adj. lup ~ (si s. m.) rasa de caini de paza, de talie mare. (< fr. alsacien)

bernardin, -a adj. si s. Din irdinu sfintului Bernard (care a reformat ordinu sfintului Benedict) sau de la muntele sfintului Bernard (Elvetia) sau originar de acolo: calugar bernardin; cine bernardin (de talie foarte mare si deprins sa umble pin zapada ca sa descopere calatorii rataciti ori osteniti).

BULDOG, buldogi, s. m. Rasa de caini cu trupul indesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminenta si cu labe scurte si groase; mops. [Acc. si: buldog] – Din fr. bouledogue.

MOPS, (1) mopsi, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. caine de statura mica, cu capul mare, patrat, cu botul turtit, cu parul scurt si neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Cleste cu falci curbate folosit la strangerea tevilor, a vanelor etc. in cadrul operatiilor de montare. – Din germ. Mops.

barac, -a, baraci, -e, adj. (reg.; despre caini) f****s, cu par si mustati mari

BULDOG, buldogi, s. m. caine cu trup indesat, cu cap mare, bot turtit, falca de jos proeminenta si labe scurte si groase. [Acc. si: buldog] – Fr. bouledogue (<engl.).

CATELANDRU, catelandri, s. m. Catel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale salbatice (asemanatoare cu cainele); catelan. – Catel + suf. -andru.

CATELANDRU, catelandri, s. m. Catel mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale salbatice (asemanatoare cu cainele). – Din catel + suf. -andru.

SETTER s.m. caine de vanatoare si de paza, cu urechi mari cazute si cu par lung, formand franjuri pe coaste; prepelicar. [< engl., fr. setter].

BRAC¹ s. m. caine de vanatoare cu parul scurt si urechile mari si blege; prepelicar. (< fr. braque, germ. Bracke)

BULDOG s. m. caine de paza si utilitar, puternic, cu capul mare, botul turtit si falcile proeminente. (< fr., engl. bulldog)

COCHER s. m. caine de vanatoare cu parul lung si urechile mari, lasate in jos. (< engl. cocker)

DOBERMAN s. m. rasa de caini de paza si de companie, de talie mare, cu par scurt, negru, maro sau gri-albastrui, originar din Germania. (< germ. Dobermann)

SETER s. m. caine de vanatoare si de paza, cu urechi mari, cazute si cu par lung si ondulat; prepelicar. (< engl., fr. setter)

BRAC¹, braci, s. m. caine de vanatoare cu parul scurt si cu urechile mari si blegi; prepelicar. – Din fr. braque.

BRAC s.m. caine de vanatoare cu parul scurt si cu urechile mari si blegi; prepelicar. [< fr. braque, cf. germ. Bracke].

BRAC¹, braci, s. m. caine de vanatoare cu parul scurt si cu urechile mari si blegi; prepelicar. – Fr. braque.

GOANA, goane, s. f. 1. Deplasare cu pasi mari si repezi; urmarire in fuga. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goana sau a lua (pe cineva) la goana = a goni; a fugari. ♦ Viteza mare cu care se deplaseaza un vehicul; graba mare cu care se deplaseaza o fiinta. 2. Vanatoare (cu gonaci si caini); haita. 3. (Rar) Prigoana, persecutie. 4. (Pop.) Imperechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv).

SAT, sate, s. n. 1. Asezare rurala a carei populatie se ocupa in cea mai mare parte cu agricultura. ◊ Expr. Satul lui Cremene sau sat fara caini = loc fara stapan, fara control, in care oricine poate face ce doreste. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); satenii, taranii. ◊ Expr. A se supara ca vacarul pe sat, se spune celui care se supara (fara motiv) pe altul, dar supararea este spre propria lui paguba. ♦ Taranimea, cu specificul ei de viata economica si culturala. – Din lat. fossatum.

FENEC s.m. Specie de caine salbatic din Africa, de talie mica si cu urechile foarte mari, asemanator cu vulpea. [< fr. fennec].

pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.

COLLI s. m. caine ciobanesc foarte frumos, cu corpul lung si umerii lati, folosit in Scotia, si marea Britanie pentru paza turmelor de oi, iar in restul lumii drept caine de companie. (<engl., fr. colley)

EPAGNEUL EPANo'L/ s. m. caine pitic, vioi si galagios, cu corpul fin si mic, cu ochi mari, migdalati si cu urechile indepartate, acoperite cu un par abundent. (< fr. epagneul, sp. spanol)

BUTONOASA adj. febra ~ = febra transmisa de o capusa, parazit la oi si la caini, prin mici pustule pe piele, cu stare generala proasta, astenie si temperatura mare. (< fr. boutoneuse)

SETER, seteri, s. m. Rasa de caini de vanatoare si de paza cu par lung si ondulat si cu urechi mari, clapauge. Seter irlandez. [Scris si: setter] – Din engl., fr. setter.

SETER ~i m. Rasa de caini (de vanatoare), cu par lung si ondulat, cu capul alungit si cu urechi mari, clapauge. /<engl., fr. setter

FENEC s. m. caine salbatic din Sahara si Pen. Arabica, de talie mica si cu urechile foarte mari; vulpea desertului. (< fr. fennec)

GRIFON s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu inaripat, cu cap si gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 2. pasare rapitoare din tarile calde, mare, asemanatoare vulturului, cu corpul aproape plesuv si gatul imbracat intr-un guler de pene. 3. specie de caine de vanatoare cu par lung si aspru, cu barba si mustati bogate. (< fr. griffon)

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig fixat de o coada de lemn, cu care se trag afara din apa pestii mari. – Et. nec.

ZBILT ~uri n. 1) Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2) Instrument special, care consta dintr-un carlig sau o plasa fixata la capatul unui bat, folosit la scoaterea pestilor mari din apa. /Orig. nec.

ZBILT, zbilturi, s. n. 1. Lat de sarma cu care hingherii prind cainii vagabonzi. 2. Unealta formata dintr-un carlig special fixat de o coada de lemn, cu care se apuca si se trag afara din apa pestii mari, dupa ce au fost prinsi.

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. (Fam.) Cu catel, cu purcel = cu intreaga familie si cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule. 3. Compuse: (Zool.) catelul-pamantului = orbet; catel-de-mare = corosbina; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

LEMN s. (BOT.) lemn-cainesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) malin, malinita, lemnul-cainelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) cioranglav, iarba-dulce, radacina-dulce; lemn-raios (Evonymus verrucosa) = salba-raioasa, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcam-galben, (reg.) bobitel, drob, grozama-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnus, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricarita, iarba-sfanta, lemn-sfant, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vantului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.

PAR s. (BOT.) parul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salba-moale, (reg.) crasici, crusan, gladis, patachina, porumbel, vonicer, lemn-canesc, lemn-raios, lemnul-cainelui, poama-cainelui, spin-alb, spinele-cerbului; parul-fetei (Adianthum capillus veneris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiana-de-buba-neagra, parul-Maicii-Domnului, parul-orfanei, percica-fetei; parul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) parul-fetei, parul-Maicii-Preciste, parul-Sfintei-Marii.

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

A RADE rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. Rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere

caine ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.